Știri
Știri din categoria Transport și logistică

Majorarea tarifului la metrou la 7 lei, de la 1 mai, aduce un câștig financiar limitat pentru Metrorex, dar mută presiunea pe călători, susține deputatul USR Cătălin Drulă, într-o postare citată de Agerpres. Fostul ministru al Transporturilor afirmă că scumpirea este consecința unor costuri de personal și de operare în creștere, pe care compania le transferă către populație.
Drulă indică drept principală problemă structura de cost a Metrorex, în special cheltuielile de personal, despre care spune că au crescut cu 328% în ultimii zece ani: de la 333 milioane de lei în 2016 la 1.093 milioane de lei în 2026. El afirmă că Metrorex are în prezent 5.000 de angajați și estimează un „optim” de 3.500, amintind că în 2021, în mandatul său, personalul a fost redus de la 5.800 la 5.000.
Potrivit calculelor prezentate de Drulă, impactul asupra veniturilor Metrorex ar fi relativ mic raportat la dimensiunea cheltuielilor companiei. El estimează că scumpirea ar aduce 59 milioane de lei în plus în 2026, în condițiile în care cheltuielile totale ar ajunge la 1,8–2 miliarde de lei, ceea ce ar însemna un plus de venituri de circa 2–3%.
În același timp, Drulă susține că efectul asupra utilizatorilor este semnificativ, întrucât tariful ar crește cu 40% (de la 5 lei la 7 lei).
Deputatul amintește că, în ianuarie 2025, prețul unei călătorii a crescut de la 3 lei la 5 lei, iar încasările ar fi urcat doar cu 35%, deși tariful a fost majorat cu 66%. În opinia sa, o nouă creștere nu va genera o majorare proporțională a veniturilor, deoarece o parte dintre călători ar migra către alte opțiuni (taxi, servicii de tip ride-hailing, STB sau mașina personală), cu efecte negative asupra traficului și poluării.
Ministrul demisionar al Transporturilor, Ciprian Șerban, a declarat că a semnat ordinul de majorare, dar că decizia a fost inițiată de Consiliul de Administrație al Metrorex. El a invocat și creșterea costurilor cu energia electrică, despre care a spus că s-a majorat cu 160% de la ultima scumpire.
„A fost o propunere a Consiliului de Administrație. A urmat toți pașii procedurali. Mi-a ajuns la mapă, am semnat acel ordin.”
Majorarea tarifelor pentru călătoria cu metroul urmează să intre în vigoare la 1 mai, după ce propunerea Consiliului de Administrație al Metrorex a fost aprobată de Ministerul Transporturilor.
Ca soluție alternativă la scumpire, Drulă afirmă că Metrorex plătește 20 de milioane lunar pe contractul de mentenanță cu Alstom, dar ar avea de încasat penalități de 300 de milioane de lei de la companie. El propune negocierea unei compensări parțiale lunare, în locul creșterii tarifelor.
Recomandate

Proiectul de lege pentru transportul alternativ păstrează „comodatul”, mecanism acuzat că alimentează evaziunea , într-o piață de cel puțin 1 miliard de euro pe an (aprox. 5 miliarde lei), potrivit unei investigații HotNews , bazată pe informații și estimări prezentate de site-ul de investigații Snoop și pe date din domeniu. Miza este una de reglementare și venituri bugetare: în timp ce statul încearcă să „strângă” zona ridesharing-ului (transport alternativ), forma actuală a legii ar menține contractele de comodat – o soluție juridică prin care mașinile pot fi folosite fără a fi trecute efectiv pe firmă – despre care sursa susține că a fost folosită pentru a evita fiscalizarea și pentru a muta rapid flote între entități. Dimensiunea pieței și cât ajunge la stat Potrivit datelor citate, în 2025 existau peste 100.000 de ecusoane Bolt și Uber, conform Autorității Rutiere Române (ARR), informație preluată de ZF. În același timp, Snoop indică, pe baza unor surse din domeniu, că ar fi: 66.000 de mașini autorizate pentru transport alternativ în România; peste 29.000 de entități juridice autorizate pentru Uber/Bolt, dintre care 17.000 PFA și peste 10.000 SRL; în 2025 ar fi fost aproape 90.000 de mașini autorizate. Estimarea de piață citată în material, realizată pentru Snoop de Alexandru Ecea (consilier financiar specializat în ridesharing), pornește de la 80.000 de șoferi atestați, 12 curse/zi, 20 lei/cursă și 300 de zile lucrate/an, rezultând 5,760 miliarde lei (aprox. 