Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Importurile de țiței ale României au crescut cu 7,6% în 2025, până la 8,894 milioane tep, potrivit Economica.net. Creșterea înseamnă un plus de 631.200 tep față de 2024, într-un context în care producția internă este pe o traiectorie descendentă.
Conform Prognozei echilibrului energetic publicate de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, producția de țiței ar urma să scadă până în 2027 cu un ritm mediu anual de 2,5%. Instituția pune această evoluție pe seama declinului natural al zăcămintelor și a menținerii unităților existente de producție, ceea ce sugerează o presiune în creștere asupra necesarului acoperit din import.
În proiecțiile CNSP, dependența de țiței din import este așteptată să se accentueze în următorii ani, pe măsură ce producția internă se reduce. Estimările instituției indică următoarele repere pentru importuri:
Pe partea de producție, CNSP estima pentru 2025 o cantitate de 2,74 milioane tep (-2,8% față de anul anterior), urmată de 2,68 milioane tep în 2026 (-2,2%) și 2,63 milioane tep în 2027 (-1,9%). În acest tablou, majorarea importurilor din 2025 devine elementul central al echilibrului energetic: pe termen scurt, România își acoperă mai mult din consum prin țiței adus din afara țării, pe fondul declinului structural al producției interne.
Recomandate
Furturile de combustibil din benzinăriile din Marea Britanie au ajuns la pierderi de circa 1,4 milioane de euro pe săptămână (aprox. 7 milioane lei) , pe fondul scumpirii carburanților alimentate de tensiunile internaționale, potrivit cotidianu.ro . Datele indică un impact economic direct asupra operatorilor de stații, într-un moment în care volatilitatea prețurilor amplifică presiunea pe marje. Fenomenul este descris ca fiind în creștere „semnificativă” în ultimele luni și nu mai este asociat doar cu persoane aflate în dificultate financiară, ci și cu șoferi de mașini de lux, ceea ce complică profilul de risc pentru benzinării. Ce arată datele din piață Conform informațiilor citate, datele au fost colectate de la aproximativ 500 de benzinării din Marea Britanie și arată: o creștere de 27% a valorii furturilor zilnice de la începutul conflictului din Iran; pierderi totale estimate la peste 1,4 milioane de euro pe săptămână (aprox. 7 milioane lei). În material este menționată și platforma Forecourt Eye, specializată în recuperarea datoriilor din sectorul carburanților, care indică faptul că situația ar fi mai gravă decât în 2022, când scumpirile au urmat invaziei Rusiei în Ucraina. De ce contează pentru sectorul carburanților Creșterea furturilor se traduce în costuri operaționale mai mari pentru benzinării (pierderi directe și efort de recuperare), într-un context în care scumpirea carburanților poate crește atât tentația de fraudă, cât și valoarea fiecărui incident. Materialul nu oferă detalii despre măsuri concrete luate de autorități sau de operatori și nici despre evoluția exactă a prețurilor, dincolo de legătura generală cu tensiunile internaționale. [...]
