Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Importurile de țiței ale României au crescut cu 7,6% în 2025, până la 8,894 milioane tep, potrivit Economica.net. Creșterea înseamnă un plus de 631.200 tep față de 2024, într-un context în care producția internă este pe o traiectorie descendentă.
Conform Prognozei echilibrului energetic publicate de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, producția de țiței ar urma să scadă până în 2027 cu un ritm mediu anual de 2,5%. Instituția pune această evoluție pe seama declinului natural al zăcămintelor și a menținerii unităților existente de producție, ceea ce sugerează o presiune în creștere asupra necesarului acoperit din import.
În proiecțiile CNSP, dependența de țiței din import este așteptată să se accentueze în următorii ani, pe măsură ce producția internă se reduce. Estimările instituției indică următoarele repere pentru importuri:
Pe partea de producție, CNSP estima pentru 2025 o cantitate de 2,74 milioane tep (-2,8% față de anul anterior), urmată de 2,68 milioane tep în 2026 (-2,2%) și 2,63 milioane tep în 2027 (-1,9%). În acest tablou, majorarea importurilor din 2025 devine elementul central al echilibrului energetic: pe termen scurt, România își acoperă mai mult din consum prin țiței adus din afara țării, pe fondul declinului structural al producției interne.
Recomandate
Creșterea importurilor de gaze cu 53,9% în T1 2026 pune presiune pe balanța energetică, în condițiile în care producția internă a scăzut ușor, potrivit datelor citate de Economica . În primul trimestru din 2026, importurile de gaze naturale au urcat cu 53,9% față de aceeași perioadă din 2025, adică cu 360.400 tep (tonă echivalent petrol – unitate standard folosită în statisticile energetice), până la 1,029 milioane tep. În același interval, producția de gaze naturale a României a scăzut cu 1,5%, conform titlului și datelor prezentate. Ce anticipează autoritățile pentru 2026–2027 Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) estimează o creștere a producției de gaze naturale până în 2027, cu un ritm mediu anual de 1,7%. În „Prognoza echilibrului energetic”, CNSP indică: pentru 2026: producție de 7,907 milioane tep (+1,5%); pentru 2027: producție de 8,176 milioane tep (+3,4%). Pe partea de importuri, CNSP se așteaptă la o tendință de reducere, mai accentuată spre 2027 (minus 6%), pe fondul avansului producției prin intrarea în exploatare a unor noi capacități, dar și luând în calcul menținerea tranzitului către piețe externe. Estimările CNSP pentru importuri sunt: pentru 2026: 2,150 milioane tep (-2,7%); pentru 2027: 2,022 milioane tep (-6%). De ce contează Diferența dintre dinamica din T1 2026 (importuri în creștere puternică) și scenariul CNSP (importuri în scădere în anii următori) sugerează că echilibrul pieței depinde de materializarea creșterii de producție prognozate și de calendarul noilor capacități. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre cauzele scăderii producției din trimestru, rămâne de urmărit dacă evoluția importurilor din prima parte a anului este un episod punctual sau semnalul unei dependențe mai ridicate pe termen scurt. [...]
