Politică26 oct. 2026
Alegerile din Israel pun în joc direcția economică și riscul de sancțiuni - Netanyahu vorbește despre ocolirea unor posibile restricții bancare, criticat de Banca Israelului
Alegerile din 27 octombrie pot decide dacă Israel își asumă riscul unor sancțiuni financiare externe , într-un moment în care tema izolării internaționale și a posibilelor restricții bancare a intrat direct în campanie, potrivit CNN . Miza nu este doar cine conduce guvernul, ci și direcția economică și de reglementare într-un context de război prelungit și presiune diplomatică în creștere. Votul este primul scrutin național după atacul Hamas din 7 octombrie 2023 și războaiele care au urmat în Gaza, Liban și Iran, evenimente care au mobilizat o parte importantă a societății și au adâncit izolarea internațională a Israelului. În acest cadru, alegerile sunt descrise de mulți alegători ca fiind mai „consecvente” decât precedentele, inclusiv pentru că pot influența cine va gestiona povara extinderii serviciului militar și cum va fi abordată relația cu partenerii externi. De ce contează economic: discuția despre „ocolirea” sancțiunilor Deși sondajele indică faptul că „costul vieții” este o preocupare majoră, economia nu a dominat campania până în weekend, când Benjamin Netanyahu a adus în prim-plan ideea pregătirii pentru eventuale sancțiuni bancare internaționale. Într-un interviu la Channel 10 axat pe economie, Netanyahu a vorbit despre dezvoltarea „unei economii care le poate ocoli”, menționând că sunt luate în calcul criptomonedele și tehnologia blockchain (un registru digital distribuit folosit pentru înregistrarea tranzacțiilor) și că a cerut un plan în acest sens. Propunerea a atras critici dure din partea economiștilor și o reacție rară din partea Băncii Israelului, care a respins public ideea, afirmând că „criptomonedele nu pot servi ca mijloc de ocolire a sancțiunilor”. Rivalii politici au folosit episodul ca argument că Netanyahu se așteaptă la o izolare mai mare: liderul centrist Gadi Eisenkot a ironizat propunerea drept „BibiCoin” și a numit-o „o amenințare la adresa securității naționale”, acuzându-l pe Netanyahu că ar plănui să „demonteze economia israeliană pentru generații”. Cum arată cursa: fragmentare și risc de blocaj Israelienii votează liste de partid, nu candidați individuali. La acest scrutin s-au înregistrat 37 de liste, însă doar cele care trec pragul de 3,25% intră în Knesset (parlamentul cu 120 de locuri). Sondajele indică faptul că 11–13 partide ar putea depăși pragul. Principalii competitori sunt: Likud, partidul de dreapta al lui Netanyahu; Yashar, un partid centrist nou condus de Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major, prezentat drept principalul challenger. Un sondaj Channel 12 îl plasează pe Eisenkot pe primul loc (23 de mandate) înaintea Likud (21), în timp ce Channel 14 (considerat pro-Netanyahu) proiectează Likud la 30 și Eisenkot la circa 20. Totuși, a fi cel mai mare partid nu este suficient: pentru formarea guvernului sunt necesare 61 de mandate, iar în Israel niciun partid nu a obținut vreodată singur această majoritate. Blocul pro-Netanyahu (Likud, două partide de extremă dreapta conduse de Bezalel Smotrich și Itamar Ben-Gvir și două partide ultra-ortodoxe) este estimat în sondaje la 49–55 de locuri, sub pragul necesar. Opoziția este, la rândul ei, fragmentată, iar scenariile posibile includ blocaj, guvern minoritar, guvern de uniune sau chiar un nou rând de alegeri. „Marjele” care pot decide: pragul electoral, prezența și votul arab Într-o competiție fără majoritate clară, diferențele mici pot schimba arhitectura coalițiilor: ce partide mici trec pragul de 3,25% și câte voturi se pierd pe liste care nu intră în parlament. CNN notează câteva puncte sensibile: Prezența la vot : „câteva mii de voturi” pot decide dacă un partid dispare sau devine „făcător de regi” în negocierile de coaliție. Participarea alegătorilor arabi : cetățenii palestinieni ai Israelului reprezintă aproximativ 20% din populație și au votat tradițional sub media națională. În 2022, prezența arabă a fost 53,2% față de 70,6% per total; acum, sondorii se așteaptă să depășească 60%, ceea ce ar ridica efectiv ștacheta și ar face mai dificilă supraviețuirea partidelor mici. Votanții din diaspora : Israel nu permite votul din străinătate (cu excepția personalului diplomatic), iar datele oficiale indică faptul că peste 11% din cei 7,3 milioane de alegători eligibili (aprox. 810.000) trăiesc în afara țării. Mii ar urma să zboare în Israel pentru a vota, un factor care ar putea influența rezultatul. Presiunea externă și riscul de înăsprire a măsurilor Contextul diplomatic rămâne un factor cu potențial efect economic: mai multe state occidentale au recunoscut un stat palestinian și au impus sancțiuni și restricții comerciale legate de colonii și de entități asociate violenței coloniștilor. Smotrich și Ben-Gvir au fost sancționați personal și se confruntă cu interdicții de călătorie în mai multe țări occidentale. În lectura CNN, o realegere a guvernului Netanyahu cu actualii parteneri ar putea duce la creșterea presiunii internaționale. Un guvern condus de Eisenkot sau de o altă figură din opoziție ar putea obține o detensionare inițială, însă nu este de așteptat o schimbare radicală de politică externă și de securitate, ceea ce limitează șansele unei „resetări” complete a relațiilor. Pe termen scurt, rezultatul probabil nu va fi decis în noaptea alegerilor, ci în negocierile de coaliție, care pot dura săptămâni sau luni. În acest interval, tema sancțiunilor și a accesului la sistemul financiar internațional riscă să rămână un subiect central, cu implicații directe pentru stabilitatea economică și pentru încrederea investitorilor. [...]