Agricultură10 feb. 2026
Fermierii cumpără îngrăşăminte Azomureş din port, deşi combinatul e la 30 km - producţia redusă afectează aprovizionarea locală
Fermierul Sebastian Tegla spune că ajunge să cumpere îngrășăminte Azomureș din port , deși combinatul este la circa 30 de kilometri de ferma sa, potrivit Revista Ferma . Agricultorul din Cipău (județul Mureș) leagă situația de reducerea sau sistarea producției la Azomureș în ultimii ani și avertizează că dependența de importuri crește costurile logistice pentru ferme. În articol, Tegla descrie combinatul de la Târgu Mureș ca fiind într-o situație critică și spune că, în paralel, el este nevoit să aducă volume mari de îngrășăminte din import. „Dau 600 de angajaţi afară plus 1.500 care erau închiriaţi pentru a asigura mentenanţa. Iar eu cumpăr 1.000 şi ceva de tone de îngraşământ din ţări pe care nici nu ştiu să le pronunţ numele. Şi plătesc o grămadă de bani”, afirmă fermierul. Pe lângă prețul îngrășămintelor, el indică drept problemă majoră transportul către și dinspre Portul Constanța. Tegla susține că îl costă 200 de lei pe tonă să ducă cereale la Constanța și încă 200 de lei pe tonă să aducă îngrășământul din port, deși există producție în proximitate. Potrivit relatării, fermierul lucrează aproape 700 de hectare. În același context, agricultorul spune că a discutat cu conducerea combinatului despre lipsa stocurilor înaintea campaniei de primăvară și menționează că una dintre justificările invocate ar fi fost prețul ridicat al gazului metan, materie primă esențială în producția de fertilizanți. Tegla consideră însă că producția ar fi putut fi făcută în lunile anterioare, cu depozitele încărcate, iar perioada rece folosită pentru mentenanță, ridicând întrebarea dacă este vorba de management sau de lipsă de interes pentru reluarea producției. Fermierul mai afirmă că a ajuns să cumpere îngrășăminte etichetate Azomureș, dar aduse din afara țării prin Portul Constanța, și susține că unele ar fi fost de calitate slabă. În opinia sa, reducerea producției interne într-un moment în care „recoltele sunt ieftine, iar inputurile scumpe” amplifică presiunea financiară asupra fermelor și adâncește vulnerabilitatea sectorului, inclusiv din perspectiva securității alimentare. [...]
