COST$946.75+1.88%WTI/USD$90.96+0.66%XBR/USD$102.93-0.03%CO1$104.46+0.60%CL1$91.70+0.52%

Costurile de transport maritim pentru petrol au explodat pe fondul unei penurii globale de petroliere, până la punctul în care o cursă SUA–China poate ajunge să coste mai mult decât o lansare standard SpaceX Falcon 9, potrivit Jalopnik. Miza economică este directă: scumpirea transportului de țiței se transmite în prețul petrolului și, implicit, în carburanți.

Conform unei analize Bloomberg citate de publicație, închirierea unui petrolier pentru ruta SUA–China ar costa aproximativ 80 milioane de dolari (aprox. 368 milioane lei), comparativ cu 74 milioane de dolari (aprox. 340 milioane lei) pentru o lansare SpaceX Falcon 9. Bloomberg notează și un detaliu care indică severitatea dezechilibrului: aceeași sumă ar fi fost suficientă pentru a cumpăra „aproape același” petrolier la începutul acestui an.

De ce s-a ajuns aici: penurie de nave și rute mai lungi

Bloomberg leagă creșterea de o lipsă de capacitate în flota globală, amplificată de schimbări în fluxurile comerciale din Orientul Mijlociu și de modul în care este gestionat tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz. Producătorii din regiune ar fi devenit mai dependenți de transferuri „navă-la-navă” (mutarea încărcăturii între vase pe mare), operațiuni care consumă timp și implică mai multe nave, prelungind cu circa o săptămână unele voiaje și „întinzând” efectiv flota disponibilă.

În plus, dinamica „stop-start” a fluxurilor a agravat problema: când traficul prin Hormuz a scăzut, unele nave au navigat săptămâni întregi fără încărcătură în căutare de contracte, iar pe măsură ce transporturile își revin, vasele trebuie repoziționate din nou, un proces care poate dura săptămâni. Bloomberg mai indică și că pauza efectivă a exporturilor iraniene către China a forțat cumpărătorii chinezi să caute țiței în alte zone, crescând cererea pentru petroliere pe rutele „mainstream”.

Efectul în costul pe baril și presiunea asupra prețurilor la combustibili

Pe lângă penuria de nave, Jalopnik menționează că unele petroliere au fost scoase din uz pentru reparații, după avarii, reducând și mai mult capacitatea disponibilă. Totodată, evitarea zonelor cu risc ar fi împins unele nave pe rute ocolitoare care adaugă „mii de mile” la fiecare cursă, ceea ce reduce numărul de voiaje lunare pe care le poate face fiecare navă.

În acest context, Bloomberg estimează că un cost de transport care „obișnuia” să fie în medie 4,50 dolari pe baril (aprox. 21 lei) a urcat la 41 dolari pe baril (aprox. 189 lei), adică în jur de 45% din costul unui baril de West Texas Intermediate, potrivit aceleiași surse. Consecința economică este că, atunci când devine mai scump să muți petrolul, presiunea se duce în sus asupra prețului țițeiului și asupra prețurilor la pompă.

Cine câștigă din scumpiri

Bloomberg mai arată că proprietarii de petroliere beneficiază de un „câștig excepțional” (windfall), pe fondul tarifelor de transport în creștere, iar analiștii Clarksons Securities sunt citați cu ideea că, în lipsa unei capacități suplimentare, tarifele ajung să depindă tot mai mult de cât își permit clienții să plătească.

Pentru piață, mesajul de fond este că scumpirea nu vine dintr-un salt al costurilor „spațiului”, ci dintr-un blocaj logistic maritim: când capacitatea de transport devine insuficientă și rutele se lungesc, costul de a muta energia crește abrupt, cu efecte în lanț în economie.