Știri
Știri din categoria Transport și logistică

Prețurile biletelor de avion cresc rapid la nivel global, după ce conflictul din Orientul Mijlociu a împins costurile combustibilului pentru avioane la cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, potrivit CNBC. Companiile aeriene avertizează că majorările tarifelor ar putea apărea în curând, pe măsură ce costurile operaționale cresc accelerat.
De la începutul operațiunilor militare ale Statelor Unite și Israelului împotriva Iranului, pe 28 februarie 2026, prețul combustibilului pentru avioane a crescut cu 58%, ajungând la aproximativ 3,95 dolari pe galon.
Directorul general al United Airlines, Scott Kirby, a declarat că majorarea prețurilor la combustibil va avea un impact „semnificativ” asupra rezultatelor financiare ale companiei în primul trimestru din 2026 și că scumpirea biletelor este probabilă într-un termen foarte scurt.
Totuși, cererea pentru călătorii aeriene rămâne ridicată: veniturile din rezervări sunt cu aproximativ 20% mai mari decât anul trecut.
Creșterea costurilor este legată direct de tensiunile din Strâmtoarea Hormuz, o rută prin care tranzitează aproximativ 20% din aprovizionarea globală cu petrol. Perturbarea traficului petrolier a împins prețul țițeiului peste 100 de dolari pe baril la începutul lunii martie.
Asociația Internațională a Transportului Aerian (IATA) avertizează că actualul conflict scoate la iveală vulnerabilitățile lanțului global de aprovizionare cu combustibil pentru aviație, în condițiile în care primele de risc de război și ocolirea spațiilor aeriene cresc suplimentar costurile.
Companiile aeriene sunt nevoite să modifice rutele pentru a evita zonele de conflict, ceea ce poate adăuga între 90 și 120 de minute la zborurile pe distanțe lungi și poate crește costurile cu mii de dolari pentru fiecare cursă.
Consecințele sunt deja vizibile:
Analiștii din industria aviatică avertizează că efectele reale asupra tarifelor vor deveni mai evidente în lunile următoare.
Potrivit estimărilor citate de presa internațională, prețurile biletelor ar putea fi cu 30–40% mai mari în sezonul de vară, în special pe rutele către Asia și Orientul Mijlociu, dar și pe alte destinații, din cauza efectului de domino asupra întregului sistem de transport aerian.
Recomandate

Costurile de transport maritim pentru petrol au explodat pe fondul unei penurii globale de petroliere, până la punctul în care o cursă SUA–China poate ajunge să coste mai mult decât o lansare standard SpaceX Falcon 9, potrivit Jalopnik . Miza economică este directă: scumpirea transportului de țiței se transmite în prețul petrolului și, implicit, în carburanți. Conform unei analize Bloomberg citate de publicație, închirierea unui petrolier pentru ruta SUA–China ar costa aproximativ 80 milioane de dolari (aprox. 368 milioane lei), comparativ cu 74 milioane de dolari (aprox. 340 milioane lei) pentru o lansare SpaceX Falcon 9. Bloomberg notează și un detaliu care indică severitatea dezechilibrului: aceeași sumă ar fi fost suficientă pentru a cumpăra „aproape același” petrolier la începutul acestui an. De ce s-a ajuns aici: penurie de nave și rute mai lungi Bloomberg leagă creșterea de o lipsă de capacitate în flota globală, amplificată de schimbări în fluxurile comerciale din Orientul Mijlociu și de modul în care este gestionat tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz . Producătorii din regiune ar fi devenit mai dependenți de transferuri „navă-la-navă” (mutarea încărcăturii între vase pe mare), operațiuni care consumă timp și implică mai multe nave, prelungind cu circa o săptămână unele voiaje și „întinzând” efectiv flota disponibilă. În