Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Două petroliere sancționate de SUA au dat semne că evită confruntarea cu blocada americană din zona Ormuz, un indiciu că noua strategie de presiune asupra exporturilor de țiței ale Iranului poate produce efecte operaționale imediate în trafic și în deciziile de rutare ale navelor, potrivit Ziarul Financiar.
Un petrolier sancționat de SUA, asociat cu China, urmărit ca una dintre primele nave care „testează” blocada navală impusă de președintele Donald Trump, pare că a făcut cale întoarsă după ce a ieșit din Strâmtoarea Hormuz, notează Bloomberg. Este vorba despre nava Rich Starry, care ar fi tranzitat strâmtoarea în primele ore ale dimineții de marți, conform datelor de urmărire compilate de Bloomberg, dar care ulterior s-a întors în Golful Oman.
Rich Starry fusese inclusă pe lista neagră a Washingtonului în 2023, pentru că ar fi ajutat Teheranul să evite sancțiunile energetice. După întoarcere, destinația navei era indicată drept „în așteptarea ordinelor”, după ce anterior semnalase mai multe destinații, inclusiv portul Sohar din Oman, precum și informații privind proprietatea și echipajul chinez.
Traseul navelor prin Ormuz este urmărit îndeaproape de armatori, traderi de energie și investitori, pentru a înțelege cum funcționează în practică strategia SUA de a reduce veniturile Iranului din petrol. În același timp, monitorizarea exactă rămâne dificilă, din cauza bruiajului și falsificării semnalelor.
Rich Starry are un istoric de manipulare a semnalelor satelitare, potrivit TankerTrackers.com. De altfel, nu este prima dată când nava pare să facă cale întoarsă: la o încercare anterioară de ieșire, luni, vasul a părut că se întoarce în apropiere de Hormuz, înainte de a relua tranzitul câteva ore mai târziu.
În paralel, SUA blochează zona Golfului Oman și a Mării Arabiei, încercând să intercepteze navele iraniene care încearcă să iasă din Golful Persic.
Un alt petrolier, Elpis, se afla în strâmtoare și se îndrepta spre Golful Oman exact în momentul în care a început blocada. Potrivit datelor de la platformele Kpler și Vortexa, Elpis acostase anterior într-un port iranian, ceea ce îl face un posibil țintă pentru navele militare americane aflate în patrulare.
Elpis pare să se fi oprit după ce a ieșit din pasajul îngust, în apropierea coastei iraniene, într-o zonă similară celei în care Rich Starry a făcut cale întoarsă. Totuși, nava nu a mai transmis semnal de câteva ore, ceea ce înseamnă că ar fi putut fie să-și continue drumul, fie să se retragă, potrivit informațiilor citate.
Dincolo de întrebarea dacă navele pot tranzita Ormuz, incertitudinea majoră pentru operatori și piață ține de modul concret în care vor acționa navele militare americane și unde vor aplica măsurile.
„Problema reală nu este doar dacă navele pot trece prin Hormuz, ci ce tipuri de măsuri vor folosi navele de război americane şi unde vor decide să le aplice”, a declarat Charlie Brown, consilier al organizaţiei United Against Nuclear Iran.
