Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Europa riscă să intre rapid într-o criză de aprovizionare cu combustibil pentru aviație, cu rezerve de kerosen care ar mai acoperi „aproximativ șase săptămâni”, potrivit Adevărul, care citează declarațiile directorului Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), Fatih Birol. Miza imediată este una operațională și economică: scumpiri în lanț și, în scenariul în care blocajul persistă, anulări de zboruri în Europa.
Avertismentul a fost făcut joi, 16 aprilie, într-un interviu acordat Associated Press, pe fondul tensiunilor legate de blocarea transporturilor de petrol și gaze prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre rutele energetice strategice la nivel global. Birol descrie situația drept „cea mai mare criză energetică pe care am întâmpinat-o vreodată”.
Potrivit șefului AIE, prelungirea întreruperilor de transport ar amplifica treptat impactul asupra economiei mondiale, prin presiuni pe prețuri și prin deteriorarea perspectivelor de creștere.
„Cu cât durează mai mult, cu atât va fi mai rău pentru creșterea economică și pentru inflația din întreaga lume”
În prima fază, efectele ar fi vizibile în scumpiri generalizate la energie.
„Prețuri mai mari la benzină, prețuri mai mari la gaze, prețuri ridicate la electricitate”
Birol mai spune că impactul nu va fi uniform: unele state ar urma să fie lovite mai puternic, în special economiile dependente de importurile energetice din Orientul Mijlociu, menționând Japonia, Coreea de Sud, India, China, Pakistan și Bangladesh. În plus, vulnerabilitatea cea mai mare ar fi în țările în curs de dezvoltare din Asia, Africa și America Latină, înainte ca efectele să ajungă „apoi” și în economiile occidentale.
Pentru Europa, unul dintre cele mai sensibile puncte este alimentarea cu combustibil pentru avioane. Birol avertizează că, dacă Strâmtoarea Ormuz nu va fi redeschisă, pot apărea perturbări directe în traficul aerian.
„În curând vom auzi că unele zboruri din orașul A către orașul B ar putea fi anulate din cauza lipsei de combustibil pentru avioane”
Pe lângă efectele de piață, șeful AIE critică ideea unui sistem de tip „toll booth” (taxă de trecere) pe care Iranul ar vrea să îl impună navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz. În opinia sa, dacă o astfel de practică devine regulă, ar putea crea un precedent greu de controlat și extensibil și către alte rute maritime strategice, inclusiv Strâmtoarea Malacca.
„Dacă schimbăm asta o dată, ar putea fi dificil să revenim la situația inițială”
În final, Birol pledează pentru menținerea fluxurilor energetice fără condiționări suplimentare, astfel încât transportul de petrol să se desfășoare „necondiționat, de la punctul A la punctul B”.
Recomandate
Două superpetroliere sancționate de SUA au reușit să intre în Golful Persic, semnalând limitele blocadei americane asupra traficului asociat porturilor iraniene , potrivit HotNews , care citează date de transport maritim preluate de Reuters. Blocada a fost anunțată duminică de președintele SUA, Donald Trump , după ce negocierile de pace SUA–Iran desfășurate la Islamabad nu au produs un acord. Comandamentul Central al SUA a transmis miercuri că 10 nave au fost întoarse din drum și că, de la începutul blocadei (luni), nicio navă nu ar fi reușit să treacă. Ce nave au trecut și ce se știe despre traseu În pofida acestor declarații, datele LSEG și Kpler indică faptul că petrolierul „RHN” (din categoria VLCC – transportator foarte mare de țiței) a intrat miercuri în Golful Persic prin Strâmtoarea Ormuz . Direcția exactă nu era clară imediat, iar capacitatea navei este de 2 milioane de barili de petrol. Intrarea „RHN” a avut loc la o zi după ce un alt VLCC sancționat de SUA, „Alicia”, a traversat Strâmtoarea Ormuz și se îndreaptă spre Irak, conform datelor Kpler. Potrivit aceleiași surse, ambele nave au transportat petrol iranian în ultimii ani. Separat, agenția iraniană Fars a relatat miercuri că un superpetrolier iranian sancționat de SUA a traversat strâmtoarea spre portul Imam