plus, dinamica „stop-start” a fluxurilor a agravat problema: când traficul prin Hormuz a scăzut, unele nave au navigat săptămâni întregi fără încărcătură în căutare de contracte, iar pe măsură ce transporturile își revin, vasele trebuie repoziționate din nou, un proces care poate dura săptămâni. Bloomberg mai indică și că pauza efectivă a exporturilor iraniene către China a forțat cumpărătorii chinezi să caute țiței în alte zone, crescând cererea pentru petroliere pe rutele „mainstream”. Efectul în costul pe baril și presiunea asupra prețurilor la combustibili Pe lângă penuria de nave, Jalopnik menționează că unele petroliere au fost scoase din uz pentru reparații, după avarii, reducând și mai mult capacitatea disponibilă. Totodată, evitarea zonelor cu risc ar fi împins unele nave pe rute ocolitoare care adaugă „mii de mile” la fiecare cursă, ceea ce reduce numărul de voiaje lunare pe care le poate face fiecare navă. În acest context, Bloomberg estimează că un cost de transport care „obișnuia” să fie în medie 4,50 dolari pe baril (aprox. 21 lei) a urcat la 41 dolari pe baril (aprox. 189 lei), adică în jur de 45% din costul unui baril de West Texas Intermediate, potrivit aceleiași surse. Consecința economică este că, atunci când devine mai scump să muți petrolul, presiunea se duce în sus asupra prețului țițeiului și asupra prețurilor la pompă. Cine câștigă din scumpiri Bloomberg mai arată că proprietarii de petroliere beneficiază de un „câștig excepțional” (windfall), pe fondul tarifelor de transport în creștere, iar analiștii Clarksons Securities sunt citați cu ideea că, în lipsa unei capacități suplimentare, tarifele ajung să depindă tot mai mult de cât își permit clienții să plătească. Pentru piață, mesajul de fond este că scumpirea nu vine dintr-un salt al costurilor „spațiului”, ci dintr-un blocaj logistic maritim: când capacitatea de transport devine insuficientă și rutele se lungesc, costul de a muta energia crește abrupt, cu efecte în lanț în economie. [...]

Circulația pe sectorul DN1A–DN7 al A0 Nord ar urma să se deschidă „în scurt timp”, un pas cu impact direct asupra fluxurilor de transport din jurul Capitalei , potrivit Profit , care citează anunțul constructorului Retter Group . Informația vizează Autostrada Bucureștiului (A0), pe inelul nordic, între DN1A și DN7. Pentru companiile de transport și logistică, deschiderea acestui tronson înseamnă, în practică, o alternativă de ocolire a zonelor aglomerate din București și Ilfov și o potențială reducere a timpilor de tranzit pe rutele care leagă nord-vestul de vestul Capitalei. Retter Group descrie momentul ca fiind „oficial” și indică faptul că traficul va putea fi preluat în curând pe segmentul menționat. Publicația nu oferă, în materialul disponibil, o dată exactă a deschiderii sau detalii tehnice suplimentare (lungime, regim de circulație, restricții), astfel că termenul rămâne unul orientativ. De ce contează pentru transport și logistică Un tronson funcțional pe A0 Nord între DN1A și DN7 poate schimba modul în care sunt planificate cursele de distribuție și aprovizionare în jurul Bucureștiului, prin: mutarea unei părți din trafic de pe arterele urbane și periurbane pe infrastructură de tip autostradă; crearea unei legături mai eficiente între drumurile naționale care intră/ies din zona Capitalei; îmbunătățirea predictibilității timpilor de livrare, un element critic pentru operatorii de logistică. Ce urmează În lipsa unei date ferme în informațiile publicate, următorul reper practic pentru piață rămâne confirmarea oficială a momentului deschiderii și a condițiilor de trafic pe segmentul DN1A–DN7 al A0 Nord. [...]