1,152 miliarde euro). Un șofer intervievat de Snoop, Rareș Dima (Constanța), susține că statul ar fiscaliza „cel mult 20%” din banii generați în domeniu, restul fiind pierdut prin evaziune și concurență neloială. El afirmă că a renunțat să lucreze prin flote și și-a făcut PFA, depunând sesizări la DNA și ANAF . „Comodatul” și firmele-fantomă: cum ar funcționa schema Investigația descrie un tipar în care firme-fantomă folosesc comodatul pentru a evita înregistrarea mașinilor pe companie, ceea ce ar permite mutarea rapidă a flotelor. Aceste entități ar avea sedii fictive și administratori greu de identificat, iar când apar probleme, ar fi înființate alte firme, reluându-se ciclul. În plan politic, HotNews notează că mai mulți parlamentari PSD, inclusiv fostul ministru al Transporturilor Ciprian Șerban, sunt inițiatori ai legii care ar trebui să reglementeze ridesharing-ul, iar forma ei actuală include în continuare comodatul, deși acesta este reclamat ca facilitator al evaziunii. Corupție și controale: cazul ARR și cifrele Antifraudă Materialul amintește dosarul în care a fost arestat șeful ARR, Cristian Anton, după un denunț al unor șoferi care au reclamat la DNA că li s-ar fi cerut o mită de 700 de euro pentru obținerea unui atestat Uber. În același context, HotNews descrie cazul ca parte dintr-un „lanț” în care zona de control, autorizare și bani ar fi conectată politic. Pe partea de verificări fiscale, o persoană implicată în discuții la Ministerul Transporturilor și Guvern afirmă (sub anonimat) că în ultimii ani ar fi fost dovedite peste 200 milioane de euro evaziune, dar doar pe o parte din piață, susținând că ar fi fost verificate circa 10% dintre societățile din domeniu. Șeful Antifraudă, Tudor Rudău, a declarat la Digi24 (7 octombrie) că în 2025 și „până la această dată” au fost constatate prejudicii de 370 milioane lei, iar estimările ar putea depăși 500 milioane lei (aprox. 100 milioane euro), potrivit informațiilor redate în articol. Ce urmează și de ce contează Dacă proiectul de lege rămâne în forma care păstrează comodatul, riscul semnalat în investigație este ca statul să conserve o portiță folosită pentru a ascunde flote și a evita taxele, într-o piață mare, cu zeci de mii de mașini și entități juridice. În paralel, controalele și suspendările punctuale de firme nu ar rezolva problema de fond, dacă mecanismul legal care permite „rotirea” rapidă a vehiculelor și a firmelor rămâne neschimbat. (Investigația este realizată de Snoop , iar continuarea este publicată aici: Snoop .) [...]

Reducerea timpilor de așteptare la frontiere după intrarea completă în Schengen a început să se traducă în economii și volume mai mari în transporturi , dar presiunea se mută rapid pe infrastructura internă, unde blocajele pot limita câștigurile, potrivit Economedia , care citează o analiză SeeNews. Eliminarea controalelor la frontierele interne ale UE de la 1 ianuarie 2025 a scos din ecuație unul dintre principalele riscuri operaționale pentru transportul de marfă prin România și Bulgaria, întărind coridoarele care leagă Europa Centrală de Marea Neagră și Turcia. Camera Transportatorilor Rutieri din Bulgaria a indicat o accelerare a traficului la frontierele cu România și Grecia și faptul că traversarea poate fi realizată acum în 24 de ore, „de neconceput anterior”. Directorii generali ai Gebrüder Weiss România și Bulgaria, Viorel Leca și Lyudmil Elshishki, spun că planificarea transporturilor nu mai este construită în jurul unor marje de siguranță pentru blocaje la frontieră, ci în funcție de cerințele reale ale clienților. În evaluarea lor, Schengen a îmbunătățit „fundamental” fiabilitatea operațională și integrarea celor două piețe în rețeaua logistică europeană. Economiile din timpii pierduți la frontieră: de la costuri structurale la câștiguri directe Înainte de aderarea completă, camioanele așteptau frecvent 8–10 ore la frontiera Ungaria–România și peste 8 ore la frontiera România–Bulgaria. Acum, timpul lunar de staționare la frontieră pentru un camion a scăzut de la aproximativ 40 de ore la 10–15 ore. Impactul financiar este semnificativ. UNTRR estimează că, înainte de Schengen, camioanele românești petreceau anual 23,5 milioane de ore în așteptare la frontierele cu Bulgaria și Ungaria, cu un cost pentru industrie de aproximativ 2,55 miliarde de euro (aprox. 12,8 miliarde lei) doar în 2023. Separat, Gebrüder Weiss estimează beneficii economice pentru Bulgaria de peste 650 de milioane de euro anual (aprox. 