Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
$48.76+1.53%XOM
$172.14+5.07%CL1$92.58-0.90%XBR/USD$105.06-1.26%WTI/USD$92.56-0.90%CO1$105.25-1.07%Blocada Strâmtorii Ormuz împinge piața spre deficit și prețuri ridicate, iar companiile petroliere anticipează o reorientare a investițiilor către securitate energetică, diversificare și noi proiecte de producție, potrivit Newsweek.
Războiul SUA–Iran, care a dus la blocarea Strâmtorii Ormuz, este prezentat drept „cea mai mare criză petrolieră din istorie”, cu efecte deja vizibile în piață: blocada ar fi provocat pierderea a aproape un miliard de barili de petrol, iar deficitul se adâncește pe măsură ce ruta maritimă rămâne afectată.
Directorii din industrie citați în material spun că piața globală a trecut rapid de la așteptări privind un surplus de petrol în 2026 la perspectiva unui deficit semnificativ de ofertă. Consecința directă: prețurile ar putea rămâne ridicate inclusiv după încheierea conflictului, pe fondul unei oferte mai strânse.
În paralel, criza scoate în evidență vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare și dependența unor economii – în special din Asia – de petrol și gaze naturale lichefiate din Orientul Mijlociu.
Executivi din sectorul petrol și gaze vorbesc despre schimbări „structurale” care ar urma să împingă guvernele și companiile către o agendă mai pragmatică, centrată pe securitatea energetică și redundanță (mai multe surse și rute, nu un singur „punct critic”).
Printre direcțiile menționate:
În acest context, Lorenzo Simonelli (Baker Hughes) susține că securitatea energetică devine o prioritate strategică globală, iar Olivier Le Peuch (SLB) afirmă că actuala criză ar accelera schimbări fundamentale în sector.
„Nu este vorba doar despre creșterea producției de energie, ci despre construirea unei infrastructuri energetice robuste și rezistente, cu surse diversificate și mai puțină dependență de active unice de mare dimensiune.”
Materialul indică și o posibilă „reconstrucție” a rezervelor strategice de petrol la nivel mondial, după consumul accelerat asociat conflictului. În același timp, petrolul american ar urma să câștige în importanță pentru securitatea energetică globală, în condițiile în care exporturile de țiței ale SUA au atins niveluri record în timpul războiului, potrivit declarațiilor citate.
Separat, CEO-ul Exxon Mobil, Darren Woods, spune că statele își vor reevalua strategiile energetice pentru a reduce expunerea excesivă la o singură regiune.
Directorii anticipează că prețurile mai mari ar putea stimula investițiile offshore și în proiecte de mare adâncime din Africa, Asia și America. În viziunea șefului SLB, Africa ar putea deveni una dintre cele mai atractive regiuni pe termen lung, datorită resurselor importante de petrol și gaze încă insuficient exploatate.
Pentru moment, amploarea și durata efectelor depind de cât timp rămâne perturbată ruta prin Strâmtoarea Ormuz și de viteza cu care producătorii și statele pot compensa pierderea de volum din piață, aspecte asupra cărora materialul nu oferă un calendar.
Recomandate
Miniștrii de externe ai UE pun sub semnul întrebării eficiența acordului Trump–Putin pentru importuri limitate de motorină , considerând că acesta este puțin probabil să influențeze prețurile din SUA, potrivit Euronews . Mesajul transmis la nivel european este că impactul economic al unei astfel de înțelegeri ar fi marginal, în condițiile în care piața este deja tensionată de scumpirea globală a petrolului. În evaluările citate, analizele de piață indică faptul că importul unor cantități limitate de motorină „nu va schimba” prețurile din Statele Unite. Acordul vine pe fondul unei perioade de presiune asupra economiei americane și asupra consumatorilor, pe măsură ce prețurile la petrol cresc la nivel global. Contextul invocat de Euronews este războiul de opt luni dintre SUA și Iran, care a alimentat scumpirea petrolului. În acest cadru, prețul motorinei a atins repetat noi recorduri în ultimele săptămâni, cu efecte în lanț asupra inflației pentru o gamă largă de bunuri de consum. UE: acordul are mai degrabă miză internă în SUA decât efect de piață Margus Tsahkna , ministrul de externe al Estoniei, a sugerat că înțelegerea are o componentă politică internă în SUA, în apropierea alegerilor de la jumătatea mandatului, și nu una cu efect real asupra cotațiilor: „Nu cred că în realitate această afacere cu motorina va schimba cu adevărat prețul petrolului sau motorinei pe piață, deci este mult mai legat de situația internă din SUA, unde, știți, se apropie alegerile de la jumătatea mandatului .” În același timp, oficialul eston a legat discuția de presiunea exercitată anterior de Donald Trump asupra Ucrainei și a susținut că Europa ar trebui să se concentreze pe ceea ce poate face direct, respectiv pe sprijinirea Ucrainei. [...]