Biletele de tren se scumpesc cu 6,61% din 13 decembrie , o majorare care va ridica costul călătoriilor atât la CFR Călători , cât și la operatorii privați, potrivit Digi24 . Ajustarea este făcută în funcție de inflație și vine pentru al patrulea an consecutiv în luna decembrie. Autoritatea pentru Reformă Feroviară (ARF) precizează că tarifele sunt actualizate anual, raportat la indicele de inflație. Noile prețuri intră în vigoare din 13 decembrie și vor fi valabile timp de un an. Ce înseamnă scumpirea pentru călători În exemplul dat, o călătorie pe ruta Cluj-Napoca – București va costa 147 de lei, față de 138 de lei în prezent, adică o creștere de 9 lei. În același timp, Digi24 notează că, din 2022 până în prezent, prețurile biletelor de tren au crescut cu peste 50%, ceea ce amplifică presiunea asupra bugetelor de transport, mai ales pentru pasagerii care nu beneficiază de reduceri. Reacții: nemulțumiri legate de raportul preț–calitate Scumpirea îi nemulțumește pe unii călători, care invocă nivelul serviciilor și veniturile din România. Printre reacțiile citate se numără și comparația cu transportul aerian, pe fondul apropierii de preț a unor rute interne. „Nu sunt justificate, în ideea în care facilități 0 și condiții 0”, spune un călător. „Eu și prietena mea suntem studenți și pentru noi este puțin mai ușor, dar pentru restul călătorilor, care nu beneficiază de reduceri, se va simți diferența”, spune o tânără studentă. „Am văzut că se apropie prețul de Cluj București cu cel de avion, deci nu prea văd de ce ar mai circula lumea cu trenul”, spune un alt călător. [...]

Transnet testează trenuri „heavy haul” mai lungi ca soluție de continuitate pe ruta de export Sishen–Saldanha , după ce a rulat o garnitură de 7,602 km în Africa de Sud, potrivit Digi24 . Miza operațională nu este doar recordul, ci dacă astfel de trenuri pot fi folosite în situații excepționale pentru a menține fluxurile de marfă pe una dintre cele mai importante linii de export ale țării. Testul a fost realizat de Transnet Freight Rail , divizia de marfă a companiei de stat Transnet. Garnitura a avut 696 de vagoane și a parcurs aproape 782 km, într-o cursă care a început pe 17 octombrie din orașul de coastă Saldanha și s-a încheiat a doua zi la minele din provincia Northern Cape. Întregul test de funcționare a durat două zile, iar vagoanele au fost goale. Ce a presupus, concret, testul Din punct de vedere tehnic și logistic, trenul a fost organizat în trei grupuri de vagoane și a fost tractat cu 12 locomotive electrice și diesel-electrice. Pentru coordonare a fost folosită tehnologia Radio Distributed Power, care permite controlul locomotivelor prin comunicații radio și distribuirea mai uniformă a forțelor de tracțiune și frânare de-a lungul trenului. Deși vagoanele nu au avut încărcătură, garnitura a cântărit aproximativ 15.830 de tone, conform datelor din articol. Limitări de infrastructură și coordonare în trafic Dimensiunea trenului a creat constrângeri directe de infrastructură: garnitura nu putea încăpea în liniile secundare de depășire de pe traseu. În consecință, echipele de operare și specialiștii în infrastructură au trebuit să coordoneze permanent circulația și semnalizarea pe parcursul testului. De ce contează pentru transportul de marfă Reprezentanții Transnet Freight Rail spun că obiectivul principal a fost testarea capacităților tehnice și operaționale, nu neapărat stabilirea unui record. Directorul executiv Russell Baatjies a declarat că datele obținute ar urma să fie folosite pentru dezvoltarea transportului feroviar de marfă și îmbunătățirea operațiunilor viitoare. Compania analizează rezultatele pentru a decide dacă trenuri de asemenea dimensiuni ar putea fi utilizate „în situații excepționale”, precum întreruperi majore sau incidente operaționale. Recordul, încă neomologat Cu o lungime exactă de 7.602 metri, trenul ar putea deveni cel mai lung care a circulat vreodată pe calea ferată, însă performanța nu este omologată oficial. Transnet Freight Rail a început demersurile către Guinness World Records , dar procedura ar putea fi complicată deoarece solicitarea de validare nu a fost depusă înainte de test, așa cum cer regulile organizației. În articol este menționat și recordul anterior: în 2001, compania BHP Iron Ore a operat în vestul Australiei un tren de 7,35 km, cu 682 de vagoane, record rămas în picioare aproximativ 25 de ani. [...]

