Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Statele Unite nu vor prelungi scutirile care permiteau cumpărarea de petrol iranian și rus aflat deja pe mare, o decizie cu potențial de a strânge oferta pentru unele piețe și de a pune presiune pe țările mai vulnerabile la șocuri energetice, potrivit The Jerusalem Post, care citează declarațiile secretarului Trezoreriei, Scott Bessent, pentru Associated Press.
Bessent a spus că Washingtonul nu intenționează să mai extindă aceste derogări („waivers”) – o politică ce permitea achiziția de produse petroliere din țări sancționate dacă încărcăturile erau deja în tranzit. În cazul Iranului, oficialul american a legat decizia de „blocada” impusă de SUA și a susținut că „nu iese petrol”, anticipând că, în „două, trei zile”, Iranul ar putea fi nevoit să înceapă să închidă producția, ceea ce „ar fi foarte rău pentru sondele lor”.
Potrivit Associated Press, scutirile au fost introduse pentru a reduce presiunea asupra piețelor globale de energie, în contextul războiului Rusia–Ucraina și al războiului SUA–Iran. Publicația notează că:
Bessent a recunoscut, conform aceleiași relatări, că neprelungirea scutirilor poate avea consecințe, în special pentru „țările vulnerabile și sărace”. El a descris solicitările venite din partea acestora, invocând discuții purtate săptămâna trecută la reuniuni ale Băncii Mondiale și FMI.
În paralel, Trezoreria SUA a anunțat miercuri intensificarea presiunii asupra infrastructurii de transport a petrolului iranian, prin noi sancțiuni care vizează entități din rețeaua magnatului iranian al transportului de petrol Mohammad Hossein Shamkhani, potrivit materialului.
Rețeaua fusese sancționată anterior în iulie 2025, când au fost impuse 115 sancțiuni, conform unui comunicat al Trezoreriei citat în articol. În același pachet, SUA au sancționat și:
Pentru Rusia, Bessent a indicat că nu se așteaptă la o nouă prelungire și a afirmat că „petrolul rusesc aflat pe apă a fost, în mare parte, absorbit”.
Recomandate
Rusia își consolidează controlul asupra Arctic LNG 2 prin preluarea cotei TotalEnergies , după ce Vladimir Putin a autorizat compania NordLine LLC să cumpere participația de 10% a francezilor, potrivit Mediafax . Mișcarea crește pachetul Novatek la 70% și arată cum Moscova încearcă să stabilizeze un proiect-cheie de gaz natural lichefiat (GNL) în plin regim de sancțiuni. Ordinul, publicat pe 3 iunie, permite NordLine — companie fondată pe 22 mai de Novatek — să preia pachetul de la TotalEnergies, notează Bloomberg, citată de publicație. NordLine deține deja 60% din proiect. De ce contează: sancțiunile împing proiectul spre „relocalizarea” acționariatului Arctic LNG 2 este unul dintre proiectele majore ale Rusiei pentru producția de GNL, amplasat în Peninsula Gîdan (zona arctică) și operat de Novatek. Proiectul a fost gândit pentru a crește cota Rusiei pe piața globală de GNL, însă este vizat de sancțiuni impuse de SUA și aliații săi în contextul războiului din Ucraina. Capacitatea totală planificată este de 19,8 milioane de tone pe an, prin trei „trenuri” (linii tehnologice) de câte 6,6 milioane de tone pe an, construite pe structuri gravitaționale din beton (GBS). Prima linie a fost lansată experimental în decembrie 2023, dar lucrările la următoarele au fost blocate sau întârziate semnificativ după retragerea companiilor occidentale de inginerie. Cum arată acționariatul după tranzacție Structura inițială a proiectului includea: Novatek (operator majoritar): 60% TotalEnergies (Franța): 10% Japan Arctic LNG (Japonia): 10% CNOOC (China): 10% CNPC (China): 10% După preluarea cotei TotalEnergies, Novatek ar urma să ajungă la 70%, conform informațiilor din articol. În iunie 2026, CNPC și CNOOC dețineau fiecare câte 10%, iar consorțiul japonez format din Mitsui și Jogmec deținea 10%, mai arată materialul. Operare dificilă: logistică, sezon și dependență de China Deși proiectul a reușit, în anumite perioade, să extragă și să lichefieze volume record — cu livrări cumulate de 1,4 milioane de tone în primele cinci luni ale acestui an, potrivit sursei — funcționarea rămâne complicată, pe fondul restricțiilor. Printre problemele menționate: Rusia folosește o „flotă fantomă” de nave pentru a transporta marfa, ocolind monitorizarea occidentală, din cauza interdicțiilor maritime. China este prezentată drept singurul client major rămas pentru încărcăturile Arctic LNG 2, descărcările având loc aproape exclusiv în terminale chineze (precum Beihai). Lipsa spărgătoarelor de gheață moderne din clasa Arc7 (afectată de sancțiuni) limitează exporturile directe din Arctica la sezonul cald (iunie–decembrie); în rest, navele sunt împinse către rute mai lungi, inclusiv în jurul Africii. Uzina Arctic LNG 2 funcționează pe zăcământul Utrenneye din Peninsula Gydan, în districtul autonom Yamalo-Nenets. Ce urmează pentru extinderea capacității Primul tren (6,6 milioane de tone pe an) a fost lansat în decembrie 2023. Al doilea tren, cu capacitate similară, urma să fie lansat în mai 2025, iar al treilea în 2026, potrivit Bloomberg, citată de Mediafax. Materialul nu precizează dacă aceste termene mai sunt valabile în prezent, în condițiile întârzierilor descrise. [...]
Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor, depozitelor și conductelor din Rusia încep să aibă efecte economice vizibile , iar Vladimir Putin a admis că valul recent de lovituri „provoacă daune” economiei și societății ruse, potrivit Al Jazeera . Miza pentru sectorul petrol și gaze este directă: infrastructura vizată susține exporturile energetice, una dintre principalele surse de venit ale Moscovei. În ultimele săptămâni, Ucraina a intensificat atacurile asupra infrastructurii energetice ruse, inclusiv asupra rafinăriilor, depozitelor și conductelor, precum și asupra lanțurilor de aprovizionare cu combustibil din Crimeea. Al Jazeera notează un atac revendicat de Kiev asupra unei rafinării-cheie din Nijnekamsk, în noaptea precedentă declarațiilor lui Putin. În declarații preluate de agenția de stat TASS, Putin a susținut că economia „își revine rapid” și că scopul atacurilor ar fi să „semene confuzie” în societate, dar că acestea nu vor reuși să divizeze populația și nici să producă „răul economic” urmărit de Ucraina. „În ceea ce privește economia: cu siguranță ne provoacă daune, dar ne revenim rapid”, a spus Putin, potrivit TASS. Presiune pe capacitatea de producție și pe transportul carburanților Pe lângă loviturile la distanță asupra infrastructurii din interiorul Rusiei, Ucraina a vizat și aprovizionarea către Crimeea ocupată, inclusiv camioane cu combustibil. Potrivit aceleiași surse, aceste atacuri au declanșat „cea mai gravă criză de combustibil” din peninsula de la Marea Neagră de la anexarea ilegală din 2014, cu cozi la benzinării (inclusiv la Simferopol). Institutul pentru Studiul Războiului (Institute for the Study of War) , un think-tank cu sediul la Washington, a evaluat că există o „sinergie” între campania de lovituri la distanță și atacurile care întrerup aprovizionarea Crimeei și a altor teritorii ocupate: primele reduc capacitatea de producție, iar cele din a doua categorie afectează transportul benzinei care încă poate fi produsă. Răspunsul Kremlinului: apărare antiaeriană și amenințarea cu escaladarea Putin a anunțat că Rusia va intensifica atacurile asupra „infrastructurii inamicului”, cu scopul declarat de a descuraja loviturile asupra obiectivelor civile ruse. Totodată, a cerut îmbunătățirea apărării antiaeriene, a doua solicitare de acest tip în cursul lunii, conform Al Jazeera. Separat, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a recunoscut în această săptămână penuria de combustibil din Crimeea și a spus că sunt luate „măsuri” pentru a gestiona situația, fără detalii despre amploarea sau calendarul intervențiilor. În plan politic, Putin a reiterat recent că nu vede un rost în discuții față în față cu președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski pentru încheierea războiului, în timp ce, pe front, comandantul-șef ucrainean Oleksandr Sîrski a afirmat că Ucraina ar fi recuperat în mai mult teritoriu decât a pierdut, inversând tendința de câștiguri nete lunare ale Rusiei. [...]
