Știri
Știri din categoria Companii
Boeing a depășit Airbus la comenzi nete în 2025, pentru prima dată din 2018, potrivit CNBC, un semnal important al revenirii producătorului american după anii marcați de crize și probleme de producție. Compania a înregistrat comenzi nete pentru 1.173 de avioane anul trecut, peste cele 889 de comenzi nete raportate de Airbus.
La capitolul livrări, Boeing a predat 63 de aeronave în decembrie, ceea ce a ridicat totalul pe 2025 la 600 de avioane, cel mai bun nivel din ultimii șapte ani. Dintre livrările din ultima lună a anului, 44 au fost aparate 737 Max, a precizat compania.
Airbus a rămas însă lider la livrări pe întreg anul, cu 793 de aeronave, deși sub recordul de 863 din 2019. CNBC notează că problemele la motoare și alte blocaje din lanțul de aprovizionare continuă să întârzie livrările, care sunt esențiale pentru producători deoarece companiile aeriene plătesc cea mai mare parte din prețul unui avion la momentul recepției.
În decembrie, Boeing a avut comenzi nete de 174 de avioane, inclusiv peste 100 de 737 Max pentru Alaska Airlines, iar Delta Air Lines a anunțat o comandă de cel puțin 30 de Boeing 787 Dreamliner, cu livrări programate să înceapă la începutul anilor 2030. Conducerea Boeing urmează să discute planul de producție odată cu raportarea rezultatelor trimestriale, pe 27 ianuarie.
Recomandate
Pachetul de compensații al lui Elon Musk la SpaceX leagă un potențial câștig uriaș de ținte operaționale extreme , inclusiv o colonie permanentă pe Marte cu cel puțin 1 milion de oameni, potrivit BGR , care citează informații obținute de Reuters dintr-un document confidențial. Conform Reuters , Musk ar urma să primească „200 de milioane de acțiuni cu drepturi de vot superioare, restricționate”, dar numai dacă sunt îndeplinite două condiții: SpaceX să atingă o valoare de piață de 7,5 trilioane de dolari (aprox. 34,5 trilioane lei) și să înființeze o „colonie umană permanentă pe Marte” cu minimum 1 milion de persoane. În prezent, SpaceX este evaluată la circa 1,48 trilioane de dolari, mai notează materialul. Ce înseamnă, economic, un astfel de pachet Miza nu este doar dimensiunea potențialului câștig, ci și modul în care compania își leagă remunerarea liderului de obiective care implică investiții masive, risc tehnologic și un orizont de timp foarte lung. În practică, condițiile descrise de Reuters împing discuția despre compensație din zona clasică (performanță financiară, creștere, profitabilitate) în zona unor praguri operaționale greu de cuantificat și, posibil, greu de atins. BGR subliniază că valoarea în bani a acțiunilor nu este cunoscută, deși numărul lor este precizat în document. Ținta „mai mică”: centre de date pe orbită și 100 TW de capacitate de calcul Documentul citat de Reuters include și o variantă de plată mai „accesibilă”, dar tot dificilă: „60,4 milioane de acțiuni restricționate” dacă SpaceX poate opera centre de date pe orbită care să ofere „cel puțin 100 terawați de capacitate de calcul”. BGR redă comparația din Reuters potrivit căreia 100 terawați ar echivala cu 100.000 de reactoare nucleare, având în vedere că un reactor nuclear mediu furnizează aproximativ un gigawatt. Context: Lună înainte de Marte BGR mai arată că SpaceX este, în acest moment, concentrată pe dezvoltarea unei baze pe Lună, iar Musk ar intenționa să reia planurile de colonizare a lui Marte după finalizarea așezării lunare. În argumentația prezentată, Luna ar putea funcționa ca punct de sprijin logistic, inclusiv ca stație de realimentare, datorită unor tehnologii care ar transforma solul lunar în oxigen. În paralel, publicația notează că, indiferent de atingerea acestor praguri, Musk ar putea câștiga în continuare sume foarte mari din participațiile sale, inclusiv prin Tesla, și menționează și alte inițiative atribuite SpaceX, precum intrarea în zona de procesoare grafice (GPU). [...]