Rusia încearcă să transforme Ruta Maritimă Nordică într-un coridor comercial utilizabil tot anul , mizând pe facilități fiscale și pe capital din Asia-Pacific, dar experții avertizează că obstacolele operaționale și riscurile geopolitice pot limita proiectul la un rol de nișă, potrivit Al Jazeera . Vladimir Putin a folosit discursul de la summitul Asia-Pacific Economic Cooperation (APEC) , susținut miercuri la Shenzhen, în China, pentru a cere investiții în regiunile arctice ale Rusiei, în condițiile în care Moscova vrea să extindă navigația pe Ruta Maritimă Nordică (Northern Sea Route – NSR) dincolo de fereastra actuală, în mare parte limitată la lunile de vară. Pachetul de sprijin invocat în presa rusă include scutiri de taxe pe profit, proprietate și teren, contribuții salariale reduse și contracte de închiriere preferențiale. Demersul vine după declarații similare făcute de Putin în septembrie, la Eastern Economic Forum din Vladivostok, unde a vorbit despre măsuri pentru extinderea infrastructurii de transport, energie și tehnologie necesare rutei. De ce contează: o rută alternativă, dar cu costuri și constrângeri mari NSR urmează coasta nordică a Rusiei pe aproximativ 5.600 km, de la arhipelagul Novaya Zemlya (vest) până la strâmtoarea Bering (est). O rută arctică mai previzibilă ar putea deveni atractivă într-un context în care comerțul global este afectat de crize de securitate în Orientul Mijlociu, inclusiv în zona strâmtorii Bab al-Mandeb (la intrarea în Marea Roșie, spre Canalul Suez) și în strâmtoarea Hormuz. În paralel, schimbările climatice prelungesc perioadele în care gheața permite navigația, iar Al Jazeera notează că, potrivit NASA, întinderea gheții marine arctice a atins anul acesta cel mai scăzut nivel din seria de observații satelitare. Ce spun experții: „nișă”, nu autostradă maritimă globală Andrey Todorov, cercetător la Netherlands Institute for the Law of the Sea (NILOS), spune că obstacolele rămân structurale: climă dură, vizibilitate redusă, ferestre scurte de navigație și gheață în derivă. În plus, o utilizare comercială serioasă ar necesita: nave capabile să opereze în gheață, mai puțin eficiente și mai greu de amortizat în afara apelor polare; comandanți, echipaje și operatori cu experiență specifică. Todorov se așteaptă ca ruta să rămână „foarte de nișă și limitată”, utilă mai ales pentru exportul resurselor minerale extrase în Arctica, cu cel mult o „foarte mică” parte din traficul de tranzit cu containere, la o scară incomparabilă cu rutele sudice tradiționale. Ksenia Vakhrusheva, consilier pe proiecte arctice la Bellona Environmental Transparency Center din Vilnius, afirmă că Moscova urmărește investiții chineze inclusiv pentru că nu ar avea resursele financiare necesare pentru a duce proiectul la capăt. Ea leagă presiunea de nevoia Rusiei de a redirecționa exporturile de petrol și gaze către Asia, în contextul sancțiunilor europene și al riscurilor de securitate din Marea Neagră. Vakhrusheva consideră nerealistă transformarea NSR într-o rută maritimă globală, subliniind că traseul este „sub controlul total al Rusiei”, ceea ce ar putea descuraja dependența altor actori, inclusiv China. O opinie mai optimistă vine de la Pavel Devyatkin, senior associate la The Arctic Institute, care spune că parteneri din Asia-Pacific precum China, Japonia și Coreea de Sud ar putea răspunde apelului lui Putin. Totuși, el enumeră și vulnerabilități: capacitate limitată de căutare și salvare, riscuri de mediu odată cu intensificarea traficului și posibilitatea ca Arctica să fie atrasă într-o confruntare geopolitică. Riscuri de mediu și tensiuni geopolitice Din perspectiva mediului, intensificarea transportului maritim ar putea crește emisiile de „carbon negru” (particule rezultate din ardere incompletă, care accelerează topirea gheții), poluarea și presiunea asupra biodiversității. Al Jazeera citează o analiză din 2024 publicată în Ocean & Coastal Management, care a identificat efecte negative asupra apelor, emisiilor în aer și faunei. Pe plan geopolitic, o mare parte din NSR traversează zona economică a Rusiei, unde Moscova reglementează navigația. În același timp, cooperarea Rusia–China pe această rută se intensifică, iar președintele SUA, Donald Trump, a susținut în repetate rânduri că Washingtonul ar trebui să preia controlul asupra Groenlandei pentru a împiedica Rusia și China să domine Arctica. Publicația notează și un acord semnat în septembrie de SUA, Danemarca și Groenlanda, la New York, care ar acorda Washingtonului o prezență militară sporită pe insulă, pe fondul tensiunilor cu aliații europeni. În ansamblu, mesajul transmis la APEC indică o accelerare a eforturilor Rusiei de a atrage capital și parteneri pentru NSR, însă evaluările experților din material sugerează că, cel puțin pe termen previzibil, ruta arctică are șanse mai mari să rămână un instrument logistic pentru exporturile rusești decât o alternativă majoră la coridoarele maritime globale consacrate. [...]

