Știri
Știri din categoria Agricultură
Producția de brânzeturi din România a urcat la peste 107.000 de tone, însă decalajul față de jucătorii mari din regiune rămâne major: România produce de zece ori mai puțin decât Polonia, potrivit Ziarul Financiar. Datele vin dintr-un raport despre piața laptelui lansat recent de Consiliul Concurenței, care indică o creștere de aproape 70% a producției în ultimul deceniu.
În 2025, producția a depășit 107.000 de tone, în creștere cu 5% față de anul precedent, conform acelorași date. Raportul notează că, deși în 2023 a existat o ușoară scădere, pe termen lung trendul rămâne ascendent.
Consiliul Concurenței indică drept posibile cauze pentru scăderea din 2023 o combinație de factori, între care creșterea costurilor de producție (energie, furaje) și diminuarea cantității de materie primă. În același timp, creșterea pe termen lung ar fi susținută de cerere, pe fondul schimbării obiceiurilor alimentare și al orientării către produse cu valoare nutritivă ridicată.
Chiar dacă producția locală a accelerat în ultimii ani, comparația cu Polonia sugerează o problemă de scală și competitivitate: România rămâne un producător relativ mic într-o categorie unde volumele contează pentru costuri, investiții și puterea de negociere în lanțul alimentar.
Raportul citat de Ziarul Financiar nu oferă, în fragmentul disponibil, detalii despre măsuri sau pași următori, însă fotografia de ansamblu indică o piață în creștere, vulnerabilă la șocuri de cost și la limitări de materie primă, cu un decalaj încă mare față de liderii regionali.
Recomandate
Ucraina a introdus un regim special de protecție a plantelor după apariția unor focare de lăcuste migratoare, cu tratamente insecticide și monitorizare extinsă, potrivit Agrointel . Măsura ridică miza operațională pentru fermele din zonele afectate, prin costuri și restricții asociate intervențiilor fitosanitare, inclusiv notificarea apicultorilor. În regiunea Dnipropetrovsk a fost instituit regimul special, iar supravegherea a fost intensificată și în alte două regiuni, conform Serviciului de Stat pentru Protecția Alimentației și Consumatorilor , citat de delatifundist.com. Ce a declanșat intervenția În urma inspecțiilor fitosanitare, densitatea lăcustelor migratoare a ajuns local la 30–40 de indivizi pe 1 m² , iar regimul special a fost introdus pe o suprafață de 30 de hectare . În perimetrul vizat, autoritățile au indicat: monitorizare continuă; tratamente cu insecticide; controlul răspândirii dăunătorului; informarea apicultorilor privind măsurile de protecție. Situația din alte regiuni și riscul de extindere În regiunea Odesa, autoritățile nu au raportat răspândire în masă în culturile agricole. Până la 22 iunie , au fost verificate culturi de floarea-soarelui, porumb, cereale de iarnă și de primăvară, precum și ierburi perene, fără identificarea lăcustelor migratoare pe câmpuri. Totuși, lăcustele au fost identificate în 5% din suprafețele studiate pe ierburi perene și în 13% pe terenuri nearabile. Numărul mediu raportat este de 0,5–1 individ pe 1 m² , iar structura populației arată că 98% sunt specii nemigratoare; lăcusta italiană are o pondere de 2% . Serviciul a avertizat că vremea caldă și uscată poate accelera creșterea populațiilor, în special pe terenuri nearabile, margini de drum și pășuni, cu posibilă deplasare către culturile agricole atunci când baza alimentară scade. Fermierilor li s-a recomandat să intensifice monitorizarea. În regiunea Herson, nu au fost detectate focare masive sau roiuri pe terenurile agricole, dar, din cauza apropierii de comunitatea Zelenodolsk (regiunea Dnipropetrovsk), fermelor li s-a recomandat să inspecteze periodic terenurile nearabile, pășunile și marginile drumurilor. De ce contează pentru ferme Mesajul autorităților ucrainene este că teritoriile abandonate reprezintă cel mai mare risc de reproducere în masă și pot deveni focare de răspândire. Fermierii sunt îndemnați să anunțe imediat structurile teritoriale ale serviciului și să localizeze focarele dacă observă acumulări în masă de lăcuste. [...]