SpaceX a investit peste 15 miliarde de dolari (aprox. 69 mld. lei) în Starship , o sumă nedezvăluită până acum, care arată cât de mult își leagă compania viitoarea creștere și planurile comerciale de această rachetă, potrivit IT Home , care citează documente de înregistrare pentru IPO dezvăluite de Reuters. Miza este trecerea la o tehnologie de rachete „de tip aviatic” – adică un model de operare apropiat de aviație, cu reutilizare completă și rapidă – și depășește cu mult costurile istorice ale programelor SpaceX. În documentele depuse, compania spune că „continuă să investească la scară mare” pentru a-și extinde avantajul și pentru a atinge „capacitate de reutilizare la scară mare, completă și rapidă”, inclusiv prin investiții de peste 15 miliarde de dolari în Starship. De ce contează: Starship devine centrul modelului de business Conform aceleiași surse, SpaceX urmărește listarea la o evaluare de 1,75 trilioane de dolari (aprox. 8.050 trilioane lei), iar „cea mai profitabilă” linie de business a companiei ar depinde în bună măsură de Starship. Racheta este descrisă ca instrument-cheie pentru mai multe direcții: lansarea unor loturi mai mari de sateliți Starlink dintr-o singură misiune; transport de oameni spre Lună și Marte; posibilă desfășurare, pe termen viitor, a „mii” de sateliți cu putere de calcul pentru AI, care ar urma să înlocuiască parțial centrele de date terestre cu consum energetic ridicat. Diferența de scară față de Falcon 9 Investiția în Starship este net superioară costurilor de dezvoltare ale rachetelor Falcon. IT Home notează că dezvoltarea Falcon 9 ar fi costat aproximativ 400 milioane de dolari (aprox. 1,84 mld. lei). Falcon 9 este în prezent racheta cu cele mai multe lansări la nivel global și a susținut avantajul SpaceX pe piața lansărilor comerciale, permițând companiei să își desfășoare rapid sateliții și să se distanțeze de competitori. Calendar operațional: Starlink V3, din 2026 Documentele citate indică faptul că SpaceX plănuiește să înceapă lansările sateliților Starlink V3 în a doua jumătate a lui 2026, iar misiunea ar urma, cel mai probabil, să fie realizată cu Starship. Compania susține că compartimentul de încărcătură al Starship este proiectat pentru versiunea modernizată a sateliților, cu o capacitate de până la 60 de sateliți pe lansare. Cheltuieli de cercetare-dezvoltare în creștere accelerată Starship a devenit „prioritatea absolută” a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare din zona spațială, potrivit documentelor menționate: în 2025, SpaceX ar fi cheltuit 3 miliarde de dolari (aprox. 13,8 mld. lei) pe R&D în această divizie, integral pentru Starship, față de 1,8 miliarde de dolari (aprox. 8,3 mld. lei) în anul anterior. Creșterea rapidă a cheltuielilor este prezentată ca un indiciu că Starship nu este comparabil ca amploare cu Falcon 9 sau cu proiectele anterioare ale companiei. [...]
