Știri
Știri din categoria Energie verde
Un studiu Anker arată că sistemele solare de balcon se amortizează aproape întotdeauna, însă calculele devin mai greu de susținut economic atunci când sunt adăugate baterii de stocare, din cauza costurilor inițiale mai mari și a garanțiilor mai scurte.
Analiza companiei se bazează pe date reale de utilizare din Germania, dintr-un eșantion aleator de circa 230.000 de gospodării în 2025, provenite de la utilizatori care și-au dat acordul pentru prelucrarea datelor. Documentul complet („From Balcony Power Plant to Energy System”) nu este disponibil gratuit și poate fi obținut doar la cerere.
Concluzia principală pentru un sistem solar de balcon „standard” este că, în majoritatea cazurilor, aduce un beneficiu economic. Conform informațiilor, un sistem limitat la 800 W putere de ieșire a invertorului poate produce, în medie, aproape 900 kWh pe an.
Pentru o configurație uzuală cu până la 2.000 W putere totală a panourilor (patru panouri), producția ar depăși 1.200 kWh. În medie, aproximativ 40% din energia generată ar fi consumată direct în gospodărie, ceea ce contează pentru economii, deoarece energia autoconsumata reduce direct energia cumpărată din rețea.
În termeni de calcul economic, Notebookcheck indică un exemplu la un preț al energiei de 0,30 euro/kWh: un sistem de 500 euro s-ar amortiza în aproximativ trei ani și ar putea genera ulterior economii nete teoretice de circa 150 euro pe an. Publicația notează însă că rezultatul depinde puternic de prețul energiei, orientarea sistemului, umbrire și consumul de bază al locuinței.
Pe lângă variabilele tehnice, există și riscuri care pot influența rentabilitatea: pagube provocate de furtuni, vandalism sau erori de instalare. Deși nu sunt prezentate ca fiind frecvente, sunt posibile, iar sursa noastră menționează că merită verificat înainte de achiziție dacă asigurarea locuinței acoperă astfel de situații sau dacă sistemul trebuie adăugat explicit în poliță, cu un cost suplimentar care intră în calculul final.
Elementele care pot influența decisiv amortizarea, așa cum reies din material, includ:
Partea de stocare este prezentată de Anker într-o lumină favorabilă, dar cu informații incomplete privind dimensionarea necesară pentru a atinge anumite economii. Potrivit comunicatului companiei, sistemele evaluate ar fi generat în total 206 milioane kWh de electricitate solară în 2025, iar 83% ar fi fost folosită direct în gospodărie; economiile totale la costurile cu energia ar fi ajuns la 65 milioane euro, cu economii medii anuale de 270–360 euro per gospodărie.
„Anker vorbește despre aproximativ cinci ani, dar își bazează calculul pe un preț al energiei electrice de 0,40 euro per kWh.”
Sistemele mai mari, precum Anker SOLIX Solarbank 3 E2700 Pro, pot ajunge la 5.376 Wh capacitate de stocare cu o baterie suplimentară și ar costa în jur de 1.500 euro atunci când sunt asociate cu 2.000 W putere a panourilor. Costul inițial mai ridicat prelungește perioada de amortizare, iar la prețuri mai mici ale energiei decât cele folosite în exemplul Anker (0,40 euro/kWh), recuperarea investiției poate dura considerabil mai mult.
Un alt element important este diferența de garanție: panourile solare au, de regulă, garanții în jur de 25 de ani, în timp ce bateriile au adesea garanții de aproximativ 10 ani. În această logică, un sistem de balcon cu stocare devine o investiție mai „speculativă”, care se justifică pe termen lung și doar în condiții favorabile, potrivit concluziilor prezentate în material.