3,25 miliarde lei), prin reducerea costurilor de transport și a timpilor pierduți. Pe fondul acestor schimbări, în Bulgaria piața transportului rutier de marfă crește cu aproximativ 3,5% în 2025, susținută de eliminarea timpilor de așteptare și de o mai bună predictibilitate a programelor. La nivel macro, analiștii citați de companie estimează un plus de circa un punct procentual la creșterea PIB atât în România, cât și în Bulgaria, pe seama cererii mai mari de servicii de transport. Volume mai mari în transport și investiții în logistică, dar cu un „gât de sticlă” intern Datele oficiale indică o intensificare a transportului de marfă în primul an după aderare: transportatorii rutieri români au transportat în 2025 aproximativ 329,4 milioane de tone (+2,1%), după un avans de 0,4% în 2024. În Bulgaria, volumele au urcat cu 11,8%, la 165,7 milioane de tone, după un declin de 10,4% în anul precedent. Schengen împinge și reconfigurarea fluxurilor: companiile redirecționează marfa prin coridorul Bulgaria–România, în special pe relațiile dintre România și Europa Centrală, Germania și țările Benelux, iar interesul crește pentru soluții logistice integrate (transport, depozitare, distribuție regională). Gebrüder Weiss indică industrii precum automotive, retail, bunuri de larg consum (FMCG) și echipamente industriale ca fiind mai dispuse să includă România și Bulgaria în rețelele lor logistice. În România, vestul țării este văzut ca punct strategic de acces către Europa Centrală, cu interes pentru depozite și facilități de cross-docking (platforme de transbordare rapidă) în jurul orașelor Arad, Oradea și Timișoara. Portul Constanța și piața spațiilor logistice: semnale mixte, dar investiții în creștere Portul Constanța își consolidează rolul de poartă de intrare la Marea Neagră pentru mărfuri din Asia și Caucaz către UE. În 2025, volumul total manipulat a scăzut cu 12,8%, la 67,6 milioane de tone, după volume excepționale generate de războiul din Ucraina, însă numărul navelor a crescut cu 8,8% (la 4.852), iar traficul de mărfuri generale a avansat cu 25%. Pe partea de investiții, România alocă peste 750 de milioane de lei pentru modernizarea accesului feroviar către port. DP World a extins capacitatea terminalelor de containere după o investiție de 130 de milioane de euro (aprox. 650 milioane lei), iar alte 100 de milioane de euro (aprox. 500 milioane lei) sunt investite în electrificarea terminalului Constanța Sud; suplimentar, 33 de milioane de euro (aprox. 165 milioane lei) merg către modernizarea rețelelor de apă și canalizare ale portului. Efectele se văd și în imobiliarele industriale: potrivit Colliers, cererea de spații industriale și logistice în România aproape s-a dublat în 2025, la aproape 1 milion de metri pătrați, de la circa 600.000 mp în anul anterior, iar peste jumătate din tranzacții sunt cerere nouă sau preînchirieri. În Bulgaria, CBRE estimează că relaxarea controalelor la frontieră stimulează cererea de depozite și centre de distribuție în zona Sofiei și de-a lungul coridoarelor principale. Infrastructura rămâne testul care decide cât din beneficiu se materializează Industria avertizează că avantajele Schengen vor fi valorificate complet doar cu modernizarea infrastructurii rutiere. Camera Transportatorilor Rutieri din Bulgaria indică drept blocaj coridorul Ruse–Giurgiu, unde reabilitarea Podului Prieteniei continuă să afecteze traficul. Gebrüder Weiss susține că „principalele constrângeri s-au mutat” de la frontieră către infrastructura internă. Pe lângă infrastructură, compania menționează deficitul de șoferi, costurile în creștere (combustibil, asigurări, întreținere) și noile cerințe de digitalizare a transporturilor și facturare electronică. „Dezechilibrele moștenite din perioada de dinaintea aderării la Schengen necesită timp pentru a fi eliminate complet. Ani întregi de ineficiențe structurale și pierderi generate de timpii de așteptare la frontieră nu pot fi recuperați peste noapte, chiar dacă tendința din 2025 este clar pozitivă.” România continuă extinderea rețelei rutiere: autostrăzile și drumurile expres au ajuns de la sub 1.000 km înainte de pandemie la aproximativ 1.400 km, iar peste 300 km sunt programați pentru finalizare în 2026; pe termen lung, încă aproximativ 1.000 km sunt în proiectare sau construcție. În paralel, Bulgaria, România și Grecia au în plan trei noi poduri peste Dunăre (al doilea Giurgiu–Ruse, Silistra–Călărași și Nikopol–Turnu Măgurele), plus modernizări ale conexiunilor rutiere, feroviare și de transport cu feribotul. [...]