Reticența Europei de a semna contracte pe termen lung pentru LNG din SUA riscă să complice strategia UE de înlocuire a gazului rusesc până în 2027 , potrivit Economica . Dezvoltatorii americani spun că discuțiile cu importatorii europeni există, dar se blochează la momentul angajamentelor ferme, pe fondul temerilor că dependența de Rusia ar putea fi înlocuită cu una față de Statele Unite. Directori americani citați de Bloomberg afirmă că, deși europenii sunt deschiși la negocieri, „nu se angajează cu adevărat” în acorduri de aprovizionare pe termen lung. Miza este una de securitate energetică și de poziționare strategică: companiile europene evită să își lege consumul de o singură sursă dominantă, chiar dacă piața globală de LNG este descrisă ca fiind mai strânsă decât se anticipa înainte de războiul din Iran. Presiunea calendarului UE: ieșirea din gazul rusesc până la final de 2027 În paralel, UE accelerează eliminarea importurilor de gaz rusesc. Conform planului menționat în articol, Uniunea a interzis din 25 aprilie importurile de LNG din Rusia prin contracte spot (pe termen scurt), ca parte a eliminării treptate a tuturor importurilor de gaz rusesc până la sfârșitul lui 2027. Calendarul indicat include: interdicție totală pentru importurile de LNG din Rusia de la începutul anului 2027 ; oprirea importurilor de gaz rusesc prin conducte din toamna anului 2027. Riscul unei noi concentrări: până la 80% LNG din SUA în 2028, potrivit IEEFA Pe fondul reorientării fluxurilor, dependența UE de LNG din SUA a crescut și ar putea ajunge ca 80% din importurile de LNG ale Uniunii să provină din Statele Unite până în 2028 , potrivit prognozelor publicate luna trecută de Institute for Energy Economics and Financial Analysis (IEEFA), citate de Economica. Această perspectivă explică de ce importatorii europeni ezită să semneze volume mari pe termen lung: contractele ar securiza aprovizionarea, dar ar putea consolida o dependență structurală de un singur furnizor dominant. Alternativa Canada: interes pentru Ksi Lisims LNG , dar cu volume încă de contractat În căutarea diversificării, mai multe companii europene de utilități și-au exprimat interesul pentru producția viitoare a proiectului canadian Ksi Lisims LNG , care ar urma să fie a doua facilitate de export de gaz lichefiat a Canadei. Proiectul are deja acorduri de preluare pentru 5 milioane de tone pe an , însă dezvoltatorii încearcă să obțină angajamente pentru încă 3–4 milioane de tone , potrivit directorului executiv al Western LNG, liderul proiectului, într-un interviu pentru Reuters. De ce contează pentru companii Pentru utilități și marii consumatori industriali, dilema este între: securizarea volumelor prin contracte pe termen lung (care reduc riscul de aprovizionare); limitarea riscului de dependență și păstrarea flexibilității într-o piață cu volatilitate geopolitică și cu reguli UE în schimbare. Articolul nu indică o soluție imediată, dar sugerează că, pe măsură ce UE închide definitiv capitolul gazului rusesc, competiția pentru LNG și nevoia de diversificare vor pune presiune pe deciziile de contractare ale importatorilor europeni. [...]
Escaladarea conflictelor din Orientul Mijlociu repoziționează SUA ca furnizor-cheie de petrol , după ce americanii au depășit Rusia și au devenit cel mai mare exportator de petrol din lume, pe fondul perturbărilor de pe piață generate de războaie, potrivit Mediafax . Schimbarea de lider vine, conform publicației, pe fondul războiului din Ucraina și al tensiunilor din Orientul Mijlociu, care au afectat fluxurile tradiționale de țiței. Mediafax citează Nexta pentru informația privind poziția SUA în exporturile globale. Ce a împins Rusia în jos și a creat spațiu pentru SUA În material sunt indicate două canale principale prin care oferta globală a fost lovită: războiul din Golful Persic, care ar fi întrerupt exporturile de petrol din Arabia Saudită; exporturile rusești, afectate de sancțiuni și de atacurile dronelor ucrainene asupra rafinăriilor. În acest context, SUA ajung să câștige teren în exporturi, pe o piață în care disponibilitatea și rutele de aprovizionare contează la fel de mult ca prețul. Presiunea pe infrastructura petrolieră iraniană ridică miza Mediafax notează că, în paralel, președintele Donald Trump a transmis că armata americană va „lovi Iranul… foarte dur în această seară”, sugerând că negocierile dintre părți nu evoluează favorabil. Într-o postare pe Truth Social, Trump a mers mai departe, afirmând că SUA ar urma să preia Insula Kharg și alte puncte de infrastructură petrolieră pentru a controla piețele de petrol și gaze ale Iranului. „La un moment dat, în viitorul nu prea îndepărtat, vom lua Insula Kharg și alte puncte de infrastructură petrolieră și vom prelua controlul total asupra piețelor lor de petrol și gaze, la fel cum am făcut cu Venezuela, ceea ce funcționează excelent atât pentru Venezuela, cât și pentru Statele Unite ale Americii” Publicația precizează că astfel de amenințări au mai existat și în trecut, iar acum nu este clar dacă este vorba despre o tactică de negociere sau despre o intenție reală. [...]
