Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Conform Al Jazeera, Qatar și Arabia Saudită au fost ținta unor atacuri asupra facilităților lor energetice, provocate de Iran. Aceste evenimente au loc în contextul unui conflict mai amplu între Iran și Israel, după ce Israelul a atacat câmpul de gaze South Pars din Iran. Președintele iranian Pezeshkian a avertizat asupra unor consecințe incontrolabile care ar putea afecta întreaga lume.
În urma atacurilor, Qatar a decis să expulzeze atașații de securitate și militari iranieni, după ce rachetele iraniene au cauzat „pagube extinse” la principala sa facilitate de gaze de la Ras Laffan. De asemenea, Emiratele Arabe Unite au închis facilitățile de gaze Habshan din Abu Dhabi, ca măsură de precauție în urma unui atac similar.
Arabia Saudită a raportat că două dintre rafinăriile sale au fost atacate, iar oficialii de la Riyadh au declarat că „puțina încredere care mai exista în Iran a fost complet distrusă”. Aceste atacuri subliniază tensiunile crescânde din regiune și riscurile asociate pentru infrastructura energetică vitală.
Situația rămâne tensionată, iar comunitatea internațională urmărește cu atenție evoluțiile, având în vedere potențialul de escaladare a conflictului și impactul asupra piețelor energetice globale.
Recomandate
OPEC+ a decis o creștere „voluntară” a producției cu 188.000 de barili pe zi, dar efectul imediat asupra pieței rămâne limitat de blocarea Strâmtorii Ormuz , care împiedică exportul unei părți din țițeiul din Golful Persic, potrivit Economica . În acest context, anunțul are mai degrabă rol de semnal de stabilizare decât de creștere efectivă a ofertei disponibile. Decizia a fost comunicată la finalul unei videoconferințe de duminică și se adaugă unei majorări anunțate în aprilie, de 206.000 de barili pe zi, pe care alianța o leagă de „angajamentul față de stabilitatea pieței”. De ce creșterea e „teoretică” și ce blochează oferta Publicația notează că majorarea anunțată este, „astăzi”, doar teoretică, deoarece producătorii din Golful Persic nu pot exporta o parte din țiței din cauza blocării Strâmtorii Ormuz, pe fondul conflictului nerezolvat dintre Iran și Statele Unite. Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru piața globală: prin ea trec 20% din exporturile mondiale de țiței, iar problemele de tranzit au contribuit la scăderea producției cumulate a țărilor OPEC cu 27,5% în martie, pe fondul războiului din Iran și al tensiunilor din zonă. Cine a luat decizia și ce urmează La reuniune au participat șapte producători: Arabia Saudită, Irak, Kuweit și Algeria (membre OPEC), alături de Rusia, Oman și Kazahstan. În comunicatul comun, grupul arată că va continua să monitorizeze condițiile pieței pentru a sprijini stabilitatea. Următoarea reuniune a celor șapte este programată pe 7 iunie, când va avea loc și o întâlnire a Comitetului Ministerial Comun de Monitorizare (JMMS) al OPEC+. Context: ieșirea EAU și presiunea pe prețuri Aceasta este a treia creștere consecutivă a producției de petrol din acest an, anunțată la două zile după retragerea Emiratelor Arabe Unite (EAU) din OPEC și din alianță. La cele două reuniuni anterioare s-au convenit creșteri de câte 206.000 de barili pe zi. În paralel, prețurile țițeiului au urcat „zilele trecute” la cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, pe fondul lipsei unui acord între Iran și SUA pentru a pune capăt războiului. În acest cadru, unii analiști se tem că, în următoarele săptămâni, ar putea apărea reduceri ale aprovizionării cu petrol și produse rafinate (precum kerosenul), cu potențial de a reaprinde inflația în economiile industrializate. În interiorul OPEC, doar câțiva membri – în principal Arabia Saudită – sunt indicați ca având capacitate disponibilă pentru a crește producția. EAU, aflate de ani de zile în dispută cu Arabia Saudită privind cotele, speră să își majoreze producția de la 3,4 milioane de barili pe zi la aproximativ 5 milioane de barili pe zi, după stabilizarea situației din Golf. Publicația mai notează că economia EAU devine tot mai puțin dependentă de veniturile din petrol. [...]