Ungaria pregătește investiții feroviare de 9,8 miliarde euro până în 2035 (aprox. 51,3 miliarde lei), într-un program care mizează pe bani europeni și pe concesiuni pentru a moderniza rapid infrastructura și materialul rulant, potrivit Ziarul Financiar . Miza economică este dublă: reducerea dependenței de combustibili fosili și creșterea predictibilității transportului, într-un context european în care electrificarea este văzută ca soluție de stabilitate industrială. Programul, prezentat săptămâna aceasta de guvernul condus de Peter Magyar , este descris ca fiind „unic prin mărime în istoria țării” și urmărește să facă trenul o alternativă mai atractivă la mașină, în special pentru navetiști și pentru transportul suburban al marilor orașe. Ce include programul și ce ținte operaționale are Planul de dezvoltare are mai multe componente, cu impact direct în calitatea serviciilor și în timpii de călătorie: înjumătățirea vârstei locomotivelor și vagoanelor; modernizarea gărilor; creșterea vitezei medii pe principalele linii la cel puțin 100 km/h, ceea ce ar presupune viteze de deplasare de 160–200 km/h; lansarea unui plan național de electrificare, cu ținta ca proporția serviciilor nepoluante să urce la 50%; îmbunătățirea conectării rețelei naționale la rețelele statelor vecine. Contextul de pornire este unul dificil: vârsta medie a trenurilor din flota feroviară din Ungaria este de 43 de ani, iar vagoanele de pasageri ale trenurilor non-intercity ajung și la 50 de ani, ceea ce afectează nu doar confortul și timpii de călătorie, ci și siguranța. De unde vin banii: UE, împrumuturi și concesiuni Finanțarea ar urma să fie asigurată din subvenții UE (la care guvernul anterior nu avea acces), împrumuturi europene pentru investiții și scheme de concesiuni, conform presei maghiare citate de ZF. Pentru piața de transport și logistică, combinația de granturi, creditare și concesiuni sugerează un program gândit să accelereze execuția, fără a pune integral presiunea pe buget. Efecte așteptate: trenul ca alternativă economică și energetică ZF plasează programul Ungariei într-o tendință mai largă: în Europa crește accentul pe transportul feroviar de marfă și pasageri, inclusiv pe fondul perturbărilor din piața combustibililor fosili. Argumentele economice invocate sunt legate de eficiența energetică a trenurilor, posibilitatea alimentării din surse interne (în cazul tracțiunii electrice), reducerea dependenței de importurile de petrol și costuri de infrastructură care, de regulă, fac kilometrul de cale ferată mai ieftin de construit decât cel de autostradă. În paralel, interesul maghiarilor pentru călătoriile cu trenul este în creștere, după o perioadă în care guvernul anterior a prioritizat autostrăzile și a închis multe rute feroviare secundare, înlocuind trenul cu autobuzul. Context regional: Ungaria se aliniază Poloniei Ungaria este prezentată ca alăturându-se Poloniei într-un „grup de state est-europene cu strategii coerente” și investiții masive în sector, ambele având producători de trenuri și material rulant. Un detaliu operațional relevant: după trei decenii, Ungaria va avea trenuri intercity noi, produse de grupul elvețian Stadler la fabrica sa din Polonia. În Polonia, programele actuale prevăd construirea și modernizarea a 10.000 km de cale ferată și investiții de 143 miliarde euro până în 2050, din care 97 miliarde euro pentru linii noi, iar guvernul de la Varșovia a indicat și importanța infrastructurii feroviare pentru mobilitatea armatei. Ce urmează Calendarul anunțat pentru Ungaria este până în 2035, însă articolul nu oferă un grafic de implementare pe proiecte sau etape. În lipsa acestor detalii, rămâne de urmărit cum vor fi structurate concret finanțările (granturi, împrumuturi, concesiuni) și ce proiecte vor intra primele în execuție, având în vedere țintele de viteză, electrificare și reînnoire a flotei. [...]

