Știri
Știri din categoria Energie
Transelectrica rulează proiecte PNRR de 51,7 milioane euro (aprox. 263 milioane lei) care vizează reducerea costurilor operaționale și întărirea rezilienței rețelei, prin producție proprie de energie pentru autoconsum în stații, modernizarea mentenanței și investiții în securitate cibernetică, potrivit Economedia.
Finanțarea este asigurată din PNRR – componenta REPowerEU și acoperă trei investiții pentru eficientizarea și digitalizarea Rețelei Electrice de Transport (RET). Compania spune că a montat deja panouri fotovoltaice în șase stații electrice, iar una dintre filiale a finalizat și pus în funcțiune un centru de date.
Primul proiect, aflat „în stadiu de implementare accelerată”, urmărește scăderea consumului intern de energie electrică în 29 de stații electrice de transformare, prin instalarea de centrale fotovoltaice și sisteme de stocare. Valoarea finanțării este de 29,557 milioane euro (aprox. 150 milioane lei).
Datele tehnice prezentate pentru proiect:
Transelectrica precizează că proiectul este off-grid (adică pentru autoconsum, fără injectare în rețea) și că este realizat cu respectarea regulilor de unbundling (separarea activităților, conform Directivei 2019/944). Compania estimează că noile instalații vor duce la scăderea cu 50% a consumului celor 29 de stații din energia luată din rețea.
La stadiul lucrărilor, sunt în execuție 13 stații, iar alte 16 sunt în proiectare, urmând să intre în execuție „în următoarea perioadă”. Au fost finalizate montajele panourilor în șase stații din zona sucursalelor teritoriale Craiova (cinci stații) și Bacău (o stație).
Al doilea proiect, „Retehnologizarea SMART SA – filiala CNTEE Transelectrica SA”, are o finanțare de 13,79 milioane euro (aprox. 70 milioane lei) și vizează dotarea filialei care asigură mentenanța RET cu echipamente „cu tehnologie curată”, pentru reducerea timpilor de intervenție.
Potrivit companiei, SMART SA a achiziționat 46 de tipuri de echipamente, în total 355 de utilaje și echipamente, deja recepționate și folosite la intervenții. Proiectul este în etapa de monitorizare și centralizare a datelor, cu ținta de reducere cu 50% a duratei medii a intervențiilor în rețea.
A treia investiție, cu finanțare de 8,44 milioane euro (aprox. 43 milioane lei), este implementată de filiala de telecomunicații TELETRANS și vizează creșterea rezilienței RET și a Sistemului Electroenergetic Național la atacuri cibernetice, prin modernizarea rețelei de comunicații (echipamente și software) și crearea unui centru de date.
Transelectrica arată că investiția este finalizată și operaționalizată, centrul de date fiind pus în funcțiune la sfârșitul lunii martie și utilizat în prezent pentru consolidarea securității cibernetice a rețelei de transport.
Recomandate
România încearcă să amâne închiderea unei unități pe cărbune din PNRR, invocând riscuri pentru siguranța energetică în iarna viitoare , potrivit Mediafax . Guvernul avertizează că oprirea unității, programată în august, ar putea crea probleme majore în sezonul rece și face „lobby activ” la Bruxelles pentru prelungirea termenului. Miza este una operațională: mai multe proiecte care ar fi trebuit să înlocuiască treptat producția pe cărbune sunt întârziate, iar o parte din capacitatea nucleară ar urma să fie indisponibilă, ceea ce crește presiunea pe puținele centrale pe cărbune rămase în funcțiune. De ce cere Guvernul amânarea termenului din PNRR România s-a angajat prin PNRR să închidă până la 31 august o unitate a Complexului Energetic Oltenia , însă acum încearcă să obțină acceptul Comisiei Europene pentru amânare, conform publicației maghiare Világgazdaság, citată de Mediafax. Argumentele invocate țin de capacități alternative care nu sunt gata la timp: noua centrală de la Ișalnița, care trebuia predată din 2020, ar urma să fie abia în faza de testare la sfârșitul anului; finalizarea centralei de la Mintia ar întârzia probabil cu un an; iarna viitoare, centrala nucleară de la Cernavodă ar urma să funcționeze cu un singur reactor. În acest context, fiecare unitate pe cărbune rămasă în sistem devine importantă pentru acoperirea vârfurilor de consum din sezonul rece. Ce capacități pe cărbune mai sunt în sistem și ce se închide Mediafax notează că România a oprit în martie un bloc de 285 MW al CEO Turceni, ca parte a cerințelor din PNRR, iar centrala de la Ișalnița este deja închisă. Pentru august este planificată și oprirea a două blocuri de 50 MW de la Govora. În total, în prezent ar mai funcționa patru centrale pe cărbune cu „capacitate semnificativă”, cu o capacitate instalată totală de 1.905 MW, menționată ca fiind mai mare decât cea a centralei nucleare de la Cernavodă. Context: record la fotovoltaic, dar prețuri foarte mici la prânz Pe 29 mai, România a atins un nou record de producție fotovoltaică, de 2.600 MW la prânz, iar energia solară a acoperit două treimi din consumul național, potrivit aceleiași surse. În orele de vârf ale producției solare, prețul energiei pe bursă a scăzut puternic: la 11:00 era 5 euro/MWh, la prânz 2 euro, iar la 13:00 a ajuns la 0,2 euro/MWh. În acel interval, România exporta energie către Ungaria „aproape pe gratis”, folosind la maximum capacitatea liniei de interconectare. Pentru iarnă, însă, problema rămâne disponibilitatea unor capacități stabile (care pot produce la cerere), în condițiile întârzierilor la noile proiecte și ale reducerii temporare a producției nucleare. [...]
