Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Iran ar putea permite tranzitul pe partea Omanului din Strâmtoarea Hormuz fără atacuri, o concesie discutată în negocierile cu SUA care ar viza deblocarea fluxurilor de petrol și gaze afectate de război, potrivit The Jerusalem Post, care citează Reuters și o sursă informată asupra poziției Teheranului.
Miza este una majoră pentru piețele energetice: Strâmtoarea Hormuz gestionează aproximativ 20% din fluxurile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate (GNL), iar războiul a produs „cea mai mare perturbare din istorie” a aprovizionării globale, după ce Iranul a întrerupt traficul prin strâmtoare, potrivit aceleiași surse.
Conform sursei citate, Iranul „ar putea lua în considerare” să lase navele să circule liber prin partea strâmtorii aflată în apele Omanului, fără riscul de a fi atacate, ca parte a unui pachet de propuneri oferite în negocierile cu Statele Unite. Măsura ar urma să se aplice dacă se ajunge la un acord care să prevină reluarea conflictului.
În contextul războiului început pe 28 februarie, „sute de petroliere și alte nave” și aproximativ 20.000 de navigatori au rămas blocați în interiorul Golfului, potrivit informațiilor din material.
Sursa nu a precizat dacă Iranul ar accepta și:
Totodată, propunerea ar depinde de disponibilitatea Washingtonului de a accepta cererile Teheranului, condiție descrisă drept centrală pentru orice posibil progres legat de Strâmtoarea Hormuz. Casa Albă nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu, potrivit materialului.
Recomandate
Cotațiile petrolului au scăzut marți, pe fondul semnalelor de reluare a negocierilor SUA–Iran , reducând temporar prima de risc geopolitic care împinsese prețurile peste 100 de dolari/baril cu o zi înainte, potrivit Antena 3 , care citează BBC. Brent, reperul global, a coborât cu 3,8% până la 95,54 dolari pe baril (aprox. 440 lei), iar West Texas Intermediate (WTI), referința din SUA, a scăzut cu 6,1%, la 92,85 dolari pe baril (aprox. 427 lei). Mișcarea vine după o sesiune volatilă: luni, prețurile urcaseră la peste 100 de dolari/baril, înainte să revină în jos, în contextul ordinului președintelui american Donald Trump de a bloca porturile Iranului, după eșecul negocierilor din weekend. Ulterior, Trump a spus că Teheranul a contactat Washingtonul în legătură cu un posibil acord. „Vă pot spune că am fost contactați de cealaltă parte. Ar dori foarte mult să încheie o înțelegere.” De ce s-au calmat piețele În paralel, New York Times a relatat că Iranul ar fi propus suspendarea îmbogățirii uraniului pentru până la cinci ani, ofertă respinsă de SUA, care ar fi cerut 20 de ani. Potrivit aceluiași articol, cele două părți au făcut schimb de propuneri în discuții desfășurate în Pakistan, dar rămân departe de un acord. Totuși, perspectiva unei „a doua runde” de discuții față în față a fost interpretată ca un semnal de dezescaladare. Lindsay James, strateg de investiții la Quilter, a spus că piața a reacționat la „licăriri de speranță” privind disponibilitatea ambelor părți de a ajunge la un acord durabil. James a mai indicat două elemente care ar fi ajutat la calmarea cotațiilor: sugestia că Iranul nu ar testa blocada americană, preferând întreruperea transporturilor pentru a evita o confruntare militară; semne că mai multe petroliere sancționate „păreau să fi trecut prin Strâmtoarea Ormuz ” mai devreme, dar s-au întors ulterior. Ce urmăresc investitorii în continuare Jiajia Yang, profesor asociat la Universitatea James Cook din Australia, a spus că declarațiile lui Trump ar putea fi văzute ca un „semn al unei posibile dezescaladări” și a adăugat că o parte din scădere poate reflecta și o corecție pe termen scurt după creșterea de luni. În perioada următoare, atenția piețelor rămâne pe decizia Teheranului privind amânarea planurilor nucleare, o mișcare care, potrivit lui Yang, ar „reduce semnificativ tensiunile”. [...]
