Știri
Știri din categoria Agricultură
Grâul a urcat la un maxim al ultimelor 12 luni pe piața internațională, dar mediile din România scad, ceea ce complică deciziile de vânzare pentru fermieri în plin sezon de recoltare, potrivit Agronet.
Cele mai recente cotații săptămânale din Bursa Agronet, bazate pe date ale Comisiei Europene și aferente în principal perioadei 13–19 iulie 2026, arată o piață „în două direcții”: intrarea recoltei noi apasă asupra mediilor interne, în timp ce reperele portuare și contractele bursiere rămân susținute de riscurile logistice din bazinul Mării Negre, de perspectivele recoltelor europene și de cererea importatorilor. Publicația avertizează că valorile naționale, DAP, FOB și MATIF nu descriu aceeași marfă în aceleași condiții și nu pot fi reduse la un singur „preț al pieței”.
La grâul de panificație, media națională (condiție nespecificată) a coborât la 180,40 euro/tonă (945,10 lei/tonă), în scădere cu 5,70 euro/tonă (-3,06%) față de observația comparabilă. Porumbul furajer a avut o corecție mai amplă, la 186,34 euro/tonă (976,22 lei/tonă), minus 11,31 euro/tonă (-5,72%).
În același interval, rapița (media națională, plecare din siloz) a urcat la 471,07 euro/tonă (2.469,77 lei/tonă), +1,50% săptămânal, iar floarea-soarelui (ultima observație disponibilă: 6–12 iulie) a fost la 475,17 euro/tonă (2.486,90 lei/tonă), cu un minus de 75,23 euro/tonă (-13,67%) față de 22–28 iunie, în lipsa unei observații intermediare pentru 29 iunie–5 iulie.
Pe un orizont de aproximativ trei luni (reper 20–26 aprilie 2026), toate cele patru produse analizate sunt pe minus în seriile prezentate: grâul -3,79%, porumbul -2,79%, rapița -6,43%, floarea-soarelui -11,16%.
Datele indică variații importante între regiuni, mai ales la porumb. În Muntenia, porumbul furajer (plecare din siloz) este cotat la 200,34 euro/tonă, cu 24,62 euro/tonă peste Oltenia (175,72 euro/tonă). La grâul furajer, diferența Muntenia–Oltenia ajunge la 18,69 euro/tonă.
Agronet subliniază însă că aceste diferențe nu se traduc automat într-un avantaj net: distanța până la cumpărător, transportul, calitatea lotului și termenul de plată pot schimba semnificativ suma rămasă fermei.
Pe 21 iulie 2026, reperele DAP Constanța au crescut la principalele produse. Pentru grâul de panificație, reperul DAP este de aproximativ 219 euro/tonă, față de 203 euro/tonă anterior (+16 euro/tonă). DAP (livrare la destinația convenită, înainte de descărcare) include efectul transportului până la Constanța și nu reprezintă suma netă disponibilă tuturor fermierilor.
În paralel, seria oficială FOB (marfă încărcată la bordul navei) arată pentru 13–19 iulie 2026 un grâu de panificație la 202,24 euro/tonă în Portul Constanța. Publicația notează că diferența dintre DAP și FOB nu poate fi interpretată ca profit/pierdere fără detalii despre data livrării, calitate, manipulare, depozitare și costuri logistice.
La 22 iulie, contractele MATIF (contracte standardizate pentru livrări viitoare, nu oferte directe către ferme) au rămas peste cotațiile medii din România: grâul (septembrie 2026) la 234,25 euro/tonă, față de 180,40 euro/tonă media națională; porumbul (noiembrie 2026) la 251,75 euro/tonă, față de 186,34 euro/tonă; rapița (noiembrie 2026) la 555,25 euro/tonă, față de 471,07 euro/tonă.
În fundal, riscurile logistice din bazinul Mării Negre susțin cotațiile portuare și bursiere. Agronet notează că exporturile Ucrainei prin Marea Neagră s-ar fi redus de la aproximativ 6 milioane la 4 milioane de tone lunar, iar redirecționarea unor volume ar putea pune presiune pe Portul Constanța, pe Dunăre și pe transportul feroviar, cu efecte atât asupra cererii, cât și asupra costurilor logistice.
Concluzia analizei este că nu există o creștere uniformă a prețurilor: mediile interne scad la grâu și porumb, în timp ce reperele portuare și contractele internaționale rămân ridicate pe fondul riscurilor logistice și al unor perspective mai slabe pentru anumite recolte europene.
