Știri
Știri din categoria Piața energiei
Premierul Ilie Bolojan a anunțat cinci direcții strategice pentru reducerea prețurilor la energie și creșterea securității energetice în România. Aceste măsuri vizează îmbunătățirea producției, reglementărilor și investițiilor, inclusiv eliminarea blocajelor din rețele, informează Mediafax.
În cadrul unei conferințe de presă susținută alături de ministrul Energiei, Bogdan Ivan, premierul Bolojan a subliniat importanța creșterii capacităților de producție și a îmbunătățirii reglementărilor pentru a obține prețuri mai mici la energie și o mai bună asigurare a securității energetice. Guvernul, împreună cu autoritățile de reglementare și Parlamentul, urmărește cinci direcții strategice pentru reformarea sectorului energetic.
Prima direcție vizează deblocarea proiectelor viabile și reducerea costurilor de acces la rețelele electrice, prin eliminarea avizelor speculative. Premierul a atras atenția asupra dezechilibrelor din sistem, unde există mult mai multe avize decât necesarul real de consum. "Suntem în situația în care, față de aproximativ 9.000 MW putere zilnică pe care are nevoie economia românească, am emis avize tehnice de racordare de peste 78.000 MW la finalul anului trecut", a explicat Bolojan.
A doua direcție se referă la îmbunătățirea performanței companiilor de stat din energie, prin indicatori mai stricți și criterii clare de revocare a conducerii. "Orice fel de îmbunătățire se va vedea în prețuri", a declarat premierul, subliniind importanța revizuirii indicatorilor de performanță.
Alte măsuri includ reducerea distorsiunilor din piață, creșterea capacităților de stocare și susținerea investițiilor strategice. Premierul a evidențiat necesitatea echilibrării producției din surse regenerabile și accelerarea marilor proiecte energetice.
„Sunt investiții în derulare mari care pot influența semnificativ piața de energie din România, de la interconecțiunile mari și rețelele transfrontaliere, de la investițiile majore în zona de producție, atât în bandă, care sunt cel puțin de 10% din totalul producției de energie din România”, a declarat Bolojan.
Aceste direcții strategice sunt menite să aducă o schimbare semnificativă în sectorul energetic din România, contribuind la stabilitatea prețurilor și la securitatea energetică. Implementarea cu succes a acestor măsuri ar putea transforma România într-un jucător important în economia energetică a Europei. Premierul Bolojan a subliniat importanța colaborării între guvern, autoritățile de reglementare și Parlament pentru a asigura succesul acestor inițiative.
Recomandate
Reziliența energetică devine temă de politică externă, cu implicații directe pentru infrastructură și investiții , în condițiile în care România își revendică un rol regional susținut de poziția geografică și de rețelele existente, potrivit Agerpres , care relatează declarațiile președintelui Nicușor Dan . Șeful statului a afirmat luni că „creșterea rezilienței energetice este o prioritate de maximă importanță” și a indicat trei argumente pentru contribuția României la acest obiectiv: poziția geografică, infrastructura dezvoltată și „un angajament ferm față de parteneriatul transatlantic”. De ce contează pentru piața energiei Mesajul plasează securitatea și continuitatea alimentării cu energie în zona de priorități strategice, ceea ce, în practică, poate însemna presiune pentru accelerarea proiectelor de infrastructură și pentru coordonare mai strânsă cu partenerii externi. În materialul citat nu sunt oferite detalii despre măsuri concrete, termene sau proiecte specifice. Ce se știe și ce lipsește din informația publică Din informațiile disponibile în articolul Agerpres rezultă următoarele elemente: reziliența energetică este prezentată ca prioritate la nivel prezidențial; România își leagă rolul de infrastructura existentă și de poziționarea geografică; componenta geopolitică este explicită, prin referirea la parteneriatul transatlantic. Agerpres precizează însă că articolul integral este disponibil doar abonaților, astfel că nu pot fi verificate din această sursă eventuale detalii suplimentare privind inițiative, investiții sau decizii care ar urma să fie promovate. [...]
