Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Crește presiunea pentru escortarea navelor comerciale în Strâmtoarea Hormuz după intensificarea atacurilor iraniene. Potrivit Axios, mai multe state și experți din industria maritimă cer crearea unui sistem de protecție navală pentru navele comerciale, pe fondul atacurilor repetate asupra transportului maritim în această zonă strategică pentru comerțul global cu energie.
În ultimele zile, cel puțin cinci nave comerciale au fost lovite în Golful Persic și în Strâmtoarea Hormuz, iar două rachete au lovit un remorcher sub pavilion al Emiratelor Arabe Unite care încerca să ajute o navă container abandonată. Atacul a provocat moartea a cel puțin patru membri ai echipajului. Oficialii americani avertizează că Iranul folosește porturi civile din regiune pentru operațiuni militare care amenință transportul internațional.
Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute maritime din lume, deoarece prin acest coridor trece aproximativ 20% din aprovizionarea globală cu petrol. În prezent însă, traficul este aproape paralizat din cauza amenințărilor iraniene că va ataca orice navă care tranzitează zona.
Armata americană a anunțat că a distrus 16 ambarcațiuni iraniene suspectate că ar fi pregătit instalarea de mine maritime în strâmtoare. Experții avertizează că armata iraniană poate lansa rapid atacuri folosind bărci rapide încărcate cu explozibili sau rachete, ceea ce face navigația extrem de periculoasă.
În acest context, Washingtonul analizează posibilitatea de a folosi marina militară pentru a escorta petroliere și alte nave comerciale. Casa Albă a confirmat însă că, până în prezent, navele americane nu au escortat încă niciun petrolier prin strâmtoare. Oficialii spun că această opțiune rămâne disponibilă dacă situația o va impune.
Analiștii estimează că organizarea unui sistem internațional de protecție navală ar putea dura câteva săptămâni, posibil până la sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie. Între timp, aproximativ 20.000 de marinari se află pe nave în Golful Persic, mulți dintre ei lucrând în condiții de risc ridicat într-o zonă care a devenit, practic, un teatru de război.
Recomandate
Scumpirea petrolului peste 120 de dolari/baril reaprinde riscul de șoc pe energie , pe fondul impasului din conflictul cu Iranul și al discuțiilor din SUA despre opțiuni militare, potrivit HotNews . Brent a trecut de 120 de dolari pe baril, după opt zile consecutive de creșteri, atingând un maxim al ultimilor patru ani, conform datelor citate de publicație de la OilPrice. Mișcarea reflectă, în evaluarea pieței, adâncirea impasului din războiul din Iran. Un factor care a amplificat îngrijorările investitorilor este respingerea de către președintele SUA, Donald Trump , a planului iranian, potrivit declarațiilor sale pentru Axios. Trump a susținut că Iranul s-a apropiat de poziția Washingtonului, „dar nu suficient”. Ce opțiuni ia în calcul Washingtonul Axios mai scrie că Trump urmează să primească joi o informare de la comandantul CENTCOM, amiralul Brad Cooper, privind noi planuri pentru o potențială acțiune militară în Iran. În acest context, Trump ar lua în considerare reluarea operațiunilor militare fie pentru a încerca să depășească blocajul din negocieri, fie pentru a da o „lovitură finală” înainte de a pune capăt războiului. Cele trei scenarii menționate în material sunt: un val „scurt și puternic” de atacuri asupra Iranului, care „probabil” ar include infrastructură, cu scopul de a forța ieșirea din impasul negocierilor; preluarea unei părți din Strâmtoarea Hormuz pentru a o redeschide transportului maritim comercial, o operațiune care ar putea include forțe terestre; o operațiune a forțelor speciale pentru a securiza stocul de uraniu puternic îmbogățit al Iranului, scenariu discutat și în trecut. De ce contează pentru economie Trecerea Brent peste pragul de 120 de dolari/baril indică o creștere a „primei de risc” geopolitic în preț, într-un moment în care piața încearcă să evalueze dacă tensiunile se pot transforma într-o perturbare directă a fluxurilor de petrol și a rutelor maritime, în special în zona Strâmtorii Hormuz. În lipsa unor detalii suplimentare în sursă despre calendar sau probabilități, rămâne neclar ce opțiune ar putea fi aleasă și în ce interval. [...]