Recomandate
O turbină eoliană terestră ridicată la 300 m ar putea dubla producția anuală , prin creșterea factorului de capacitate la niveluri apropiate de cele offshore, potrivit PiataAuto . Proiectul, realizat în Germania de inginerii Gicon , mizează pe un turn metalic de tip „schelet” (similar celor pentru linii electrice aeriene), care permite montajul la înălțimi inaccesibile macaralelor clasice și, implicit, acces la vânturi mai puternice și mai constante. De ce contează: randament offshore, dar pe uscat În mod obișnuit, turbinele eoliene terestre au factori de capacitate semnificativ mai mici decât cele maritime, din cauza vânturilor mai slabe și mai variabile. Inginerii Gicon au plecat de la o observație simplă: la altitudini mai mari față de sol, viteza medie a vântului crește, ceea ce poate ridica substanțial producția de energie fără a schimba turbina în sine. În cazul de față, echipa estimează că ridicarea turbinei la 300 metri ar duce la o producție anuală de 18 GWh, față de 9,47 GWh pentru aceeași turbină montată la înălțime standard în condiții locale comparabile. În termeni operaționali, asta înseamnă dublarea energiei obținute folosind aceeași suprafață de teren și aceeași turbină, dar cu un turn mult mai înalt. Soluția tehnică: turn telescopic, ca să evite limita macaralelor O problemă majoră pentru un turn clasic de 300 metri este montajul: publicația notează că cele mai mari macarale ajung de regulă la 235–245 metri, iar o macara specială pe bază inelară poate atinge 274 metri, însă cu limitări de capacitate și costuri foarte mari de relocare și instalare. Gicon a rezolvat acest blocaj printr-un turn metalic telescopic, format din două segmente de aproximativ 160–170 metri. Turbina este montată inițial la sub 170 metri, după care segmentul interior este ridicat în interiorul celui exterior și fixat, rezultând un turn final de 300 metri. Cu palele turbinei, înălțimea totală a construcției ajunge la 365 metri, depășind înălțimea Turnului Eiffel (300 metri, conform comparației din material). Datele proiectului: turbină de serie, structură de oțel de 2.000 tone Pentru a izola efectul înălțimii, inginerii au ales intenționat o turbină de serie, astfel încât rezultatele să poată fi comparate cu turbine identice din aceeași regiune. Elementele-cheie menționate: Turbina : Vensys 126 (Germania), 3,8 MW , diametru rotor 126,2 metri . Parametri de funcționare : pornește la 3,0 m/s , viteză maximă a vântului 25 m/s . Generator : sincron cu magneți permanenți, fără cutie de viteze (sistem „direct drive”, adică antrenare directă). Turnul : bază cu latura de 48 metri , greutate totală 2.000 tone de oțel , alcătuit din 22.000 componente . Construcția a fost ridicată pe segmente cu o macara târâtoare Liebherr LR 11350 (1.350 tone), operată de Schmidbauer; la un moment dat, a fost ridicat un segment de 350 tone la aproape 100 metri, operatorii indicând că ar putea fi un record pentru combinația greutate–înălțime în cazul acestui model. Unde este instalată și ce urmează Noua turbină se află în parcul de testare Klettwitz din Germania. Estimarea de producție (18 GWh/an) nu este prezentată ca un simplu calcul teoretic: înainte de proiect, echipa a instalat un turn mai mic cu instrumente de măsurare a vântului la 300 metri și a colectat date timp de un an. Următorul pas este conectarea la rețea și contorizarea producției pe durata unui an, pentru a obține rezultate „de facto”. Abia după această etapă, Gicon intenționează să treacă la producția de serie a conceptului, ca o nouă categorie de turbine terestre montate la mare înălțime. [...]