Recomandate
Exporturile de petrol ale SUA au urcat la un record de circa patru milioane de barili pe zi pe fondul blocajelor din Strâmtoarea Hormuz , iar această reorientare a cererii globale împinge în sus atât veniturile companiilor americane, cât și prețurile la pompă, potrivit Bild . Criza din Golf a făcut ca „fiecare picătură” de petrol din afara zonei blocate să devină mai căutată, iar SUA profită prin creșterea exporturilor de țiței și gaze naturale lichefiate (GNL). Publicația notează că state din Asia, afectate puternic de noua criză a petrolului din Golf, se uită către SUA pentru alternative de aprovizionare. Ce se schimbă în piață: volum record și logistică accelerată În prezent, SUA exportă aproximativ patru milioane de barili pe zi (un baril are circa 159 litri), nivel descris drept record. În același timp, aproximativ 70 de superpetroliere de tip VLCC (Very Large Crude Carrier) sunt deja în drum pentru a încărca petrol american, conform articolului. Cât mai poate crește exportul și care sunt limitele Expertul în piața petrolului Andrew Lipow estimează că, prin utilizarea rezervelor de urgență, exporturile ar putea crește încă din aprilie de la patru la cinci milioane de barili pe zi. El avertizează însă că soluția este temporară, deoarece rezervele sunt limitate. Pentru un „boom” de durată ar fi nevoie de creșterea producției interne, proces care „durează”, iar Lipow anticipează până la finalul anului o capacitate suplimentară de producție de 300.000 de barili pe zi. Cine câștigă și cine plătește Bild indică drept beneficiari direcți marii producători americani ExxonMobil, Chevron și ConocoPhillips, pe fondul prețurilor ridicate ale țițeiului, menționate „adesea peste 100 de dolari pe baril” (aprox. 460 lei). De asemenea, ar mai câștiga traderii, companiile de logistică și operatorii portuari din Texas și Louisiana. În paralel, consumatorii resimt scumpirea carburanților: deși SUA exportă mai mult, prețul este stabilit pe piața globală, iar șoferii americani plătesc acum cu peste 1 dolar mai mult pe galon (3,785 litri) față de perioada de dinaintea războiului, potrivit aceleiași surse. „Pentru exportatorii americani poate fi un câștig. Pentru consumatori, în condițiile creșterii prețurilor, se simte cu totul altfel”, a spus Andrew Lipow, citat de Bild. [...]
Blocada navală americană în jurul Iranului riscă să țină petrolul și carburanții la cote ridicate încă luni de zile , chiar dacă un vârf al prețului ar putea apărea „în următoarele câteva săptămâni”, odată cu reluarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz , potrivit news.ro . Secretarul american al energiei, Chris Wright, a spus că prețurile la energie „ar putea chiar să crească” până când „traficul naval semnificativ” va reuși să traverseze această rută maritimă-cheie, în prezent blocată. În acel moment, prețurile petrolului ar urma să atingă „un nivel maxim”, estimat de oficial „cândva în următoarele câteva săptămâni”, declarație făcută la conferința Semafor World Economy. De ce contează pentru economie: efect direct în prețul la pompă Evoluția petrolului se transmite rapid în costul carburanților, deoarece țițeiul este principalul factor de cost pentru prețurile plătite la pompă. Wright a avertizat că, la fel ca președintele Donald Trump, se așteaptă ca prețurile la benzină să continue să crească și să rămână ridicate timp de luni de zile. Ce se vede deja în piață Țițeiul Brent , etalonul global, a crescut cu aproximativ 40% de la începutul războiului, iar luni prețurile au urcat, apropiindu-se de 100 de dolari pe baril (aprox. 460 lei). Cu o lună înainte, Wright declara că există o „șansă foarte mare” ca americanii să vadă prețurile la benzină scăzând la cel puțin 3 dolari pe galon (aprox. 3,8 litri), până în vară, însă mesajul de acum indică o presiune de creștere pe termen scurt și menținere la niveluri ridicate. Contextul operațional: blocada și riscul de escaladare Donald Trump a ordonat duminică un blocaj naval, programat să înceapă luni la ora 14:00 GMT (17:00, ora României), după eșecul negocierilor directe dintre cele două țări în Pakistan. Potrivit informațiilor din articol, măsura urmărește să priveze Iranul de „singura sursă de finanțare a regimului” – exportul de petrol. Trump a amenințat, de asemenea, că va distruge orice „navă de atac rapidă” iraniană care ar încălca blocada impusă navelor care intră sau ies din porturile și zonele de coastă iraniene. [...]