Absorbția foarte scăzută a banilor din Fondul de Modernizare la companiile energetice de stat riscă să blocheze investiții-cheie și să pună presiune pe prețurile la energie , avertizează Ilie Bolojan într-o postare citată de Economica . Acesta susține că, deși finanțarea este disponibilă și „banii sunt în conturi”, implementarea proiectelor se mișcă „cu mare greutate”, ceea ce poate duce inclusiv la pierderea fondurilor europene. Bolojan (premier demis și ministru interimar al Energiei, potrivit sursei) leagă direct problema investițiilor de competitivitatea economică: scumpirea energiei a afectat firmele, în special industriile cu pondere mare a energiei în costuri, iar „scăderea prețului energiei electrice” depinde de investiții în producție, stocare și rețele, plus eliminarea întârzierilor la proiectele deja finanțate. Miza: 12 miliarde de euro aprobate, dar execuție lentă În postare, Bolojan indică Fondul de Modernizare drept principala sursă de finanțare, alimentată din veniturile din certificatele de emisii. România are, potrivit lui, investiții aprobate nerambursabile de 12 miliarde de euro, din care 7,7 miliarde de euro sunt alocate energiei (și 2,7 miliarde de euro pentru proiecte de eficiență în transporturi etc.). Proiectele finanțate din acest fond trebuie finalizate cel târziu în 2030. Exemple invocate: CE Oltenia, Transelectrica, ELCEN Bolojan oferă trei exemple de proiecte de aproape 2 miliarde de euro, unde gradul de decontare/realizare este foarte redus: Complexul Energetic Oltenia : 11 investiții aprobate, de aproape 900 de milioane de euro (parcuri fotovoltaice și centrale pe gaz). Lucrările decontate reprezintă „sub 10%”, iar Bolojan avertizează asupra unui „risc mare” ca centralele pe gaz să nu fie finalizate, deși „ar fi trebuit să fie gata anul acesta”. El leagă întârzierea de riscuri pentru jaloanele de decarbonizare și de posibilitatea pierderii fondurilor europene. Transelectrica : 11 contracte, de peste 530 de milioane de euro (linii noi, interconexiuni, retehnologizări). După patru ani, s-au decontat lucrări de aproape 20 de milioane de euro, „adică sub 4%”. Consecința indicată: întârzieri în accesul la rețele și interconexiuni, cu „pierderi pentru producători” și „distorsiuni în piața de energie”. ELCEN București : trei contracte pentru modernizarea CET-urilor din București, semnate în toamna lui 2024, de peste 360 de milioane de euro. „Nu s-a decontat nimic până acum”, proiectele fiind încă în licitație. Bolojan avertizează că, pe fondul uzurii centralelor vechi, există riscul de avarii și întreruperi ale încălzirii. Ce schimbare anunță: indicatori de performanță legați de investiții În explicația sa, Bolojan pune o parte din responsabilitate pe modul în care sunt evaluate conducerile companiilor de stat: în contractele de mandat nu ar exista indicatori care să lege evaluarea de realizarea investițiilor, utilizarea fondurilor și respectarea termenelor. El spune că a convenit cu responsabilii din Energie să lucreze la modificarea indicatorilor de performanță pentru companiile care nu își realizează investițiile, criticând „indicatorii formali” (de tipul unor obligații administrative, precum elaborarea la timp a bugetului de venituri și cheltuieli). „Nu mai putem continua în acest fel. Nu este normal să deții funcții de conducere în companii de stat de tip monopolist, să ai câștiguri mari, fără ca acestea să fie condiționate de realizări și performanță.” În logica prezentată, performanța managerială și accelerarea investițiilor devin condiții pentru creșterea capacităților și modernizarea rețelelor, cu efect final asupra prețurilor la energie și asupra competitivității economiei. Sursa nu oferă un calendar sau un proiect concret de act normativ pentru schimbarea indicatorilor, ci doar intenția de lucru la aceste modificări. [...]