România primește 14,8 milioane euro (aprox. 74 milioane lei) din rezerva agricolă a UE, dar banii ar putea ajunge prea târziu pentru fermele deja împinse în datorii , în condițiile în care despăgubirile sunt așteptate după pierderile din 2025 și începutul lui 2026, potrivit Adevărul . Miza economică: un sprijin relativ mic, venit cu întârziere, riscă să nu mai oprească vânzările de terenuri și reducerea suprafețelor cultivate în zonele lovite de secetă. României îi revine a doua cea mai mare alocare din pachetul total de peste 56 milioane euro, după Portugalia (30 milioane euro), pentru compensarea culturilor de porumb și floarea-soarelui distruse în vara lui 2025. Alte alocări: Cipru – 4,6 milioane euro, Croația – 4,4 milioane euro, Slovenia – 2,8 milioane euro. Comisia Europeană arată că bugetul poate fi completat cu până la 200% din fonduri naționale și că sprijinul vizează cultivatori de fructe, nuci, viță-de-vie, măslini și culturi arabile, inclusiv producători de animale mixte. Calendarul și condițiile de implementare, un risc operațional Distribuirea ajutorului are un termen-limită: 28 februarie 2027. Până la virarea efectivă a banilor, traseul include publicarea actului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și notificări către Comisie privind criteriile de acordare, impactul estimat, calendarul plăților și măsuri pentru evitarea „supra-compensării” și a denaturării concurenței. În teren, fermierii reclamă că veștile vin târziu, după luni în care au funcționat pe credit și au intrat în „morișca” împrumuturilor. Directorul Direcției Agricole Județene Dolj, Romulus Agapie, confirmă că unii au început să vândă terenuri pentru a face față presiunii financiare. De ce nu „ține” despăgubirea: costuri mai mari și suprafețe mai mici În județul Dolj, seceta a afectat masiv culturile: 34.745 hectare de porumb (peste 31.700 hectare cu grad de afectare 71–100%) și 57.249 hectare de floarea-soarelui (45.672,3732 hectare afectate 71–100%), conform datelor citate de publicație. Fermierii compară situația cu sprijinul acordat în urmă cu doi ani, de 200 euro/ha calamitat. Dacă nivelul se menține, spun ei, nu acoperă nici măcar scumpirile la input-uri (resursele necesare producției, precum îngrășăminte, combustibil, semințe), în contextul în care îngrășămintele ar fi crescut cu aproximativ 40% față de anul trecut, iar motorina și forța de muncă s-au scumpit. Presiunea se vede și în deciziile de producție: fermierii și-au redus suprafețele cu porumb și floarea-soarelui de teama repetării secetei. În Dolj, suprafața cu porumb a scăzut cu peste 11.000 hectare, la 55.243 hectare, iar la floarea-soarelui de la 89.611 hectare în 2025 la 74.760 hectare în acest an agricol, în timp ce culturile de toamnă (grâu, rapiță, orz) au crescut. „E ridicolă”: fermierii spun că ajutorul nu acoperă scumpirile Fermierul Petre Petrescu (Dolj) afirmă că a avut calamitate aproximativ 100 de hectare și că, la un sprijin de 200 euro/ha, suma nu îi acoperă creșterile de costuri, inclusiv la îngrășăminte și motorină, și nici majorările salariale făcute pentru a-și păstra angajații. „Trebuie lăudată aprobarea acestui sistem de ajutor, dar ar trebui un pic mai repejor, că mi-e teamă să nu murim până atunci.” În același timp, el avertizează că, deși 2026 a fost „un an în care oamenii au mai avut un pic de cheag”, 2027 ar putea aduce „falimente masive în agricultură”, pe fondul costurilor și al accesului dificil la anumite tipuri de îngrășăminte (de exemplu NPK – îngrășăminte complexe cu azot, fosfor și potasiu). Context suplimentar, tot din Adevărul: publicația a tratat separat și „ Paradoxul agriculturii românești: record de producție în 2025 și de insolvențe în 2026 ”, în materialul Adevărul . [...]
