Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Producția internă de țiței a României a scăzut cu 8,3% în T1 2026, în timp ce importurile au coborât cu 30,6%, o combinație care schimbă temporar balanța de aprovizionare, dar nu și trendul structural de declin al zăcămintelor, potrivit datelor citate de Agerpres din statistica INS.
În primele trei luni din 2026, România a produs 579.400 tone echivalent petrol (tep), cu 52.300 tep mai puțin față de perioada similară din 2025 (minus 8,3%), arată Institutul Național de Statistică.
Pe partea de comerț exterior, importurile de țiței au depășit 1,576 milioane tep în T1 2026, în scădere cu 694.200 tep față de ianuarie–martie 2025 (minus 30,6%).
Dincolo de variațiile trimestriale ale importurilor, Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) indică o continuare a scăderii producției de țiței până în 2027, cu un ritm mediu anual de 2,5%.
Estimările CNSP menționate în material indică:
CNSP pune scăderea pe seama declinului natural al zăcămintelor și a menținerii unităților existente de producție.
În același timp, importul de țiței este preconizat să crească, potrivit CNSP, cu 7,4% în 2026 (până la 7,52 milioane tep) și cu 7,8% în 2027. În acest context, reducerea puternică a importurilor din primul trimestru nu schimbă, de una singură, perspectiva pe termen scurt indicată de prognoza oficială.
Recomandate
Creșterea importurilor de gaze cu 53,9% în T1 2026 pune presiune pe balanța energetică, în condițiile în care producția internă a scăzut ușor, potrivit datelor citate de Economica . În primul trimestru din 2026, importurile de gaze naturale au urcat cu 53,9% față de aceeași perioadă din 2025, adică cu 360.400 tep (tonă echivalent petrol – unitate standard folosită în statisticile energetice), până la 1,029 milioane tep. În același interval, producția de gaze naturale a României a scăzut cu 1,5%, conform titlului și datelor prezentate. Ce anticipează autoritățile pentru 2026–2027 Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) estimează o creștere a producției de gaze naturale până în 2027, cu un ritm mediu anual de 1,7%. În „Prognoza echilibrului energetic”, CNSP indică: pentru 2026: producție de 7,907 milioane tep (+1,5%); pentru 2027: producție de 8,176 milioane tep (+3,4%). Pe partea de importuri, CNSP se așteaptă la o tendință de reducere, mai accentuată spre 2027 (minus 6%), pe fondul avansului producției prin intrarea în exploatare a unor noi capacități, dar și luând în calcul menținerea tranzitului către piețe externe. Estimările CNSP pentru importuri sunt: pentru 2026: 2,150 milioane tep (-2,7%); pentru 2027: 2,022 milioane tep (-6%). De ce contează Diferența dintre dinamica din T1 2026 (importuri în creștere puternică) și scenariul CNSP (importuri în scădere în anii următori) sugerează că echilibrul pieței depinde de materializarea creșterii de producție prognozate și de calendarul noilor capacități. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre cauzele scăderii producției din trimestru, rămâne de urmărit dacă evoluția importurilor din prima parte a anului este un episod punctual sau semnalul unei dependențe mai ridicate pe termen scurt. [...]