Pentru a compara ofertele, fermierii sunt îndemnați să verifice, punctual:
În acest context, o cotație bursieră sau portuară indică direcția pieței, dar nu echivalează cu un preț garantat încasabil, iar diferențele de regiune și de condiții comerciale pot cântări la fel de mult ca mișcarea pieței internaționale.
Recomandate
După averse, irigarea trebuie recalculată pe fiecare parcelă, altfel crește riscul de consum inutil de apă și de intervenții făcute „din obișnuință” , iar decizia corectă depinde de câtă apă a rămas efectiv în zona radiculară, nu de intervalul din calendar, potrivit Agronet . Recomandarea pentru 23 iulie este actualizarea „ bilanțului apei ” pentru fiecare parcelă, deoarece după ploi torențiale cantitatea căzută nu se traduce automat în apă disponibilă culturii. Infiltrarea, scurgerea de suprafață, băltirea și adâncimea rădăcinilor active pot schimba semnificativ situația din teren. Ce verifici înainte să pornești următoarea udare Publicația indică o verificare în câmp, cu măsurători și observații separate pe sole, pentru a evita decizii generalizate: notează ploaia măsurată în fiecare zonă irigată, nu doar valoarea „pe localitate”; controlează dacă apa a intrat în sol sau au apărut scurgeri pe pantă, rigole ori băltiri; verifică umiditatea în zona rădăcinilor active cu metoda disponibilă în fermă (senzor, sondă sau probă de sol); compară situația din sol cu stadiul culturii și consumul estimat pentru următoarele zile; păstrează observații distincte pentru sole cu textură, pantă, cultură sau sistem de irigare diferite. Cum se ajustează programul, practic Logica propusă este să pornești de la deficitul estimat înainte de ploaie și să scazi doar partea de apă pe care verificarea din parcelă o confirmă ca fiind utilă în zona radiculară. Apoi se adaugă consumul culturii dintre momentul ploii și următoarea dată posibilă de udare. Dacă deficitul rămas este mic, ciclul de irigare se mută; dacă solul s-a reavănat doar superficial, intervenția poate rămâne necesară, dar cu durată redimensionată după situația reală. Agronet atrage atenția că la culturile cu rădăcini mai puțin adânci sau aflate în faze sensibile verificarea trebuie făcută mai atent, iar pe soluri ușoare apa se poate redistribui rapid în profunzime. În schimb, pe terenuri tasate, grele sau în pantă, prioritatea devine identificarea scurgerii și a băltirii. Când amâni irigarea și ce verifici la instalații Recomandarea este să nu se intre în câmp și să nu se intervină la instalații în timpul descărcărilor electrice, vijeliei sau rafalelor periculoase. După episod, pornirea irigației se amână dacă solul este saturat, există băltiri sau infiltrarea nu poate fi încă apreciată. Înainte de reluare, se recomandă o verificare vizuală a conductelor, racordurilor, tamburului sau a echipamentelor mobile expuse vântului. Ce urmează în zilele următoare: actualizări repetate, nu „setări fixe” Pentru perioada imediat următoare, Agronet recomandă actualizarea fișei fiecărei sole cu ploaia măsurată, observația din sol, eventualele pierderi de apă și noua dată estimată pentru udare, cu reluarea calculului după următoarea ploaie reală sau dacă vremea se schimbă semnificativ. Publicația avertizează și asupra limitelor: o verificare superficială nu trebuie tratată ca certitudine pentru întreg profilul de sol. Dacă apar zone cu asfixie, eroziune, infiltrație neuniformă sau diferențe mari între senzori și aspectul parcelei, zona-problemă ar trebui separată în program și ar fi necesar sprijin tehnic pentru interpretare. [...]