Donald Trump susține că „un număr masiv” de petroliere goale se îndreaptă spre SUA pentru a încărca petrol și gaze americane , într-un mesaj care mută atenția de la blocajele din Strâmtoarea Ormuz spre capacitatea SUA de a livra rapid energie pe piețele internaționale, potrivit antena3.ro . Într-o postare pe rețeaua sa Truth Social, Trump afirmă că petrolierele sunt „complet goale”, unele „dintre cele mai mari din lume”, și că se îndreaptă „chiar acum” spre SUA pentru a fi încărcate cu „cel mai bun și mai «dulce» petrol și gaz” – „dulce” fiind un termen din industrie pentru țiței cu conținut redus de sulf, mai ușor de rafinat. „Un număr masiv de petroliere complet goale, unele dintre cele mai mari din lume, se îndreaptă, chiar acum, spre SUA pentru a fi încărcate cu cel mai bun şi mai «dulce» petrol şi gaz care există în lume.” Contextul: tensiuni în Golf și un coridor încă blocat în practică Mesajul vine pe fondul negocierilor dintre oficiali americani și iranieni la Islamabad, în încercarea de a găsi o soluție negociată după războiul lansat de SUA și Israel pe 28 februarie împotriva Iranului, conflict care a dus la închiderea Strâmtorii Ormuz ca represalii. Deși Iranul ar fi acceptat „deblocarea” coridorului prin armistițiul convenit cu SUA pentru două săptămâni, în practică strâmtoarea ar rămâne blocată, iar puținele nave care o tranzitează ar face-o doar cu aprobarea Teheranului, pe fondul acuzațiilor privind continuarea bombardamentelor israeliene în Liban. De ce contează pentru piața petrolului: logistica devine semnal de ofertă Din perspectivă economică, afirmația despre petroliere care se repoziționează către SUA funcționează ca un semnal că exporturile americane ar putea acoperi o parte din șocul de aprovizionare asociat blocajului din Golf, dacă situația se prelungește. Totuși, articolul nu oferă date verificabile despre numărul navelor sau contracte concrete, iar informația rămâne la nivel de declarație politică. Separat, potrivit Emiratelor Arabe Unite, circa 230 de petroliere încărcate cu petrol se află în Golful Persic, pregătite să plece imediat ce Strâmtoarea Ormuz va fi redeschisă. Acest detaliu indică un volum semnificativ de livrări „în așteptare”, cu potențial de a influența fluxurile și prețurile odată cu reluarea tranzitului. Ce urmează Evoluția depinde de două variabile: funcționarea efectivă a armistițiului și redeschiderea reală a Strâmtorii Ormuz, respectiv capacitatea SUA de a transforma rapid mesajul despre „petroliere goale” în exporturi efective. În lipsa unor cifre operaționale în material, amploarea mișcării de nave spre SUA nu poate fi confirmată din această sursă. [...]
Traficul prin Strâmtoarea Hormuz rămâne mult sub normal, deși apar semne de reluare a tranzitului , într-un moment în care riscul de întrerupere a fluxurilor de petrol și gaze rămâne un factor de presiune pentru piețele energetice. Potrivit adevarul.ro , mai multe nave – majoritatea din China – se îndreaptă spre strâmtoare chiar în ziua în care au loc discuții SUA–Iran la Islamabad, pe fondul tensiunilor legate de tranzitul petrolierelor. Datele de monitorizare a traficului maritim citate din MarineTraffic arată că unele nave au tranzitat deja zona sau se deplasează dinspre Golful Persic către această rută. Printre exemplele menționate se numără un vrachier chinez care a trecut prin zonă în cursul nopții, după ce plecase din portul irakian Umm Qasr cu aproape o lună în urmă. În același timp, două petroliere chinezești, fiecare cu o capacitate de aproximativ 300.000 de tone și marcate ca fiind încărcate, se îndreptau sâmbătă spre strâmtoare, navigând în apropierea coastelor iraniene. Este menționat și un transportator de gaze naturale lichefiate (GNL) sub pavilion Botswana, „Nidi”, care încearcă pentru a doua oară să părăsească Golful, după ce vineri dimineață s-a întors din drum. De ce contează: semnal operațional, dar departe de normalizarea fluxurilor Chiar dacă apar nave care reiau ruta, articolul notează că traficul rămâne „mult sub nivelul obișnuit”, reprezentând doar o mică parte din fluxul normal de aproximativ 100 de nave pe zi. Pentru sectorul petrol și gaze, acest nivel redus indică faptul că riscul operațional nu a dispărut, iar orice restrângere a tranzitului prin Hormuz poate afecta livrările și costurile de transport. Contextul politic: condiții impuse de Iran și acuzații reciproce În plan politic, președintele american Donald Trump a acuzat Iranul că „blochează petrolul” prin Strâmtoarea Hormuz, într-o postare pe rețelele sociale. Separat, agenția iraniană Tasnim a relatat că Iranul „a menținut condițiile actuale pentru tranzitul petrolierelor” ca reacție la ceea ce Teheranul susține că sunt încălcări ale acordului de încetare a focului de către SUA, inclusiv continuarea atacurilor israeliene asupra Hezbollah în Liban. Articolul mai precizează că Iranul a transmis că navele pot traversa strâmtoarea doar cu aprobarea sa, un element care menține incertitudinea privind evoluția traficului în perioada următoare. [...]
