Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Prețurile petrolului au crescut semnificativ, atingând 110 dolari pe baril, după atacurile asupra unui zăcământ de gaze crucial din Iran, informează Mediafax. Această creștere a prețurilor vine în contextul unor tensiuni crescânde în regiunea Golfului Persic, care amplifică riscurile pentru aprovizionarea globală cu petrol.
După amenințările Iranului de a ataca instalațiile petroliere din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar, prețul țițeiului Brent a crescut cu peste 6%. Garda Revoluționară Islamică a Iranului a declarat că aceste instalații sunt ținte „legitime și prioritare”. Închiderea Strâmtorii Hormuz, un punct crucial pentru transportul a aproximativ o cincime din petrolul mondial, a provocat perturbări semnificative în aprovizionare.
Statele din Golful Persic se confruntă cu dificultăți în exportul de țiței și gaze naturale, deoarece navele sunt blocate, iar rezervoarele de stocare sunt aproape pline. Această situație forțează companiile petroliere să reducă producția și să ia în considerare închiderea completă a unor instalații.
Administrația Trump a încercat să atenueze creșterea prețurilor prin suspendarea temporară a Legii Jones, care interzice navelor străine să transporte petrol și gaze între porturile americane. De asemenea, a emis o derogare care permite firmelor americane să facă afaceri cu compania petrolieră de stat a Venezuelei, Petróleos de Venezuela (PDVSA). Aceste măsuri, însă, au avut un impact limitat asupra piețelor.
Industria maritimă americană a protestat împotriva derogării de la Legea Jones, avertizând că ar putea fi ilegală și ar putea afecta lucrătorii și companiile americane. American Maritime Partnership a declarat:
„Această derogare nu va reduce prețurile la benzină. Impactul potențial maxim al transportului maritim intern asupra costului benzinei la nivel național este de mai puțin de un cent pe galon”.
Analiștii de la Citi anticipează că prețurile petrolului Brent ar putea urca până la 120 de dolari în următoarele zile, ceea ce ar putea împinge costul mediu al unui galon de benzină la pompă peste 4 dolari. În plus, analiștii prevăd perturbări mai lungi și mai acute ale prețurilor petrolului, în contextul în care nu există semne de redeschidere a Strâmtorii Hormuz.
În încercarea de a stabiliza piețele, SUA și alte guverne au convenit să elibereze 415 milioane de barili de petrol din rezervele de urgență. Cu toate acestea, aceste măsuri nu au reușit să oprească creșterea prețurilor petrolului, iar tensiunile din Golful Persic continuă să fie un factor determinant pentru volatilitatea pieței.
Recomandate
Scumpirea petrolului peste 120 de dolari/baril reaprinde riscul de șoc pe energie , pe fondul impasului din conflictul cu Iranul și al discuțiilor din SUA despre opțiuni militare, potrivit HotNews . Brent a trecut de 120 de dolari pe baril, după opt zile consecutive de creșteri, atingând un maxim al ultimilor patru ani, conform datelor citate de publicație de la OilPrice. Mișcarea reflectă, în evaluarea pieței, adâncirea impasului din războiul din Iran. Un factor care a amplificat îngrijorările investitorilor este respingerea de către președintele SUA, Donald Trump , a planului iranian, potrivit declarațiilor sale pentru Axios. Trump a susținut că Iranul s-a apropiat de poziția Washingtonului, „dar nu suficient”. Ce opțiuni ia în calcul Washingtonul Axios mai scrie că Trump urmează să primească joi o informare de la comandantul CENTCOM, amiralul Brad Cooper, privind noi planuri pentru o potențială acțiune militară în Iran. În acest context, Trump ar lua în considerare reluarea operațiunilor militare fie pentru a încerca să depășească blocajul din negocieri, fie pentru a da o „lovitură finală” înainte de a pune capăt războiului. Cele trei scenarii menționate în material sunt: un val „scurt și puternic” de atacuri asupra Iranului, care „probabil” ar include infrastructură, cu scopul de a forța ieșirea din impasul negocierilor; preluarea unei părți din Strâmtoarea Hormuz pentru a o redeschide transportului maritim comercial, o operațiune care ar putea include forțe terestre; o operațiune a forțelor speciale pentru a securiza stocul de uraniu puternic îmbogățit al Iranului, scenariu discutat și în trecut. De ce contează pentru economie Trecerea Brent peste pragul de 120 de dolari/baril indică o creștere a „primei de risc” geopolitic în preț, într-un moment în care piața încearcă să evalueze dacă tensiunile se pot transforma într-o perturbare directă a fluxurilor de petrol și a rutelor maritime, în special în zona Strâmtorii Hormuz. În lipsa unor detalii suplimentare în sursă despre calendar sau probabilități, rămâne neclar ce opțiune ar putea fi aleasă și în ce interval. [...]