Reducerea prețului energiei depinde de accelerarea investițiilor blocate în producție, stocare și rețele, iar întârzierile din companiile de stat riscă să mențină costuri ridicate pentru industrie și populație, potrivit G4Media , care citează o postare a premierului Ilie Bolojan. Mesajul premierului este că ieftinirea energiei electrice nu poate veni „prin decizie”, ci doar după realizarea efectivă a investițiilor în capacități noi de producție, în stocare și în modernizarea rețelelor, inclusiv prin eliminarea întârzierilor la proiecte care au deja finanțarea asigurată. „Vom reduce prețul energiei doar odată cu realizarea investițiilor în producția de energie, în stocare și în modernizarea rețelelor, precum și prin eliminarea întârzierilor la investițiile pentru care avem deja finanțarea asigurată.” De ce contează: competitivitatea industriei și redresarea economică Bolojan leagă direct prețul energiei de competitivitatea firmelor românești și de evoluția producției industriale. El afirmă că scumpirea energiei din ultimii ani a pus presiune pe bugetele familiilor și a afectat companiile, în special industriile cu valoare adăugată mai mică sau cele în care energia are o pondere mare în costuri, lucru care „se vede în scăderea producției industriale din ultimii cinci ani”. 12 miliarde euro finanțare nerambursabilă, dar investiții „cu mare greutate” Premierul indică drept principală sursă de finanțare Fondul de Modernizare , alimentat din transferuri provenite din certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, bani care pot fi utilizați doar pentru investiții în energie regenerabilă, eficiență energetică și modernizarea rețelelor. În total, România are „investiții aprobate, nerambursabile, de 12 miliarde de euro (aprox. 60 miliarde lei)”. Din această sumă, potrivit premierului, 7,7 miliarde de euro (aprox. 38,5 miliarde lei) sunt alocate energiei, iar 2,7 miliarde de euro (aprox. 13,5 miliarde lei) proiectelor de eficiență în transporturi. În același mesaj, Bolojan susține că fondurile sunt transferate și „banii sunt în conturi”, însă implementarea se mișcă greu. Exemple de întârzieri la trei companii-cheie din energie Bolojan spune că, „spre exemplificare”, la trei actori importanți gradul de realizare a investițiilor este „infim” față de finanțarea disponibilă (menționează un total de 2 miliarde de euro disponibilă pentru aceste exemple): Complexul Energetic Oltenia : 11 investiții aprobate de aproape 900 milioane euro, însă „lucrările decontate în toți acești ani reprezintă sub 10%”. Premierul avertizează asupra riscului ca centralele pe gaz să nu fie gata, ceea ce ar crea probleme la jaloanele de decarbonizare și ar putea duce la pierderea fondurilor europene. Transelectrica : contracte de peste 530 milioane euro, multe semnate din 2022; s-au decontat lucrări de aproape 20 milioane euro, „adică sub 4%”. Bolojan afirmă că întârzierile generează pierderi pentru producători și distorsiuni în piața de energie. ELCEN București : contracte de peste 360 milioane euro semnate în 2024 pentru modernizarea CET-urilor, dar „nu s-a decontat nimic până acum”, proiectele fiind încă în licitație. Premierul avertizează că există riscul apariției unor avarii și al întreruperii încălzirii. Ce urmează: schimbarea indicatorilor de performanță în companiile de stat În același mesaj, premierul anunță că Guvernul va lucra la modificarea indicatorilor de performanță pentru conducerea companiilor energetice de stat, cu obiectivul de a elimina criteriile „formale” care permit încasarea de bonusuri fără avans real în investiții. Bolojan afirmă că salariile mari ar trebui condiționate de „realizări și performanță”, nu de îndeplinirea unor obligații birocratice, precum elaborarea la timp a bugetului de venituri și cheltuieli. [...]