Rapoartele CIA descriu cum controlul sovietic a transformat petrolul României într-o „plată” care a accelerat declinul industrial , prin exporturi forțate, subinvestiții și degradarea infrastructurii, potrivit unei analize din libertatea.ro . Documentele declasificate arată că, în anii ’50, miza pentru Washington nu era competiția comercială, ci direcția fluxurilor energetice către URSS și statele-satelit. În logica Războiului Rece, România era un furnizor energetic important pentru blocul sovietic: rapoartele menționează că aproximativ două treimi din producția de țiței și produse rafinate era direcționată către Uniunea Sovietică și Europa de Est. Publicația leagă acest mecanism de Tratatul de pace de la Paris (februarie 1947) și de despăgubirile de război impuse României. Exporturi „obligatorii” și Sovrom-urile: infrastructură și decizie sub control Analiza arată că plata despăgubirilor către URSS – peste 300 de milioane de dolari, sumă pe care textul o echivalează cu peste 5 miliarde de dolari la valoarea actuală – a fost făcută, în bună măsură, prin livrări de bunuri strategice, în special petrol, într-un interval de circa opt ani. În practică, asta a transformat exporturile de țiței într-un flux impus, cu puțin spațiu de manevră pentru redirecționarea către alte piețe. Un rol central l-au avut Sovrom-urile (societăți mixte româno-sovietice), înființate din 1945 și active până în 1956, inclusiv în petrol (Sovrompetrol). Deși prezentate ca parteneriate, publicația notează că profitul și producția erau direcționate în mare parte către URSS, iar deciziile relevante erau influențate de partea sovietică. Semnele declinului: capacitate în scădere, pierderi și acuzații de sabotaj Rapoartele CIA descriu o industrie monitorizată „în detaliu”, de la producția zilnică din rafinării la starea conductelor și destinația exporturilor, inclusiv transporturi pe Dunăre și livrări către puncte precum Reni sau Constanța. În același timp, documentele surprind degradarea operațională: echipamente învechite, lipsa investițiilor și dificultăți în modernizare. Un exemplu citat este rafinăria Orion din Ploiești, unde capacitatea zilnică ar fi scăzut de la 2.800 de tone în 1947 la 1.650 de tone în 1951. În același raport, este menționată o capacitate maximă de procesare a rafinăriilor de 10.000 de tone de țiței pe zi, dar descrisă ca „optimă” și neatinsă de câțiva ani. Documentele indică și pierderi materiale: la cea mai mare rafinărie din Ploiești, starea precară a conductelor ar fi dus la pierderea a aproximativ 1.800 de tone de petrol în 1950. În 1949, defectarea conductei Ploiești–Constanța a fost tratată ca sabotaj, iar doi ingineri au fost condamnați, deși raportul atribuie deteriorarea calității slabe a materialului folosit și problemelor de susținere în puncte critice. Cum arăta producția: câmpuri petroliere și rafinării, în „vagoane” În 1951, producția lunară de petrol brut era raportată în „vagoane”, cu echivalența de 10.000 kg (10 tone) per vagon, iar cele mai mari resurse erau concentrate în Prahova și Dâmbovița. Printre exemplele din listă: Țintea (Prahova) – 300 vagoane Gura Ocniței (Dâmbovița) – 200 vagoane Liliești (Prahova) – 160 vagoane Băicoi (Prahova) – 100 vagoane Moreni (Dâmbovița) – 100 vagoane Tot dintr-o notă din 1951, publicația redă capacități teoretice și producții efective pentru rafinării, tot în vagoane/24h (1 vagon = 10.000 kg). De pildă, Astra-Română Nr. 1 apare cu 320 vagoane capacitate teoretică și 240 vagoane producție lucrată, iar Româno-Americană Nr. 2 cu 260 vagoane teoretic și 140 vagoane lucrat. În zona Ploiești, sunt menționate și unități asociate Sovrompetrol (Vega, Columbia, Standard). Forța de muncă și securizarea industriei Rapoartele CIA mai consemnează condițiile sociale și de securitate: rafinăriile din zona Ploiești erau păzite de agenți în haine civile, membri de partid, iar în oraș ar fi fost