Dependența României de importurile de țiței se adâncește , pe fondul declinului producției interne, iar Kazahstanul rămâne furnizorul dominant, cu o cotă de 63% din importuri, potrivit datelor INS prezentate de Libertatea . În total, 76,79% din resursele de petrol ale țării provin din importuri, în timp ce producția internă acoperă 23,21%. În primele luni din 2026, importurile au scăzut ca volum, pe fondul „turbulențelor geoeconomice” și al tensiunilor din Orientul Mijlociu, însă factura totală a coborât mai puternic decât cantitățile, ca urmare a ieftinirii barilului. Importuri mai mici, dar cu o factură în scădere În ianuarie–februarie 2026, România a importat 1,25 milioane de tone de țiței, cu 17,8% mai puțin decât în aceeași perioadă din 2025 (1,52 milioane de tone). La nivelul primului trimestru (ianuarie–martie 2026), importurile au coborât la 1,57 milioane tone echivalent petrol (tep), o scădere de 30,6%, pusă pe seama volatilității burselor internaționale și a blocajelor de aprovizionare. Pe partea de costuri, companiile românești au plătit în ianuarie–februarie 2026 un total de 546.704.820 de euro (aprox. 2,73 miliarde lei), față de 841.142.290 de euro (aprox. 4,21 miliarde lei) în primele două luni din 2025, adică o scădere de 35,1%. Prețul mediu a coborât de la 0,55 euro/kg în 2025 la 0,43 euro/kg la începutul lui 2026. Cum s-a schimbat harta furnizorilor Datele citate indică menținerea Kazahstanului ca principal furnizor, dar și o reconfigurare a surselor față de anul trecut: Kazahstan: 63% (față de 65% în 2025) Azerbaidjan: 16% (19% în 2025) Norvegia: 8% (nu apare în 2025) Libia: 6% (5% în 2025) Guyana: nu apare în 2026 (11% în 2025) Côte d’Ivoire: 1% (nu apare în 2025) Republica Moldova: nu apare în 2026 (sub 0,1% în 2025, aprox. 50 tone) Producția internă continuă să scadă În paralel, producția internă de țiței își continuă „scăderea structurală”, potrivit articolului. În primele două luni din 2026, extracția internă a fost de 379,7 mii tep, în scădere cu 8,6%. Pe întreg primul trimestru, producția a ajuns la 579,4 mii tep, cu 8,3% mai puțin decât în perioada similară din 2025. La nivelul anului trecut, România a consumat 11,4 milioane de tone de petrol: 8,9 milioane de tone au fost importate (factură totală de 4,1 miliarde de euro, din care 2,5 miliarde de euro către Kazahstan), iar producția internă a fost de 2,9 milioane de tone. Rafinăriile: capacitate mare, alimentare preponderent din import Piața de rafinare este concentrată în jurul a două mari unități, în timp ce alte capacități istorice sunt închise: Petromidia Năvodari & Vega Ploiești (KMG International) : Petromidia are o capacitate de peste 5 milioane de tone/an și a procesat anul trecut 5,37 milioane de tone de țiței din import. KMG International controlează 54,63%, iar statul român are 44,7%. Alimentarea se face prin terminalul offshore Midia Marine Terminal , la 8,6 km în larg. Petrobrazi Ploiești (OMV Petrom) : capacitate anuală de 4,5 milioane de tone, acoperind circa o treime din cererea națională de carburant; procesează întreaga producție internă de țiței. Investițiile în modernizare din 2005 au depășit două miliarde de euro. Arpechim Pitești (OMV Petrom) : închisă definitiv din 2011. Petrotel Ploiești (Lukoil, prin Litasco) : complet închisă din octombrie anul trecut, pe fondul aplicării stricte a pachetelor de sancțiuni internaționale. În acest context, combinația dintre declinul producției interne și dependența de un furnizor dominant menține un risc operațional și de cost pentru lanțul de aprovizionare cu țiței, chiar dacă, pe termen scurt, ieftinirea barilului a redus factura importurilor. [...]
România riscă să redevină dependentă de importuri de gaze după 2035 , iar miza se mută de pe autosuficiență pe infrastructură și reguli de piață care să susțină industria, potrivit Mediafax , care redă declarațiile fostului ministru al Energiei, Bogdan Ivan . Ivan spune că, pe baza unor analize privind capacitatea de producție și consumul de gaze naturale pe următorii 25 de ani, România își poate acoperi consumul intern până în 2035. După acest prag, însă, ar fi nevoie de volume suplimentare, în contextul evoluției consumului intern și regional. În același timp, fostul ministru susține că România ar putea livra gaze către țări din regiune – Ucraina, Moldova, Ungaria, Slovacia și Austria – care „au nevoie de gaze naturale”, conform concluziilor la care ar fi ajuns aceste analize. „Strategie dublă”: gaz pentru industrie și tranzit pentru regiune În opinia lui Ivan, România ar trebui să urmărească două direcții în paralel, pentru a rămâne relevantă pentru investitori și pentru a-și proteja poziția energetică: utilizarea gazului produs intern pentru industria românească, „la cost de producție plus un profit reglementat” (profit stabilit prin reguli, nu lăsat integral pieței); dezvoltarea infrastructurii astfel încât gazele care ar urma să vină „ca propunere din partea SUA prin Grecia, pentru toată regiunea”, să poată fi tranzitate prin România, nu prin alte rute, pentru a genera venituri și a acoperi cererea regională fără a pune presiune pe consumul intern. De ce contează pentru economie Mesajul central este că autosuficiența până în 2035 nu elimină riscul de dependență ulterior, iar deciziile privind infrastructura de tranzit și modul de alocare a gazului intern către industrie devin esențiale pentru: costurile energiei în industrie (și, implicit, competitivitatea); venituri din tranzit și rolul României în aprovizionarea regională; atractivitatea pentru investiții, în măsura în care există predictibilitate privind accesul la gaze și regulile de preț. Ivan a făcut declarațiile marți seara, la Antena 3 CNN, potrivit aceleiași surse. [...]