Blocada navală a SUA riscă să forțeze Iranul să taie rapid producția de petrol, pe măsură ce rămâne fără spații de stocare în 12–22 de zile , ceea ce poate transforma o problemă operațională într-una financiară în lunile următoare, potrivit HotNews , care citează un raport al firmei de analiză Kpler preluat de Bloomberg. Presiune operațională: stocare pe final, producție în scădere Kpler estimează că Republica Islamică mai are capacitate de depozitare neutilizată pentru încă 12–22 de zile. În acest interval, dacă exporturile rămân blocate, Iranul ar putea fi împins să reducă producția zilnică de petrol cu încă 1,5 milioane de barili până la jumătatea lunii mai, potrivit analiștilor. Iranul a redus deja producția zilnică de țiței cu până la 2,5 milioane de barili, conform unei evaluări Goldman Sachs Group Inc. citate în material. În paralel, încărcările de țiței iranian pe petroliere au scăzut cu aproximativ 70% de la intrarea în vigoare a blocadei, notează cercetătorii. Un risc suplimentar, menționat de Kpler, este că închiderea sondelor din lipsă de spațiu de stocare poate produce variații de presiune care să ducă la deteriorarea zăcămintelor. Exporturi prăbușite prin Ormuz, dar șocul pe venituri vine mai târziu Blocada navală a fost ordonată la începutul lunii aprilie, iar forțele navale americane au întors din drum zeci de nave care încercau să intre sau să iasă din porturile iraniene. Pe fondul reducerii traficului prin Strâmtoarea Ormuz , transporturile iraniene au coborât la aproximativ 567.000 de barili pe zi, față de o medie de circa 1,85 milioane de barili pe zi în martie, potrivit Kpler. Totuși, impactul asupra veniturilor nu ar urma să fie imediat. Kpler estimează că efectul asupra profiturilor s-ar vedea abia peste aproximativ trei-patru luni, pe fondul întârzierilor logistice și de plată: livrările către China (principala destinație) durează de regulă aproximativ două luni, iar plățile pot veni după încă două luni. Ce urmează: blocada ca pârghie în negocieri Kpler spune că nu a observat niciun petrolier care să fi reușit să evite blocada în zona Strâmtorii Ormuz. În analiza citată, cercetătorii susțin că, deși blocada nu „sufocă” financiar Iranul pe termen scurt, poate face acest lucru pe termen lung dacă este menținută, iar faptul că Teheranul cere ridicarea blocadei ca precondiție pentru reluarea negocierilor indică presiunea creată. Rămâne incert cât de repede va reveni Iranul la negocieri. Materialul menționează că două tentative de tratative au eșuat săptămâna trecută, iar Axios (citat de HotNews) relatează despre o propunere iraniană de redeschidere a Strâmtorii Ormuz și încetare a războiului, cu amânarea discuțiilor privind programul nuclear pentru o etapă ulterioară, variantă pe care președintele Donald Trump a sugerat că este puțin probabil să o accepte. [...]
Cotațiile petrolului au sărit la maximele ultimelor două săptămâni , pe fondul reaprinderii riscului geopolitic în jurul Strâmtorii Ormuz , după un nou eșec al negocierilor dintre SUA și Iran, potrivit Profit . Mișcarea contează direct pentru costurile din economie, deoarece petrolul este reper pentru carburanți și o parte din transport și logistică, iar episoadele de tensiune în zona Ormuz tind să se reflecte rapid în prețuri prin „prima de risc” inclusă de piață. Unde au ajuns cotațiile În tranzacționare, contractele futures pentru petrolul Brent au urcat la 109,1 dolari pe baril , în creștere cu 3,56% , iar țițeiul american WTI a ajuns la 96,93 dolari pe baril , în urcare cu 2,68% . De ce reacționează piața Creșterea este legată de faptul că negocierile dintre Statele Unite și Iran „au eșuat din nou”, alimentând temerile privind reluarea fluxurilor energetice prin Strâmtoarea Ormuz — un punct-cheie pentru transportul de petrol la nivel global. În astfel de momente, investitorii tind să prețuiască mai scump barilul, anticipând posibile perturbări sau întârzieri în livrări. Ce urmează depinde de evoluțiile diplomatice și de percepția pieței asupra riscului de întrerupere a tranzitului prin Ormuz; materialul citat nu oferă un calendar sau detalii suplimentare despre pașii următori ai negocierilor. [...]
O navă cu GNL pare să fi spart blocajul din Strâmtoarea Ormuz , un semnal urmărit de piață pentru efectul asupra prețurilor , în condițiile în care traficul prin această rută a scăzut aproape la zero în ultimele două luni, pe fondul blocadelor rivale impuse de Iran și SUA, potrivit Agerpres , care citează Bloomberg. Datele de urmărire arată că nava Mubaraz, care la începutul lunii martie a încărcat gaze lichefiate de la instalația Das Island a companiei Abu Dhabi National Oil (ADNOC) din Emiratele Arabe Unite, apare acum în vârful sudic al Indiei. Conform acelorași date, nava a staționat în Golful Persic, a încetat să mai trimită semnale în jurul datei de 31 martie, iar apoi a reapărut la est de India pe 27 aprilie. De ce contează pentru piața energiei Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru comerțul global cu energie: pe aici trece aproximativ o cincime din livrările mondiale de gaze lichefiate. Închiderea acestei căi navigabile a dus la o „creștere dramatică” a prețurilor, notează Bloomberg, în contextul în care piața urmărește atent orice indiciu de reluare a tranzitului. Ce știm și ce rămâne neconfirmat Bloomberg arată că este relativ obișnuit ca navele să oprească transponderele (echipamentele care transmit poziția) la traversarea strâmtorii pentru a evita detectarea, iar datele pot fi și bruiate sau actualizate. În prezent, Mubaraz semnalează ca destinație un terminal din China. Totuși, până acum nu a fost confirmată trecerea vreunei nave cu gaze lichefiate prin Strâmtoarea Ormuz, iar mai multe nave care transportau GNL din Qatar s-au apropiat de strâmtoare, dar s-au întors din cauza tensiunilor persistente dintre SUA și Iran. [...]