Reluarea parțială a fluxurilor de țiței prin Golful Persic nu a rezolvat blocajul la carburanți , iar această diferență menține presiunea pe securitatea energetică și pe prețuri, potrivit Adevărul , care citează declarațiile secretarului american pentru energie, Chris Wright, făcute la Congresul Mondial al Petrolului de la Riad. Oficialul SUA a spus că fluxul de petrol din Golful Persic a revenit la 80%-90% din nivelul de dinaintea războiului din Iran, însă aprovizionarea cu produse rafinate (precum motorina) rămâne „puternic afectată”. În prezent, aproximativ 14 milioane de barili pe zi tranzitează Strâmtoarea Ormuz și conductele alternative de transport. De ce contează: problema se mută de la țiței la produse rafinate Chris Wright a avertizat că, deși fluxurile de țiței sunt în mare parte restabilite, situația este „mult mai dificilă” la produse rafinate. Potrivit acestuia, aprovizionarea cu produse rafinate din regiunea Golfului Persic este la 25%-35% din nivelurile de dinaintea războiului declanșat de SUA și Israel împotriva Iranului. „Problema țițeiului, despre care vorbim atât de mult, încă persistă, dar în mare parte este controlată” În același context, Wright a indicat că prețul țițeiului se menține, în opinia sa, la un nivel „viabil și rezonabil”, însă a descris cotațiile ca fiind „ușor ridicate”, în comparație cu prețurile mult mai mari ale motorinei pe piețele internaționale, conform EFE și Agerpres . Prețuri și riscuri logistice: Ormuz și ruta Mării Roșii Wright a afirmat că prețurile petrolului Brent au crescut cu aproape 70% de la începutul anului , pe fondul blocadei impuse Strâmtorii Ormuz. În plus, un alt motiv de îngrijorare îl reprezintă amenințările rebelilor houthi din Yemen , aliați ai Iranului, la adresa transporturilor maritime ale Arabiei Saudite în Marea Roșie. Această rută este prezentată ca alternativă importantă pentru exporturile de petrol ale Arabiei Saudite după blocarea Strâmtorii Ormuz la începutul conflictului, pe 28 februarie, iar perturbările de transport din regiune continuă să influențeze piețele internaționale, în contextul reuniunii de la Riad. [...]
Extinderea atacurilor iraniene asupra petrolierelor dincolo de Strâmtoarea Ormuz ridică riscul operațional pe rutele de export din Golf , într-un moment în care Teheranul încearcă să împiedice revenirea livrărilor de țiței către nivelurile de dinainte de război, potrivit Mediafax , care citează Financial Times. În ultimele zile, două petroliere au fost atacate în apele Golfului Persic: unul în apropierea Qatarului și altul în largul coastei Al Jazeera, în Emiratele Arabe Unite. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice a transmis, într-un comunicat, că deține controlul asupra Strâmtorii Ormuz și a avertizat că măsurile împotriva navelor și companiilor care „nu respectă regulile” nu se vor limita la această zonă. „Orice navă care traversează o rută neautorizată va fi urmărită în întreaga regiune și va fi cu siguranță pedepsită”, au avertizat Gardienii Revoluției, potrivit sursei. Atacuri confirmate și extinderea ariei de acțiune Atacurile de miercuri și vineri au fost confirmate de agenția britanică pentru operațiuni comerciale maritime (UKMTO), iar evaluările indică o extindere a ariei de acțiune a Iranului dincolo de Strâmtoarea Ormuz. Miercuri, petrolierul Acers , deținut de o companie turcă și utilizat pentru transportul produselor petroliere, a fost lovit în largul orașului Madinat ash Shamal (Qatar). Potrivit UKMTO și unor consultanți în securitate maritimă, atacul a provocat victime în rândul echipajului și un incendiu la bord. Vineri, un atac în apropierea Emiratelor Arabe Unite a vizat petrolierul Gem No. 2 , deținut de o companie chineză, conform a două surse din domeniul securității citate în material. De ce contează pentru piața petrolului Miza imediată este operațională: creșterea riscului pentru operatorii de petroliere pe rutele din Golf, într-o perioadă pe care Financial Times o descrie drept una dintre cele mai periculoase din ultimii ani pentru acest segment, de la începutul războiului. În același timp, atacurile vin după ce, la finalul lunii septembrie, mai multe rapoarte au indicat că exporturile de petrol din regiune se apropiau de media de dinainte de război. În acest context, seria de lovituri asupra navelor care transportă petrol și produse rafinate sugerează o încercare de a limita creșterea exporturilor din Golf. Context politic: poziția Washingtonului În plan diplomatic, președintele american Donald Trump a anunțat joi că Statele Unite nu vor ataca Iranul înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, programate pentru 3 noiembrie. Trump a spus că Washingtonul poartă discuții „productive” cu Teheranul, dar că blocada americană asupra porturilor iraniene rămâne în vigoare. [...]