Producția internă de țiței a României a scăzut cu 8,3% în T1 2026 , în timp ce importurile au coborât cu 30,6%, o combinație care schimbă temporar balanța de aprovizionare, dar nu și trendul structural de declin al zăcămintelor, potrivit datelor citate de Agerpres din statistica INS. În primele trei luni din 2026, România a produs 579.400 tone echivalent petrol (tep), cu 52.300 tep mai puțin față de perioada similară din 2025 (minus 8,3%), arată Institutul Național de Statistică . Pe partea de comerț exterior, importurile de țiței au depășit 1,576 milioane tep în T1 2026, în scădere cu 694.200 tep față de ianuarie–martie 2025 (minus 30,6%). De ce contează: scăderea producției rămâne trendul de fond Dincolo de variațiile trimestriale ale importurilor, Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) indică o continuare a scăderii producției de țiței până în 2027, cu un ritm mediu anual de 2,5%. Estimările CNSP menționate în material indică: pentru 2026: 2,68 milioane tep (minus 2,2% față de anul anterior); pentru 2027: 2,63 milioane tep (minus 1,9%). CNSP pune scăderea pe seama declinului natural al zăcămintelor și a menținerii unităților existente de producție. Ce urmează: importuri prognozate în creștere în 2026–2027 În același timp, importul de țiței este preconizat să crească, potrivit CNSP, cu 7,4% în 2026 (până la 7,52 milioane tep) și cu 7,8% în 2027. În acest context, reducerea puternică a importurilor din primul trimestru nu schimbă, de una singură, perspectiva pe termen scurt indicată de prognoza oficială. [...]
Turcia propune o conductă militară de combustibil până în România , un proiect estimat la 1,2 miliarde de dolari (aprox. 5,5 miliarde lei), care ar urma să întărească logistic aprovizionarea cu energie a flancului estic al NATO, potrivit Stirile Pro TV . Inițiativa este discutată în contextul extinderii Sistemului de conducte de combustibil al NATO (NATO Pipeline System – NPS), o rețea de conducte subterane construită în perioada Războiului Rece, folosită pentru alimentarea forțelor aliate în scenarii de conflict. În prezent, această rețea „se oprește” în Germania, iar state precum Polonia și România susțin de mai mult timp extinderea ei spre est. Ce ar însemna proiectul, operațional Propunerea Ankarei vizează construirea unei noi conducte din Turcia până în România, via Bulgaria, destinată exclusiv uzului militar. Conform informațiilor citate, proiectul nu ar urma să fie disponibil pentru utilizare civilă, iar detalii precum capacitatea conductei nu sunt făcute publice, fiind considerate confidențiale. Din perspectiva funcționării, o astfel de infrastructură ar reduce dependența de rute vulnerabile sau costisitoare și ar crea un lanț de aprovizionare mai robust pentru statele de pe flancul estic, într-un moment în care NATO își reevaluează reziliența logistică. De ce contează: cost și vulnerabilități pe rutele alternative Potrivit sursei citate, o conductă Turcia–România ar putea costa „doar o cincime” din alternativele deja discutate, inclusiv rute prin Grecia sau prin vecinii occidentali ai României. În plus, aceste variante ar fi mai expuse, deoarece depind de transport maritim. Contextul invocat pentru accelerarea discuțiilor include atât invazia Rusiei în Ucraina , cât și tensiunile din Orientul Mijlociu, inclusiv întreruperi recente ale aprovizionării cu energie asociate închiderii Strâmtorii Ormuz . Ce urmează Turcia ar urmări să obțină sprijinul aliaților pentru propunere, iar o decizie ar putea fi luată înainte sau în timpul summitului NATO pe care Ankara se pregătește să îl găzduiască în luna iulie, conform informațiilor prezentate. În acest stadiu, proiectul rămâne la nivel de propunere, fără un calendar public de implementare și fără parametri tehnici comunicați oficial. [...]