aproximativ 15.000 de militari, inclusiv unități rusești încartiruite în cazărmi românești. La nivel salarial, documentele indică pentru muncitorii din rafinării venituri între 3.000 și 4.500 lei pe lună, iar pentru personalul din foraj 12.000–15.000 lei, în contextul descris de sursă ca fiind unul de trai dificil. De ce contează acum Dincolo de valoarea istorică, materialul oferă o radiografie a modului în care o resursă strategică poate fi „capturată” prin obligații externe, control asupra infrastructurii și decizie industrială, cu efecte directe asupra capacității de producție și a investițiilor. În lectura documentelor CIA, declinul nu apare ca un accident punctual, ci ca rezultat al unui cumul de exporturi impuse, subinvestiții și deteriorare tehnică, amplificate de presiune politică și episoade de „sabotaj” folosite în lupte interne. [...]
Menținerea Strâmtorii Hormuz practic închisă riscă să țină prețul petrolului ridicat , în condițiile în care Iranul condiționează trecerea navelor, iar administrația Trump cere oprirea unor posibile „taxe” pentru petroliere, relatează axios.com . Miza este direct economică: ruta este esențială pentru funcționarea normală a economiei globale, iar tensiunile cresc chiar înaintea unor discuții de pace programate sâmbătă, la Islamabad. Trump a cerut public Teheranului să înceteze perceperea de taxe pentru traversarea strâmtorii, invocând „rapoarte” potrivit cărora Iranul ar solicita plăți de la petroliere. Potrivit unui articol Financial Times citat de publicație, Iranul ar vrea dreptul de a taxa navele cu 1 dolar pe barilul de petrol transportat, plătibil în criptomonedă. Ulterior, Trump a susținut că Iranul „nu respectă” înțelegerea privind trecerea petrolului prin Hormuz. Trecerea este „deschisă” pe hârtie, dar blocată în practică Un oficial american a declarat că strâmtoarea este „larg deschisă”, însă a admis că navele nu tranzitează zona din cauza intimidării și a riscului perceput din partea Iranului. Același oficial a spus că SUA iau în calcul măsuri care să încurajeze reluarea traficului maritim. În paralel, Sultan Al Jaber, șeful Abu Dhabi National Oil Company, a transmis că „Strâmtoarea Hormuz nu este deschisă”, susținând că accesul este „restricționat, condiționat și controlat”, iar trecerea ar depinde de permisiuni și de pârghii politice. Efecte operaționale: sute de petroliere în așteptare, marinari blocați Criza are deja consecințe logistice: sute de petroliere care transportă petrol și alte mărfuri vitale așteaptă să tranziteze Hormuz, potrivit New York Times, citat de axios.com. Operatorii și căpitanii nu ar avea o procedură clară pentru a trece fără a risca un atac iranian. Organizația Maritimă Internațională estimează că aproape 20.000 de marinari sunt, practic, blocați în Golful Persic pe fondul situației. „Taxarea” tranzitului și riscul de prețuri ridicate pe termen lung Liderul suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, a afirmat într-un mesaj public că Iranul va duce „managementul Strâmtorii Hormuz într-o nouă etapă” în timpul negocierilor cu SUA. Potrivit analizei, acest lucru ar putea include o formă de taxare, cu potențialul de a menține prețurile globale la energie ridicate pe termen nedefinit și de a încălca normele internaționale privind libertatea navigației. Pe fondul acestor evoluții, petrolul „testează” din nou pragul de 100 de dolari pe baril și rămâne semnificativ peste nivelurile de dinaintea războiului, potrivit publicației. Ce urmează Un element cheie va fi dacă atacurile continue ale Israelului în Liban vor determina Iranul să mențină Hormuz „efectiv închisă”, ceea ce ar afecta aproximativ 25% din petrolul transportat pe mare la nivel global, potrivit axios.com. În paralel, discuțiile de pace planificate la Islamabad ar putea seta cadrul pentru eventuale condiții de tranzit — însă, deocamdată, traficul rămâne blocat în practică. [...]