China a livrat primul transportator auto de 10.000+ vehicule cu sistem fotovoltaic integrat , un semnal că eficiența energetică și reducerea emisiilor devin criterii tot mai importante în logistica maritimă pentru exporturile auto, potrivit Global Times . Nava – un transportator auto de clasă 10.000 de vehicule, cu o capacitate de 10.800 – a fost predată marți unei companii sud-coreene, Korea Ocean Business Corporation, în urma unei ceremonii de semnare online la distanță, realizată de Guangzhou Shipyard International (GSI) împreună cu China Shipbuilding Trading. Ce aduce nou: fotovoltaic + propulsie duală, pentru consum și emisii mai mici Elementul distinctiv este integrarea unui sistem fotovoltaic de generare a energiei, descris ca fiind o premieră mondială pentru această clasă de nave. Transportatorul este echipat cu un sistem fotovoltaic conectat la rețea, de 200 kilowați vârf, și cu un generator pe arbore (shaft generator), configurație care, potrivit informațiilor citate, urmărește creșterea eficienței energetice și reducerea emisiilor. Nava este cu propulsie duală, putând funcționa atât cu combustibil convențional, cât și cu gaz natural lichefiat (LNG). Capacitatea de stocare a LNG de la bord este prezentată ca suficientă pentru a acoperi necesarul de combustibil pe durata întregii călătorii. Capacitate și utilizare: 14 punți și rute intercontinentale pentru comerțul auto Transportatorul are 14 punți pentru vehicule (nouă fixe și cinci ajustabile), ceea ce îi permite să transporte mai multe tipuri de încărcături: autoturisme, furgonete, remorci cu containere de marfă și camioane grele. În plus, poate transporta și anumite mărfuri periculoase ambalate, încadrate în Codul internațional pentru mărfuri periculoase maritime (IMDG). După livrare, nava urmează să fie închiriată către Hyundai Glovis și să opereze pe rute care leagă Asia de Asia de Sud-Est, America de Nord și Europa, în sprijinul comerțului global cu autovehicule. Context industrial: a patra navă de acest tip livrată de China Conform materialului citat, aceasta este a patra navă de clasă 10.000 de vehicule livrată de China. Transportatorul a fost dezvoltat împreună de GSI și Shanghai Merchant Ship Design and Research Institute și este clasificat de Det Norske Veritas (Norvegia) și Korean Register (Coreea de Sud), fiind proiectat pentru operare în ape nerestricționate la nivel global. [...]