Romgaz își construiește bugetul pe 2026 pe o scădere abruptă a profitului, în timp ce accelerează investițiile , pe fondul declinului producției interne și al reglementării prețului gazelor, cu miza strategică a proiectului offshore Neptun Deep , potrivit Profit . Compania de stat anticipează pentru 2026 o scădere cu 40,18% a profitului net față de anul trecut, de la 3,138 miliarde lei la 1,877 miliarde lei, conform draftului de buget pentru acest an. În paralel, dividendele care ar urma să fie acordate acționarilor din profitul pe 2026 sunt bugetate în creștere cu peste 50% față de cele propuse pentru distribuire în acest an din câștigul pe 2025, de la 605,88 milioane lei la 909,72 milioane lei. Presiune pe rezultate înainte de Neptun Deep Romgaz estimează că profitul net va continua să scadă și în primii doi ani de producție ai exploatării offshore Neptun Deep din Marea Neagră, la 1,76 miliarde lei în 2027 și 1,532 miliarde lei în 2028. Compania este controlată de Ministerul Energiei, cu peste 70% din capital. Venituri în scădere în 2026 Pentru 2026, Romgaz se așteaptă la reducerea cu 9,3% a veniturilor totale, la 7,574 miliarde lei, pe fondul comprimării cu un procent similar a veniturilor principale, la 5,965 miliarde lei, conform documentului citat. [...]
Ieșirea Emiratelor Arabe Unite din OPEC adâncește ruptura cu Arabia Saudită și împinge Abu Dhabi să își reevalueze rolul în organizațiile regionale , într-un moment în care liderii emiratezi pun sub semnul întrebării utilitatea alianțelor multilaterale, potrivit Reuters . Un oficial din EAU, care a vorbit sub protecția anonimatului, a spus că țara își „reevaluează rolul și contribuțiile” în organizații multilaterale, însă „nu ia în calcul alte retrageri” în acest moment. Declarația vine la o zi după ce Abu Dhabi a anunțat că se retrage din OPEC, decizie care intră în vigoare la 1 mai. Pe fondul ieșirii din organizația petrolieră, au apărut speculații că EAU ar putea părăsi și alte structuri regionale, inclusiv Liga Arabă și Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC). Oficialul citat de Reuters afirmă că este vorba despre o revizuire mai largă a utilității apartenenței la astfel de organizații, nu despre un plan de retrageri în lanț. Rivalitatea cu Arabia Saudită, accentuată de decizia privind OPEC Reuters notează că retragerea EAU — unul dintre cei mai mari producători din grup — lărgește falia dintre Emirate și Arabia Saudită, considerată liderul de facto al OPEC. Relația dintre Abu Dhabi și Riad, cândva una de alianță strânsă, a evoluat într-o rivalitate „mocnită”, cu dispute pe teme precum politica petrolieră, geopolitica regională și competiția pentru atragerea de talente și capital. Critici la adresa GCC după războiul cu Iranul Comentariile oficialului se înscriu, potrivit Reuters, într-o reevaluare mai amplă a alianțelor de către Abu Dhabi după începutul războiului cu Iranul, în condițiile în care GCC a fost criticat pentru ceea ce EAU a descris drept un răspuns insuficient la conflict. Anwar Gargash, un oficial de rang înalt din EAU, a declarat la o conferință în EAU că, deși statele GCC s-au sprijinit „logistic”, poziția lor „politică și militară” a fost, în opinia sa, „cea mai slabă din istorie”. „Este adevărat că, logistic, țările GCC s-au sprijinit reciproc, dar politic și militar, cred că poziția lor a fost cea mai slabă din istorie.” Gargash a spus că se aștepta la o poziție slabă din partea Ligii Arabe, dar nu și din partea GCC, ceea ce explică surpriza exprimată public. „Autonomie strategică” și repoziționare externă Gargash a indicat anterior că EAU își va „examina atent” relațiile regionale și internaționale pentru a determina „pe cine se poate baza”, asociind această revizuire cu măsuri de întărire a poziției economice și financiare a țării. El a rezumat direcția prin formula: „autonomia strategică rămâne opțiunea durabilă a EAU”. În același timp, Reuters reamintește că Emiratele sunt un centru regional de afaceri și finanțe și unul dintre cei mai importanți aliați ai Washingtonului. După ce au fost atacate în timpul războiului cu Iranul, EAU și-au consolidat relațiile cu Statele Unite și cu Israel, cu care au normalizat legăturile în 2020 prin Acordurile Abraham , văzute de Abu Dhabi și ca un canal către Washington și un instrument de influență regională. [...]