Guvernul vrea să lege salariile șefilor din energie de investiții, după întârzieri care țin prețurile sus , potrivit HotNews , care relatează o postare a premierului Ilie Bolojan . Acesta pune o parte din scumpirea energiei pe seama investițiilor nefinalizate, inclusiv a celor cu fonduri nerambursabile gestionate de companii controlate de stat, și anunță reevaluarea criteriilor de performanță din contractele de mandat. Bolojan susține că prețurile ridicate la energie au lovit atât bugetele familiilor, cât și competitivitatea economiei, cu efecte în producția industrială din ultimii cinci ani. În logica sa, ieftinirea energiei depinde de accelerarea investițiilor în producție, stocare și modernizarea rețelelor, dar și de eliminarea întârzierilor la proiecte care au deja finanțarea asigurată. Miza: 12 miliarde euro aprobate, dar implementare lentă Premierul amintește că România primește bani în Fondul de Modernizare din vânzarea certificatelor de emisii, fonduri care pot fi folosite pentru investiții în energie regenerabilă, eficiență energetică și modernizarea rețelelor. În total, ar fi vorba despre investiții aprobate, nerambursabile, de 12 miliarde de euro, din care 7,7 miliarde de euro sunt alocate energiei, însă derularea lor este „greoaie”. În plus, Bolojan indică drept problemă faptul că, în contractele de mandat ale conducerilor unor companii de stat, nu ar exista indicatori care să lege evaluarea de realizarea investițiilor, utilizarea fondurilor disponibile și respectarea termenelor asumate. Trei exemple invocate: CEO, Transelectrica, ELCEN În postare, premierul dă trei exemple de companii de stat din energie unde întârzierile ar fi semnificative: Complexul Energetic Oltenia : 11 investiții aprobate, de aproape 900 de milioane de euro, pentru parcuri fotovoltaice și centrale pe gaz; lucrările decontate ar reprezenta sub 10%, iar Bolojan avertizează asupra riscului ca centralele pe gaz să nu fie finalizate, ceea ce ar putea afecta jaloanele de decarbonizare și ar putea duce la pierderea fondurilor europene. Transelectrica : 11 contracte de peste 530 de milioane de euro pentru linii noi, interconexiuni și retehnologizări; doar 4% din sumă ar fi fost decontată, cu efecte în întârzierea accesului la rețele și la interconexiuni și cu „distorsiuni” în piața de energie. ELCEN București : trei contracte semnate în 2024, de peste 360 de milioane de euro, pentru modernizarea CET-urilor, însă proiectele ar fi încă în faza de licitație. Ce urmează: schimbarea indicatorilor de performanță Bolojan afirmă că nu mai pot fi menținute funcții de conducere în companii de stat „de tip monopolist” cu câștiguri mari fără condiționare de rezultate și anunță că a convenit cu responsabilii din Energie să lucreze la modificarea indicatorilor de performanță pentru companiile care nu își realizează investițiile. Premierul este, în același timp, ministru interimar al Energiei. [...]
UE vrea să acopere până în 2030 cel puțin 10% din necesarul de litiu din producție internă , ca să reducă dependența de importuri și să susțină lanțul european al bateriilor, potrivit Focus . Miza este una economică și strategică: fără litiu, tranziția energetică și electrificarea transportului rămân vulnerabile la șocuri de aprovizionare din America de Sud, Australia sau China. Cererea globală pentru litiu a crescut puternic pe fondul extinderii electromobilității, iar presiunea pe piață ar urma să se intensifice. Michael Schmidt, de la Agenția Germană pentru Resurse Minerale, estimează că până în 2030 cererea va crește de „cinci până la șapte ori”, conform publicației. De la importuri la un „ciclu al litiului” în Europa În prezent, Europa depinde integral de importuri, iar planul UE nu se oprește la extracție. Ținta include și dezvoltarea capacităților de rafinare, producție de baterii și reciclare, adică un „ciclu al litiului” pe continent, care să reducă riscurile din lanțul de aprovizionare și să păstreze mai multă valoare adăugată în economie. Focus indică faptul că, pe lângă întrebarea „de unde scoatem litiul”, devine centrală întrebarea „cum îl scoatem” – în special din perspectiva sustenabilității și a impactului asupra mediului. Unde se decide fezabilitatea: mine clasice și extracție din ape geotermale Materialul descrie câteva puncte-cheie unde s-ar putea testa, practic, ambiția europeană: un carieră din Masivul Central (Franța), unde planurile unui grup minier vizează dezvoltarea uneia dintre cele mai mari mine de litiu din Europa; o instalație-pilot în zona Oberrheingraben (falia Rinului Superior), unde litiul ar fi extras nu din rocă, ci din apă fierbinte de adâncime (ape geotermale). Blocajele: tehnologie, mediu și scalare industrială Pe fiecare verigă – rafinare, fabrici de cercetare pentru celule de baterii, reciclare – apar „provocări tehnologice” pentru construirea acestui ciclu, potrivit sursei. Documentarea urmărește și cercetători care lucrează la metode de extracție mai economice în resurse, precum și experți care evaluează cât litiu ar avea nevoie, în mod realist, Europa pentru a-și atinge obiectivele de transformare a transportului. În esență, pariul UE este dublu: să securizeze o parte din materie primă prin producție internă și să reducă presiunea asupra importurilor prin procesare locală și reciclare. Rămâne însă deschisă întrebarea-cheie ridicată de Focus: dacă noile proiecte pot fi extinse la scară suficientă și în condiții acceptabile de mediu, astfel încât ținta pentru 2030 să fie credibilă. [...]