UE pregătește subvenții de urgență până în 2027, care pot acoperi până la 70% din scumpirile la combustibili și energie pentru sectoare-cheie , într-un efort de a limita efectele economice ale noii crize energetice declanșate de tensiunile din Orientul Mijlociu, potrivit Biziday . Pachetul, valabil până în 2027, vizează atenuarea impactului scumpirii energiei asupra agricultorilor, pescarilor și transportatorilor de mărfuri, care ar urma să primească subvenții de până la 70% din costurile suplimentare pentru combustibil. Pentru firmele eligibile, ajutorul poate ajunge la 50 de mii de euro (aprox. 250 de mii de lei) per companie până la finalul anului, prin proceduri simplificate, pe fondul riscului pe care autoritățile europene îl descriu drept o „amenințare existențială” pentru aceste sectoare. În paralel, sectoarele industriale cu consum energetic ridicat ar urma să poată recupera până la 70% din costurile suplimentare pentru energia electrică, în încercarea de a limita pierderile și presiunea pe competitivitate într-un context de volatilitate a prețurilor. Costul economic al noii crize energetice Ursula von der Leyen , președinta Comisiei Europene, a avertizat că situația din Orientul Mijlociu poate produce efecte economice pe termen lung, „de la câteva luni la ani întregi”, și a legat vulnerabilitatea UE de dependența de combustibili fosili importați. Ea a estimat că UE pierde aproape 500 de milioane de euro (aprox. 2,5 miliarde de lei) pe zi din cauza creșterii costurilor combustibililor fosili. Totodată, în 60 de zile de la debutul războiului din Orientul Mijlociu, costurile importurilor de energie ar fi crescut cu peste 27 de miliarde de euro (aprox. 135 de miliarde de lei). Ce urmează: rezerve, electrificare și infrastructură Von der Leyen a cerut o coordonare mai bună între statele membre privind rezervele de combustibil, în special pentru motorină și kerosen. De asemenea, a indicat că, până la vară, Comisia ar urma să prezinte obiective privind electrificarea economiei și măsuri pentru consolidarea securității energetice și modernizarea infrastructurii. În context, The Wall Street Journal a relatat că Donald Trump și-ar fi instruit consilierii să se pregătească pentru o blocadă prelungită asupra porturilor iraniene, scenariu care ar putea afecta suplimentar livrările de petrol și gaze prin Strâmtoarea Hormuz , amplificând riscurile pentru piața energetică. [...]
Romgaz amână intrarea pe piața de furnizare a gazelor pentru populație , iar ofertele pentru clienții casnici nu vor fi disponibile de la 1 aprilie, potrivit Libertatea . Deși ministrul Energiei, Bogdan Ivan, anunțase că Romgaz va veni cu oferte „pe modelul Hidroelectrica” începând din aprilie, compania ar urma să intre efectiv în furnizare abia anul viitor. Romgaz a explicat că, deși are infrastructura și capacitatea operațională, nu dispune de cantități suficiente de gaze pentru a acoperi segmentul clienților casnici. Informația despre amânare a fost relatată de Observator News, conform articolului citat. Compania ar urma să lanseze primele oferte pentru populație în decembrie 2026, însă livrările efective ar începe din aprilie 2027. În prezent, Romgaz este producător de gaze, nu furnizor pentru populație. Contextul este relevant deoarece schema actuală de plafonare a prețurilor la gaze expiră la 1 aprilie 2026, iar prețul maxim reglementat pentru populație de 0,31 lei/kWh este valabil până la 31 martie. În acest cadru, Guvernul a emis OUG 12 din 5 martie, care stabilește măsuri pentru perioada 1 aprilie 2026 – 31 martie 2027, menținând plafonarea prețului final la maximum 0,31 lei/kWh până anul viitor. Principalele prevederi menționate în articol sunt: prețul final plătit de clientul casnic rămâne plafonat la maximum 0,31 lei/kWh până la 31 martie 2027; prețul lunar aplicat va fi cel mai mic dintre prețul contractual și prețul final calculat lunar conform mecanismului din legislație; producătorii au obligația să vândă cantitățile necesare furnizorilor și producătorilor de energie termică pentru încălzirea populației la un preț reglementat de 110 lei/MWh (față de 120 lei/MWh anterior). [...]