Senatul a votat o nouă schemă de ajutor de stat pentru bovine și bubaline, cu sprijin de 68 euro/cap , iar impactul imediat pentru fermieri este că eligibilitatea va depinde de un prag minim de efectiv și de menținerea animalelor într-un interval fix de timp, potrivit AgroInfo . Proiectul de lege adoptat în această săptămână de Senat instituie o subvenție plătită „pe cap de animal” pentru crescătorii de bovine și bubaline. Măsura este încă în proces legislativ, urmând să fie adoptată definitiv și apoi implementată. Cât ar urma să fie sprijinul și ce buget are schema Conform proiectului votat, sprijinul financiar este de 68 euro/cap de animal (bovină sau bubalină), adică aproximativ 340 lei/cap (la un curs estimativ de 5 lei/euro). Bugetul total alocat schemei este de aproximativ 277,1 milioane lei , potrivit aceleiași surse. Condițiile-cheie: prag minim și obligație de menținere a efectivului Schema introduce două condiții operaționale care pot face diferența între eligibil și neeligibil: prag minim de efectiv: solicitantul trebuie să dețină minimum 10 capete în exploatație la 1 martie 2026 ; menținerea efectivului: fermierul trebuie să păstreze cel puțin 75% din efectivul solicitat până la 5 octombrie 2026 . Aceste repere calendaristice și procentul de menținere sunt esențiale pentru planificarea vânzărilor, a reformei efectivului și a fluxului de numerar în ferme, deoarece condiționează accesul la sprijin. Ce urmează AgroInfo precizează că proiectul se află „în prezent în proces legislativ” pentru a fi adoptat definitiv și implementat. Până la finalizarea procedurii, rămâne de văzut forma finală a actului și calendarul concret de aplicare. [...]
Prognoza Comisiei Europene indică o recoltă de grâu sub recordul din 2025, dar cu suprafețe mai mari, ceea ce ține producția României la un nivel ridicat și mută presiunea pe prețuri și pe logistica de depozitare în sezonul de recoltare, potrivit unei analize Economica , bazată pe raportul din iunie al JRC (Serviciul Științific al Comisiei Europene). JRC estimează pentru România un randament mediu la grâu de 5,18 tone/hectar, după o revizuire în sus cu 4% față de prognoza din mai. Chiar și așa, randamentul ar fi cu 6% sub cel de anul trecut (5,5 tone/hectar, nivel record), însă cu 15% peste media ultimilor cinci ani. Grâul: randament mai mic, dar suprafață mai mare În acest an agricol, grâul comun acoperă 2,2 milioane de hectare, cu 9,8% mai mult decât anul anterior. La grâul dur, suprafața a crescut cu 76%, dar de la un nivel redus. Per total, în toamna lui 2025 au fost însămânțate 2,23 milioane de hectare cu grâu. Pe baza acestor date, producția totală de grâu ar putea ajunge la 11,5 milioane de tone, conform prognozei din iunie (față de 11,1 milioane de tone în estimarea din mai). În 2025, producția a fost de aproximativ 12,6 milioane de tone. La nivel european, aproape toată UE ar urma să aibă producții ușor mai slabe, cu o medie estimată de 5,79 