Kazahstanul este împins să livreze mai mult țiței, iar România rămâne expusă la deciziile OPEC+ , într-un moment în care restricțiile din strâmtoarea Ormuz amplifică presiunea pe fluxurile globale de petrol, potrivit Profit . Pentru piața românească, miza este directă: Kazahstanul este indicat drept principala sursă de țiței, iar orice schimbare de producție sau de logistică se poate traduce în volatilitate mai mare a costurilor de aprovizionare. Ministrul Energiei de la Astana, Yerlan Akkenzhenov, citat de Reuters, spune că partenerii Kazahstanului cer creșterea livrărilor „în lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz”, chiar dacă țara are limite în cadrul acordului OPEC+ și constrângeri de infrastructură. „Știm că lumea are nevoie de petrolul Kazahstanului și suntem un furnizor foarte de încredere pentru partenerii noștri. În lumina restricțiilor din strâmtoarea Ormuz, partenerii noștri ne cer să creștem livrările. Ei ne cer să mergem la maxim. Desigur, avem constrângeri de infrastructură, în limitele nivelurilor actuale de producție din Kazahstan.” Ce se schimbă în OPEC+ și de ce contează pentru aprovizionare În paralel, alianța OPEC+ a decis să continue creșterea cotelor de producție. Conform informațiilor prezentate, luna aceasta OPEC+ a aprobat o nouă majorare consecutivă, a patra în tot atâtea luni, cu 188.000 de barili pe zi, începând din iulie. Totodată, șapte membri-cheie ai alianței – Arabia Saudită, Rusia, Irak, Kuweit, Algeria, Kazahstan și Oman – au majorat deja cotele de producție cu aproape 600.000 de barili pe zi în perioada aprilie–iunie. Limitări: cerere de „maxim” versus infrastructură Deși mesajul partenerilor este de creștere a livrărilor, ministrul kazah indică explicit o limitare practică: infrastructura și nivelurile actuale de producție. Asta sugerează că, chiar și în condiții de presiune pe piață, capacitatea de a crește rapid exporturile poate fi plafonată. Pentru România, care se bazează semnificativ pe țițeiul kazah, combinația dintre tensiunile logistice (Ormuz), disciplina OPEC+ și constrângerile de infrastructură din Kazahstan rămâne un factor de risc pentru stabilitatea aprovizionării și pentru evoluția prețurilor la țiței și, indirect, la carburanți. [...]
Producția celor 11 membri OPEC monitorizați a coborât la 16,13 milioane barili/zi, un minim lunar de după 2000 , pe fondul reducerii exporturilor iraniene după blocada navală impusă de SUA și al perturbării traficului prin Strâmtoarea Ormuz , potrivit Profit . Scăderea față de luna precedentă a fost de 1,06 milioane de barili pe zi, conform unui sondaj citat de News.ro. Reuters notează că nivelul este mai jos decât cel din 2020, din perioada pandemiei, când cererea globală de petrol s-a prăbușit. Iranul, principalul factor: exporturi la minim de cel puțin șase ani Cea mai mare reducere a producției a venit din Iran, după ce blocada americană începută la 13 aprilie a afectat semnificativ exporturile de țiței și condensat. Potrivit sondajului, exporturile iraniene au coborât la cel mai redus nivel din ultimii cel puțin șase ani. În paralel, perturbarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz a amplificat presiunea asupra fluxurilor de export din regiune. Mișcări diferite în interiorul OPEC și planuri OPEC+ blocate În interiorul organizației, Arabia Saudită a raportat o diminuare suplimentară a producției, în timp ce Irakul a reușit să își majoreze livrările, pe fondul unei creșteri a consumului intern. Venezuela și Nigeria au înregistrat, de asemenea, creșteri ale producției. Datele nu includ Emiratele Arabe Unite, care au părăsit OPEC începând cu 1 mai. În același timp, cele opt state din grupul OPEC+ (care include și aliați precum Rusia) conveniseră anterior să majoreze producția în luna mai, însă conflictul cu Iranul și blocada navală americană au împiedicat materializarea acestor planuri. Cum a fost realizat sondajul Sondajul Reuters se bazează pe date privind fluxurile petroliere furnizate de LSEG, pe informații de la companii specializate în monitorizarea transporturilor maritime (precum Kpler ), precum și pe date obținute de la companii petroliere, consultanți și surse din cadrul OPEC. [...]