Khomeini, fără să identifice nava și fără detalii despre traseu. Implicația economică: presiune pe exporturile Iranului și risc de sancțiuni pentru cumpărători SUA au avertizat că ar putea impune sancțiuni secundare cumpărătorilor de petrol iranian, într-un demers care urmărește consolidarea poziției Washingtonului înaintea unor noi negocieri, la câteva săptămâni după ce SUA relaxaseră aplicarea unor sancțiuni energetice împotriva Iranului. Analiștii citați în material se așteaptă ca blocada să reducă exporturile de țiței ale Iranului, deși Teheranul ar putea menține pentru câteva săptămâni producția la nivelul actual, de 3,5 milioane barili/zi, prin stocarea petrolului în rezervoare de pe uscat. Datele Kpler arată că Iranul a exportat 1,84 milioane barili/zi în martie și a livrat 1,71 milioane barili/zi până acum în aprilie, față de o medie de 1,68 milioane barili/zi în 2025. Ce ar putea urma în Strâmtoarea Ormuz O sursă Reuters a declarat că Iranul ar putea permite navelor să treacă prin partea omaneză a Strâmtorii Ormuz fără riscul de a fi atacate, ca parte a propunerilor din negocierile cu SUA, condiționat de un acord care să prevină repornirea conflictului. În paralel, materialul notează o creștere a optimismului privind apropierea finalului conflictului, pe fondul unor semnale legate de mediere și de posibilitatea unui acord care să „deschidă” strâmtoarea. [...]
Blocajul din Strâmtoarea Hormuz pune în discuție un șoc de ofertă mai mare decât în anii ’70 , iar riscul economic vine din faptul că prin zonă trece, în mod normal, circa o cincime din petrolul mondial, ceea ce poate alimenta scumpiri, inflație și recesiune dacă întreruperea persistă, potrivit unei analize din Adevărul . În material, mai mulți specialiști compară tensiunile actuale – pe fondul războiului dintre SUA, Israel și Iran și al blocajelor din Hormuz – cu crizele petroliere din anii ’70, subliniind că, deși economia globală este astăzi mai diversificată și are mecanisme de răspuns mai bune, amploarea potențialei pierderi de aprovizionare este mai mare. De ce contează Hormuz: miza este volumul, nu doar prețul Blocarea timp de o lună a Strâmtorii Hormuz, rută vitală pentru transportul energiei, a stârnit temeri că actuala criză ar putea depăși ca severitate criza petrolului din anii ’70. Consultantul în transport maritim Lars Jensen (fost director la Maersk) a spus pentru BBC că impactul războiului SUA–Israel împotriva Iranului ar putea fi „substanțial mai mare” decât haosul economic din anii 1970. În același context, directorul Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, a avertizat că lumea se află „în fața celei mai mari amenințări globale la adresa securității energetice din istorie”, conform BBC. Lecția anilor ’70: șocuri politice, scumpiri rapide și recesiune Analiza reamintește că primul șoc petrolier major a fost declanșat intenționat, prin decizie politică: în 1973, statele arabe producătoare de petrol au impus un embargo țărilor care sprijineau Israelul în războiul de Yom Kippur și au redus producția. Potrivit dr. Carol Nakhle (Crystol Energy), citată de BBC, rezultatul a fost o creștere de aproape patru ori a prețurilor petrolului în doar câteva luni. Efectele au fost globale: SUA și Marea Britanie au intrat în recesiune între 1973 și 1975, iar dr. Tiarnán Heaney (Queen’s University Belfast), citat de BBC, descrie efecte sociale în lanț, inclusiv greve, tulburări sociale și creșterea sărăciei. Ca răspuns, statele afectate au: redus consumul și au introdus măsuri de economisire a energiei; căutat noi surse de petrol în afara Orientului Mijlociu; început să constituie rezerve strategice. A doua criză și „rezolvarea”: oferta mai mare a împins prețurile în jos Al doilea șoc petrolier a fost legat de Revoluția iraniană. Laurel Graefe (fost director al Federal Reserve Bank din SUA) notează că producția de petrol a Iranului a scăzut cu 4,8 milioane de barili pe zi până în ianuarie 1979 (aprox. 