Traversarea Strâmtorii Hormuz de către un tancher chinez sancționat de SUA testează eficiența blocadei americane și adaugă un nou element de incertitudine pentru fluxurile energetice din Golf, într-un moment în care piața urmărește dacă ruta rămâne practicabilă pentru navele comerciale, potrivit The Jerusalem Post . Nava „Rich Starry”, un tancher chinez sancționat de Statele Unite, a trecut marți prin Strâmtoarea Hormuz în pofida blocadei americane asupra acestui punct strategic, arată datele de transport citate de Reuters. Conform LSEG, MarineTraffic și Kpler, ar fi prima navă care reușește să tranziteze strâmtoarea și să iasă din Golf de la începutul blocadei. Ce transportă nava și de ce contează „Rich Starry” este un tancher de dimensiune medie care transportă aproximativ 250.000 de barili de metanol, potrivit datelor. Încărcătura a fost preluată din portul Hamriyah din Emiratele Arabe Unite, iar echipajul este chinez, mai indică aceleași date. Nava și proprietarul său, Shanghai Xuanrun Shipping Co Ltd, au fost sancționați de SUA pentru relații comerciale cu Iranul. Compania nu a putut fi contactată imediat pentru comentarii, notează Reuters. Alte nave sancționate și semnalul pentru trafic Datele LSEG mai arată că un alt tancher sancționat de SUA, „Murlikishan”, a intrat și el marți în strâmtoare. Nava, descrisă ca „handysize” și aflată goală, ar urma să încarce păcură (fuel oil) din Irak pe 16 aprilie, potrivit Kpler. Vasul, cunoscut anterior ca „MKA”, a transportat în trecut petrol rusesc și iranian. Context: blocadă, risc geopolitic și reacția pieței Armata americană a început oficial luni o blocadă a porturilor Iranului , măsură care a amplificat tensiunile cu Teheranul și a crescut incertitudinea în jurul Strâmtorii Hormuz, un coridor esențial pentru comerțul global cu energie. În același timp, speranțele de dialog pentru oprirea războiului au oferit o ușoară relaxare pieței: prețurile de referință ale petrolului au coborât sub 100 de dolari marți, potrivit sursei. În paralel, după eșecul discuțiilor din weekend de la Islamabad, un oficial american a spus că există în continuare implicare și „mișcare înainte” către un acord, iar premierul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a afirmat că eforturile de soluționare a conflictului continuă. Miza pentru transportul de energie prin Hormuz De la începutul războiului dintre SUA și Israel, pe 28 februarie, Iranul a restricționat practic tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz pentru toate navele, cu excepția celor proprii, susținând că trecerea ar fi permisă doar sub control iranian și contra unei taxe. Înainte de conflict, aproape o cincime din livrările mondiale de petrol și gaze tranzitau această rută îngustă, iar orice perturbare are efecte rapide asupra costurilor de transport și a riscului perceput de piață. Președintele SUA, Donald Trump, a declarat că Washingtonul va bloca navele iraniene și orice vas care ar plăti astfel de taxe și a avertizat că ambarcațiunile iraniene de tip „fast-attack” care s-ar apropia de blocadă ar urma să fie eliminate. Teheranul a amenințat că va lovi navele militare care tranzitează strâmtoarea și că va riposta împotriva porturilor vecinilor săi din Golf. [...]