China începe să resimtă în economie șocul petrolului , pe fondul volatilității din piețele de combustibili și al blocadei militare americane care amenință exporturile Iranului, într-un moment în care Beijingul se pregătește de o întâlnire la nivel înalt Xi–Trump, așa cum arată o analiză CNN . Deși China a traversat până acum mai bine decât unii vecini asiatici criza energetică declanșată de războiul din Golf, miza crește: Beijingul este principalul importator de petrol iranian și, prin urmare, cel mai expus la măsuri ale SUA care afectează fluxurile de țiței – de la relaxarea unor sancțiuni luna trecută până la blocada actuală a porturilor iraniene. De ce nu e vorba (încă) de penurie, dar costurile urcă Analiza notează că un deficit imediat de aprovizionare în China nu este scenariul de bază, în condițiile în care autoritățile au pregătit rezerve. Potrivit estimărilor citate, China a acumulat rezerve de petrol pentru cel puțin trei luni (între stocuri comerciale și rezerve strategice naționale), ceea ce oferă „spațiu de manevră” economiei. În paralel, Bloomberg News a relatat joi (citat de CNN) că guvernul chinez a dat rafinăriilor de stat undă verde să apeleze la rezervele comerciale pe măsură ce războiul se prelungește, potrivit unor persoane familiarizate cu subiectul. Totuși, China nu poate evita efectele scumpirilor globale. Planificatorul economic central a intervenit de mai multe ori pentru a amortiza impactul asupra motorinei și benzinei, dar scumpirile încep să se transmită în economie: companiile aeriene au majorat taxele din bilete din cauza costurilor mai mari cu kerosenul, iar costurile cu combustibilul pentru transport au crescut cu 10% de la o lună la alta în martie, conform datelor oficiale citate. Un alt semnal urmărit de piețe: prețurile „la poarta fabricii” (prețuri de producător) au revenit pe plus luna trecută, pentru prima dată în mai mult de trei ani. Analiștii avertizează însă că este vorba de inflație împinsă de costuri (scumpiri generate de inputuri, nu de cerere), care tinde să erodeze marjele și veniturile disponibile ale gospodăriilor, fără să îmbunătățească încrederea consumatorilor, potrivit unei note semnate de Joe Peissel (Trivium China), citată în analiză. Efectul Hormuz și blocada: cât de expusă e China Potrivit firmei financiare Nomura, 38% din petrolul și 23% din gazul natural lichefiat (GNL) care trec, de regulă, prin Strâmtoarea Hormuz au ca destinație porturi din China. Per total, asta ar echivala cu aproximativ jumătate din aprovizionarea maritimă cu petrol a Chinei și o șesime din cea de gaze naturale. În timp ce controlul Iranului asupra strâmtorii a redus o parte din fluxurile altor țări, petrolul iranian – care, în mod obișnuit, reprezintă 13% din importurile maritime ale Chinei – a continuat să curgă la niveluri „în mare parte normale”, până la blocada americană, care este așteptată să frâneze exporturile. Pe termen scurt, impactul ar putea rămâne limitat, din câteva motive menționate în analiză: există volume semnificative deja în stocare sau în tancuri petroliere aflate în larg, care pot fi accesate; „țițeiul iranian pe apă rămâne abundent”, iar zilele de acoperire pentru rafinăriile chineze sunt în jur de 120, dacă importurile rămân la niveluri normale, potrivit lui Johannes Rauball (Kpler), citat de CNN. În același timp, rafinăriile mici private („teapot refiners”) de pe coasta Chinei, care lucrează cu marje reduse, își diminuaseră deja achizițiile după ce eliminarea de către SUA a sancțiunilor pentru anumite volume de țiței iranian a împins prețurile în sus, potrivit analistului Tianyue Hu (Rystad Energy), citat în analiză. Dacă situația se prelungește, iar prețurile rămân ridicate și stocurile se reduc, aceste rafinării ar putea tăia producția de benzină și motorină. Într-un astfel de scenariu, autoritățile ar putea interveni cu măsuri de sprijin – de la asigurarea unor surse alternative de țiței până la stimularea funcționării rafinăriilor – pentru a menține stabilitatea aprovizionării interne, potrivit aceleiași surse. Expunere financiară în regiune: 6,5 miliarde de dolari „la risc” Dincolo de energie, China are o amprentă economică relevantă în Orientul Mijlociu. Infrastructura finanțată de China care a fost vizată sau este considerată la risc în regiune totalizează 6,5 miliarde de dolari (aprox. 