tone/hectar (minus 5% față de anul trecut). Cele mai mari scăderi sunt prognozate în Estonia (minus 18%) și Finlanda (minus 14%), în timp ce creșteri sunt estimate în Bulgaria (+3%), Italia (+9%) și Grecia (+11%). Orz: cerere stabilă, dar producție sub anul trecut Pentru orz, JRC a revizuit în sus cu 7% randamentul față de luna anterioară, până la 5,1 tone/hectar. Chiar și cu această corecție, ar fi cu 6% sub 2025, dar cu 14% peste media ultimilor cinci ani. Conform datelor MADR citate în analiză, fermierii au plantat 501.100 hectare cu orz, ceea ce ar putea duce producția la 2,5 milioane de tone. În 2025, producția de orz și orzoaică a fost de 3,4 milioane de tone, potrivit INS. Porumb, floarea-soarelui și sfeclă: perspective mai bune decât anul trecut Estimările pentru porumb au fost ajustate cu 5% în sus față de luna precedentă, până la 4,15 tone/hectar. Asta ar însemna o producție medie cu 5% mai mare decât anul trecut și cu 3% peste media ultimilor cinci ani. La o suprafață cultivată estimată la 1,96 milioane de hectare (similară cu anul trecut), producția totală ar putea ajunge la aproximativ 8,1 milioane de tone (față de 7,7 milioane de tone în 2025, conform INS). La floarea-soarelui, România ar putea avea a doua cea mai mare creștere a randamentelor din UE față de anul trecut, după Bulgaria. JRC estimează un randament mediu de 1,92 tone/hectar, cu 13% peste 2025 și cu 5% peste media ultimilor cinci ani. La o suprafață de 2,2 milioane de hectare, producția totală ar putea urca la 2,3 milioane de tone, de la 2 milioane de tone cu un an în urmă. Și la sfecla de zahăr sunt așteptări de creștere: randamentul mediu ar putea ajunge la 38,1 tone/hectar, cu 1% peste 2025 și cu 3% peste media ultimilor cinci ani. Alte culturi: revizuiri în sus, dar sub anul trecut la unele segmente Raportul din iunie îmbunătățește și estimările pentru: Secară : randament de 3,28 tone/hectar (revizuire +8% față de mai), cu 1% sub 2025, dar cu 15% peste media ultimilor cinci ani; producție totală posibilă de aproximativ 35.400 tone (de la 33.000 tone în 2025, conform datelor Comisiei Europene). Triticale : randament de 4,52 tone/hectar (revizuire +7% față de mai), cu 9% sub anul trecut, dar cu 17% peste media ultimilor cinci ani; producție estimată la 314.400 tone (față de 295.000 tone anul trecut). Rapiță : randament de 3,08 tone/hectar (revizuire +5% față de mai), cu 3% sub 2025, dar cu 9% peste media ultimilor cinci ani; suprafața a crescut cu 27% la 806.400 hectare, iar producția totală ar putea ajunge la 2,4 milioane de tone (față de 2,5 milioane de tone cu un an în urmă). În ansamblu, prognoza conturează un sezon în care scăderea randamentului la grâu față de recordul din 2025 este parțial compensată de extinderea suprafețelor, în timp ce porumbul și floarea-soarelui ar putea aduce volume mai mari decât anul trecut, cu efect direct asupra disponibilului intern și a fluxurilor comerciale din a doua parte a anului. [...]