Scumpirea motorinei împinge fermele să-și securizeze energia prin flote electrice , mai ales acolo unde există producție proprie din fotovoltaice și capacitate de stocare, potrivit Agronet . Miza devine una de cost și continuitate operațională, pe fondul riscurilor de aprovizionare și al volatilității la pompă. Creșterile recente de preț și discuțiile despre rute alternative de aprovizionare cu petrol, după perturbarea livrărilor din Kazahstan , readuc în prim-plan dependența agriculturii de combustibil importat. Publicația citează Adevărul, care notează că România caută surse alternative de petrol, în timp ce carburanții s-au scumpit deja. Motorina: risc de buget, nu doar de preț România a importat anul trecut peste 77% din necesarul de țiței pentru rafinare, iar peste 60% din importuri au provenit din Kazahstan, conform datelor prezentate de sursa citată în articol. Suspendarea temporară a livrărilor prin terminalul Consorțiului Conductei Caspice de la Novorossiisk a determinat autoritățile să analizeze rute alternative. Ministerul Energiei a transmis că stocurile minime de urgență de țiței și produse petroliere depășesc două milioane de tone și ar putea acoperi consumul pentru cel puțin 90 de zile într-o criză majoră. Rezervele reduc riscul unei întreruperi imediate, dar nu elimină presiunea asupra prețurilor. În piață, mai multe rețele de distribuție au majorat carburanții cu până la 15 bani pe litru, iar motorina se apropie de 10 lei pe litru. Pentru fermele care consumă zeci sau sute de mii de litri într-un an agricol, chiar și variații mici pot schimba semnificativ bugetul. De ce electrificarea contează doar dacă energia e produsă în fermă Agronet argumentează că un tractor electric alimentat exclusiv din rețea nu elimină toate riscurile, putând muta o parte din cost de la motorină la electricitate. Diferența apare când energia este produsă local, în fermă, prin panouri fotovoltaice, completate de baterii de stocare. În acest model, energia produsă poate fi direcționată către mai mulți consumatori, inclusiv: încărcarea tractoarelor și a încărcătoarelor electrice; alimentarea autoutilitarelor pe distanțe scurte; irigații și ventilație; pregătirea furajelor; răcirea și depozitarea producției; încărcarea bateriilor staționare. Contextul mai larg: energia solară a furnizat 25% din electricitatea consumată în Uniunea Europeană în iunie 2026 , însă publicația subliniază că asta nu garantează automat energie ieftină pentru fiecare fermă. Avantajul economic depinde de autoconsum, puterea instalată, costul racordării și capacitatea de stocare. Flota, mai realistă decât „un singur tractor mare” electric În locul înlocuirii directe a unui tractor diesel de 400 CP cu un echivalent electric, articolul indică drept scenariu mai plauzibil o flotă de utilaje mici și medii, programate în funcție de lucrări și de energia disponibilă. Ideea este operațională: unele tractoare lucrează, altele se încarcă, reducând timpii morți și presiunea pe infrastructură. Primele flote electrice ar avea cele mai mari șanse în ferme unde: utilajele revin zilnic la aceeași bază; lucrările au trasee și durate previzibile; există producție fotovoltaică proprie; ferma are putere suficientă pentru încărcare; sunt folosite mai multe tractoare compacte sau de putere medie; activitatea permite pauze pentru încărcare sau schimbarea bateriei. Exemplele indicate includ fermele zootehnice (transport intern, furaje, curățare adăposturi) și exploatațiile din livezi, podgorii, sere, pepiniere și legumicultură, unde necesarul de putere este adesea mai mic, iar reducerea zgomotului și lipsa gazelor de eșapament pot fi avantaje suplimentare. Limitele rămân la lucrările grele și la infrastructură Agronet notează că tractoarele electrice nu sunt încă pregătite să preia toate lucrările: campaniile fără întrerupere, lucrările grele ale solului și transportul sarcinilor mari cer autonomie ridicată și „realimentare” rapidă. În plus, masa acumulatorului poate influența greutatea utilajului și tasarea solului, iar bateria reprezintă o parte importantă din cost, cu degradare ce trebuie inclusă în calcul. Un alt obstacol este infrastructura: o stație de încărcare de mare putere poate necesita modernizarea branșamentului, a transformatorului și a instalației interne. Iar fermele cu fotovoltaice rămân vulnerabile la întreruperi de curent dacă nu au baterii și echipamente suplimentare. Pe termen scurt, concluzia operațională a articolului este că tranziția ar urma să înceapă mai degrabă cu flote mixte (diesel + electric), acolo unde investiția poate fi dimensionată ca „sistem” energetic al fermei, nu ca achiziție izolată de utilaj. Textul sursă este trunchiat spre final, astfel că detaliile despre această etapă nu sunt disponibile integral în extrasul furnizat. [...]