UE condiționează o nouă eliberare de stocuri de petrol și motorină de evaluarea AIE , într-o mișcare care poate limita rapiditatea cu care statele pot tempera prețurile la carburanți în plină tensiune pe piață, potrivit G4Media . Decizia politică, descrisă de trei oficiali europeni citați de Politico , este ca eventualele retrageri suplimentare din rezerve să fie amânate până când Agenția Internațională pentru Energie (AIE) va oferi „o evaluare mai clară” a condițiilor de piață și a riscurilor pentru securitatea aprovizionării. Un diplomat a rezumat miza prin întrebarea „cât de jos putem coborî”, adică până la ce nivel pot fi reduse stocurile fără a crește vulnerabilitatea UE la o criză de aprovizionare. Contextul este un acord al Grupului celor Șapte (G7) de a pune la dispoziție 100 de milioane de barili de petrol și motorină, după ce oficiali americani au amenințat cu interzicerea exporturilor de motorină dacă nu se recurge la stocuri. Totuși, AIE ar fi indicat că această eliberare ar urma să provină din stocurile deja angajate într-un acord din luna martie, nu din aprovizionări suplimentare — ceea ce ar însemna că nu este, de fapt, o „nouă” eliberare, ci o îndeplinire a promisiunilor anterioare. De ce contează: frâna de siguranță a UE în fața scumpirii motorinei Deși prețurile motorinei sunt ridicate pe fondul atacurilor aeriene asupra infrastructurii energetice din Rusia și Orientul Mijlociu, unele state membre au avertizat că eliberarea stocurilor acum ar putea lăsa UE expusă dacă apare o întrerupere majoră a aprovizionării. În practică, condiționarea de evaluarea AIE introduce un filtru suplimentar înainte ca UE să folosească rezervele ca instrument de stabilizare a pieței. Ce stocuri mai există și ce ar însemna „noua” eliberare Potrivit informațiilor prezentate, în rândul membrilor AIE ar exista încă rezerve neutilizate suficiente pentru a acoperi angajamentul de 100 de milioane de barili în cadrul acordului din martie. Din 400 de milioane de barili promiși atunci, 325 de milioane au fost deja eliberați, iar AIE a menționat că unele țări au scos pe piață „volume mai mari decât cele promise inițial”. Ar mai rămâne, astfel, aproximativ 100 de milioane de barili care pot fi eliberați în baza acelui acord, iar noul angajament ar reprezenta o „finalizare” a înțelegerii din martie. În același timp, rămâne neclar cât din aceste cantități vor accepta să elibereze membrii AIE din afara UE, după ce Japonia ar fi exclus eliberări suplimentare. Politico a relatat, de asemenea, că Franța și Germania — care dețin unele dintre cele mai importante rezerve din Europa — ar fi sugerat că nu vor elibera deloc sau vor elibera doar cantități minime peste ce era deja angajat. Ce urmează Următorul pas depinde de concluziile AIE privind piața și riscurile pentru securitatea aprovizionării. Până atunci, poziția exprimată în reuniunea de miercuri este de amânare a oricăror retrageri viitoare, ceea ce poate reduce probabilitatea unei intervenții rapide prin stocuri dacă presiunea pe prețurile motorinei persistă. [...]
Irakul își extinde opțiunile de export de țiței după ce compania petrolieră de stat Oil Tanker Company a transportat două milioane de barili prin Strâmtoarea Ormuz , o operațiune descrisă drept prima de acest fel din ultimele decenii, potrivit news.ro . Mișcarea are relevanță economică și operațională: în loc să livreze în portul Basra, Irakul își crește flexibilitatea privind locul și momentul vânzării. Transportul a fost realizat cu un petrolier de mare capacitate (VLCC – „very large crude carrier”, navă pentru volume foarte mari de țiței). Directorul general al Oil Tanker Company, Ali Qais Abdul Jabbar, a spus într-un comunicat că această schimbare ar putea permite companiei petroliere de stat SOMO să valorifice „oportunități mai bune de vânzare și de stabilire a prețurilor”. De ce contează pentru piața petrolului Prin tranzitarea Strâmtorii Ormuz, Irakul își poate ajusta mai ușor logistica exporturilor și poate reacționa mai rapid la cererea din piețe, fără a se limita la livrările în Basra. În termeni practici, flexibilitatea operațională poate influența condițiile comerciale (inclusiv prețul) pe care SOMO le poate obține, în funcție de destinație și momentul livrării. Ce urmează: extinderea flotei Șeful Oil Tanker Company a mai precizat că societatea lucrează la achiziționarea și deținerea unor petroliere specializate pentru țiței, cu obiectivul de a-și extinde flota și de a-și consolida capacitatea de a concura cu companiile regionale de transport maritim. În plan geopolitic și de securitate a rutelor, news.ro notează că Irakul obținuse anterior permisiunea Iranului pentru ca petrolierele irakiene să tranziteze Strâmtoarea Ormuz, pe care Iranul „a închis-o efectiv” în timpul conflictului său cu SUA. [...]