29,9 miliarde lei), potrivit unei analize AidData (laborator de cercetare la William & Mary University), citată de CNN. Lista include porturi, centrale electrice și instalații de desalinizare, rafinării și operațiuni petrochimice, precum și infrastructură aeroportuară în Qatar, Oman, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Iran și Israel. AidData notează că unele cifre reflectă estimări ale ponderii creditorilor în împrumuturi sindicalizate, nu expunerea exactă. Un alt indicator al răcirii contextului: în martie, comerțul Chinei cu Orientul Mijlociu a trecut de la creștere anuală în primele două luni ale anului la scădere, potrivit oficialilor citați în analiză. Ce urmează: presiune economică și calcul diplomatic înainte de întâlnirea Xi–Trump Pe fondul unei încetări a focului „neliniștite” între SUA și Iran și al blocadei americane, Beijingul își calibrează mesajele și inițiativele diplomatice, inclusiv în perspectiva vizitei așteptate luna viitoare a președintelui american Donald Trump la Beijing, pentru o întâlnire cu Xi Jinping (vizită deja amânată o dată, potrivit analizei). Miza, sugerează CNN, este că pe măsură ce costurile economice cresc, China ar putea avea mai multe motive să apese pentru o soluție negociată care să reducă presiunea din piața energiei și riscurile asupra intereselor sale din regiune. [...]
Donald Trump susține că „un număr uriaș” de petroliere goale se îndreaptă spre SUA pentru a încărca petrol și gaze americane , într-un mesaj care sugerează o repoziționare rapidă a fluxurilor de aprovizionare pe fondul blocajului din Strâmtoarea Ormuz , potrivit Stirile Pro TV . Afirmația a fost făcută într-o postare pe Truth Social , unde Trump a spus că petroliere „complet goale”, inclusiv unele dintre cele mai mari din lume, se îndreaptă „chiar acum” către Statele Unite pentru a fi încărcate cu „cel mai bun” și mai „dulce” petrol și gaz. În același mesaj, el a susținut că SUA ar avea mai mult petrol decât „următoarele două mari economii petroliere la un loc” și de o calitate superioară. De ce contează: semnal despre rute și costuri într-o piață perturbată Mesajul vine în contextul în care Strâmtoarea Ormuz — un coridor esențial pentru transporturile globale de petrol — este descrisă ca fiind, în practică, în continuare blocată, deși Iranul ar fi acceptat deblocarea printr-un armistițiu convenit cu SUA pentru două săptămâni. În material se arată că puținele nave care tranzitează o fac doar cu aprobare din partea Teheranului, iar Iranul consideră o încălcare a armistițiului continuarea bombardamentelor israeliene în Liban. În acest cadru, ideea unor petroliere care se repoziționează către SUA pentru încărcare indică presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare și potențiale schimbări de rute, cu efecte în costurile de transport și în prețurile energiei. Contextul politic și de securitate invocat Potrivit materialului, postarea lui Trump a apărut în timp ce înalți oficiali americani și iranieni se întâlnesc la Islamabad, cu intermediari pakistanezi, pentru a căuta o ieșire negociată din războiul lansat de SUA și Israel pe 28 februarie împotriva Iranului. Tot în această săptămână, Trump a mai spus că Iranul nu ar trebui să perceapă taxe petrolierelor care trec prin Strâmtoarea Ormuz, iar închiderea acesteia este descrisă drept o perturbare majoră a aprovizionării globale cu energie. Ce rămâne neclar Materialul redă declarațiile lui Trump, dar nu oferă date independente care să confirme numărul petrolierelelor sau amploarea exactă a mișcării acestora către SUA. În lipsa unor astfel de confirmări în text, afirmația trebuie tratată ca un semnal politic și de piață, nu ca o statistică verificată. [...]