Blocada navală a SUA în Golful Oman a blocat venituri petroliere iraniene de 4,8 mld. dolari (aprox. 22,1 mld. lei), potrivit unei evaluări a Pentagonului citate de Axios . Miza economică este centrală: Washingtonul încearcă să forțeze Teheranul să atingă rapid limita de stocare, ceea ce ar putea împinge Iranul spre oprirea unor sonde și, implicit, spre concesii la masa negocierilor. Departamentul Apărării estimează că Iranului i-au fost „refuzate” aproape 5 miliarde de dolari din venituri din petrol de la începutul blocadei, pe 13 aprilie, presiune descrisă drept fără precedent asupra guvernului de la Teheran. Cum se traduce blocada în pierderi și blocaje logistice Oficiali ai Pentagonului spun că armata americană a redirecționat peste 40 de nave care au încercat să treacă de blocadă transportând petrol și alte bunuri considerate contrabandă. În total, 31 de petroliere încărcate cu 53 de milioane de barili de petrol iranian sunt „blocate în Golf”, cu o valoare de cel puțin 4,8 miliarde de dolari (aprox. 22,1 mld. lei). Două nave ar fi fost confiscate de SUA. Pe fondul limitării capacităților de stocare la sol, Iranul ar fi început să folosească petroliere mai vechi drept depozite plutitoare. În paralel, unele nave ar alege rute „mai lungi și mai costisitoare” pentru a livra petrol către China, de teama interceptării maritime de către SUA, potrivit oficialilor citați. De ce contează: ținta este „plafonul” de stocare, nu doar transportul Cheia campaniei de presiune, potrivit aceleiași surse, este împingerea Iranului spre saturarea capacității de stocare, ceea ce ar putea declanșa oprirea unor puțuri. Gregory Brew, analist la Eurasia Group , estimează că Iranul ar fi la „câteva săptămâni, sau poate până la o lună” de momentul în care rămâne fără spațiu de stocare. În acest context, Pentagonul încearcă să evidențieze efectul economic al blocadei, pe fondul unor negocieri de pace care „se opresc și repornesc”, iar administrația Trump ar vedea blocada ca principal instrument de pârghie pentru a negocia încheierea războiului cu Iranul. Rute alternative și scenariul unei „evadări” în masă Samir Madani, cofondator al TankerTrackers.com, a indicat că un petrolier iranian mare, „HUGE”, ar fi arătat o posibilă metodă de evitare a interdicției: navigație aproape de coastele Pakistanului și Indiei către Strâmtoarea Malacca (Malaysia), unde țițeiul este transferat de regulă pe alte nave cu destinația China. Madani a sugerat și un posibil scenariu în care petrolierele „îmbuteliate” de blocadă ar încerca o ieșire simultană, după acumularea unor capacități suplimentare de stocare în apropierea graniței cu Pakistanul. Mesajul Pentagonului: presiune „neîntreruptă” Joel Valdez, purtător de cuvânt interimar al Pentagonului, a susținut că blocada „funcționează în forță maximă” și produce impactul urmărit. „Lovim devastator capacitatea regimului iranian de a finanța terorismul și destabilizarea regională. Forțele noastre armate din regiune vor continua să mențină această presiune neîntreruptă.” [...]
Carburanții s-au scumpit cu circa 20 de bani pe litru în România , pe fondul unei noi runde de volatilitate pe piața petrolului, unde cotația Brent a urcat joi până la 126 de dolari/baril (aprox. 579 lei), înainte să coboare în aceeași zi la 114 dolari, potrivit Antena 3 . În București, vineri, 1 mai, un litru de benzină standard ajunge la 8,98 lei, iar motorina standard la 9,67 lei, conform aceleiași surse. GPL-ul este indicat la 4,23 lei/litru. Cât costă la pompă: standard și premium Scumpirea medie menționată este de 20 de bani față de ziua precedentă, iar majorarea se vede și la sortimentele premium: benzină standard: 8,98 lei/litru motorină standard: 9,67 lei/litru GPL: 4,23 lei/litru benzină premium: 9,4 lei/litru motorină premium: 10,35 lei/litru De ce contează: petrolul a sărit la maximul ultimilor patru ani, apoi a scăzut În spatele mișcării de preț stă saltul rapid al țițeiului Brent, care a depășit joi 126 de dolari/baril, cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, pe fondul unor informații potrivit cărora Donald Trump „se pregătește să atace din nou Iranul”. Ulterior, prețul a coborât la 114 dolari în cursul zilei. Antena 3 notează că țițeiul Brent a atins 126,31 dolari/baril, iar ultima dată când piața a mai văzut astfel de niveluri a fost în februarie 2022, după invazia Rusiei în Ucraina. Contextul geopolitic și factorii de piață invocați Articolul menționează două explicații pentru volatilitate: informații despre un plan pregătit de Comandamentul Central al Armatei SUA (CENTCOM) pentru „bombardamente scurte și intense” împotriva Iranului, relatate de Axios, ca încercare de a reporni negocierile cu Teheranul; apropierea termenului-limită pentru contractele „futures” (acorduri de cumpărare sau vânzare la o dată viitoare), care poate amplifica fluctuațiile de preț. Totodată, se arată că prețurile la energie au crescut pe parcursul săptămânii, în condițiile în care „negocierile de pace s-au blocat din nou”, iar Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă. [...]