Japonia își diversifică urgent aprovizionarea cu țiței și revine la petrolul rusesc , pe fondul perturbării fluxurilor energetice globale după închiderea Strâmtorii Hormuz , potrivit Digi24 . Tokyo urmează să primească primul transport de țiței rusesc de la declanșarea crizei din Orientul Mijlociu, într-o mișcare care arată cât de rapid pot forța șocurile de ofertă recalibrarea deciziilor de import. Japonia a suspendat în mare parte achizițiile de petrol rusesc după invazia Ucrainei din 2022, dar a continuat să cumpere ocazional, cel mai recent vara trecută. Acum, pe fondul blocadei din Strâmtoarea Hormuz, guvernul japonez caută surse alternative pentru a limita riscurile de aprovizionare. Cum ajunge țițeiul rusesc în Japonia Rafinăria japoneză Taiyo Oil intenționează să primească încărcătura prin proiectul Sakhalin-2 din Extremul Orient al Rusiei, potrivit ziarului Mainichi, citat de Ministerul Economiei, Comerțului și Industriei. În acționariatul proiectului, Gazprom este acționar majoritar, iar casele de comerț japoneze Mitsui și Mitsubishi au participații minoritare. Conform aceleiași informații, transportul este programat să ajungă la un terminal din prefectura Ehime, în vestul Japoniei. Miza: derogarea SUA și dependența de Orientul Mijlociu Un element-cheie este cadrul de sancțiuni: o derogare acordată de SUA pentru vânzările de petrol din Sakhalin-2 (proiect care produce în principal gaz natural lichefiat) expiră în iunie. În martie, Japonia a transmis că va „lua în considerare” cumpărarea de țiței rusesc după emiterea acestei derogări. Presiunea pe securitatea energetică rămâne ridicată: Japonia a importat 94% din țițeiul său din Orientul Mijlociu în 2025, iar blocada Strâmtorii Hormuz a amplificat nevoia de rute și furnizori care ocolesc zona. În paralel, Japonia a luat măsuri pentru a crește importurile din Statele Unite și de la alți exportatori care evită Strâmtoarea Hormuz, potrivit informațiilor citate. Context regional: achiziții similare în Asia Pe fondul șocului global de aprovizionare, și alte state asiatice – Filipine, Indonezia și Coreea de Sud – au făcut achiziții de petrol și produse petroliere rusești, notează materialul. În plan diplomatic, Digi24 amintește că Japonia și Rusia nu au semnat un tratat de pace oficial după al Doilea Război Mondial, din cauza disputei teritoriale privind Insulele Kurile de Sud, revendicate de Japonia. [...]