Averea familiei Lee, care controlează Samsung, s-a dublat într-un an până la 45,5 mld. dolari (aprox. 205 mld. lei), iar tensiunile sociale din companie cresc odată cu cererile de împărțire a profiturilor. Potrivit The Next Web , aproximativ 30.000 de angajați au cerut un mecanism de participare la câștiguri și amenință cu o grevă de 18 zile, pe fondul boomului de cipuri pentru inteligență artificială (IA) care a împins puternic acțiunile Samsung Electronics . Creșterea averii familiei Lee – de la 22,7 mld. dolari la 45,5 mld. dolari în 12 luni, conform Bloomberg Billionaires Index – este legată în principal de avansul de 186% al acțiunilor Samsung Electronics, alimentat de cererea globală pentru memorii „high-bandwidth” (HBM), folosite în centrele de date pentru IA. În acest interval, familia a urcat de pe locul 10 pe locul 3 în clasamentul celor mai bogate familii din Asia. Motorul financiar: memorii HBM4 pentru infrastructura de IA Redresarea financiară a Samsung este atribuită unei singure categorii de produse: memorii HBM, un tip specializat de DRAM integrat în modulele GPU utilizate la antrenarea și rularea modelelor mari de IA. Publicația notează că sistemele server Nvidia B300 necesită HBM4, iar Samsung ar fi intrat în producția de masă a HBM4 înaintea rivalului SK Hynix, după ani în care a rămas în urmă tehnologic. În primul trimestru, profitul operațional al Samsung a ajuns la 57,2 trilioane woni, de circa opt ori mai mult față de aceeași perioadă a anului trecut, iar divizia de semiconductori ar fi generat cea mai mare parte a saltului de profitabilitate. Totodată, concentrarea pe un singur produs cu marje ridicate este prezentată ca o vulnerabilitate: lanțul de aprovizionare pentru cipuri destinate IA este volatil, iar cererea depinde de ciclurile Nvidia, de ritmul investițiilor în centre de date ale marilor jucători (Amazon, Google, Meta, Microsoft) și de restricțiile geopolitice privind exporturile de cipuri către China. Miza sindicală: 15% din profitul diviziei de semiconductori În interiorul companiei, creșterea accelerată a valorii de piață și a profiturilor a alimentat revendicări fără precedent ca amploare. În martie, circa 30.000 de membri ai National Samsung Electronics Union au protestat în fața campusului de semiconductori din Hwaseong, în ceea ce este descris drept cea mai mare demonstrație sindicală din istoria companiei. Sindicatul cere un bonus legat de 15% din profitul operațional al diviziei de semiconductori. Conform calculelor din material, 15% din profitul operațional de 57,2 trilioane woni din T1 ar însemna aproximativ 8,6 trilioane woni (aprox. 6,3 mld. dolari, adică aproximativ 28 mld. lei) pentru un singur trimestru. Sindicatul a amenințat cu o grevă de 18 zile începând cu 21 mai, dacă solicitările nu sunt acceptate. Publicația precizează că managementul Samsung nu a răspuns public cererii specifice de împărțire a profitului. Context: presiunea fiscală a moștenirii și controlul de tip „chaebol” Materialul plasează creșterea averii într-un moment important pentru finanțele familiei Lee: moștenitorii fostului președinte Lee Kun-hee (decedat în octombrie 2020) au avut de achitat un impozit pe moștenire de aproximativ 12 trilioane woni (circa 9 mld. dolari, aprox. 41 mld. lei), eșalonat în șase rate anuale, ultima scadentă în aprilie 2026. Raliul bursier ar fi redus presiunea ca plata taxei să ducă la o restructurare care să dilueze controlul familiei. Samsung este descris ca „chaebol” – conglomerat industrial controlat de familie – unde controlul este exercitat printr-o rețea de dețineri încrucișate între subsidiare. Deși participația directă a familiei Lee în Samsung Electronics este menționată ca fiind în jur de 5% din acțiunile în circulație, influența ar fi consolidată prin entități din grup precum Samsung C&T și Samsung Life Insurance. Ce urmează: risc operațional și risc de reputație Pe termen scurt, escaladarea conflictului de muncă ridică un risc operațional într-un moment în care Samsung încearcă să capitalizeze cererea pentru HBM4. În paralel, dependența de un singur val de investiții în infrastructura de IA amplifică riscul de piață: dacă ritmul construcției de centre de date încetinește, aceeași „pârghie” care a împins acțiunile în sus poate funcționa în sens invers, cu efect direct asupra profitabilității și asupra averii „pe hârtie” a familiei care controlează grupul. [...]