Blocada navală a SUA riscă să forțeze Iranul să reducă producția de țiței în săptămânile următoare , pe fondul prăbușirii exporturilor și al epuizării rapide a capacităților de stocare, potrivit HotNews . Presiunea este vizibilă în creșterea stocurilor ținute pe nave-cisternă și în semnalele din piață că Teheranul ar putea ajunge să „închidă robinetul” nu din decizie strategică, ci din lipsă de spațiu. Exporturile sunt greu de cuantificat, deoarece unele nave își opresc sistemele de urmărire, iar forțele americane obligă petrolierele iraniene să se întoarcă. În acest context, livrările către China – principalul cumpărător – devin și mai opace. Exporturi în cădere și stocuri blocate pe mare Firma de analiză Vortexa a verificat că doar „o mână” de nave cu țiței iranian au părăsit Golful Oman între 13 și 25 aprilie, ceea ce indică o scădere de peste 80% față de o perioadă comparabilă din martie, când Iranul a exportat 23,4 milioane de barili, conform datelor LSEG. Vortexa estimează că aproximativ 4 milioane de barili au părăsit cu succes Golful Oman, dar precizează că nu poate confirma dacă vreuna dintre nave a fost interceptată. Separat, analiștii Kpler spun că nu au observat niciun petrolier iranian care să părăsească Golful Oman de la începutul blocadei americane. Pe partea operațională, TankerTrackers arată că Iranul continuă să încarce țiței în principalul centru de export de pe Insula Kharg, iar imaginile din satelit indică cel puțin 10 petroliere staționate în largul portului Chah Bahar, în Golful Oman. Riscul imediat: reducerea producției din lipsă de spațiu Comandamentul Central al armatei SUA (CENTCOM) a transmis că blocada privează Teheranul de venituri din exporturi și a indicat amploarea stocurilor blocate: „În acest moment, există 41 de petroliere cu 69 de milioane de barili de petrol pe care regimul iranian nu le poate vinde.” Iranul a pompat aproximativ 3,24 milioane de barili pe zi în februarie, circa jumătate fiind destinată rafinării interne. Totuși, Johannes Rauball (Kpler) avertizează că țara ar putea fi nevoită să înceapă reducerea producției în una-două săptămâni, din cauza capacităților limitate de stocare. Kpler estimează că depozitarea terestră este ocupată în proporție de aproximativ 60%, cu rezerve de peste 50 de milioane de barili și o capacitate totală de 86 de milioane de barili. Într-o evaluare separată, FGE NextantECA a estimat la 15 aprilie că limitarea stocării ar putea obliga Iranul să reducă producția la jumătatea lunii iunie. Efecte în piață și în economia Iranului Reducerea aprovizionării din Iran se suprapune peste blocarea efectivă a Strâmtorii Ormuz din cauza războiului, ceea ce limitează exporturile de petrol din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Irak și a împins prețurile în sus – un rezultat pe care SUA au încercat să îl evite. Contractele futures pentru Brent au crescut cu aproximativ 50 de dolari pe baril de la începutul conflictului din Iran (28 februarie), alimentând scumpiri la benzină, motorină și combustibil pentru avioane. În paralel, rialul iranian a atins un minim istoric față de dolar, semnalând deteriorarea situației financiare într-o economie dependentă de petrol. În acest tablou, următoarele săptămâni devin critice: dacă exporturile rămân blocate, problema Iranului nu mai este doar vânzarea țițeiului, ci gestionarea fizică a volumelor produse – cu tăieri de producție tot mai probabile, potrivit estimărilor citate. [...]