Piața petrolului ar putea vedea noi scumpiri pe măsură ce se epuizează „perna” de ofertă creată de stocuri și transporturi deja în derulare, avertizează CEO-ul Exxon Mobil, Darren Woods , într-o declarație preluată de HotNews , pe fondul războiului cu Iranul și al închiderii Strâmtorii Ormuz . Woods susține că piața nu reflectă încă pe deplin impactul „perturbării fără precedent” a ofertei globale de petrol și gaze, deoarece efectele au fost temporar atenuate de petrolierele deja încărcate și aflate în tranzit, dar și de utilizarea rezervelor strategice și a stocurilor comerciale. Pe măsură ce conflictul continuă, aceste surse suplimentare de ofertă ar urma să se epuizeze, ceea ce ar pune presiune suplimentară pe prețuri. „Este evident că, având în vedere perturbarea fără precedent a ofertei globale de petrol şi gaze, piaţa nu a văzut încă întregul impact. Vor urma creşteri dacă strâmtoarea rămâne închisă”, a declarat şeful Exxon. Volatilitate ridicată, dar cu prețuri încă peste 100 de dolari/baril În acest context, volatilitatea rămâne ridicată: cotațiile cresc pe fondul temerilor de escaladare și scad rapid când apar speranțe de pace. La ultima închidere menționată în material, petrolul american a coborât cu aproximativ 3%, la 101,94 dolari pe baril (aprox. 469 lei), iar Brent a pierdut aproape 2%, la 108,17 dolari pe baril (aprox. 498 lei). Cât ar dura revenirea fluxurilor și de ce cererea poate rămâne sus Potrivit lui Woods, fluxurile de petrol din Golful Persic ar putea reveni la normal la una-două luni după redeschiderea rutei maritime, fiind necesar timp pentru repoziționarea navelor și eliminarea blocajelor din lanțul de aprovizionare. În paralel, guvernele și companiile ar urma să refacă rezervele strategice și stocurile comerciale, ceea ce ar genera cerere suplimentară și ar susține creșterea prețurilor. Impact estimat la Exxon: producție mai mică în Orientul Mijlociu Exxon estimează că producția sa din Orientul Mijlociu ar putea scădea cu aproximativ 750.000 de barili pe zi față de 2025 dacă blocajul persistă, iar aproximativ 15% din producția totală este deja afectată de situație. [...]
Blocada navală a SUA în Golful Oman a blocat venituri petroliere iraniene de 4,8 mld. dolari (aprox. 22,1 mld. lei), potrivit unei evaluări a Pentagonului citate de Axios . Miza economică este centrală: Washingtonul încearcă să forțeze Teheranul să atingă rapid limita de stocare, ceea ce ar putea împinge Iranul spre oprirea unor sonde și, implicit, spre concesii la masa negocierilor. Departamentul Apărării estimează că Iranului i-au fost „refuzate” aproape 5 miliarde de dolari din venituri din petrol de la începutul blocadei, pe 13 aprilie, presiune descrisă drept fără precedent asupra guvernului de la Teheran. Cum se traduce blocada în pierderi și blocaje logistice Oficiali ai Pentagonului spun că armata americană a redirecționat peste 40 de nave care au încercat să treacă de blocadă transportând petrol și alte bunuri considerate contrabandă. În total, 31 de petroliere încărcate cu 53 de milioane de barili de petrol iranian sunt „blocate în Golf”, cu o valoare de cel puțin 4,8 miliarde de dolari (aprox. 22,1 mld. lei). Două nave ar fi fost confiscate de SUA. Pe fondul limitării capacităților de stocare la sol, Iranul ar fi început să folosească petroliere mai vechi drept depozite plutitoare. În paralel, unele nave ar alege rute „mai lungi și mai costisitoare” pentru a livra petrol către China, de teama interceptării maritime de către SUA, potrivit oficialilor citați. De ce contează: ținta este „plafonul” de stocare, nu doar transportul Cheia campaniei de presiune, potrivit aceleiași surse, este împingerea Iranului spre saturarea capacității de stocare, ceea ce ar putea declanșa