Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Lukoil a raportat pierderi nete de 12,386 miliarde de dolari în 2025, pe fondul sancțiunilor impuse de SUA, potrivit EFE.
Rezultatul este calculat conform standardelor financiare internaționale și echivalează cu 1.059 miliarde de ruble. Compania trece astfel de la profit la pierdere față de 2024, când Lukoil a încheiat anul cu un profit net de 851,5 miliarde de ruble (9,959 miliarde de dolari).
Pe linia veniturilor, Lukoil a raportat o scădere la 3.767 miliarde de ruble (44,057 miliarde de dolari) în 2025, de la 4.420 miliarde de ruble (51,695 miliarde de dolari) în 2024.
Schimbarea de dinamică este pusă pe seama sancțiunilor americane împotriva marilor companii petroliere ruse, care obligă Lukoil să își vândă activele din străinătate. Compania a fost inclusă pe lista entităților sancționate de SUA în octombrie 2025, iar termenul-limită indicat pentru vânzarea activelor externe este 1 aprilie 2026.
În ianuarie 2026, Lukoil a anunțat că a ajuns la un acord privind vânzarea diviziei Lukoil International GmbH, care grupează activele din străinătate, către fondul american de private equity Carlyle Group. Tranzacția nu include activele din Kazahstan, este condiționată de aprobări de reglementare, iar compania spune că, în paralel, continuă discuțiile cu alți potențiali cumpărători.
Odată cu intrarea în vigoare a sancțiunilor americane, care au vizat și Rosneft, Lukoil a anunțat în noiembrie 2025 că a decis să își reducă dividendele. În România, compania deține rafinăria Petrotel și operează o rețea de 300 de stații de distribuție, mai notează sursa.
Recomandate
China a transmis că nu se va conforma sancțiunilor SUA impuse unor companii chineze acuzate că importă petrol iranian, o poziție care complică aplicarea măsurilor americane și menține presiunea de reglementare asupra fluxurilor de țiței către rafinăriile din China, potrivit Stirile Pro TV . Guvernul de la Beijing a reacționat după ce Washingtonul a sancționat cinci companii chineze, acuzate că achiziționează petrol iranian. În ultimele luni, SUA au înăsprit sancțiunile care vizează rafinăriile chineze ce se aprovizionează cu țiței la prețuri reduse din Iran, cu obiectivul declarat de a „secătui” sursele de venit ale Teheranului. Mesajul Beijingului: sancțiunile „nu trebuie recunoscute” Ministerul chinez al Comerțului a susținut că măsurile americane „nu trebuie recunoscute, puse în aplicare sau respectate”, într-o declarație care face trimitere la sancțiuni anunțate separat încă de anul trecut. În același mesaj, ministerul afirmă că sancțiunile: „interzic sau restricționează în mod nejustificat” activități economice și comerciale considerate normale ale companiilor chineze cu țări terțe; „încalcă dreptul internațional și normele fundamentale” care guvernează relațiile internaționale. De ce contează pentru piața petrolului Din perspectiva pieței, poziția Chinei indică faptul că tensiunile de reglementare dintre SUA și China rămân un factor de risc pentru companiile implicate în comerțul cu petrol, în special acolo unde sunt vizate achiziții de țiței iranian la preț redus. În lipsa altor detalii în material despre efecte imediate (volum, prețuri sau companii nominalizate), rămâne de urmărit dacă Washingtonul va extinde lista de entități sancționate sau va intensifica măsurile de aplicare. [...]
