Analiști: Europa ar putea crește rolul energiei nucleare pentru securitate energetică - costurile, termenele lungi și acceptarea publică rămân principalele obstacole

Europa ia din nou în calcul energia nucleară ca „poliță de asigurare” împotriva șocurilor de aprovizionare , dar miza economică vine cu o problemă practică: reactoarele se construiesc greu și scump, iar beneficiile apar pe termen lung, potrivit unei analize preluate de Antena 3 . Închiderea efectivă a Strâmtorii Ormuz, pe fondul războiului dintre SUA și Iran, a expus vulnerabilitatea Europei la întreruperi ale importurilor de energie. În acest context, șeful Agenției Internaționale a Energiei, Fatih Birol, a spus anterior pentru CNBC că energia nucleară va primi un „impuls” din cauza crizei de aprovizionare și a cerut guvernelor să își întărească reziliența prin surse alternative. De ce contează: securitate energetică, dar cu costuri inițiale mari Argumentul central pentru nuclear, în logica analiștilor citați, este reducerea dependenței de importuri și stabilitatea producției: centralele nucleare emit semnificativ mai puțin decât combustibilii fosili, ocupă spațiu redus și pot funcționa fiabil indiferent de vreme. Chris Seiple, vicepreședinte în cadrul Wood Mackenzie (divizia energie și regenerabile), spune pentru CNBC că energia nucleară „trebuie să joace un rol major” în rezolvarea problemei securității energetice în Europa. Michael Browne, strateg global de investiții la Franklin Templeton, punctează însă compromisului economic: energia nucleară este „scumpă, dar foarte eficientă”, iar în exemplul invocat, prețurile energiei în Franța sunt „semnificativ mai mici decât în Germania”. Franța, reperul european, dar extinderea nu se face rapid Franța este prezentată drept exemplu de succes: peste 60% din necesarul său de energie este acoperit de energia nucleară. Analiștii citați consideră că tot mai multe țări ar putea fi tentate să urmeze acest model, inclusiv state care au dezafectat reactoare timp de decenii, precum Regatul Unit sau Germania. Totuși, ritmul de implementare rămâne principalul obstacol operațional. Exemplele din analiză arată că proiectele nucleare se întind pe perioade foarte lungi: Hinkley Point C (Regatul Unit) a început în 2016 și este așteptat să fie finalizat spre sfârșitul deceniului; ar urma să furnizeze electricitate pentru 6 milioane de persoane și aproximativ 7% din necesarul energetic al țării. Flamanville 3 (Franța), inaugurat în 2024, a avut nevoie de 17 ani pentru a deveni operațional. În paralel, proiectele de energie regenerabilă pot fi implementate mai rapid, avertizează Chris Aylett, citat de CNBC, ceea ce complică decizia de investiție atunci când urgența este securitatea aprovizionării. Unde se blochează ecuația: reglementare, forță de muncă și geopolitică În 2025, energia nucleară reprezintă 11,8% din mixul energetic total al Europei, în timp ce petrolul și gazele depășesc încă o treime, potrivit datelor Eurostat citate în material. Seiple susține că „cheia succesului” pentru proiectele nucleare europene este găsirea unor metode mai ieftine de construcție, inclusiv prin tehnologii mai accesibile din China — o opțiune dificilă politic, în condițiile în care Europa vrea să își reducă dependența de Beijing. Chris Aylett (Chatham House) adaugă că o astfel de colaborare ar putea fi „mai ieftină și mai rapidă”, dar este greu de realizat din motive politice, inclusiv preocupări de securitate și riscul pierderii unor industrii strategice. Seiple mai indică faptul că, în afara SUA și Europei, alte regiuni au găsit modalități de a construi centrale competitive ca preț, iar diferența ține mai degrabă de reglementare și de formarea forței de muncă. Ce urmează: acceptanța publică rămâne o condiție Accidentele de la Cernobîl și Fukushima au afectat puternic percepția publică și au împins politicienii să renunțe la proiecte, însă a doua criză energetică a Europei din ultimii patru ani ar putea schimba această atitudine, potrivit lui Aylett. Adnan Shihab-Eldin (Oxford Institute for Energy Studies) leagă însă viitorul nuclearului de un factor mai puțin tehnic, dar decisiv pentru decizie: educația publicului, astfel încât sprijinul electoral să permită politicienilor să susțină proiecte cu orizont de livrare de ordinul deceniilor. [...]