Ponderea uriașă a fotovoltaicului la prânz a împins restul producției în plan secund și a accentuat riscurile operaționale ale sistemului , într-un episod care arată cât de greu poate fi gestionată o producție solară dominantă fără suficiente surse flexibile și stocare , potrivit Economedia . Luni, 5 octombrie 2026, la ora 14:25:53, producția totală din Sistemul Energetic Național era de 4.702 MW, din care 3.000 MW proveneau din fotovoltaic, adică aproximativ două treimi din total. Publicația notează că un asemenea procent „nu s-a mai văzut”, însă vine „aproape pe baza suprimării celorlalte surse”, ceea ce ridică probleme de siguranță pentru sistem. Cum arăta mixul de producție la prânz Datele prezentate indică o concentrare puternică a producției în solar, cu contribuții mult diminuate din sursele clasice: fotovoltaic: 2.971 MW (63,24%) hidrocarburi: 985 MW (20,97%) cărbune: 387 MW (8,24%) hidro: 289 MW (6,15%) biomasă: 55 MW (1,17%) eolian: 7 MW (0,15%) stocare: 4 MW (0,09%) nuclear: 0 MW (0,00%) Efectul operațional: reducerea forțată a altor capacități Economedia arată că „explozia fotovoltaică diurnă” a obligat alte surse să își reducă drastic producția în orele însorite, în special termocentralele pe cărbune și hidrocentralele. În același context, publicația menționează că energia fotovoltaică este „cea mai ieftină” și are acces garantat la rețea, în timp ce alte surse sunt „șubrezite puternic”: nuclearul lipsește, hidro este „foarte puțin”, ambele pe fondul lipsei de apă, iar cărbunele își ajustează producția. Pe partea de sistem, surplusul din orele de vârf solar se traduce în exporturi către țările vecine, conform aceleiași surse. Problema de fond: după apus, dependența de importuri revine brusc Dezechilibrul este descris ca fiind limitat la câteva ore: odată cu apusul, producția solară coboară la zero, iar sistemul pierde rapid „marea majoritate a gigawaților”. În aceste condiții, rețeaua ajunge să depindă „masiv de importuri” pentru acoperirea consumului, Economedia susținând că dependența este atât de mare încât România ajunge să aducă „mai mulți MW decât se generează intern”. În ansamblu, episodul indică o provocare operațională: integrarea unei cantități foarte mari de energie solară în timpul zilei, urmată de o cădere abruptă seara, într-un sistem în care alte surse sunt fie indisponibile, fie împinse să funcționeze la niveluri reduse. [...]
OMV Petrom alocă peste 1,3 miliarde euro (aprox. 6,5 miliarde lei) pentru proiecte cu emisii reduse până în 2030 , adică circa un sfert din investițiile totale planificate în Strategia 2030 , potrivit Newsweek . Restul bugetului rămâne orientat către producția clasică de hidrocarburi, semnalând o tranziție graduală, nu o schimbare de model peste noapte. OMV Petrom anunță că a realizat deja investiții de 5,4 miliarde de euro (aprox. 27 miliarde lei) în cadrul Strategiei 2030, lansată în decembrie 2021, „aproape jumătate din valoarea prevăzută”. Compania își justifică ritmul și direcția printr-un context de piață „foarte dinamic”, cu cerere de energie în creștere și constrângeri de aprovizionare. Cum arată calendarul investițiilor până în 2030 În comunicatul citat, compania indică o scădere a investițiilor medii anuale după 2026, pe măsură ce proiectele strategice avansează: 2024–2026: investiții medii anuale estimate la circa 1,7 miliarde euro (aprox. 8,5 miliarde lei) 2027–2030: alocări de circa 1 miliard euro (aprox. 5 miliarde lei) Ponderea proiectelor cu emisii reduse și zero este de aproximativ 25% din investițiile totale , conform Curs de guvernare , citat de Newsweek. Ce urmărește compania: diversificare și „reziliență” în tranziția energetică OMV Petrom spune că fondurile sunt direcționate către proiecte strategice care vizează: diversificarea activității , extinderea prezenței în Europa de Sud-Est , construirea unor noi piloni de creștere . Compania afirmă că își menține „direcția strategică, planurile de investiții și politica de dividende”, mizând pe flexibilitatea portofoliului pentru a răspunde ritmului tranziției energetice. „Transformarea noastră este în plină desfăşurare. De la lansarea Strategiei 2030 în decembrie 2021, am investit 5,4 miliarde de euro pentru a ne consolida şi diversifica activitatea, pentru a ne extinde prezenţa în Europa de Sud-Est şi pentru a construi noi piloni de creştere”, a declarat Christina Verchere, CEO OMV Petrom. În context, Newsweek trimite și la alte proiecte ale companiei, inclusiv despre stadiul Neptun Deep (împreună cu Romgaz) și despre investiții în biocombustibili: platforma Neptun Alpha și conducta spre țărm , respectiv instalația de biodiesel și combustibil sustenabil pentru aviație . De ce contează Pentru piața locală, mesajul cheie este că tranziția către energie cu emisii mai mici este finanțată, dar rămâne minoritară în buget : aproximativ 25% din investițiile până în 2030. În același timp, compania indică faptul că o parte semnificativă din plan (5,4 miliarde euro) este deja executată, ceea ce reduce riscul ca strategia să rămână doar la nivel de intenție. [...]