Digi își fixează România și Spania ca piețe prioritare , în timp ce caută soluții pentru o finanțare mai bună pe termen lung, potrivit Ziarul Financiar . Direcția contează pentru investitori deoarece vine într-un moment în care grupul raportează creștere de venituri, dar rămâne pe pierdere și, în paralel, a amânat listarea (IPO) a operațiunilor din Spania din cauza instabilității piețelor. În raportul anual pe 2025, compania arată că veniturile totale ale grupului au urcat la 2,2 miliarde euro (aprox. 11,3 miliarde lei), de la 1,924 miliarde euro în 2024. Totodată, Digi indică intenția de a distribui în 2026 dividende de 0,5 lei/acțiune, cu un randament de 1,1%, deși a încheiat 2025 pe pierdere. România și Spania, baza de creștere a grupului Digi își justifică prioritizarea celor două piețe prin potențialul de extindere, în special pe segmentul de servicii mobile în România, respectiv prin faptul că dezvoltarea din Spania a ajuns „la un punct semnificativ”, dar încă oferă oportunități de creștere. „Vom continua să ne concentrăm asupra României şi Spaniei, accelerând în acelaşi timp dezvoltarea pe alte pieţe existente şi explorând oportunităţi noi de extindere.” La nivel operațional, grupul raportează pentru 2025 următoarele volume de RGU (unități generatoare de venit – adică numărul de servicii/abonamente): România: 19,856 milioane RGU-uri, din care 7,88 milioane mobile și 11,972 milioane fixe Spania: 10,839 milioane RGU-uri, din care 7,269 milioane mobile și 3,570 milioane fixe Italia: 524.000 RGU-uri mobile Finanțarea pe termen lung și amânarea IPO-ului din Spania Pe lângă focusul comercial, Digi spune că analizează opțiuni pentru îmbunătățirea structurii de capital și a finanțării pe termen lung la nivelul filialelor, pe fondul unei prezențe geografice în „diferite stadii de dezvoltare”. În același timp, compania a anunțat recent amânarea IPO-ului din Spania, invocând instabilitatea piețelor, ceea ce mută atenția investitorilor către alternativele de finanțare și către capacitatea grupului de a susține investițiile din fluxuri operaționale și din structura actuală de capital. Digi are o capitalizare de 12,7 miliarde lei, iar de la începutul anului acțiunile companiei au crescut cu 15,22%, conform datelor citate. [...]
Apple ar putea menține prețurile de pornire la iPhone 18 Pro, în ciuda scumpirii memoriei , mizând pe o strategie de „prețuri agresive” care să limiteze impactul asupra cererii și să susțină câștigul de cotă de piață în fața Android, potrivit 9to5Mac . Într-o notă de cercetare văzută de publicație, analistul Jeff Pu anticipează că Apple va aplica o „strategie de preț agresiv” pentru iPhone 18 Pro și iPhone 18 Pro Max , cel puțin pentru versiunile de bază. Contextul este unul nefavorabil industriei: cererea pentru aplicații de inteligență artificială a împins în sus costurile memoriei, pe fondul constrângerilor de ofertă, iar unii producători de telefoane Android au început deja să majoreze prețurile. Ce înseamnă „prețuri agresive” în scenariul discutat Concret, raportul indică faptul că Apple ar urmări să păstreze prețurile de intrare la nivelul generației anterioare, ceea ce ar însemna: iPhone 18 Pro: 1.099 dolari (aprox. 5.100 lei) preț de pornire iPhone 18 Pro Max: 1.199 dolari (aprox. 5.600 lei) preț de pornire Această direcție este prezentată ca fiind în linie cu estimări anterioare, inclusiv unele atribuite analistului Ming-Chi Kuo, potrivit cărora Apple ar vrea să țină prețurile modelelor „entry” (de intrare) la același nivel ca anul trecut. Cum ar putea Apple să protejeze marjele Deși prețurile de pornire ar rămâne neschimbate, nota citată sugerează că Apple ar putea compensa prin scumpiri la versiunile cu stocare mai mare. O astfel de abordare ar permite companiei să evite o deteriorare mai amplă a marjelor (profitabilitatea pe unitate), păstrând în același timp pragul de acces la gama Pro. De ce contează pentru piață Pe o piață în care costurile componentelor cresc și unii producători Android au început să transfere presiunea în prețul final, menținerea prețurilor de intrare la iPhone 18 Pro ar putea deveni un avantaj competitiv. 9to5Mac notează că o astfel de mișcare ar putea ajuta iPhone să câștige cotă de piață de la Android, „ceea ce s-a întâmplat deja” în primele luni ale anului. Apple urmează să prezinte în toamnă iPhone 18 Pro și Pro Max, alături de iPhone Ultra , despre care publicația anticipează că va avea un preț ridicat. În lipsa unor informații oficiale de la companie, rămâne neclar cât de mult ar putea varia prețurile în funcție de configurații (în special stocare) și de evoluția costurilor la memorie până la lansare. [...]