Loviturile ucrainene cu rază lungă au generat pierderi de cel puțin 7 miliarde de dolari (aprox. 32,2 miliarde lei) în sectorul petrolier al Rusiei de la începutul anului , potrivit unei evaluări prezentate de președintele Volodîmîr Zelenski , citat de Kyiv Post . Miza economică invocată de Kiev este reducerea producției și a capacității de rafinare prin creșterea timpilor de oprire la instalații energetice-cheie. Zelenski a afirmat, într-un mesaj publicat pe Telegram, că operațiunile Ucrainei au atins în aprilie „un nou nivel” ca rază, intensitate și impact asupra infrastructurii energetice ruse. Potrivit acestuia, pierderile provin din lovituri directe, perturbări și întârzieri ale livrărilor care afectează producția și rafinarea petrolului. Președintele ucrainean a atribuit aceste operațiuni Forțelor de Apărare ale Ucrainei, Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) și altor agenții de informații și a spus că Ucraina intenționează să își extindă în continuare capabilitățile de lovire la distanță, pregătind „decizii suplimentare” în acest sens. Ținte recente: rafinării și conducte, inclusiv la 1.500 km de graniță În ultimele zile, Ucraina a intensificat atacurile asupra infrastructurii petroliere ruse, inclusiv în zone aflate adânc pe teritoriul Rusiei. Publicația notează că miercuri drone ucrainene au lovit obiective din Orsk și Perm, vizând o rafinărie și o instalație importantă de conducte. Rafinăria din Orsk, situată la aproximativ 1.500 km de granița Ucrainei, este descrisă ca fiind printre cele mai mari din Rusia, cu o capacitate anuală de procesare de 5-6 milioane de tone. În Perm, explozii au fost raportate pentru a doua zi consecutiv, iar autoritățile ruse au confirmat un incident industrial care a implicat eliberarea unor substanțe periculoase. Surse ucrainene au susținut că o lovitură ulterioară a provocat un incendiu la o rafinărie majoră operată de Lukoil , în timp ce Rusia a recunoscut ulterior avarii la infrastructura principală de procesare a petrolului. Tuapse, lovit din nou: a patra oară în două săptămâni Separat, Ucraina ar fi lovit vineri dimineață terminalul petrolier Tuapse, acesta fiind al patrulea atac în două săptămâni. Autoritățile ruse au raportat un incendiu, iar oficiali ucraineni au spus că loviturile au redus capacitatea de producție a rafinăriei. Instalația din Tuapse este prezentată ca una dintre cele mai mari din Rusia, cu o capacitate de procesare de până la 12 milioane de tone anual, și ar fi suferit întreruperi repetate în urma atacurilor recente. Datele privind pierderile de 7 miliarde de dolari sunt prezentate ca estimare a lui Zelenski; articolul nu indică o verificare independentă a acestei evaluări. [...]
Blocarea Strâmtorii Ormuz lovește direct securitatea energetică a Asiei-Pacific , iar Japonia avertizează că efectele asupra aprovizionării cu petrol sunt „enorme”, pe fondul întreruperilor de pe una dintre cele mai importante rute maritime pentru hidrocarburi, potrivit Agerpres . Premierul japonez Sanae Takaichi a declarat, în timpul unei vizite în Australia, că „închiderea efectivă” a Strâmtorii Ormuz are consecințe majore pentru Indo-Pacific. Ea a spus că Japonia și Australia vor rămâne în „strânsă comunicare” pentru a răspunde cu „simțul de urgență necesar”. De ce contează: o rută critică pentru hidrocarburi, cu destinație preponderent asiatică Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru comerțul global cu energie: prin această rută trece „o cincime din producția mondială de hidrocarburi în timp de pace”, iar blocarea este în vigoare din februarie, în urma atacurilor israeliano-americane asupra Iranului. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, aproximativ 80% din hidrocarburile transportate pe această rută maritimă au ca destinație țări asiatice, ceea ce amplifică vulnerabilitatea regiunii la șocuri de aprovizionare. Răspunsul Japoniei și Australiei: autonomie și reziliență în energie Japonia și Australia vor să își consolideze „autonomia și rezistența” pentru a-și garanta aprovizionarea cu energie, a afirmat Takaichi. În acest context, relația energetică bilaterală este deja importantă: Australia este principalul furnizor de gaz natural lichefiat (GNL) al Japoniei, iar din Japonia provine 7% din motorina utilizată în Australia. Cei doi parteneri au publicat și declarații pentru consolidarea legăturilor în economie, apărare și minerale critice, într-un demers mai larg de reducere a vulnerabilităților la șocuri externe. Context geopolitic: reducerea dependenței de China În paralel, Japonia și Australia încearcă să își reducă dependența de China. Australia a invocat resursele sale de minerale critice, iar guvernul japonez și-a exprimat intenția de a asigura o aprovizionare stabilă cu aceste materiale. Premierul australian Anthony Albanese a legat explicit aceste măsuri de lecțiile crizei curente, afirmând că pentru australieni ele ar însemna să fie „mai puțin vulnerabili la șocuri globale” precum cele generate de conflictul din Orientul Mijlociu. [...]