Ploile și avertizările meteo pot bloca lucrările de câmp în est, în timp ce vestul rămâne „fereastra” de lucru pentru 23 iulie. Buletinul meteo agricol publicat de Agronet la 22 iulie, ora 21:00, indică Dobrogea drept zona critică, cu o acumulare estimată de 14,9 mm în 24 de ore și probabilitate maximă de 83%, ceea ce poate afecta accesul pe parcele, siguranța tratamentelor și logistica de transport. Unde se strânge riscul operațional: Dobrogea și, în general, estul și zona montană Dobrogea este prezentată ca principal punct de prudență pentru ziua de lucru de mâine, chiar dacă precipitațiile estimate strict pentru „fereastra de lucru” sunt mai mici decât totalul pe 24 de ore. Publicația atrage atenția că ploaia din afara programului contează prin umezeala frunzei, starea solului și accesul pe teren. Pe același tipar, semnale de severitate (inclusiv nivel roșu indicat în date) apar în Moldova, Muntenia, Transilvania și zona montană, unde combinația de vânt, instabilitate și umiditate ridicată poate fragmenta programul sau impune amânări, în special la tratamente. Vestul: condiții mai bune pentru recoltare și transport, dar cu stres hidric Pentru Banat și Crișana, buletinul indică intervale în general favorabile pentru recoltare, transport și lucrări în câmp, cu precipitații foarte mici sau inexistente în fereastra de lucru. În același timp, în vest este menționată evapotranspirația de peste 6 mm (Banat și Crișana), ceea ce, potrivit notei operative, justifică verificarea umidității solului înainte de decizii de irigare. Maramureșul apare, de asemenea, cu o perspectivă stabilă și ploi reduse, cu recomandarea de verificare locală (inclusiv roua) înaintea tratamentelor. Ce lucrări sunt cele mai expuse și ce recomandă buletinul pentru dimineață În „orientarea rapidă”, Agronet recomandă amânarea tratamentelor și verificarea accesului în Dobrogea, Moldova, Muntenia și zona montană, pe fondul ploii, instabilității și vântului. Pentru vest și nord-vest (Banat, Crișana, Maramureș) sunt indicate cele mai bune perspective pentru recoltare și transport, cu condiția controlului local al parcelei. Punctele operaționale evidențiate în material includ: tratamentele: condiționate de frunză uscată, lipsa ploii apropiate și vânt acceptabil; în zonele avertizate este prudentă amânarea; recoltarea și transportul: favorizate în vest și nord-vest, dar dependente de umiditatea produsului și acces; cositul/uscarea/balotatul: necesită un interval uscat „real”, nu doar cantități mici estimate pe fereastra de lucru; zona montană: risc sever asociat furtunilor și vântului, cu impact pe acces, pășunat și transport. În ansamblu, buletinul separă ziua de mâine în două Românii agricole: una în care se poate lucra relativ coerent (vestul), și alta în care decizia depinde de verificări locale și de evoluția rapidă a instabilității (estul și zona montană). [...]
Cotația de referință pentru orzul furajer a trecut de 1 leu/kg în Portul Constanța , însă acest prag nu se traduce automat în același nivel la poarta fermei, din cauza costurilor și a condițiilor comerciale incluse în prețul portuar, potrivit Agronet . Pentru săptămâna 6–12 iulie 2026, cele mai recente date oficiale disponibile indică un reper de 195,46 euro/tonă , echivalentul a 1.024,48 lei/tonă , în condiția FOB Portul Constanța (marfa încărcată la bordul navei). Cotația este publicată de Comisia Europeană și este un reper de piață, nu o ofertă garantată pentru fiecare fermier. Creștere de aproape 3% în două săptămâni, pe seria FOB Constanța În intervalul 22–28 iunie, aceeași serie pentru orz furajer FOB Constanța indica 190,08 euro/tonă (995,24 lei/tonă). Până în săptămâna 6–12 iulie, prețul a urcat cu 5,38 euro/tonă , adică aproximativ 2,83% . De ce „1 leu în port” nu înseamnă „1 leu în fermă” Reperul de 1.024,48 lei/tonă include condiția FOB, ceea ce presupune că în preț sunt reflectate cerințe și costuri până la încărcarea în port. În practică, prețul primit de fermier la plecarea din siloz sau direct din exploatație poate fi mai mic, deoarece cumpărătorul acoperă, între altele, transportul, manipularea și analiza calității. Pentru perioada 29 iunie–5 iulie, datele regionale disponibile (la plecarea din siloz) indicau: Muntenia: 869,80 lei/tonă Banat: 861,79 lei/tonă Oltenia: 803,82 lei/tonă Publicația notează că aceste valori nu sunt direct comparabile cu reperul FOB din săptămâna următoare, deoarece diferă perioadele, piețele și condițiile comerciale. Depozitarea