Riscul unei întreruperi suplimentare de ofertă în Strâmtoarea Hormuz împinge din nou în sus așteptările privind prețul petrolului , după ce negocierile dintre SUA și Iran s-au încheiat fără acord, iar administrația Trump ia în calcul un blocaj naval, potrivit Economedia , care citează o analiză Financial Times. Miza imediată pentru piețe este o reacție rapidă la redeschiderea tranzacționării, pe fondul temerilor că fluxurile de țiței ar putea fi afectate într-unul dintre cele mai importante „puncte de strangulare” energetice la nivel global. De ce contează: Hormuz este un nod critic pentru energie Strâmtoarea Hormuz este ruta prin care tranzitează aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol și gaze naturale lichefiate (GNL). În acest context, analiștii avertizează că o blocadă – chiar și fără o revenire imediată la lupte active – ar amplifica riscul de penurie pentru produse petroliere cheie, inclusiv combustibil de aviație și motorină. Amrita Sen, fondatoarea Energy Aspects , spune că piețele ar putea deschide cu o creștere semnificativă dacă SUA vor pune în aplicare blocajul, deoarece acesta ar împiedica petrolul iranian să ajungă pe piețe. Ea indică un potențial volum de 1,5–1,7 milioane de barili/zi care ar putea fi blocat, „pe lângă” peste 10 milioane de barili/zi deja opriți, conform aceleiași surse. Ce semnale dau analiștii: prețuri peste 110 dolari/baril Piața a închis vineri în scădere, pe fondul optimismului că negocierile ar putea duce la un acord: Brent a coborât cu aproape 1%, la 95,20 dolari/baril (aprox. 415 lei ), iar WTI a scăzut cu 1,3%, la 96,57 dolari/baril (aprox. 421 lei ), potrivit datelor citate. După eșecul negocierilor, Jorge León (Rystad Energy) se așteaptă ca prețurile să revină peste 110 dolari/baril (aprox. 480 lei ) odată cu reluarea tranzacționării duminică seara, argumentând că „șansele unui armistițiu durabil s-au prăbușit”. Riscul de escaladare și următorul test pentru piață Analiștii citați atrag atenția că blocarea tancurilor iraniene ar putea alimenta o spirală de escaladare. Kevin Book (ClearView Energy Partners) avertizează că o astfel de mișcare ar putea crește prețurile și agrava penuria, iar Helima Croft (RBC Capital Markets) spune că planul sugerează o disponibilitate a președintelui Trump de a accepta o întrerupere prelungită a aprovizionării, chiar în sezonul estival de consum ridicat de carburanți în SUA. În paralel, Bob McNally (Rapidan Energy Group) indică drept întrebare-cheie dacă Iranul și aliații săi vor riposta împotriva infrastructurii energetice critice din regiune — un scenariu care ar amplifica riscul de șoc pe ofertă și volatilitatea prețurilor. [...]
China începe să resimtă în economie șocul petrolului , pe fondul volatilității din piețele de combustibili și al blocadei militare americane care amenință exporturile Iranului, într-un moment în care Beijingul se pregătește de o întâlnire la nivel înalt Xi–Trump, așa cum arată o analiză CNN . Deși China a traversat până acum mai bine decât unii vecini asiatici criza energetică declanșată de războiul din Golf, miza crește: Beijingul este principalul importator de petrol iranian și, prin urmare, cel mai expus la măsuri ale SUA care afectează fluxurile de țiței – de la relaxarea unor sancțiuni luna trecută până la blocada actuală a porturilor iraniene. De ce nu e vorba (încă) de penurie, dar costurile urcă Analiza notează că un deficit imediat de aprovizionare în China nu este scenariul de bază, în condițiile în care autoritățile au pregătit rezerve. Potrivit estimărilor citate, China a acumulat rezerve de petrol pentru cel puțin trei luni (între stocuri comerciale și rezerve strategice naționale), ceea ce oferă „spațiu de manevră” economiei. În paralel, Bloomberg News a relatat joi (citat de CNN) că guvernul chinez a dat rafinăriilor de stat undă verde să apeleze la rezervele comerciale pe măsură ce războiul se prelungește, potrivit unor persoane familiarizate cu subiectul. Totuși, China nu poate evita efectele scumpirilor globale. Planificatorul economic central a intervenit de mai multe ori pentru a amortiza impactul asupra motorinei și benzinei, dar scumpirile încep să se transmită