7% din producția mondială de atunci). Totuși, ea susține că nu doar pierderea fizică de ofertă a împins prețurile în sus, ci și teama de noi blocaje, care ar fi stimulat acumularea speculativă. În cele din urmă, criza a fost „stinsă” prin creșterea producției. Economistul Dermot Gately, citat în analiză, arată că după scumpirile din 1973–1974 și 1979–1980, prețul real al petrolului a scăzut puternic în anii următori, inclusiv printr-o prăbușire în prima jumătate a lui 1986. Un element-cheie a fost majorarea producției OPEC: din august 1985 până la mijlocul lui 1986, producția OPEC a crescut cu aproximativ 4 milioane de barili pe zi (25%), Arabia Saudită având un rol esențial după ce a renunțat la politica de limitare a producției. Ce urmează în criza actuală: efecte care pot dura luni după redeschidere În evaluarea lui Lars Jensen pentru BBC, o parte din petrolul plecat din Golf în urmă cu peste o lună încă ajunge la rafinării, însă fluxul „se va opri în curând”. El avertizează că penuria se poate agrava chiar și dacă strâmtoarea s-ar redeschide rapid, iar costurile energetice ar putea rămâne ridicate nu doar pe durata crizei, ci și „șase până la 12 luni” după încheierea ei. Pe de altă parte, Carol Nakhle susține că economia mondială depinde mai puțin de petrol decât în anii ’70 și că piața este mai bine diversificată și mai bine echipată cu rezerve și mecanisme de răspuns, ceea ce ar face criza actuală mai ușor de absorbit. Totuși, Alicia Garcia Herrero (Natixis CIB) atrage atenția, potrivit BBC, că în anii ’70 șocurile au redus aprovizionarea globală cu doar 5–7%, în timp ce criza actuală afectează 20% din aprovizionarea mondială. În acest scenariu, riscul este de scumpiri mai abrupte, inflație mai dureroasă și probabilitate mai mare de recesiune, mai ales în Asia dependentă de importuri. [...]
Donald Trump susține că „un număr uriaș” de petroliere goale se îndreaptă spre SUA pentru a încărca petrol și gaze americane , într-un mesaj care sugerează o repoziționare rapidă a fluxurilor de aprovizionare pe fondul blocajului din Strâmtoarea Ormuz , potrivit Stirile Pro TV . Afirmația a fost făcută într-o postare pe Truth Social , unde Trump a spus că petroliere „complet goale”, inclusiv unele dintre cele mai mari din lume, se îndreaptă „chiar acum” către Statele Unite pentru a fi încărcate cu „cel mai bun” și mai „dulce” petrol și gaz. În același mesaj, el a susținut că SUA ar avea mai mult petrol decât „următoarele două mari economii petroliere la un loc” și de o calitate superioară. De ce contează: semnal despre rute și costuri într-o piață perturbată Mesajul vine în contextul în care Strâmtoarea Ormuz — un coridor esențial pentru transporturile globale de petrol — este descrisă ca fiind, în practică, în continuare blocată, deși Iranul ar fi acceptat deblocarea printr-un armistițiu convenit cu SUA pentru două săptămâni. În material se arată că puținele nave care tranzitează o fac doar cu aprobare din partea Teheranului, iar Iranul consideră o încălcare a armistițiului continuarea bombardamentelor israeliene în Liban. În acest cadru, ideea unor petroliere care se repoziționează către SUA pentru încărcare indică presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare și potențiale schimbări de rute, cu efecte în costurile de transport și în prețurile energiei. Contextul politic și de securitate invocat Potrivit materialului, postarea lui Trump a apărut în timp ce înalți oficiali americani și iranieni se întâlnesc la Islamabad, cu intermediari pakistanezi, pentru a căuta o ieșire negociată din războiul lansat de SUA și Israel pe 28 februarie împotriva Iranului. Tot în această săptămână, Trump a mai spus că Iranul nu ar trebui să perceapă taxe petrolierelor care trec prin Strâmtoarea Ormuz, iar închiderea acesteia este descrisă drept o perturbare majoră a aprovizionării globale cu energie. Ce rămâne neclar Materialul redă declarațiile lui Trump, dar nu oferă date independente care să confirme numărul petrolierelelor sau amploarea exactă a mișcării acestora către SUA. În lipsa unor astfel de confirmări în text, afirmația trebuie tratată ca un semnal politic și de piață, nu ca o statistică verificată. [...]