Cartier își repoziționează oferta pe trei paliere de preț în 2026 , de la un Santos-Dumont de circa 50.000 de euro (aprox. 250.000 lei) până la un Roadster estimat la 7.000–10.000 de euro (aprox. 35.000–50.000 lei), mizând simultan pe volum, exclusivitate și relansarea unui model cu potențial comercial, potrivit Libertatea , care a văzut noutățile la Watches and Wonders 2026 , la Geneva. Trei direcții, trei segmente de clienți Cartier a venit la Watches and Wonders 2026 cu trei noutăți care acoperă zone diferite ale pieței: o reinterpretare a Santos-Dumont, o versiune nouă Crash Skeleton în zona de „artă mecanică” și revenirea Roadster, un model sportiv scos anterior din producție. În termeni de business, mișcarea sugerează o strategie de portofoliu: consolidare în segmentul de lux clasic (Santos-Dumont), întărirea exclusivității prin producție limitată (Crash Skeleton) și relansare într-o zonă de preț mai accesibilă pentru brand (Roadster). Santos-Dumont trece de la curea la brățară, cu preț de circa 50.000 de euro Santos-Dumont, asociat tradițional cu curele din piele, primește în 2026 o variantă pe brățară metalică, schimbare care, potrivit articolului, modifică felul în care se poartă ceasul, păstrând însă profilul subțire și designul minimalist inspirat de modelul original creat pentru aviatorul Alberto Santos-Dumont. La nivel tehnic, Cartier păstrează mecanismul cu armare manuală 430 MC, accentul fiind pus pe proporții și purtabilitate, nu pe „complicații” (funcții suplimentare, precum cronograf sau calendar). Materialele menționate sunt aur de 18k și platină 950, cu pietre prețioase pentru coroană. Prețul indicat este de circa 50.000 de euro (aprox. 250.000 lei). Crash Skeleton: producție limitată și prețuri necomunicate oficial Pentru Crash, Cartier aduce o nouă versiune Skeleton din platină, în care mecanismul devine parte centrală a designului: podurile (elemente structurale ale mecanismului) formează cifrele romane pe cadran, iar finisajele sunt descrise ca fiind realizate manual. Modelul folosește calibrul 1967 MC skeleton, cu armare manuală, dezvoltat „in-house” (în interiorul companiei). Publicația notează că producția este limitată, iar prețurile nu sunt comunicate oficial; estimarea din articol plasează modelul în zona 80.000–120.000 euro+ (aprox. 400.000–600.000 lei+), pentru o ediție limitată la aproximativ 150 de piese. Roadster revine în zona 7.000–10.000 de euro, cu mecanisme automate așteptate Cea mai „comercială” mișcare din pachet este revenirea Roadster, un model lansat inițial în anii 2000 și scos ulterior din producție. În 2026, Cartier îl readuce într-o formă actualizată, cu „proporții mai curate” și finisaje îmbunătățite, fără a fi, potrivit descrierii, nici o reeditare simplă, nici un „reboot” complet. Din punct de vedere tehnic, modelele sunt așteptate cu mecanisme automate (care se încarcă prin mișcarea mâinii), iar poziționarea de preț este indicată la 7.000–10.000 de euro (aprox. 35.000–50.000 lei), în funcție de material și configurație. De ce contează Prin aceste trei lansări, Cartier își întinde oferta pe o plajă largă de preț și raritate, de la piese de colecție cu producție limitată până la un model relansat într-un segment mai accesibil pentru un brand de lux. În lipsa unor prețuri oficiale pentru Crash Skeleton, singurele repere ferme rămân prețul menționat pentru Santos-Dumont și intervalul estimat pentru Roadster, care pot indica unde încearcă Cartier să câștige atât marjă, cât și tracțiune comercială în 2026. [...]