în economie: companiile aeriene au majorat taxele din bilete din cauza costurilor mai mari cu kerosenul, iar costurile cu combustibilul pentru transport au crescut cu 10% de la o lună la alta în martie, conform datelor oficiale citate. Un alt semnal urmărit de piețe: prețurile „la poarta fabricii” (prețuri de producător) au revenit pe plus luna trecută, pentru prima dată în mai mult de trei ani. Analiștii avertizează însă că este vorba de inflație împinsă de costuri (scumpiri generate de inputuri, nu de cerere), care tinde să erodeze marjele și veniturile disponibile ale gospodăriilor, fără să îmbunătățească încrederea consumatorilor, potrivit unei note semnate de Joe Peissel (Trivium China), citată în analiză. Efectul Hormuz și blocada: cât de expusă e China Potrivit firmei financiare Nomura, 38% din petrolul și 23% din gazul natural lichefiat (GNL) care trec, de regulă, prin Strâmtoarea Hormuz au ca destinație porturi din China. Per total, asta ar echivala cu aproximativ jumătate din aprovizionarea maritimă cu petrol a Chinei și o șesime din cea de gaze naturale. În timp ce controlul Iranului asupra strâmtorii a redus o parte din fluxurile altor țări, petrolul iranian – care, în mod obișnuit, reprezintă 13% din importurile maritime ale Chinei – a continuat să curgă la niveluri „în mare parte normale”, până la blocada americană, care este așteptată să frâneze exporturile. Pe termen scurt, impactul ar putea rămâne limitat, din câteva motive menționate în analiză: există volume semnificative deja în stocare sau în tancuri petroliere aflate în larg, care pot fi accesate; „țițeiul iranian pe apă rămâne abundent”, iar zilele de acoperire pentru rafinăriile chineze sunt în jur de 120, dacă importurile rămân la niveluri normale, potrivit lui Johannes Rauball (Kpler), citat de CNN. În același timp, rafinăriile mici private („teapot refiners”) de pe coasta Chinei, care lucrează cu marje reduse, își diminuaseră deja achizițiile după ce eliminarea de către SUA a sancțiunilor pentru anumite volume de țiței iranian a împins prețurile în sus, potrivit analistului Tianyue Hu (Rystad Energy), citat în analiză. Dacă situația se prelungește, iar prețurile rămân ridicate și stocurile se reduc, aceste rafinării ar putea tăia producția de benzină și motorină. Într-un astfel de scenariu, autoritățile ar putea interveni cu măsuri de sprijin – de la asigurarea unor surse alternative de țiței până la stimularea funcționării rafinăriilor – pentru a menține stabilitatea aprovizionării interne, potrivit aceleiași surse. Expunere financiară în regiune: 6,5 miliarde de dolari „la risc” Dincolo de energie, China are o amprentă economică relevantă în Orientul Mijlociu. Infrastructura finanțată de China care a fost vizată sau este considerată la risc în regiune totalizează 6,5 miliarde de dolari (aprox. 29,9 miliarde lei), potrivit unei analize AidData (laborator de cercetare la William & Mary University), citată de CNN. Lista include porturi, centrale electrice și instalații de desalinizare, rafinării și operațiuni petrochimice, precum și infrastructură aeroportuară în Qatar, Oman, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Iran și Israel. AidData notează că unele cifre reflectă estimări ale ponderii creditorilor în împrumuturi sindicalizate, nu expunerea exactă. Un alt indicator al răcirii contextului: în martie, comerțul Chinei cu Orientul Mijlociu a trecut de la creștere anuală în primele două luni ale anului la scădere, potrivit oficialilor citați în analiză. Ce urmează: presiune economică și calcul diplomatic înainte de întâlnirea Xi–Trump Pe fondul unei încetări a focului „neliniștite” între SUA și Iran și al blocadei americane, Beijingul își calibrează mesajele și inițiativele diplomatice, inclusiv în perspectiva vizitei așteptate luna viitoare a președintelui american Donald Trump la Beijing, pentru o întâlnire cu Xi Jinping (vizită deja amânată o dată, potrivit analizei). Miza, sugerează CNN, este că pe măsură ce costurile economice cresc, China ar putea avea mai multe motive să apese pentru o soluție negociată care să reducă presiunea din piața energiei și riscurile asupra intereselor sale din regiune. [...]