Între 25% și 45% din factura la energie ar reflecta „costul disfuncției” sistemului , nu costul efectiv al producției, potrivit unei analize citate de Profit , atribuită Asociației Energia Inteligentă (AEI) și președintelui acesteia, Dumitru Chisăliță . Miza economică: dacă această estimare este corectă, o parte semnificativă din scumpirea resimțită de consumatori ar veni din modul în care funcționează piața și reglementarea, nu din lipsa resurselor sau din costuri de producție inevitabil mai mari. Ce spune analiza: factura „umflată” de costuri sistemice AEI susține că România, deși are surse interne și relativ ieftine (hidro, nuclear, gaze și regenerabile), a ajuns să aibă una dintre cele mai apăsătoare facturi la energie raportate la puterea de cumpărare. În interpretarea organizației, explicațiile invocate frecvent în spațiul public – criza energetică, războiul, piețele europene, volatilitatea – sunt reale, dar insuficiente pentru a explica nivelul facturilor. În centrul argumentului este ideea că „problema nu mai este strict costul producerii energiei”, ci „costul sistemului energetic în sine”, care ar adăuga „risc, ineficiență, distorsiuni și cost administrativ” pe lanțul dintre producător și consumator. Estimarea AEI: cât ar însemna „disfuncția” în factură Președintele AEI afirmă că, din fiecare 100 de lei din factură: între 25 și 45 de lei ar reprezenta „costul disfuncției”; în anii de criză, aproape jumătate din factură ar fi devenit „cost sistemic suplimentar”. Pe această bază, AEI susține că, într-o piață „normală” – descrisă ca fiind concurențială, predictibilă și coerent reglementată – factura finală ar fi cu 25–45% mai mică . De ce contează pentru piață: intervenții repetate și „hibrid” de reglementare Un alt punct cheie din analiză este că România „nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent”, după 2022 intrând într-un ciclu aproape permanent de plafonări, compensări, suprataxări, contribuții speciale, intervenții administrative și modificări legislative succesive. „Adevărata problemă nu este că statul a intervenit. Problema este că a intervenit permanent, imprevizibil și contradictoriu. România nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent. Are un hibrid care socializează costurile și privatizează volatilitatea.” În această logică, consumatorul final ar ajunge să plătească, între altele, volatilitatea regională, mecanismul marginalist european (formarea prețului pe baza ultimei tehnologii necesare pentru acoperirea cererii), lipsa contractelor stabile, lichiditatea redusă, riscul de reglementare și concentrarea de piață. „Blocaje cronice” și stimulente greșite AEI mai indică drept problemă majoră faptul că anumite blocaje ar fi devenit „convenabile”, în special întârzieri de proiecte, investiții amânate, capacități insuficiente, interconectări limitate și birocrație excesivă. În concluzia analizei, dacă un sistem ajunge „să câștige bani din propriile blocaje”, reforma devine dificilă, pentru că intră în conflict cu interesele celor care beneficiază de status quo. [...]
Italia cere ca cheltuielile excepționale pentru criza energetică să fie scoase temporar din calculele Pactului de Stabilitate , pentru a permite statelor să intervină fără să încalce regulile bugetare ale UE, potrivit Economica . Premierul Giorgia Meloni argumentează, într-un document consultat de EFE, că tensiunile din Orientul Mijlociu și din Strâmtoarea Ormuz, pe fondul războiului Rusiei în Ucraina, au început să se reflecte „grav și adesea asimetric” în prețurile la energie. Efectele invocate vizează direct costurile pentru familii și companii, competitivitatea sistemului de producție și puterea de cumpărare. Ce schimbare de reguli cere Italia Miza este extinderea temporară a așa-numitei „ clauze derogatorii naționale ” (un mecanism din normele bugetare ale UE care permite abateri temporare de la țintele fiscale în situații excepționale, cu condiția menținerii sustenabilității datoriei). În prezent, Meloni indică faptul că acest instrument este folosit pentru cheltuieli de apărare. Italia cere ca aceeași flexibilitate să se aplice și pentru: investițiile necesare pentru a gestiona criza energetică; măsuri extraordinare de sprijin legate de actuala urgență energetică. Meloni susține că „creșterea extraordinară a costurilor energiei” reprezintă o circumstanță excepțională, în afara controlului statelor membre, cu „repercusiuni grave asupra finanțelor publice”. De ce contează pentru economie și companii Din perspectiva Romei, tratamentul diferit între apărare și energie ar fi dificil de justificat politic și economic, în condițiile în care energia lovește direct „economia reală” — gospodării, lucrători și întreprinderi. Propunerea ar crea spațiu bugetar pentru intervenții rapide, fără ca statele să fie penalizate în cadrul regulilor fiscale europene. Italia precizează că extinderea ar fi temporară și ar urma să includă energia „fără a modifica limitele maxime de abatere deja stabilite”, adică fără a cere, cel puțin în această formulare, o relaxare suplimentară a plafonului de deviere permis. Ce urmează Documentul citat indică o poziționare politică a Italiei în discuțiile europene despre priorități strategice și flexibilitate fiscală. Textul nu oferă detalii despre calendarul unei decizii la nivelul UE sau despre sprijinul altor state membre pentru această extindere a clauzei. [...]