Congresul SUA pregătește un vot care ar putea bloca importurile de petrol rusesc , într-o mișcare cu miză de reglementare și impact direct asupra pieței de combustibili, potrivit Adevărul . Inițiativa vizează să împiedice administrația Trump să ridice sancțiunile asupra petrolului rusesc, într-un moment în care este invocat un deficit de combustibil. Proiectul este anunțat de congresmanul republican Brian Fitzpatrick (Pennsylvania) ca fiind bipartizan și ar urma să se numească „ Ronald Reagan Peace Through Strength Act ”. Fitzpatrick spune că va încerca să forțeze un vot printr-o „petiție de descărcare” (procedură prin care o majoritate poate aduce un proiect în plen, ocolind blocajele din comisii) și estimează că ar trece „cu o majoritate covârșitoare”. Nu este clar, deocamdată, cine sunt inițiatorii democrați. De ce contează: Congresul încearcă să limiteze marja de manevră a președintelui Miza este să fie restrânsă posibilitatea președintelui de a relaxa sancțiunile energetice împotriva Rusiei. În 2022, Congresul a adoptat o lege care interzicea importurile de petrol rusesc și autoriza noi sancțiuni, dar includea o excepție: președintele poate permite livrări de energie cumpărată înainte de adoptarea legii sau importuri considerate de interes național. În acest context, noul proiect ar urmări să „blocheze orice achiziție de petrol rusesc”, conform mesajului public al lui Fitzpatrick. Contextul imediat: acordul anunțat de Trump și reacțiile politice Inițiativa legislativă vine după ce Donald Trump a anunțat vineri o înțelegere care permite Rusiei să livreze 300.000 de tone de motorină pieței americane și celei globale. Vladimir Putin a confirmat, potrivit presei de stat de la Moscova, disponibilitatea Rusiei de a furniza petrol și produse petroliere pe piețele americană și globală. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avertizat sâmbătă că acordul transmite Rusiei semnalul că „poate continua pur și simplu să atace” Ucraina. Trump a replicat, în fața jurnaliștilor, că Zelenski „ar fi putut pune capăt acestui război de multe ori”, dar „a ales să nu o facă”, adăugând că Ucraina ar trebui să-și „găsească un nou lider”. Acordul a fost criticat de ambele partide. Democrata Gabe Amo, membru al Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei, a susținut că decizia îl avantajează pe Putin, în timp ce administrația invocă presiunea prețurilor la benzină. Cine susține proiectul și ce argumente invocă Republicanul Don Bacon (Nebraska) a anunțat că va fi unul dintre inițiatorii inițiali și a spus că „Congresul trebuie să ia atitudine”. Într-un comentariu pentru Ukrainska Pravda, Bacon a numit decizia lui Trump o „greșeală gravă” și a argumentat că permiterea cumpărării de motorină rusească înseamnă bani pentru economia Rusiei și „mașina ei de război”. Bacon afirmă că motivul deciziei ar fi încercarea de a reduce prețul motorinei înainte de alegerile intermediare și indică un nivel de circa șase dolari pe galon pentru motorină, pe care îl descrie drept ridicat pentru consumatorii americani. El mai susține că sondajele ar arăta constant că aproximativ 70% dintre americani sprijină Ucraina, deși opiniile diferă privind forma sprijinului. La finalul materialului este menționat că guvernul rus a ridicat parțial interdicția de export de motorină către alte state, în baza înțelegerii dintre Putin și Trump. Ce urmează În acest stadiu, proiectul este anunțat public, iar detaliile despre susținerea democrată și calendarul legislativ nu sunt încă precizate. Următorul test va fi dacă Fitzpatrick reușește să declanșeze votul în Cameră prin procedura invocată și dacă inițiativa strânge o majoritate suficientă pentru a limita, prin lege, opțiunea Casei Albe de a permite importuri de produse petroliere rusești. [...]