Coreea de Sud își reduce riscul de aprovizionare după blocajul din Ormuz, asigurând 273 de milioane de barili de țiței până la finalul anului , prin rute care nu depind de Strâmtoarea Ormuz , potrivit Digi24 . Miza este una operațională și economică: securizarea fluxurilor de energie într-un moment în care o rută maritimă critică a devenit vulnerabilă, cu efecte directe asupra pieței interne. Cantitatea a fost obținută în urma unor vizite în Kazahstan, Oman, Arabia Saudită și Qatar, a declarat Kang Hoon-sik , șeful Cancelariei președintelui Republicii Coreea, la finalul misiunii sale ca emisar prezidențial special. Potrivit acestuia, volumul de 273 de milioane de barili ar acoperi „mai mult de trei luni” din necesarul de petrol al țării. Ce include pachetul de aprovizionare Pe lângă țiței, Seulul și-a asigurat și importuri de naftă (derivat al petrolului folosit în fabricarea produselor din plastic), tot până la sfârșitul anului, în volum de 2,1 milioane de tone. Oficialul a precizat că acest nivel ar reprezenta „importurile pe aproximativ o lună”, raportat la volumul de anul trecut. Kang Hoon-sik a susținut că aceste livrări ar urma să contribuie „direct și semnificativ” la stabilizarea cererii și ofertei interne. De ce contează: dependența de o rută vulnerabilă Contextul este închiderea Strâmtorii Ormuz, pe fondul atacurilor americano-israeliene asupra Iranului, situație care a creat dificultăți de aprovizionare cu energie pentru mai multe economii asiatice. Potrivit lui Kang, aproximativ 60% din importurile de țiței ale Coreei de Sud de anul trecut au tranzitat Strâmtoarea Ormuz. Coreea de Sud, a patra mare economie din Asia, depinde aproape în întregime de importurile din Orientul Mijlociu pentru aprovizionarea cu energie, ceea ce amplifică impactul oricărei perturbări logistice în regiune. [...]
FMI avertizează că lumea va avea un deficit de petrol în 2026, iar prelungirea războiului din Iran ar putea împinge economia globală spre recesiune , potrivit unei analize publicate de CNN . Mesajul-cheie pentru piețe este că șocul energetic nu mai este un risc teoretic: chiar și o detensionare rapidă ar lăsa urme în balanța globală de petrol, iar scenariile de escaladare ar putea tăia semnificativ creșterea economică. Economistul-șef al FMI, Pierre-Olivier Gourinchas, a spus într-un interviu pentru CNN că, „chiar dacă totul s-ar opri în seara asta” și s-ar trece la redeschiderea Strâmtorii Hormuz, „tot am avea un deficit de petrol pentru acest an”. Șoc de ofertă: cea mai mare perturbare din istorie, potrivit AIE În paralel, Agenția Internațională a Energiei (AIE) a raportat că oferta globală de petrol a scăzut în martie cu 10,1 milioane de barili pe zi, pe care o descrie drept „cea mai mare perturbare din istorie”. AIE nu anticipează un deficit de petrol pe ansamblul anului, dar și-a redus puternic estimarea privind excedentul de ofertă: acum vede o depășire a cererii de doar 441.000 de barili pe zi, față de 2,4 milioane de barili pe zi în raportul din martie. Diferența dintre evaluările FMI și AIE indică o zonă de incertitudine majoră pentru companii și guverne: cât de repede poate fi refăcută oferta și cât de persistentă va fi presiunea pe prețuri. De la „momentum” la risc de recesiune: scenariile FMI FMI afirmă că, înainte de conflict, economia globală evolua mai bine decât se aștepta, iar creșterea urma să fie revizuită în sus, pe fondul reducerii incertitudinii legate de tarifele SUA și al unui „boom investițional” în inteligență artificială. De la începutul războiului, însă, „perspectiva globală s-a întunecat brusc”, potrivit raportului World Economic Outlook publicat marți. În scenariul de bază, FMI a redus prognoza de creștere globală pentru 2026 la 3,1%, cu 0,2 puncte procentuale sub estimarea din ianuarie, presupunând că războiul va fi „relativ scurt”. Inflația globală este văzută urcând la 4,4% în acest an. Fondul a schițat și două scenarii pentru un conflict