ajută la negociere, dar nu garantează un preț mai bun În debutul recoltării, fermierii fără spații de depozitare sau cu presiuni de plată (inputuri, rate, arendă) au fost mai expuși ofertelor sub 1 leu/kg. Cei care au putut păstra marfa au avut mai multă flexibilitate să aștepte o cotație mai apropiată de pragul urmărit. Totuși, depozitarea vine cu costuri care pot eroda câștigul: uscare și condiționare, pierderi cantitative, energie, manipulare, dobânda capitalului blocat și posibile penalizări de calitate. Recoltă estimată mai mare și riscuri logistice în regiune La începutul campaniei, Coceral estima producția de orz a României la 3,36 milioane de tone în 2026, peste prognoza anterioară de 3,26 milioane de tone. O ofertă mai mare poate pune presiune pe preț când volumele intră simultan pe piață, însă cererea pentru furajare și export a susținut reperul din Constanța. În același timp, contextul logistic din zona Mării Negre poate influența piața: reducerea capacității de export a Ucrainei și posibila redirecționare a unor volume prin România ar putea aglomera terminalele și transportul. Agronet avertizează însă că astfel de riscuri nu garantează un preț mai mare la fermier, deoarece transportul mai scump și întârzierile pot mări diferența dintre cotația portuară și ofertele din interiorul țării. Ce ar trebui să urmărească fermierii în ofertele concrete Înainte de vânzare, comparația corectă este cu un reper care folosește aceeași calitate, aceeași perioadă și aceeași condiție de livrare. Prețul final poate fi ajustat în funcție de umiditate, masa hectolitrică, corpuri străine, cantitatea lotului, termenul de plată și distanța până la baza de recepție. [...]
Riscul de furtuni și grindină în zona montană și în sud poate bloca lucrările de seară , în timp ce Dobrogea rămâne principala „fereastră” pentru recoltare și transport, potrivit buletinului meteo agricol publicat de Agronet la 18 iulie 2026, ora 18:00. Pentru fermieri, miza imediată este una operațională: unde se poate lucra în siguranță până la finalul zilei și unde utilajele ar trebui retrase rapid din câmp. În evaluarea pe regiuni, zona montană este indicată cu „risc sever” de furtuni și grindină, iar Muntenia și Oltenia cu risc ridicat, ceea ce restrânge lucrările expuse și crește probabilitatea de întreruperi bruște. În vest, problema dominantă nu este ploaia, ci combinația de căldură și vânt, care reduce calitatea ferestrei pentru tratamente și amplifică pierderile de apă din sol (evapotranspirația). Decizii practice pentru finalul zilei Buletinul recomandă ajustări rapide ale planului de lucru, în funcție de regiune: Zona montană: lucrările, transportul și pășunatul „cer verificare locală” înainte de continuare, pe fondul riscului sever de furtuni și grindină. Muntenia și Oltenia: tratamentele sunt de amânat, iar utilajele nu ar trebui lăsate pe parcele dacă instabilitatea se apropie. Dobrogea: recoltarea și transportul pot continua, dar cu atenție la vânt. Vest și București–Ilfov: căldura și evapotranspirația susțin verificarea necesarului de irigare după apus. Unde se mai poate lucra și unde crește riscul de oprire În Dobrogea , Agronet indică „cea mai bună fereastră de lucru”: vreme uscată, fără precipitații estimate în interval, dar cu vânt suficient de activ încât tratamentele să aibă doar ferestre scurte și să necesite verificare atentă. În Muntenia , riscul de furtuni și grindină impune oprirea rapidă a lucrărilor dacă instabilitatea se apropie; transportul este posibil doar cu monitorizare locală. În Oltenia , instabilitatea și avertizările la nivel portocaliu reduc siguranța lucrărilor, iar utilajele nu ar trebui menținute în câmp dacă apar tunete sau rafale. În Banat și Crișana , intervalul rămâne în general uscat (0 mm precipitații estimate în fereastra analizată), însă căldura și vântul limitează tratamentele; transportul poate continua, iar irigarea devine prioritară seara sau noaptea. În Maramureș și Transilvania , ploile izolate și instabilitatea pot scurta rapid intervalele utile, ceea ce face ca transportul să aibă prioritate față de lucrările sensibile la umezeală. În Moldova , lucrul este posibil, dar cu instabilitate locală și necesitatea de monitorizare pe teren. Pentru următoarele ore, concluzia operațională a buletinului este că „ultimele lucrări ale zilei depind de evoluția rapidă a instabilității”, ceea ce mută decizia de lucru de la planificare generală la verificare locală, parcelă cu parcelă. [...]