Scumpirea petrolului peste 120 de dolari/baril reaprinde riscul de șoc pe energie , pe fondul impasului din conflictul cu Iranul și al discuțiilor din SUA despre opțiuni militare, potrivit HotNews . Brent a trecut de 120 de dolari pe baril, după opt zile consecutive de creșteri, atingând un maxim al ultimilor patru ani, conform datelor citate de publicație de la OilPrice. Mișcarea reflectă, în evaluarea pieței, adâncirea impasului din războiul din Iran. Un factor care a amplificat îngrijorările investitorilor este respingerea de către președintele SUA, Donald Trump , a planului iranian, potrivit declarațiilor sale pentru Axios. Trump a susținut că Iranul s-a apropiat de poziția Washingtonului, „dar nu suficient”. Ce opțiuni ia în calcul Washingtonul Axios mai scrie că Trump urmează să primească joi o informare de la comandantul CENTCOM, amiralul Brad Cooper, privind noi planuri pentru o potențială acțiune militară în Iran. În acest context, Trump ar lua în considerare reluarea operațiunilor militare fie pentru a încerca să depășească blocajul din negocieri, fie pentru a da o „lovitură finală” înainte de a pune capăt războiului. Cele trei scenarii menționate în material sunt: un val „scurt și puternic” de atacuri asupra Iranului, care „probabil” ar include infrastructură, cu scopul de a forța ieșirea din impasul negocierilor; preluarea unei părți din Strâmtoarea Hormuz pentru a o redeschide transportului maritim comercial, o operațiune care ar putea include forțe terestre; o operațiune a forțelor speciale pentru a securiza stocul de uraniu puternic îmbogățit al Iranului, scenariu discutat și în trecut. De ce contează pentru economie Trecerea Brent peste pragul de 120 de dolari/baril indică o creștere a „primei de risc” geopolitic în preț, într-un moment în care piața încearcă să evalueze dacă tensiunile se pot transforma într-o perturbare directă a fluxurilor de petrol și a rutelor maritime, în special în zona Strâmtorii Hormuz. În lipsa unor detalii suplimentare în sursă despre calendar sau probabilități, rămâne neclar ce opțiune ar putea fi aleasă și în ce interval. [...]
Blocarea Strâmtorii Ormuz lovește direct securitatea energetică a Asiei-Pacific , iar Japonia avertizează că efectele asupra aprovizionării cu petrol sunt „enorme”, pe fondul întreruperilor de pe una dintre cele mai importante rute maritime pentru hidrocarburi, potrivit Agerpres . Premierul japonez Sanae Takaichi a declarat, în timpul unei vizite în Australia, că „închiderea efectivă” a Strâmtorii Ormuz are consecințe majore pentru Indo-Pacific. Ea a spus că Japonia și Australia vor rămâne în „strânsă comunicare” pentru a răspunde cu „simțul de urgență necesar”. De ce contează: o rută critică pentru hidrocarburi, cu destinație preponderent asiatică Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru comerțul global cu energie: prin această rută trece „o cincime din producția mondială de hidrocarburi în timp de pace”, iar blocarea este în vigoare din februarie, în urma atacurilor israeliano-americane asupra Iranului. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, aproximativ 80% din hidrocarburile transportate pe această rută maritimă au ca destinație țări asiatice, ceea ce amplifică vulnerabilitatea regiunii la șocuri de aprovizionare. Răspunsul Japoniei și Australiei: autonomie și reziliență în energie Japonia și Australia vor să își consolideze „autonomia și rezistența” pentru a-și garanta aprovizionarea cu energie, a afirmat Takaichi. În acest context, relația energetică bilaterală este deja importantă: Australia este principalul furnizor de gaz natural lichefiat (GNL) al Japoniei, iar din Japonia provine 7% din motorina utilizată în Australia. Cei doi parteneri au publicat și declarații pentru consolidarea legăturilor în economie, apărare și minerale critice, într-un demers mai larg de reducere a vulnerabilităților la șocuri externe. Context geopolitic: reducerea dependenței de China În paralel, Japonia și Australia încearcă să își reducă dependența de China. Australia a invocat resursele sale de minerale critice, iar guvernul japonez și-a exprimat intenția de a asigura o aprovizionare stabilă cu aceste materiale. Premierul australian Anthony Albanese a legat explicit aceste măsuri de lecțiile crizei curente, afirmând că pentru australieni ele ar însemna să fie „mai puțin vulnerabili la șocuri globale” precum cele generate de conflictul din Orientul Mijlociu. [...]