Intrarea a două firme controlate de Mihai Anghel în Top 10 al celor mai mari exploatații agricole schimbă ierarhia marilor „latifundiari” și arată o consolidare a terenurilor declarate pentru subvenții, potrivit unei analize publicate de Economica , pe baza clasamentului APIA din 2026 (suprafețe declarate în cererea pentru plata unică pe suprafață). SC Oltyre SRL, companie a lui Anghel, a urcat pe poziția a zecea, după ce a devansat Zimbrul S.A. În același timp, Cervina S.A., o altă firmă a antreprenorului, și-a păstrat poziția a noua, ca și anul trecut. Ce se schimbă în top și de ce contează Mișcarea Oltyre peste Zimbrul S.A. este relevantă pentru piață deoarece Zimbrul este una dintre companiile grupului german Axios și exploatează în jur de 20.000 de hectare în județul Ialomița, după ce a preluat 16.500 de hectare de la compania portugheză Nutre, conform informațiilor din articol. În același clasament, Intercereal (antreprenorul Augustin Oancea și familia) rămâne, ca și anul trecut, compania cu a doua cea mai mare suprafață pentru care s-au solicitat subvenții. Potrivit datelor proprii citate, Intercereal exploatează 23.191 hectare, cu producție în patru ferme vegetale și două silozuri. Repoziționări între marii operatori și intrarea capitalului străin în ecuație În zona locurilor 6–8, Agro Nevada Tim (Mateiu Corvin) a coborât pe poziția a opta, pierzând o poziție în favoarea SC Agro Chirnogi, companie din grupul Maria, cu investitori libanezi. Din același grup face parte și Maria Trading, producător aflat pe locul al șaselea. Pentru dimensiunea operațiunilor, articolul notează că Agro Nevada Tim exploatează peste 17.000 de hectare în județul Timiș (potrivit Revistei Ferma), iar SC Agro Chirnogi cultivă peste 35.000 de hectare în județul Călărași, potrivit datelor din piață. În 2021, Mateiu Corvin avea a cincea cea mai mare exploatație de teren arabil din România, pe baza datelor APIA, conform unei analize anterioare a Economica. Schimbări pe locurile 4–5: Campo D’Oro și Emiliana West Rom O altă modificare apare pe pozițiile patru și cinci: Campo D’Oro a făcut schimb de locuri cu Emiliana West Rom, care a ajuns pe locul cinci. Emiliana West Rom, business fondat în 2000 de italianul Luciano Martini, exploatează 12.000 de hectare, conform datelor proprii. În paralel, compania daneză Ingleby, care și-a extins portofoliul prin preluarea societății Campo D’Oro de la investitorul italian Giovanni Roncato, a devenit în 2025 al patrulea cel mai mare exploatator de terenuri din România doar cu această societate. Ingleby operează, potrivit datelor proprii, 21.217 hectare de teren în trei ferme și trei păduri. Sursa datelor pentru clasament este APIA, iar informațiile de companie sunt completate cu date din termene.ro, conform articolului. [...]
O fermă organică din Australia a redus munca de plivit testând două tehnologii, dar s-a lovit de riscuri operaționale greu de controlat, inclusiv falimentul furnizorului unui robot , potrivit Future Farming . Cazul arată că, dincolo de promisiunea automatizării, fermele care investesc în robotică rămân expuse la dependența de producători și la limitele actuale ale echipamentelor. Busch Organics , o fermă certificată ecologic din zona Mitchell River Flats, lângă Bairnsdale (Gippsland), a pus în teste tehnologii care ar putea schimba modul în care sunt cultivate legumele în sistem ecologic. Exploatația se întinde pe peste 300 de acri (aprox. 121 hectare), iar certificarea ecologică implică, prin definiție, constrângeri mai mari în controlul buruienilor, ceea ce face ca plivitul să fie o problemă operațională centrală. Testul din teren: robot autonom pentru lucrări agricole Prima mașină ajunsă la fermă a fost Robotti , un „transportor autonom de implement” (un vehicul care poate tracta sau purta utilaje), dezvoltat de compania daneză Agrointelli. În practică, miza unui astfel de echipament este reducerea dependenței de muncă manuală și creșterea capacității de a face lucrări repetate, la timp, într-un sistem unde opțiunile chimice sunt limitate. Unde se rupe lanțul: faliment și limite tehnologice Dincolo de reducerea muncii de plivit, testele au scos la iveală două vulnerabilități majore pentru o fermă care încearcă să automatizeze o activitate critică: risc de furnizor : falimentul producătorului robotului poate lăsa ferma cu echipamente greu de întreținut sau de actualizat; limite tehnologice : soluțiile testate nu elimină complet constrângerile din teren, ceea ce înseamnă că automatizarea nu este încă un „înlocuitor” sigur pentru toate scenariile de lucru. În termeni de management al fermei, concluzia implicită este că robotizarea plivitului poate reduce presiunea pe forța de muncă, dar introduce un alt tip de risc: continuitatea operațională ajunge să depindă de stabilitatea financiară și de suportul tehnic al furnizorilor, nu doar de condițiile din câmp. [...]