Donald Trump încearcă să transforme blocada Iranului într-un argument comercial pentru exporturile americane de petrol , susținând că statele afectate de blocarea Strâmtorii Hormuz — în special China — ar trebui să cumpere mai mult țiței din SUA, potrivit Axios . Miza economică este însă limitată de capacitatea fizică a SUA de a crește rapid exporturile și de faptul că tipurile de țiței nu sunt perfect substituibile. Trump a spus la Fox, în emisiunea „Sunday Morning Futures”, că „China își poate trimite navele la noi” și a susținut într-o postare pe rețele sociale că „nave goale care transportă petrol din multe națiuni se îndreaptă toate către Statele Unite ca să încarce petrol”. Ce poate livra, de fapt, SUA Statele Unite sunt deja printre cei mai mari exportatori de țiței din lume, dar nu au capacitatea de a înlocui fluxurile uriașe care trec, în mod normal, prin Strâmtoarea Hormuz. Un alt obstacol este calitatea țițeiului: rafinăriile din regiuni diferite folosesc tipuri diferite, iar SUA exportă în principal sortimente ușoare. Axios notează că exporturile americane de țiței oscilează, în general, între 3,5 și 4,5 milioane barili/zi. În ianuarie (ultima lună cu date federale solide) au fost 3,9 milioane barili/zi, iar datele săptămânale preliminare indicau 4,2 milioane barili în săptămâna din 3 aprilie. Dimensiunea șocului din Hormuz și de ce nu poate fi „acoperit” rapid Războiul cu Iranul a oprit circa 20 milioane barili/zi de țiței și produse petroliere care trec de regulă prin Strâmtoarea Hormuz, rută care gestionează aproximativ o cincime din comerțul global cu petrol, potrivit sursei. Doar o fracțiune ar fi înlocuită prin volumele care pot ajunge pe piață via conducta est–vest a Arabiei Saudite către Marea Roșie. În plus, producătorii din Golful Persic, fără rute alternative de export, și-ar fi redus producția cu 8–10 milioane barili/zi, potrivit unor estimări citate de Axios. Unde se vede elasticitatea: produse petroliere, nu țiței Pe segmentul produselor petroliere (benzină, motorină, combustibil de aviație), exporturile SUA au crescut în general de ani de zile. Datele săptămânale ale Energy Information Administration arată un vârf nou de 7,9 milioane barili/zi în săptămâna din 27 martie, deși Axios avertizează că aceste serii „rapide” sunt notoriu de zgomotoase, iar cifrele mai robuste vin cu întârziere. Mason Hamilton, cercetător la American Petroleum Institute, a scris pe X că, deși cifrele săptămânale sunt volatile, „mai multe surse au raportat creșterea exporturilor de produse americane către Asia, Africa și alte zone” și că fluxurile comerciale au devenit „din ce în ce mai atipice”, cu relatări despre benzină din Coasta Golfului SUA către Australia și combustibil de aviație de pe Coasta de Est către Europa. Ce urmează: investiții în infrastructură, dar pe termen lung Axios arată că această criză ar putea stimula investiții noi în proiecte de infrastructură pe Coasta Golfului, care ar extinde capacitatea de export a SUA pe termen mai lung. Concluzia: exporturile americane pot ajuta la atenuarea deficitului global de ofertă, dar, în parametrii actuali, „nu sunt nici pe departe o soluție” la șocul de aprovizionare generat de blocarea Hormuz. [...]