Riscul ca SUA să reducă sau să oprească livrările de petrol și gaze către UE după 1 ianuarie 2027 pune presiune pe Bruxelles să recalibreze aplicarea noilor reguli privind metanul, într-un moment în care Europa rămâne puternic dependentă de importuri, potrivit Focus . Miza este una de reglementare cu efect direct în securitatea energetică: UE a înăsprit cerințele de raportare și reducere a emisiilor de metan asociate lanțului de aprovizionare cu petrol și gaze, iar SUA contestă fezabilitatea lor pentru exportatori. Ambasadorul SUA pe lângă UE, Andrew Puzder , a declarat pentru publicația olandeză Fd că regulile „nu sunt practicabile” și a avertizat că, dacă nu sunt relaxate pentru producătorii de combustibili fosili, Europa ar putea avea „o iarnă lungă, rece și grea”. Ce prevede, de fapt, cadrul UE și de ce devine critic în 2027 Articolul indică faptul că „regulile” sunt legate de aplicarea prevederilor din așa-numita „regulamentare privind metanul” (Methanverordnung). Deși cadrul este în vigoare din 2024, o clauză relevantă pentru importuri ar urma să se aplice din ianuarie 2027: țările din afara UE ar putea exporta petrol, gaze și cărbune în Uniune doar dacă respectă cerințe echivalente cu cele impuse producătorilor din UE privind monitorizarea, raportarea și verificarea. În plus, sunt menționate obligații pentru operatorii din energie de a verifica periodic emisiile de metan și de a raporta, precum și interdicția „ventilării” (eliberarea controlată a gazelor) și a arderii de rutină (flaring) în sectorul petrol și gaze. Nerespectarea ar atrage amenzi. De ce contează: dependența UE de SUA și opțiunea de redirecționare spre Asia Focus notează că SUA ar putea redirecționa relativ ușor volumele către Asia, ceea ce ar pune UE într-o poziție dificilă. Publicația o citează pe experta în energie Lucia van Geuns (Hague Centre for Strategic Studies), preluată de Nos , care spune că UE este dependentă atât la importurile de țiței, cât și la cele de gaze naturale lichefiate (LNG – gaz natural răcit până devine lichid pentru a fi transportat mai ușor), „în special de Statele Unite”. În același timp, articolul plasează discuția într-un context de piață tensionată: Jan-Willem van den Beukel, din cadrul asociației de interese a companiilor energetice Vemobin, afirmă că modul de implementare este problematic și că piața globală a petrolului este „deja în criză”, cu disponibilitate insuficientă; în acest cadru, reguli mai dure ar putea reduce interesul companiilor pentru exporturi către Europa. Cifrele invocate și avertismentul privind o posibilă „lacună” de aprovizionare Potrivit articolului, SUA sunt al doilea furnizor de gaze al UE după Norvegia, cu 75,6 miliarde metri cubi, iar la LNG ar acoperi circa 58% din importurile UE (date atribuite Consiliului European ). Pentru importurile de petrol, Comisia Europeană ar indica o pondere a SUA de aproximativ 15%. În plan politic, Focus relatează că la Bruxelles s-ar discuta deja despre o posibilă relaxare a regulilor. Este citat eurodeputatul Auke Zijlstra (PVV), care avertizează: „Fie cumpărăm gaz din SUA, fie din ianuarie ne confruntăm cu o lacună de aprovizionare de 25%.” Articolul nu precizează la ce „ianuarie” se referă această afirmație, însă în restul materialului termenul-cheie este ianuarie 2027, când ar urma să se aplice clauza pentru importuri. Ce urmează Din informațiile prezentate, următoarele luni ar putea aduce negocieri tehnice și politice pe două direcții: fie ajustarea/clarificarea cerințelor de conformare pentru exportatori înainte de 2027, fie pregătirea unor alternative de aprovizionare, în condițiile în care SUA semnalează că ar putea opri livrările către UE dacă regulile rămân neschimbate. [...]