Interdicția UE din 2027 riscă să lovească logistic exporturile rusești de GNL prin blocarea serviciilor maritime pentru o flotă specializată, care încă depinde de infrastructură europeană, potrivit Digi24 . Șantierul naval danez Fayard este prezentat drept singurul din Uniunea Europeană care mai oferă servicii de doc uscat pentru navele din clasa Arc7 – tancuri de gaz natural lichefiat (GNL) cu capabilități de spărgător de gheață, folosite pentru exporturile de la terminalul rusesc Yamal din Siberia către porturi din nord-vestul Europei. Informațiile sunt relatate de Financial Times, citat de Digi24. De ce contează: sancțiunile vizează un „gât de sticlă” tehnic O analiză a organizației neguvernamentale Urgewald, citată în material, arată că șase dintre cele 15 nave Arc7 ar urma să fie reparate la Fayard în această vară, înainte ca interdicția UE privind furnizarea de servicii maritime pentru tancurile de GNL care operează din Rusia să intre în vigoare în 2027. În paralel, sancțiunea pe servicii maritime este aliniată cu o interdicție mai amplă a UE privind importul de gaz rusesc, tot din 2027. În această logică, presiunea de reglementare nu se oprește la comerțul cu energie, ci se extinde la lanțul operațional care face posibil exportul. Cum s-a ajuns aici: retrageri parțiale și presiune politică Singurul alt operator european menționat ca întreținând flota Arc7, grupul olandez Damen , a anunțat în august anul trecut că își va opri activitatea pentru aceste nave la șantierul său din Brest (Franța), invocând politica externă a Olandei care descurajează sprijinirea exporturilor rusești de GNL. De la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, Damen ar fi primit opt vizite ale navelor Arc7, în timp ce Fayard ar fi primit 15, potrivit aceleiași surse. Damen se confruntă separat cu proceduri penale inițiate de procurorii olandezi pentru presupuse încălcări ale sancțiunilor UE-Rusia. Pe plan intern, subiectul a generat reacții la Copenhaga. Prim-ministrul Danemarcei, Mette Frederiksen, a criticat activitatea Fayard, iar europarlamentarul danez Villy Søvndal a avertizat, într-o declarație pentru Financial Times, asupra riscului ca firme europene să „exploateze o ultimă portiță” pentru câștiguri pe termen scurt, în contextul înăspririi sancțiunilor. Ce spune șantierul și ce indică datele despre fluxurile către UE Fayard susține că sprijină politica energetică a UE și sancțiunile împotriva Rusiei și argumentează că, potrivit poziției Comisiei Europene, GNL-ul din Yamal ar fi necesar pentru aprovizionarea Europei până în 2027; în acest cadru, compania afirmă că oferă servicii navelor care livrează GNL către porturi europene, invocând rațiuni de siguranță maritimă. În același timp, importurile din Yamal către UE au crescut cu 17% până la 5 milioane de tone în primul trimestru din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, potrivit grupului de analiză Kpler, pe fondul unei crize de aprovizionare cu energie asociate unei crize în Golf (așa cum este descrisă în material). Ce urmează: întreținerea flotei Arc7, sub semnul întrebării Sebastian Rötters, expert în energie și sancțiuni la Urgewald, spune că rămâne o „mare întrebare” dacă proprietarii europeni ai navelor Arc7 – între care este menționată compania greacă Dynagas – vor mai continua să investească în întreținere, în condițiile în care accesul la piața europeană ar urma să fie restricționat. În material este avansată și posibilitatea ca navele să fie vândute către cumpărători asiatici sau ruși. Separat, guvernul britanic a publicat săptămâna trecută propria interdicție privind furnizarea de servicii maritime navelor care operează în Rusia. O cercetare a ONG-ului ucrainean Razom We Stand a constatat că asiguratori și administratori de flote din Marea Britanie s-au ocupat de peste 10 milioane de tone de transporturi de GNL rusesc în cele șase luni dintre anunțarea inițială a interdicției (în decembrie) și emiterea ei în această lună, conform materialului. [...]