Sancțiunile SUA asupra petrolului rusesc au reintrat în vigoare după ce a expirat o licență temporară de 30 de zile emisă de Departamentul Trezoreriei , care relaxase restricțiile pe fondul unei crize pe piața energetică, potrivit Meduza . Miza este una de reglementare cu efect economic direct: fereastra care a permis livrări limitate de țiței și produse petroliere rusești s-a închis, iar regimul de sancțiuni revine la forma anterioară. Reluarea sancțiunilor vine după ce licența Trezoreriei SUA, acordată la mijlocul lunii martie pentru 30 de zile, a expirat. Documentul permisese livrările de petrol rusesc și produse petroliere aflate pe nave, pe mare, în perioada de valabilitate a derogării. De ce au fost relaxate și de ce contează acum revenirea Potrivit informațiilor citate de Meduza din Politico, relaxarea a fost decisă pe 13 martie, la două săptămâni după izbucnirea războiului în Orientul Mijlociu, blocarea Strâmtorii Ormuz de către Iran și creșterea abruptă a prețurilor la energie pe piețele globale. Măsuri similare au vizat și petrolul iranian. În martie, șeful Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a descris relaxarea drept o măsură „îngust direcționată și pe termen scurt”. Ministerul nu a răspuns întrebărilor jurnaliștilor, trimițând la declarațiile lui Bessent, notează materialul. Reacții politice: presiune în Senat și sprijin din Ucraina Politico mai arată că, pe 10 aprilie, trei senatori americani — liderul minorității democrate Chuck Schumer, alături de Jeanne Shaheen și Elizabeth Warren — au cerut administrației Donald Trump să nu prelungească licența. Ei au susținut că aceasta ar fi permis „Rusiei și ajutoarelor sale” să câștige peste patru miliarde de dolari. Fostul asistent al secretarului de stat al SUA pentru Europa, Daniel Fried, a apreciat că a oferi Rusiei „un răgaz” a fost „o prostie”, potrivit aceleiași surse. În Ucraina, decizia de a nu prelungi relaxarea sancțiunilor a fost salutată. Vladislav Vlasîuk, împuternicitul președintelui Ucrainei pentru politica de sancțiuni, a declarat pentru Politico: „Reducerea veniturilor Rusiei din petrol și gaze este un instrument-cheie pentru avansarea eforturilor de pace.” Ce urmează: semnale contradictorii înainte de expirarea licenței Înainte de expirarea termenului de 30 de zile, publicația Semafor a relatat, citând mai mulți foști oficiali ai Trezoreriei și Departamentului de Stat, că Washingtonul ar urma să anunțe în curând prelungirea permisiunii pentru livrări de petrol rusesc. În cele din urmă, licența a expirat, iar sancțiunile au fost reluate, conform informațiilor prezentate. În paralel, SUA și Iran au început negocieri; primul tur a avut loc în perioada 11–12 aprilie, la Islamabad, însă părțile nu au ajuns deocamdată la un acord, mai notează Meduza, citând Politico. [...]