Atacurile ucrainene au scos temporar din funcțiune rafinării-cheie din Rusia, afectând capacitatea de procesare și, implicit, o sursă majoră de venituri la export , potrivit Focus . Publicația notează că seria de lovituri documentată de Reuters vizează tot mai des infrastructura energetică pe un areal larg, inclusiv obiective aflate la distanță mare de granița cu Ucraina. Capacitate de rafinare afectată și opriri în lanț Conform Reuters, citată de Focus, Ucraina a raportat recent atacuri asupra rafinăriei Rosneft din Syzran și asupra marii rafinării Norsi, lângă Nijni Novgorod, iar autorități ucrainene au susținut că părți ale instalațiilor au luat foc. Reuters a mai relatat, pe baza unor surse din industrie, că mai multe rafinării au fost nevoite să își oprească temporar activitatea. Printre unitățile menționate se află și rafinăria din Moscova (Kapotnia), care ar fi oprit pentru scurt timp procesarea țițeiului după un atac cu drone. Alte avarii sunt indicate în Riazan, Perm, Tuapse, Kiriși și Ufa. Un reper important este rafinăria Norsi, descrisă ca unul dintre principalii producători de benzină ai Rusiei, cu o capacitate normală de procesare de circa 16 milioane de tone de țiței pe an. Reuters estimează că, între ianuarie și mai, aproximativ 700.000 de barili pe zi din capacitatea de rafinare ar fi fost afectați de atacuri, iar în total ar fi fost vizate 16 rafinării. De ce contează: presiune pe exporturi și pe alimentarea internă Ucraina tratează infrastructura energetică rusă drept țintă cu relevanță militară, deoarece rafinăriile susțin atât încasări mari din export, cât și aprovizionarea armatei și a logisticii militare cu combustibil, mai arată materialul. În paralel, atacurile asupra activelor petroliere rusești ar fi atins în aprilie cel mai ridicat nivel din ultimele patru luni, potrivit Bloomberg , citat de Focus. Pe baza estimărilor companiei de analiză OilX, agenția ucraineană Ukrinform a relatat că gradul mediu de utilizare a rafinăriilor ar fi coborât temporar la cel mai scăzut nivel din 2009. Reacția Kremlinului și extinderea razei atacurilor Kremlinul încearcă să reducă temerile privind eventuale penurii, iar purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a declarat, potrivit Reuters, că alimentarea cu combustibil în Rusia rămâne asigurată, deși a admis scăderi de producție în anumite regiuni. Totuși, amploarea geografică a loviturilor indică o vulnerabilitate în creștere: unele instalații afectate sunt situate la peste 1.000 km de granița cu Ucraina, ceea ce sugerează că riscul operațional pentru infrastructura petrolieră rusă nu mai este limitat la zonele apropiate frontului. [...]
Dependența României de importurile de țiței se adâncește , pe fondul declinului producției interne, iar Kazahstanul rămâne furnizorul dominant, cu o cotă de 63% din importuri, potrivit datelor INS prezentate de Libertatea . În total, 76,79% din resursele de petrol ale țării provin din importuri, în timp ce producția internă acoperă 23,21%. În primele luni din 2026, importurile au scăzut ca volum, pe fondul „turbulențelor geoeconomice” și al tensiunilor din Orientul Mijlociu, însă factura totală a coborât mai puternic decât cantitățile, ca urmare a ieftinirii barilului. Importuri mai mici, dar cu o factură în scădere În ianuarie–februarie 2026, România a importat 1,25 milioane de tone de țiței, cu 17,8% mai puțin decât în aceeași perioadă din 2025 (1,52 milioane de tone). La nivelul primului trimestru (ianuarie–martie 2026), importurile au coborât la 1,57 milioane tone echivalent petrol (tep), o scădere de 30,6%, pusă pe seama volatilității burselor internaționale și a blocajelor de aprovizionare. Pe partea de costuri, companiile românești au plătit în ianuarie–februarie 2026 un total de 546.704.820 de euro (aprox. 2,73 miliarde lei), față de 841.142.290 de euro (aprox. 4,21 miliarde lei) în primele două luni din 2025, adică o scădere de 35,1%. Prețul mediu a coborât de la 0,55 euro/kg în 2025 la 0,43 euro/kg la începutul lui 2026. Cum s-a schimbat harta furnizorilor Datele citate indică menținerea Kazahstanului ca principal furnizor, dar și o reconfigurare a surselor față de anul trecut: Kazahstan: 63% (față de 65% în 2025) Azerbaidjan: 16% (19% în 2025) Norvegia: 8% (nu apare în 2025) Libia: 6% (5% în 2025) Guyana: nu apare în 2026 (11% în 2025) Côte d’Ivoire: 1% (nu apare în 2025) Republica Moldova: nu apare în 2026 (sub 0,1% în 2025, aprox. 50 tone) Producția internă continuă să scadă În paralel, producția internă de țiței își continuă „scăderea structurală”, potrivit articolului. În primele două luni din 2026, extracția internă a fost de 379,7 mii tep, în scădere cu 8,6%. Pe întreg primul trimestru, producția a ajuns la 579,4 mii tep, cu 8,3% mai puțin decât în perioada similară din 2025. La nivelul anului trecut, România a consumat 11,4 milioane de tone de petrol: 8,9 milioane de tone au fost importate (factură totală de 4,1 miliarde de euro, din care 2,5 miliarde de euro către Kazahstan), iar producția internă a fost de 2,9 milioane de tone. Rafinăriile: capacitate mare, alimentare preponderent din import Piața de rafinare este concentrată în jurul a două mari unități, în timp ce alte capacități istorice sunt închise: Petromidia Năvodari & Vega Ploiești (KMG International) : Petromidia are o capacitate de peste 5 milioane de tone/an și a procesat anul trecut 5,37 milioane de tone de țiței din import. KMG International controlează 54,63%, iar statul român are 44,7%. Alimentarea se face prin terminalul offshore Midia Marine Terminal , la 8,6 km în larg. Petrobrazi Ploiești (OMV Petrom) : capacitate anuală de 4,5 milioane de tone, acoperind circa o treime din cererea națională de carburant; procesează întreaga producție internă de țiței. Investițiile în modernizare din 2005 au depășit două miliarde de euro. Arpechim Pitești (OMV Petrom) : închisă definitiv din 2011. Petrotel Ploiești (Lukoil, prin Litasco) : complet închisă din octombrie anul trecut, pe fondul aplicării stricte a pachetelor de sancțiuni internaționale. În acest context, combinația dintre declinul producției interne și dependența de un furnizor dominant menține un risc operațional și de cost pentru lanțul de aprovizionare cu țiței, chiar dacă, pe termen scurt, ieftinirea barilului a redus factura importurilor. [...]