Ucraina separă din nou agricultura într-un minister dedicat, cu miză directă pe dosarul UE , o mutare care poate accelera alinierea la regulile europene și, în timp, poate influența competiția pe piața cerealelor din regiune, potrivit Agronet . Parlamentul ucrainean l-a numit pe Taras Vîsoțkîi la conducerea Ministerului Politicii Agrare și Alimentației pe 16 iulie 2026, în timpul formării noului cabinet. Decizia readuce agricultura sub coordonarea unei autorități centrale separate, după aproximativ un an în care atribuțiile sectorului au fost incluse într-un minister cu responsabilități economice și de mediu. Ministerul a fost refăcut prin reorganizarea Ministerului Economiei, Mediului și Agriculturii, constituit în iulie 2025, când atribuțiile fostului minister agricol au fost transferate către structura comună. Taras Vîsoțkîi a coordonat anterior politicile agricole ca secretar de stat adjunct și prim-adjunct al ministrului, iar între 14 mai și 4 septembrie 2024 a fost ministru interimar al Agriculturii. De ce contează: integrarea europeană împinge Kievul spre o structură separată Argumentul central pentru separarea portofoliului agricol este volumul de lucru asociat aderării Ucrainei la Uniunea Europeană. Capitolul dedicat agriculturii nu a fost încă deschis, iar autoritățile consideră necesară o instituție care să preia direct pregătirea legislației și negocierile din acest domeniu. În contextul aderării, o analiză Agronet arată că Ucraina ar urma să opereze schimbări în zone precum produsele pentru protecția plantelor, bunăstarea animalelor, agricultura ecologică, indicațiile geografice și administrarea subvențiilor. Totodată, ar fi necesare registre, sisteme de control și capacitate administrativă pentru aplicarea Politicii Agricole Comune. Publicația notează că adaptarea va cere investiții atât din partea statului, cât și a exploatațiilor agricole, iar recuperarea costurilor poate fi dificilă pentru fermele orientate spre export, cu marje reduse, mai ales dacă noile cerințe sunt introduse rapid. Prioritățile anunțate de noul ministru După numire, Vîsoțkîi a indicat patru direcții principale pentru activitatea instituției: pregătirea sectorului agricol pentru integrarea în Uniunea Europeană; refacerea producției agricole afectate de război; sprijinirea comunităților și fermelor din apropierea liniei frontului; digitalizarea administrației, atragerea investițiilor și deschiderea unor piețe noi. Ce înseamnă pentru România: fără efecte imediate, dar cu implicații pe termen mediu Din informațiile publicate până acum nu rezultă modificări imediate ale tarifelor, fluxurilor comerciale sau condițiilor de intrare a produselor ucrainene pe piața europeană. În această etapă, reînființarea ministerului este o schimbare instituțională, iar efectele pentru fermierii români depind de politicile ulterioare, de calendarul negocierilor cu UE și de modul în care Ucraina își adaptează sistemele de sprijin și standardele de producție. Separat de reorganizarea administrativă, Ucraina încearcă să mențină exporturile agricole în condițiile atacurilor asupra infrastructurii portuare. Capacitatea de export a cerealelor prin Marea Neagră „s-ar fi redus cu aproximativ o treime ”, ceea ce poate redirecționa volume către Dunăre, transportul feroviar și Portul Constanța. Potrivit Agronet, Vîsoțkîi a spus înaintea numirii că statul urmărește menținerea livrărilor cel puțin la nivelul sezonului anterior. Pe termen scurt, pentru producătorii români, concurența din bazinul Mării Negre rămâne mai relevantă decât schimbarea structurii guvernamentale de la Kiev, în condițiile în care ofertele de grâu din Ucraina și Rusia continuă să concureze cu marfa românească. [...]