mai lung. În varianta mai severă, în care prețurile la petrol și gaze naturale cresc cu 100%-200% față de ianuarie și rămân la acel nivel până în 2027, creșterea globală ar coborî la 2% în acest an — un nivel pe care FMI îl descrie drept „la limită” pentru o recesiune globală (definită ca o creștere sub 2%), situație întâlnită doar de patru ori din 1980. Strâmtoarea Hormuz și efectele în lanț: combustibil, mărfuri, prețuri Potrivit materialului, Iranul a închis efectiv Strâmtoarea Hormuz, oprind aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu țiței, dar și fluxuri importante de alte mărfuri, precum gaze naturale, heliu și îngrășăminte. În unele țări, mai ales din Asia-Pacific, rezervele de combustibil încep să scadă, iar prețurile bunurilor produse cu derivate petroliere încep să crească. Australia: taxe reduse la carburanți și avertisment privind „șocul economic” Miercuri, ministrul australian de finanțe, Jim Chalmers, a spus că economia globală traversează un „moment cu adevărat periculos” din cauza războiului din Orientul Mijlociu. Guvernul de la Canberra se așteaptă la inflație mai mare și creștere economică mai lentă în acest an și a redus la jumătate, pentru trei luni, taxele pe benzină și motorină, pentru a atenua impactul asupra consumatorilor. Chalmers urma să meargă la Washington pentru reuniunea miniștrilor de finanțe din G20 și întâlniri cu FMI și Banca Mondială, unde a spus că va susține, alături de alți oficiali, încheierea războiului, argumentând că, din perspectivă economică, „nu poate veni suficient de repede”, iar consecințele se vor resimți „o perioadă de timp” chiar și după aceea. [...]
Exporturile de petrol ale SUA au urcat la un record de circa patru milioane de barili pe zi pe fondul blocajelor din Strâmtoarea Hormuz , iar această reorientare a cererii globale împinge în sus atât veniturile companiilor americane, cât și prețurile la pompă, potrivit Bild . Criza din Golf a făcut ca „fiecare picătură” de petrol din afara zonei blocate să devină mai căutată, iar SUA profită prin creșterea exporturilor de țiței și gaze naturale lichefiate (GNL). Publicația notează că state din Asia, afectate puternic de noua criză a petrolului din Golf, se uită către SUA pentru alternative de aprovizionare. Ce se schimbă în piață: volum record și logistică accelerată În prezent, SUA exportă aproximativ patru milioane de barili pe zi (un baril are circa 159 litri), nivel descris drept record. În același timp, aproximativ 70 de superpetroliere de tip VLCC (Very Large Crude Carrier) sunt deja în drum pentru a încărca petrol american, conform articolului. Cât mai poate crește exportul și care sunt limitele Expertul în piața petrolului Andrew Lipow estimează că, prin utilizarea rezervelor de urgență, exporturile ar putea crește încă din aprilie de la patru la cinci milioane de barili pe zi. El avertizează însă că soluția este temporară, deoarece rezervele sunt limitate. Pentru un „boom” de durată ar fi nevoie de creșterea producției interne, proces care „durează”, iar Lipow anticipează până la finalul anului o capacitate suplimentară de producție de 300.000 de barili pe zi. Cine câștigă și cine plătește Bild indică drept beneficiari direcți marii producători americani ExxonMobil, Chevron și ConocoPhillips, pe fondul prețurilor ridicate ale țițeiului, menționate „adesea peste 100 de dolari pe baril” (aprox. 460 lei). De asemenea, ar mai câștiga traderii, companiile de logistică și operatorii portuari din Texas și Louisiana. În paralel, consumatorii resimt scumpirea carburanților: deși SUA exportă mai mult, prețul este stabilit pe piața globală, iar șoferii americani plătesc acum cu peste 1 dolar mai mult pe galon (3,785 litri) față de perioada de dinaintea războiului, potrivit aceleiași surse. „Pentru exportatorii americani poate fi un câștig. Pentru consumatori, în condițiile creșterii prețurilor, se simte cu totul altfel”, a spus Andrew Lipow, citat de Bild. [...]