Importurile UE de GNL rusesc au crescut, iar nota de plată s-a umflat odată cu scumpirea gazului , pe fondul blocajelor din Orientul Mijlociu, care au împins Europa să absoarbă aproape toată producția proiectului Yamal. Potrivit antena3.ro , livrările din Yamal către UE au urcat cu 17% în primul trimestru, până la 5 milioane de tone, iar statele membre ar fi cheltuit estimativ 2,88 miliarde de euro (aprox. 14,3 miliarde lei) pentru acest volum. Creșterea vine în contextul în care aprovizionarea cu gaz natural lichefiat (GNL) din Qatar s-a blocat după deteriorarea infrastructurii energetice din Orientul Mijlociu și pe fondul controlului Iranului asupra strâmtorii Ormuz, un punct-cheie pentru transporturile energetice. În acest cadru, proiectul Yamal ar fi beneficiat de scumpirea gazelor legată de criza regională. Europa a preluat aproape toate încărcăturile Yamal Yamal reprezintă „marea majoritate” a importurilor de GNL rusesc în UE, iar datele citate arată o concentrare și mai mare a fluxurilor către piața europeană: UE a preluat 69 din 71 de încărcături în primele trei luni ale anului, adică 97%; în martie au ajuns 25 de încărcături, mai multe decât în ianuarie și februarie la un loc; în aceeași perioadă din 2025, UE absorbea 87% din 68 de încărcături, restul mergând spre Asia. Scăderea livrărilor către Asia este pusă parțial pe seama unei interdicții UE intrate în vigoare anul trecut, care blochează transferul de GNL rusesc între nave și limitează utilizarea porturilor europene pentru încărcături destinate țărilor din afara UE. În plus, cererea asiatică pentru GNL rusesc ar fi fost „relativ scăzută” înainte de criza din Iran. Prețurile au urcat, iar costurile estimate au crescut Estimarea de 2,88 miliarde de euro pentru primul trimestru este legată de scumpirea gazelor din martie. Prețurile europene au fost în medie de aproximativ 52,87 euro/MWh în martie, față de 35 euro/MWh în ianuarie și februarie. În paralel, din cele 5 milioane de tone livrate în Europa în trimestru, 1,8 milioane de tone au fost livrate în martie. Un reprezentant al organizației Urgewald, citat în material, susține că aceste volume ar indica lipsa unei intenții a cumpărătorilor europeni de a opri achizițiile de GNL rusesc. Ce urmează: interdicția din 2027 rămâne pe masă În pofida presiunilor din piață, Bruxelles-ul ar fi arătat „puțină dorință” de a revizui interdicția planificată asupra importurilor de GNL din Rusia, care ar urma să intre în vigoare în ianuarie 2027. O interdicție pentru importuri pe baza contractelor pe termen scurt este deja în vigoare. Comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a apărat luna trecută viitoarea interdicție, avertizând că ar fi „o greșeală” repetarea dependenței de gazul rusesc din perioada de dinaintea invaziei la scară largă a Ucrainei din 2022. În același timp, datele citate sugerează că, dacă interdicția va fi aplicată, Yamal ar putea avea dificultăți în a găsi cumpărători alternativi, pe fondul unei dependențe ridicate de piața europeană. Separat, datele Comisiei Europene pentru 2026 indică faptul că peste două treimi din GNL-ul importat de UE până acum provine din SUA, în timp ce nivelurile medii de stocare a gazelor în bloc rămân sub mediile normale înaintea sezonului de realimentare din vară. [...]