Criza politică de la București riscă să întârzie un contract major de export de gaze din Neptun Deep către Ungaria , într-un moment în care Budapesta are o fereastră scurtă pentru a-și pregăti înlocuirea importurilor rusești înainte de restricțiile UE din 2027, potrivit Adevărul , care citează presa maghiară. MVM, compania cu monopol pe producția și vânzarea energiei în Ungaria, se pregătește „de ani de zile” să semneze un acord de amploare pentru gaze importate din România, scrie Index . Două surse citate de publicația maghiară susțin că prețul negociat pentru gazele românești ar fi deja apropiat de nivelul importurilor rusești, însă decizia ar trebui luată „în câteva săptămâni”, altfel negocierile ar putea fi reluate. De ce contează: Ungaria are de înlocuit circa 4,5 miliarde mc/an din Rusia Presiunea de timp vine din combinația dintre dependența încă ridicată de gazul rusesc și calendarul european. În material se arată că Ungaria consumă anual aproximativ 9 miliarde de metri cubi de gaze, iar circa jumătate ar proveni încă din Rusia (aprox. 4,5 miliarde mc). În acest context, un volum vehiculat de unele surse de 1 miliard mc pentru 2027 nu pare mare raportat la consumul total, dar ar putea acoperi, în logica articolului, circa 20–25% din cantitatea care trebuie înlocuită în următorii ani. Pe fond, miza este ca producția din Neptun Deep (Marea Neagră) – care „ar putea începe în 2027” – să devină o sursă de diversificare pentru regiune și să reducă dependența de Moscova, în condițiile în care, potrivit articolului, programul REPowerEU ar urma să nu mai permită achiziția de energie rusească începând cu octombrie 2027. Blocajul: dreptul de preempțiune al statului și un guvern interimar Elementul care complică semnarea rapidă a acordului este cadrul decizional de la București. Legea românească acordă statului drept de preempțiune (drept de a cumpăra cu prioritate) în tranzacțiile strategice cu gaze. Conform sursei citate în articol, OMV ar fi oferit oficial pachetul statului român, care ar fi indicat că își va exercita dreptul, însă între timp s-a format un guvern interimar, iar decizia nu ar mai putea fi luată imediat. În paralel, consorțiul OMV Petrom–Romgaz a notificat guvernul român, la 8 mai 2026, că a găsit un cumpărător care va rezerva o parte din producția din Neptun Deep, dar detaliile acordului nu sunt publice, astfel că nu există o confirmare oficială a cantităților. Publicația Válasz Online scrie că guvernul român ar fi notificat OMV în 15 mai că își va exercita dreptul de preempțiune „în principiu”, dar că poate discuta detaliile ulterior, solicitând o perioadă până la mijlocul lunii iunie. OMV Petrom „încă nu comentează pe fond”, iar, potrivit articolului, rămâne incert dacă până atunci România va avea un guvern stabil sau va intra în scenariul unor alegeri anticipate. [...]