oprirea unor puțuri. Gregory Brew, analist la Eurasia Group , estimează că Iranul ar fi la „câteva săptămâni, sau poate până la o lună” de momentul în care rămâne fără spațiu de stocare. În acest context, Pentagonul încearcă să evidențieze efectul economic al blocadei, pe fondul unor negocieri de pace care „se opresc și repornesc”, iar administrația Trump ar vedea blocada ca principal instrument de pârghie pentru a negocia încheierea războiului cu Iranul. Rute alternative și scenariul unei „evadări” în masă Samir Madani, cofondator al TankerTrackers.com, a indicat că un petrolier iranian mare, „HUGE”, ar fi arătat o posibilă metodă de evitare a interdicției: navigație aproape de coastele Pakistanului și Indiei către Strâmtoarea Malacca (Malaysia), unde țițeiul este transferat de regulă pe alte nave cu destinația China. Madani a sugerat și un posibil scenariu în care petrolierele „îmbuteliate” de blocadă ar încerca o ieșire simultană, după acumularea unor capacități suplimentare de stocare în apropierea graniței cu Pakistanul. Mesajul Pentagonului: presiune „neîntreruptă” Joel Valdez, purtător de cuvânt interimar al Pentagonului, a susținut că blocada „funcționează în forță maximă” și produce impactul urmărit. „Lovim devastator capacitatea regimului iranian de a finanța terorismul și destabilizarea regională. Forțele noastre armate din regiune vor continua să mențină această presiune neîntreruptă.” [...]
Ieșirea Emiratelor Arabe Unite din OPEC și OPEC+ redesenează echilibrul de putere pe piața petrolului , într-un moment în care războiul din Iran și blocajele din Strâmtoarea Hormuz au redus oferta și au amplificat miza „barililor disponibili” din Golf, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Decizia EAU, anunțată marți și aplicată de la 1 mai, pune capăt unei apartenențe de aproape șase decenii la cartel și scoate din alianță al treilea cel mai mare producător. Mișcarea vine cu o zi înaintea reuniunii OPEC de la Viena și în a noua săptămână a războiului dintre Iran și coaliția SUA–Israel, context în care coordonarea energetică și de securitate din Golf este deja sub presiune. Ce schimbă ieșirea EAU: mai multă „suveranitate” asupra producției Potrivit analizei, retragerea oferă Abu Dhabi control deplin asupra capacității de producție pe care a extins-o în ultimii ani către 5 milioane de barili pe zi, eliminând constrângerile sistemului de cote prin care Arabia Saudită a coordonat decenii la rând politica petrolieră din Golf. Rauf Mammadov (fost oficial SOCAR, în prezent la Fuld & Company) a descris ieșirea drept „o lovitură semnificativă” pentru OPEC și în special pentru Arabia Saudită, estimând că producția EAU reprezintă 9%–11% din producția OPEC și aproximativ 5% din OPEC+ (formatul extins care include Rusia și alți exportatori din afara OPEC). Ministrul energiei din EAU, Suhail Mohamed Al Mazrouei, a declarat pentru CNBC că momentul a fost ales pentru a reduce la minimum perturbările pentru ceilalți producători, iar pentru The National a prezentat decizia ca o evoluție de politică aliniată „fundamentelor” pe termen lung ale pieței. De ce contează acum: Hormuz, infrastructura și „barilii” care pot ajunge pe piață Analiza leagă decizia de efectele asimetrice ale blocajelor din Strâmtoarea Hormuz. Arabia Saudită a gestionat mai bine șocul prin conducta East-West către Marea Roșie, în timp ce alți producători au fost mai expuși. EAU, la rândul lor, au investit în conducta Habshan–Fujairah, care ocolește Hormuz și duce țițeiul către un terminal la Golful Oman. Un analist din Dubai, citat sub protecția anonimatului, susține că, în condițiile în care unii producători dependenți de strâmtoare au redus extracția pe măsură ce depozitele s-au umplut, EAU și-au păstrat