Amenințarea unei blocade în Bab el-Mandeb începe să schimbe rutele navelor , amplificând riscul de perturbări logistice pe coridorul Asia–Europa prin Suez, într-un moment în care exporturile saudite de hidrocarburi sunt deja presate de blocajul din Ormuz, potrivit HotNews . Cel puțin nouă nave comerciale au făcut cale întoarsă în apropierea strâmtorii Bab el-Mandeb sau în Marea Roșie, după ce rebelii houthi au amenințat că vor impune o blocadă maritimă asupra Arabiei Saudite, conform datelor de monitorizare maritimă analizate de AFP și preluate de Agerpres. De ce contează: Bab el-Mandeb este o verigă-cheie pentru fluxurile Asia–Europa Bab el-Mandeb se află la extremitatea sudică a Mării Roșii și este folosită pentru a lega Asia de Europa prin Canalul Suez. În acest context, anunțul houthi a alimentat temeri privind perturbări importante ale traficului maritim pe una dintre cele mai importante rute comerciale globale. Semnale operaționale: nave care întorc din drum, dar traficul nu s-a oprit Potrivit site-ului de monitorizare maritimă Kpler , trei dintre navele care și-au schimbat cursul încărcaseră produse petroliere la terminalul saudit Yanbu (Marea Roșie). Portul Yanbu a devenit „crucial” pentru exporturile de hidrocarburi ale Arabiei Saudite după blocarea strâmtorii Ormuz de către Iran, ca răspuns la loviturile americane. Înainte de schimbarea rutei, două nave indicau ca destinații porturi din China (Qinzhou și Tianjin), iar o alta India (New Mangalore). Toate trei și-au inversat traiectoria marți, în timp ce se îndreptau spre sud, către Bab el-Mandeb; una dintre ele a întors din nou la câteva ore și și-a continuat miercuri drumul spre strâmtoare. Alte șase nave au făcut cale întoarsă din zona opusă strâmtorii, din Golful Aden sau Marea Arabiei. Tipurile de nave menționate includ: două portcontainere; un transportator de autovehicule; un cargou; două petroliere (dintre care unul cu încărcătură provenită din Emiratele Arabe Unite). Trei dintre aceste ambarcațiuni și-au reluat ulterior drumul spre Bab el-Mandeb. Indicator de piață: scădere moderată a traversărilor, fără blocaj efectiv În pofida ezitărilor și schimbărilor de direcție, traficul continuă în Bab el-Mandeb. Kpler indică 44 de nave care au traversat strâmtoarea pe 20 iulie (ziua anunțării blocadei). În cele cinci zile precedente, numărul maxim de treceri pe zi a fost de 53, iar minimul de 30. [...]

Consiliul General al Municipiului București a aprobat declanșarea insolvenței STB , o decizie prezentată ca măsură de protecție pentru bugetul Capitalei, în condițiile în care datoriile companiei au ajuns la aproximativ 3 miliarde de lei, potrivit Economedia . Primarul general Ciprian Ciucu a susținut că fără acest pas riscul era escaladarea penalităților și, în final, presiune directă asupra capacității de plată a Primăriei. În argumentația sa, Ciucu a legat situația STB de un potențial efect în lanț asupra finanțelor municipale, invocând inclusiv impactul asupra unor servicii și investiții publice, dacă datoriile ar fi continuat să crească. „Ne-a trecut glonțul pe la ureche. Dacă nu luam această decizie astăzi, ar fi crescut și mai mult datoriile, ar fi crescut și mai mult penalitățile și ar fi atras după sine chiar incapacitatea de plată a Primăriei Generale. Ceea ce ar însemna adio termoficare, adio proiecte de investiții, adio servicii publice de calitate”, a declarat Ciprian Ciucu. Miza financiară: costuri și datorii comparabile cu bugetul PMB Primarul a afirmat că impactul financiar al situației depășește nivelul datoriilor curente. Potrivit acestuia, costurile aferente transportului public pentru anul 2025, împreună cu datoriile și penalitățile acumulate, se ridică la aproximativ 5,6 miliarde de lei, sumă pe care a descris-o ca fiind apropiată de întregul buget al Primăriei Municipiului București. „Ca să înțelegeți dimensiunea problemei, costul transportului în comun dintr-un singur an (2025), plus toate datoriile și penalitățile, se ridică la 5,6 miliarde de lei. Aproape cât tot bugetul PMB. Dacă, prin absurd, ar fi trebuit să plătim totul, Bucureștiul nu mai rămânea cu nimic. Asta e singura soluție ca să nu ne fie poprite conturile.” Ciucu a mai spus că decizia de inițiere a insolvenței ar fi trebuit luată cu mai mulți ani în urmă și că, deși la începutul acestui an a cerut conducerii STB un plan de reformare, măsurile propuse nu au produs „rezultate vizibile”. Ce urmează și ce se întâmplă cu transportul public Următorul pas procedural este depunerea cererii de deschidere a insolvenței la Tribunalul București , iar procedura poate fi deschisă doar după o decizie a judecătorului-sindic. Primarul a dat asigurări că intrarea în insolvență nu va afecta funcționarea transportului public: serviciile STB ar urma să continue, iar angajații și furnizorii companiei să fie plătiți pe durata procedurii. [...]