România ar urma să ajungă la minimum 4 GW putere în stocarea de energie până la finalul lui 2027 , un nivel care ar putea reduce diferența dintre prețurile din orele de consum redus („gol”) și cele de vârf, potrivit Economica , care citează declarațiile lui Liviu Gavrilă (RWEA), consemnate de Agerpres . Estimarea vine în contextul în care, potrivit lui Gavrilă, România ar urma să încheie anul acesta cu o capacitate de stocare de 2 GW, la 4 GW putere instalată. De ce contează: efect potențial asupra prețurilor și stabilității sistemului În viziunea reprezentantului RWEA, creșterea stocării către 6–7 GW, cu o durată minimă de 3–4 ore, ar aduce un plus de stabilitate sistemului energetic și ar contribui la diminuarea „ecartului mare” dintre prețurile din orele de gol și cele din orele de vârf. Tot el a argumentat că dimensionarea stocării ar trebui făcută în funcție de nevoile României, luând în calcul mixul energetic, perspectivele economice și climatice, precum și evoluția consumului și a proiectelor din piață, nu prin comparații punctuale cu țări vecine. Context regional și evenimentul în care a fost făcut anunțul Ca reper regional, Gavrilă a indicat că Bulgaria ar avea în prezent o capacitate de stocare între 6 și 8 GW putere, iar capacitatea instalată ar fi între 12 și 15 GW. Declarațiile au fost făcute la lansarea celei de-a treia ediții a Codului de Bune Practici pentru Energia Regenerabilă din România , inițiativă lansată de Asociația Industriei Fotovoltaice și a Stocării din România (RPIA) și Asociația Română pentru Energie Eoliană (RWEA), joi, 1 octombrie. [...]
Prefectura Buzău investește 520.239 lei în baterii pentru a reduce factura la energie și pentru a folosi local electricitatea produsă de panourile fotovoltaice, în loc să o livreze în rețea și să o compenseze ulterior, potrivit Agerpres . Proiectul, intitulat „Instalarea de capacități de stocare a energiei electrice produse din surse regenerabile la Instituția Prefectului-Județul Buzău”, este finanțat din Fondul pentru modernizare , prin măsura de sprijin pentru dezvoltarea de noi capacități de stocare a energiei din surse regenerabile pentru entități publice. Prefectul Leonard Dimian a explicat că instituția avea deja panouri solare și invertor pentru livrare în rețea, iar acum folosește finanțarea europeană pentru a achiziționa elemente de stocare, astfel încât energia produsă să fie utilizată direct de instituție. De ce contează: consumul propriu devine mai avantajos decât compensarea în rețea Conducerea Prefecturii se așteaptă la reducerea costurilor cu energia electrică și la scăderea amprentei de carbon. Dimian a arătat că, pentru instituție, consumul relevant este în timpul zilei, când se produce și energia fotovoltaică, în timp ce noaptea consumul este redus, deoarece instalațiile sunt închise. „Nu este avantajos să compensezi ce introduci în rețea, cu ce consumi ulterior din rețea.” În același context, prefectul a menționat că instituția are costuri ridicate cu energia, inclusiv pe fondul creșterii consumului asociat pompelor de căldură, după trecerea de la încălzirea pe gaze. Context: clădire reabilitată, cu panouri și pompe de căldură Sediul Prefecturii Buzău a fost încadrat în clasa A+ de eficiență energetică după finalizarea reabilitării, în prima parte a anului 2026. Potrivit informațiilor transmise, au fost instalate: 103 panouri fotovoltaice și 3 panouri solare; sisteme de încălzire și răcire cu pompe de căldură de mare capacitate, recuperatoare de căldură și management automatizat; un sistem de iluminat refăcut cu componente noi, cu consum redus de energie. [...]