OPEC+ a decis o creștere „voluntară” a producției cu 188.000 de barili pe zi, dar efectul imediat asupra pieței rămâne limitat de blocarea Strâmtorii Ormuz , care împiedică exportul unei părți din țițeiul din Golful Persic, potrivit Economica . În acest context, anunțul are mai degrabă rol de semnal de stabilizare decât de creștere efectivă a ofertei disponibile. Decizia a fost comunicată la finalul unei videoconferințe de duminică și se adaugă unei majorări anunțate în aprilie, de 206.000 de barili pe zi, pe care alianța o leagă de „angajamentul față de stabilitatea pieței”. De ce creșterea e „teoretică” și ce blochează oferta Publicația notează că majorarea anunțată este, „astăzi”, doar teoretică, deoarece producătorii din Golful Persic nu pot exporta o parte din țiței din cauza blocării Strâmtorii Ormuz, pe fondul conflictului nerezolvat dintre Iran și Statele Unite. Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru piața globală: prin ea trec 20% din exporturile mondiale de țiței, iar problemele de tranzit au contribuit la scăderea producției cumulate a țărilor OPEC cu 27,5% în martie, pe fondul războiului din Iran și al tensiunilor din zonă. Cine a luat decizia și ce urmează La reuniune au participat șapte producători: Arabia Saudită, Irak, Kuweit și Algeria (membre OPEC), alături de Rusia, Oman și Kazahstan. În comunicatul comun, grupul arată că va continua să monitorizeze condițiile pieței pentru a sprijini stabilitatea. Următoarea reuniune a celor șapte este programată pe 7 iunie, când va avea loc și o întâlnire a Comitetului Ministerial Comun de Monitorizare (JMMS) al OPEC+. Context: ieșirea EAU și presiunea pe prețuri Aceasta este a treia creștere consecutivă a producției de petrol din acest an, anunțată la două zile după retragerea Emiratelor Arabe Unite (EAU) din OPEC și din alianță. La cele două reuniuni anterioare s-au convenit creșteri de câte 206.000 de barili pe zi. În paralel, prețurile țițeiului au urcat „zilele trecute” la cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, pe fondul lipsei unui acord între Iran și SUA pentru a pune capăt războiului. În acest cadru, unii analiști se tem că, în următoarele săptămâni, ar putea apărea reduceri ale aprovizionării cu petrol și produse rafinate (precum kerosenul), cu potențial de a reaprinde inflația în economiile industrializate. În interiorul OPEC, doar câțiva membri – în principal Arabia Saudită – sunt indicați ca având capacitate disponibilă pentru a crește producția. EAU, aflate de ani de zile în dispută cu Arabia Saudită privind cotele, speră să își majoreze producția de la 3,4 milioane de barili pe zi la aproximativ 5 milioane de barili pe zi, după stabilizarea situației din Golf. Publicația mai notează că economia EAU devine tot mai puțin dependentă de veniturile din petrol. [...]