Europa riscă să schimbe o vulnerabilitate cu alta , pe măsură ce importurile de gaze naturale lichefiate (LNG) din SUA au crescut accelerat și ar urma să ajungă dominante în mixul de aprovizionare, potrivit unei analize citate de Economica . Miza economică este dublă: LNG-ul american este, în medie, cel mai scump pentru cumpărătorii europeni, iar dependența de câțiva furnizori expune din nou piața la șocuri geopolitice și de preț. Actualizările realizate de IEEFA (Institute for Energy Economics and Financial Analysis) prin instrumentele European LNG Tracker și EU Gas Flows Tracker arată că importurile europene de LNG din SUA s-au triplat între 2021 și 2025, pe fondul reducerii dependenței de gazul rusesc livrat prin conducte. SUA, pe cale să devină principalul furnizor de gaze al Europei Pe fondul perturbărilor continue ale exporturilor de LNG din Qatar, IEEFA estimează că SUA vor depăși Norvegia și vor deveni cel mai mare furnizor de gaze al Europei și al UE în 2026. În scenariul institutului, SUA ar putea ajunge să reprezinte 80% din importurile de LNG ale UE până în 2028. În același timp, analiza avertizează că această reorientare nu rezolvă problema costurilor: LNG-ul din SUA este, în medie, cel mai scump pentru cumpărătorii europeni, ceea ce menține presiunea asupra facturilor și asupra competitivității industriei. „Trecerea Europei de la gazul transportat prin conducte la LNG a fost menită să asigure securitatea aprovizionării și diversificarea. Cu toate acestea, perturbările cauzate de războiul din Orientul Mijlociu și dependența excesivă de LNG din SUA arată că planul Europei a eșuat pe ambele planuri.” „LNG a devenit călcâiul lui Ahile al strategiei de securitate energetică a Europei, lăsând continentul expus la prețuri ridicate ale gazelor și la noi forme de perturbare a aprovizionării.” Cererea de gaze ar putea scădea, dar infrastructura LNG continuă să crească Criza energetică a accelerat politicile UE de reducere a cererii de gaze, inclusiv prin strategia AccelerateEU. IEEFA estimează că consumul de gaze al Europei ar putea continua să scadă în acest an și să se reducă cu 14% între 2025 și 2030. În același interval, cererea de LNG ar putea scădea cu aproximativ 23%. Cu toate acestea, mai multe state europene intenționează să construiască terminale LNG suplimentare, ceea ce ridică riscul de subutilizare. Potrivit estimărilor IEEFA, până în 2030 capacitatea de import de LNG a Europei ar putea depăși cererea totală de gaze și ar putea fi de trei ori mai mare decât cererea de LNG. „Europa poate să nu aibă control asupra perturbărilor în aprovizionarea cu LNG, dar poate îmbunătăți eficiența energetică și accelera instalarea surselor regenerabile și a pompelor de căldură pentru a-și reduce dependența de importuri.” Rusia rămâne un furnizor major prin LNG, în pofida obiectivelor UE În paralel cu creșterea importurilor din SUA, Rusia rămâne al doilea cel mai mare furnizor de LNG al UE, deși blocul își propune eliminarea treptată a importurilor de gaze rusești. Importurile UE de LNG rusesc au crescut cu 16% de la an la an în primul trimestru din 2026 și au atins un record trimestrial, susținute de livrările către Franța, Spania și Belgia. La nivelul anului 2025, țările UE au cheltuit 5,9 miliarde de euro pe gaz rusesc transportat prin conducte și 6,7 miliarde de euro pe LNG rusesc. „Războiul din Orientul Mijlociu a făcut Europa mai dependentă de cei mai mari doi furnizori de LNG ai săi, SUA și Rusia. Criza energetică din 2026 arată că, atât timp cât țările europene aleg să se bazeze pe gaze, trebuie să accepte riscurile geopolitice care vin odată cu aceasta.” În esență, analiza indică un risc de „blocare” într-un model scump și vulnerabil: chiar dacă politicile UE ar reduce consumul de gaze, investițiile în terminale LNG pot împinge sistemul spre supracapacitate, în timp ce aprovizionarea rămâne concentrată în jurul unor furnizori expuși tensiunilor geopolitice. [...]