Portul Constanța este luat în calcul ca hub de intrare și distribuție pentru mărfurile sud-coreene în Europa , în contextul discuțiilor dintre Camera de Comerț și Industrie a României și Camera de Comerț și Industrie Busan, potrivit Newsweek . Miza este extinderea cooperării economice pe lanțul maritim–logistică, cu potențial de a crește fluxurile de import/export și de a consolida rolul Constanței în rutele comerciale Asia–Europa. Într-o întâlnire organizată luni, 16 noiembrie, de CCIR, delegația sud-coreeană a fost condusă de Yang Jae Saeng, președintele Camerei de Comerț și Industrie Busan. Discuțiile au vizat transportul maritim, logistica, industria navală și energia, cu accent pe dezvoltarea de parteneriate între porturile Constanța și Busan. Comerț bilateral: 831,46 milioane euro în 2025, cu deficit pe partea României Secretarul general al CCIR, Ovidiu-Ioan Silaghi, a indicat că schimburile comerciale România–Coreea de Sud au ajuns anul trecut la aproximativ 831,46 milioane de euro. Structura fluxurilor arată un dezechilibru: exporturile României au fost de circa 150 de milioane de euro, iar importurile din Coreea de Sud de aproximativ 682 de milioane de euro. Pe lângă zona portuară, CCIR a punctat potențial de dezvoltare în industria auto, IT, producția de echipamente electrice, energie, agricultură, construcții și infrastructură. „Pentru companiile coreene care doresc să își extindă prezența în Europa, Constanța poate fi o poartă importantă de intrare și distribuție a mărfurilor pe piața europeană.” De ce contează Busan pentru Constanța: volum și conectivitate globală Busan este cel mai mare port al Coreei de Sud și al doilea oraș ca mărime din țară, iar în 2026 marchează 150 de ani de la deschiderea portului. Conform informațiilor prezentate, portul ocupă locul șapte la nivel mondial la traficul de containere, ceea ce îl face un nod relevant pentru rute maritime cu volum mare. Yang Jae Saeng a amintit că relațiile dintre cele două camere de comerț datează din 2005 și au fost consolidate în 2024 prin semnarea unui acord de cooperare. El a mai spus că relațiile economice bilaterale s-au extins de la componente auto și oțel către energie nucleară, industria de apărare, construcții și infrastructură. „Busan este o poartă către Asia, iar Constanța, cel mai mare port de la Marea Neagră, este o poartă către Europa.” Ce urmează: evenimente de afaceri și o posibilă delegație la Busan CCIR a propus consolidarea parteneriatului cu instituția sud-coreeană, identificarea domeniilor de interes comun și organizarea unor evenimente de afaceri dedicate companiilor din ambele țări. Partea sud-coreeană a invitat, totodată, o delegație de afaceri românească la Busan, cu argumentul că o astfel de vizită ar putea accelera schimburile și ar facilita noi relații comerciale. [...]