Un scenariu de petrol la peste 120 dolari/baril în 2027 ar însemna presiune directă pe inflație și costuri în România , într-un context în care piața rămâne „ruptă în două” între prognoze care merg de la scădere spre 60–76 dolari și estimări de urcare spre 124 dolari, potrivit unei analize citate de Antena 3 . Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, pornește de la o prognoză Trading Economics care indică un posibil salt al cotației spre 110 dolari/baril în trimestrul al doilea din 2026, urmat de 116 dolari în T3 2026, 120 dolari în T4 2026 și 124 dolari în T1 2027. În interpretarea sa, nu ar fi vorba doar despre o estimare „tehnică”, ci despre un semnal că energia revine în centrul tensiunilor geopolitice, pe fondul riscurilor din Orientul Mijlociu și al blocajelor logistice. Piața: estimări divergente, aceeași vulnerabilitate pentru importatori În același timp, analiza arată că există și scenarii semnificativ mai jos: instituții precum Energy Information Administration ar anticipa o scădere spre 76 dolari/baril în 2027, iar J.P. Morgan ar vedea prețuri în jur de 60 de dolari. Chisăliță descrie această diferență ca fiind „esența” pieței petrolului: un echilibru fragil între forțe opuse, în care petrolul scump nu mai este o excepție, ci un scenariu plauzibil. Potrivit analizei, dacă scenariul de peste 120 dolari/baril s-ar materializa, motorul nu ar fi o cerere „explozivă”, ci o ofertă constrânsă de conflicte și perturbări. În acest cadru, „petrolul scump” ar fi mai degrabă un indicator de risc decât de creștere economică. Ce ar însemna pentru România: inflație, costuri industriale, efecte în lanț Chisăliță susține că Europa rămâne „marele vulnerabil”, iar pentru România implicațiile ar fi „directe și incomode”, prin: inflație persistentă, alimentată de energie și transport; presiune pe costurile industriale; risc de stagnare în sectoarele cu consum mare de energie. Efectele nu ar fi lineare, ci s-ar transmite în lanț, „de la combustibil la alimente”, în special în economiile dependente de importuri energetice, mai arată analiza. Geopolitica, variabila care poate domina prețul În concluzie, Chisăliță mută accentul de la nivelul exact al prețului la factorul determinant: scenariul geopolitic. El argumentează că piața petrolului nu mai este influențată doar de economie, ci tot mai mult de conflicte și incertitudine, iar costul final este suportat de consumatori, fie state, fie populație. [...]
Prețul petrolului fizic a urcat la circa 130 de dolari/baril , iar decalajul față de cotațiile futures indică tensiuni care pot reaprinde inflația și pot lovi creșterea economică dacă blocajele din Strâmtoarea Ormuz persistă, potrivit News , care citează CNBC. În timp ce bursele – inclusiv S&P 500 – au atins maxime istorice pe fondul entuziasmului legat de inteligența artificială, piața petrolului arată o realitate diferită: prețurile din piața fizică sunt cu aproximativ 70% peste nivelurile din februarie și au depășit semnificativ cotațiile futures. De ce contează: piața fizică semnalează presiuni directe în economie Diferența dintre piața fizică și cea futures este pusă pe seama perturbărilor din Strâmtoarea Ormuz, rută prin care tranzita anterior aproximativ 20% din oferta globală de energie. Potrivit estimărilor din industrie citate, până la 1 miliard de barili ar putea lipsi de pe piață până la normalizarea situației. Analiștii avertizează că piața futures „reflectă mai degrabă așteptări și speranțe”, în timp ce piața fizică indică deja presiuni reale asupra economiei globale, ceea ce crește riscul ca investitorii să fie surprinși de amplitudinea unui șoc petrolier. Inflația urcă în așteptări, iar scenariile extreme merg până la 300 de dolari/baril Estimările privind inflația sunt deja în creștere: indicatorii de piață ar sugera o rată de peste 3,5% în Statele Unite în următorul an, peste ținta de 2% a băncii centrale, cu evoluții similare menționate pentru Europa și Marea Britanie. Experții citați avertizează că, dacă șocul petrolier persistă între trei și șase luni, efectele asupra inflației și creșterii economice ar putea deveni structurale. În scenarii extreme, traderii iau în calcul prețuri ale petrolului între 200 și 300 de dolari pe baril. Cum se repoziționează investitorii Pe fondul incertitudinii, investitorii ar începe să-și reorienteze strategiile către materii prime și „active reale”, anticipând creșteri ale inflației. Sunt menționate alocări mai flexibile către: infrastructură; imobiliare; companii din domeniul energiei, în timp ce expunerea pe sectorul tehnologic este menținută. „Până când riscurile geopolitice se reflectă pe deplin în piețele financiare, este de obicei prea târziu pentru a le mai atenua”, avertizează specialiștii, subliniind necesitatea unor reacții rapide din partea investitorilor. În evaluarea analiștilor, riscul major nu ține doar de durata conflictului, ci și de efectele pe termen lung asupra tendințelor economice, inclusiv relațiile comerciale globale și stabilitatea geopolitică. [...]