Șocul de ofertă din Orientul Mijlociu a împins exporturile petroliere ale Norvegiei la un record , iar efectul combinat cu scumpirea gazelor a urcat excedentul comercial la cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani, potrivit Agerpres . În martie, valoarea exporturilor de țiței ale Norvegiei a crescut cu 68% față de aceeași lună din 2025, până la 57,4 miliarde de coroane (6,1 miliarde de dolari, aprox. 28 miliarde lei). În același timp, Norvegia a exportat 56,6 milioane de barili de petrol, potrivit institutului național de statistică, citat în material. De ce au crescut atât de mult încasările Explicația invocată în datele oficiale este legată de tensiunile geopolitice și de impactul lor asupra ofertei globale de petrol. Jan Olav Rorhus, consilier în cadrul institutului de statistică, a spus: „Închiderea Strâmtorii Ormuz a provocat un șoc semnificativ al ofertei pe piața petrolului, ceea ce a contribuit la prețurile ridicate ale petrolului în martie și, prin urmare, la cea mai mare valoare a exporturilor înregistrată vreodată.” Efectul combinat petrol–gaze: excedent comercial la maximul din ultimii trei ani Norvegia, cel mai mare exportator de energie din Europa de Vest, a fost sprijinită și de creșterea prețurilor la gazele naturale, pe fondul războiului din Iran, care a afectat aprovizionarea. Potrivit datelor citate, veniturile cumulate din petrol și gaze au ridicat surplusul comercial la 97,5 miliarde de coroane, cel mai ridicat nivel de după ianuarie 2023. Reacții politice: acuzații de „profit de război”, respinse la Oslo În acest context, președintele american Donald Trump a afirmat, într-o postare pe Truth Social, că „Europa are nevoie disperată de energie” și că „Norvegia își vinde petrolul din Marea Nordului către Marea Britanie la un preț dublu”. Ministrul norvegian al Finanțelor, Jens Stoltenberg, a respins anterior ideea că Norvegia ar profita de pe urma războiului din Orientul Mijlociu. El a susținut că, pentru norvegieni, impactul conflictului asupra piețelor bursiere este mai important decât scumpirea energiei, având în vedere expunerea prin fondul suveran de investiții al țării, cu active evaluate la 2.200 miliarde de dolari. [...]
Coreea de Sud își reduce riscul de aprovizionare după blocajul din Ormuz, asigurând 273 de milioane de barili de țiței până la finalul anului , prin rute care nu depind de Strâmtoarea Ormuz , potrivit Digi24 . Miza este una operațională și economică: securizarea fluxurilor de energie într-un moment în care o rută maritimă critică a devenit vulnerabilă, cu efecte directe asupra pieței interne. Cantitatea a fost obținută în urma unor vizite în Kazahstan, Oman, Arabia Saudită și Qatar, a declarat Kang Hoon-sik , șeful Cancelariei președintelui Republicii Coreea, la finalul misiunii sale ca emisar prezidențial special. Potrivit acestuia, volumul de 273 de milioane de barili ar acoperi „mai mult de trei luni” din necesarul de petrol al țării. Ce include pachetul de aprovizionare Pe lângă țiței, Seulul și-a asigurat și importuri de naftă (derivat al petrolului folosit în fabricarea produselor din plastic), tot până la sfârșitul anului, în volum de 2,1 milioane de tone. Oficialul a precizat că acest nivel ar reprezenta „importurile pe aproximativ o lună”, raportat la volumul de anul trecut. Kang Hoon-sik a susținut că aceste livrări ar urma să contribuie „direct și semnificativ” la stabilizarea cererii și ofertei interne. De ce contează: dependența de o rută vulnerabilă Contextul este închiderea Strâmtorii Ormuz, pe fondul atacurilor americano-israeliene asupra Iranului, situație care a creat dificultăți de aprovizionare cu energie pentru mai multe economii asiatice. Potrivit lui Kang, aproximativ 60% din importurile de țiței ale Coreei de Sud de anul trecut au tranzitat Strâmtoarea Ormuz. Coreea de Sud, a patra mare economie din Asia, depinde aproape în întregime de importurile din Orientul Mijlociu pentru aprovizionarea cu energie, ceea ce amplifică impactul oricărei perturbări logistice în regiune. [...]