Egiptul își consolidează rolul de hub regional pentru exporturile de gaze către Europa după un acord care prevede ca gazele naturale din Cipru să fie transportate la instalațiile egiptene de lichefiere și apoi livrate pe piețele europene, potrivit Mediafax . Acordul a fost încheiat în contextul unui parteneriat energetic cu Qatarul, iar înțelegerea a fost semnată de QatarEnergy și ExxonMobil împreună cu Ministerul Petrolului și Resurselor Minerale din Egipt. Miza operațională este utilizarea infrastructurii deja existente a Egiptului pentru a transforma descoperirile offshore ale Ciprului în exporturi, fără ca Nicosia să fie nevoită să construiască propriile capacități de lichefiere. De ce contează: infrastructura egipteană devine poarta de ieșire pentru gazul cipriot Cipru nu are instalații de lichefiere, astfel că gazele extrase din zăcămintele sale din larg trebuie transportate sub apă către Egipt, unde vor fi procesate și lichefiate înainte de expedierea către Europa. În practică, acest aranjament mută centrul de greutate al lanțului logistic în Egipt și întărește poziția Cairo-ului ca punct de tranzit și procesare pentru resursele din estul Mediteranei. Ce știm despre calendar și contracte Cipru estimează că va începe exporturile de gaze naturale către Europa în 2028. Separat, partenerii din zăcământul Aphrodite au semnat luna trecută un acord pe 15 ani pentru vânzarea tuturor gazelor naturale recuperabile din rezervor către Egyptian Natural Gas Holding Company, cu opțiunea de prelungire cu încă cinci ani. Context pentru Europa și limitele proiectului Ruta este relevantă pentru Europa, care a căutat surse alternative de aprovizionare cu gaze după ce invazia Rusiei în Ucraina a perturbat fluxurile energetice. Totuși, planul este descris ca fiind încă într-o fază incipientă, iar decizia finală de investiție nu a fost luată; în plus, este „puțin probabil” ca gazul cipriot, singur, să schimbe balanța energetică a Europei, deși poate adăuga o opțiune suplimentară de aprovizionare din estul Mediteranei. În ceea ce privește resursa, QatarEnergy și ExxonMobil sunt partenere în Blocul 10, care ar conține aproximativ 3,7 trilioane de metri cubi de gaze, una dintre cele mai importante descoperiri offshore ale Ciprului, conform relatării citate de Mediafax. [...]
Emiratele Arabe Unite accelerează o rută de export care ocolește Strâmtoarea Ormuz , după ce blocada impusă de Iran a perturbat masiv fluxurile energetice: o nouă conductă petrolieră este realizată „aproape în proporţie de 50%” și ar urma să devină operațională în 2027, potrivit News . Anunțul a fost făcut de Sultan Ahmed Al Jaber , directorul general al ADNOC, care a legat proiectul de vulnerabilitatea rutelor actuale de transport al energiei, în condițiile în care „prea mult din energia lumii trece prin prea puţine puncte vulnerabile”. Ce se schimbă operațional pentru exporturile ADNOC Noua conductă va dubla capacitatea de export a ADNOC prin portul Fujairah, situat la Golful Oman, în afara Strâmtorii Ormuz. Proiectul a fost accelerat după izbucnirea conflictului cu Iranul, pe fondul crizei energetice globale provocate de războiul din Orientul Mijlociu. În paralel, Emiratele Arabe Unite au reușit să redirecționeze o parte din exporturi printr-o conductă deja existentă către Fujairah, cu o capacitate maximă de 1,8 milioane de barili pe zi, conform informațiilor citate. Dimensiunea perturbării: pierderi de volum și un orizont lung de revenire Iranul a blocat Strâmtoarea Ormuz încă din martie, afectând exporturile de petrol și gaze ale statelor arabe din Golf. ADNOC califică situația drept „cea mai gravă perturbare energetică din istorie”, iar Al Jaber a indicat o pierdere de peste un miliard de barili de petrol, la care s-ar adăuga aproape 100 de milioane de barili în fiecare săptămână în care blocada continuă. Șeful ADNOC a avertizat că, chiar dacă războiul s-ar încheia imediat, ar fi nevoie de cel puțin patru luni pentru ca fluxurile petroliere să revină la 80% din nivelul normal, iar normalizarea completă ar putea avea loc abia în 2027. Context geopolitic și efectul asupra rutei Ormuz Blocada a fost instituită după atacurile aeriene lansate de Statele Unite și Israel împotriva Iranului la finalul lunii februarie. În acest context, secretarul american al Energiei, Chris Wright, a spus că importanța strategică a Strâmtorii Ormuz ar urma să scadă după război, pe măsură ce statele din Golf dezvoltă rute alternative. „Aceasta este o carte pe care Iranul o poate juca o singură dată. Vor exista şi alte rute pentru exportul energiei din Golful Persic”, a afirmat Wright. [...]