Panourile solare pe acoperiș nu pot înlocui rapid fermele solare, iar motivul ține mai ales de politici publice și costuri , potrivit unei analize publicate de BGR . Chiar dacă tehnic o locuință poate ajunge să funcționeze 100% pe energie solară, consumatorii mari – în special centrele de date – mențin nevoia de capacități dedicate, la scară industrială. La nivel operațional, comparația de scară rămâne dificilă pentru acoperișuri. BGR notează că o fermă solară de 100 MW poate ocupa 640 de acri (aprox. 259 de hectare), ceea ce ar însemna acoperirea cu panouri a cel puțin aceleiași suprafețe de acoperișuri pentru a o „anula” – și, în practică, chiar mai mult, deoarece instalațiile la scară de utilitate sunt mai eficiente decât panourile montate fragmentat pe proprietăți private. De ce fermele solare rămân relevante: eficiență și consumatori mari Argumentul central este că locuințele nu sunt cei mai mari consumatori de energie. În „era centrelor de date”, necesarul de panouri pentru a alimenta astfel de clădiri arată, în interpretarea publicației, că fermele solare au în continuare un rol puternic în mixul energetic. În plus, eficiența mai bună a proiectelor la scară mare (utility-scale) înseamnă că aceeași cantitate de energie poate fi obținută mai predictibil și mai concentrat decât prin mii sau milioane de instalații mici, dispersate. Ce ar putea schimba ecuația: acoperișuri peste tot, dar cu condiții greu de îndeplinit BGR admite că panourile pot fi instalate pe „aproape orice tip de acoperiș” și că, teoretic, dacă fiecare clădire ar avea panouri, fermele solare ar putea deveni redundante. Ca exemplu de ordinul mărimii, publicația compară cea mai mare fermă solară din SUA , din deșertul Mojave, care acoperă peste 4.600 de acri (aprox. 1.861 de hectare), cu suprafața de teren urban „conveiat sau dezvoltat” din Las Vegas, de 44.000 de acri (aprox. 17.806 hectare). Ideea: la nivel de oraș, există suficientă suprafață construită încât, în scenariul maximal, acoperișurile ar putea face o parte din capacitățile dedicate mai puțin necesare. Principalul blocaj: reglementarea și economia investiției Motivul pentru care nu vedem panouri pe fiecare acoperiș este, în analiza BGR, „lipsa politicilor publice”. Concret, ar fi nevoie de: un cadru reglementat prin care persoanele și companiile să poată transfera energia în exces în rețea; prețuri standardizate pentru servicii și utilități legate de solar. Pe partea economică, fără stimulente guvernamentale, mulți sunt descurajați de costul inițial ridicat și de perioada lungă de recuperare. Publicația menționează un reper: poate dura până la 15 ani până când panourile instalate acasă „se plătesc singure”. În cazul instalațiilor comerciale, recuperarea este de regulă mai rapidă, dar rămâne un efort financiar pe care nu toți vor să și-l asume. În scenariul în care panourile ar deveni obligatorii pentru clădiri rezidențiale și comerciale, BGR subliniază că ar fi necesare și măsuri de eficientizare dificil de generalizat: reducerea umbrelor pe proprietate și baterii pentru stocarea energiei în exces. Concluzia analizei este că aceste condiții nu sunt nici deosebit de dorite, nici practice la scară largă, ceea ce face puțin probabilă, pe termen scurt, „ieșirea din joc” a fermelor solare. [...]