capacitatea fizică de a exporta. În această logică, rămânerea în OPEC+ ar fi însemnat, practic, plafonarea exporturilor „neîngrădite” ale EAU pentru a menține solidaritatea cu membri care nu pot ajunge la piață în aceleași condiții. În planul pieței, prețul petrolului Brent a scăzut după anunț, apoi și-a revenit pe măsură ce traderii au reevaluat prima de risc asociată producției din Golf, notează analiza. Presiune pe Arabia Saudită și pe OPEC+: cota de piață vs. preț În perspectiva reuniunii de la Viena, analiza conturează o dilemă pentru Riad: fie insistă ca membrii rămași să respecte limitele de producție și riscă să piardă cotă de piață în favoarea EAU, fie relaxează limitele și acceptă riscul unei scăderi a prețurilor. În același timp, Rusia a transmis că rămâne în grup și speră ca ieșirea EAU să nu destabilizeze cartelul. Elai Rettig (specialist în energie la Universitatea Bar-Ilan) argumentează că plecarea EAU ar împinge OPEC și statele rămase către o dependență mai mare de Rusia, ceea ce ar crește greutatea Moscovei în deciziile OPEC+. Cât ar putea crește producția EAU și ce urmează Rettig estimează că EAU ar urma să își majoreze producția cu aproximativ 1 milion de barili pe zi, fără a mai ține cont de interesele Arabiei Saudite sau ale Rusiei, odată eliberate de constrângerile OPEC. O întrebare-cheie pentru reuniunea de la Viena, potrivit lui Mammadov, este dacă alte state ar putea urma exemplul EAU: Kuwait sau Bahrain dintre membrii OPEC, respectiv Azerbaidjan sau Kazahstan dintre participanții OPEC+. Analiza amintește că și Qatar a părăsit OPEC în ianuarie 2019, în perioada blocadei diplomatice și comerciale impuse de Arabia Saudită, EAU, Bahrain și Egipt (2017–2021). [...]
Carburanții s-au scumpit cu circa 20 de bani pe litru în România , pe fondul unei noi runde de volatilitate pe piața petrolului, unde cotația Brent a urcat joi până la 126 de dolari/baril (aprox. 579 lei), înainte să coboare în aceeași zi la 114 dolari, potrivit Antena 3 . În București, vineri, 1 mai, un litru de benzină standard ajunge la 8,98 lei, iar motorina standard la 9,67 lei, conform aceleiași surse. GPL-ul este indicat la 4,23 lei/litru. Cât costă la pompă: standard și premium Scumpirea medie menționată este de 20 de bani față de ziua precedentă, iar majorarea se vede și la sortimentele premium: benzină standard: 8,98 lei/litru motorină standard: 9,67 lei/litru GPL: 4,23 lei/litru benzină premium: 9,4 lei/litru motorină premium: 10,35 lei/litru De ce contează: petrolul a sărit la maximul ultimilor patru ani, apoi a scăzut În spatele mișcării de preț stă saltul rapid al țițeiului Brent, care a depășit joi 126 de dolari/baril, cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, pe fondul unor informații potrivit cărora Donald Trump „se pregătește să atace din nou Iranul”. Ulterior, prețul a coborât la 114 dolari în cursul zilei. Antena 3 notează că țițeiul Brent a atins 126,31 dolari/baril, iar ultima dată când piața a mai văzut astfel de niveluri a fost în februarie 2022, după invazia Rusiei în Ucraina. Contextul geopolitic și factorii de piață invocați Articolul menționează două explicații pentru volatilitate: informații despre un plan pregătit de Comandamentul Central al Armatei SUA (CENTCOM) pentru „bombardamente scurte și intense” împotriva Iranului, relatate de Axios, ca încercare de a reporni negocierile cu Teheranul; apropierea termenului-limită pentru contractele „futures” (acorduri de cumpărare sau vânzare la o dată viitoare), care poate amplifica fluctuațiile de preț. Totodată, se arată că prețurile la energie au crescut pe parcursul săptămânii, în condițiile în care „negocierile de pace s-au blocat din nou”, iar Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă. [...]
