Știri
Știri din categoria Știință

China a plasat pe orbită satelitul pakistanez PRSC-EO3 , într-o misiune care consolidează cooperarea spațială China–Pakistan și extinde capacitatea Pakistanului de a obține date de teledetecție (observarea Pământului) cu utilizări economice directe, potrivit IT之家 . Lansarea a avut loc pe 25 aprilie 2026, la ora 20:15 (ora Beijingului), de la Centrul de lansare a sateliților Taiyuan, folosind racheta purtătoare Long March 6 . Satelitul a intrat „cu succes” pe orbita planificată, iar misiunea a fost declarată încheiată fără incidente. Un element relevant pentru ritmul operațional al programului spațial chinez este că aceasta a fost a 640-a misiune a familiei de rachete Long March, conform aceleiași surse. Ce este PRSC-EO3 și de ce contează pentru utilizarea civilă PRSC-EO3 face parte din constelația pakistaneză de sateliți de teledetecție PRSC-EO, care, potrivit informațiilor publice citate, este alcătuită în prezent din trei sateliți. Platformele folosesc o concepție de proiectare unificată și sunt echipate cu încărcături optice de înaltă rezoluție (senzori care captează imagini detaliate). Publicația notează că masa la lansare a fiecărui satelit depășește 500 kg, iar PRSC-EO este prezentat drept cel mai mare satelit dezvoltat autonom de Pakistan până acum. Datele de teledetecție obținute de satelit ar urma să fie folosite pe scară largă în Pakistan, inclusiv pentru: evaluări în agricultură; planificare urbană și rurală; monitorizarea mediului. Context: lansarea anterioară a unei misiuni pakistaneze IT之家 amintește că precedenta lansare menționată în acest context a avut loc la 12 februarie 2026, când au fost trimiși pe orbită PRSC-EO2 și alți sateliți (în total șapte), într-o misiune desfășurată de la Taiyuan, din zona maritimă din apropierea Yangjiang (Guangdong), folosind racheta Jielong-3. [...]

Costul redus al dronei Geran-2, raportat la prețul interceptării, complică apărarea antiaeriană și explică de ce astfel de aparate rămân o problemă operațională chiar și pentru sisteme moderne, potrivit Libertatea . Publicația notează că o dronă de acest tip costă între 20.000 și 50.000 de dolari (aprox. 92.000–230.000 lei), în timp ce o rachetă interceptoare modernă poate ajunge la „câteva milioane de dolari”. În România, o dronă Geran-2 cu încărcătură explozivă cu fragmentare s-a prăbușit în noaptea de 24 spre 25 aprilie într-un cartier din Galați. Deși este prezentată ca produs al industriei rusești de apărare, aparatul este descris ca o variantă adaptată a dronei iraniene Shahed-136 . De ce contează: „cost disproporționat” și tactici de saturare Geran-2 este caracterizată drept o armă „low-cost” care nu mizează pe viteză, ci pe eficiență și pe posibilitatea de a fi folosită în număr mare. În material sunt menționate mai multe elemente care îngreunează apărarea antiaeriană: amprentă radar redusă , pe fondul dimensiunilor relativ mici și al materialelor compozite; zbor la joasă altitudine , ceea ce poate limita detectarea; atac în „roi” (lansări în grupuri mari) pentru a satura apărarea, cu logica că, chiar dacă o parte sunt doborâte, restul pot ajunge la țintă; diferența de cost între dronă și muniția de interceptare. Specificațiile tehnice menționate Potrivit informațiilor sintetizate de Libertatea , Geran-2 are: lungime: aprox. 3,5 metri ; anvergura aripilor: 2,5 metri ; greutate totală: aprox. 200 kg ; încărcătură explozivă: 30–50 kg ; viteză maximă: până la 200 km/h ; autonomie estimată: 1.000–2.500 km ; propulsie: motor cu piston (MD550 sau echivalent) . Publicația mai arată că „succesul” acestui tip de dronă ar veni din folosirea unor componente civile ușor de procurat , integrate într-un design robust, nu din tehnologie de vârf. Sunt menționate și „rapoarte” potrivit cărora Rusia ar fi început producția proprie într-o fabrică din regiunea Alabuga și ar încerca să îmbunătățească navigația prin integrarea modulelor Glonass (sistem de navigație prin satelit). Context operațional: de ce nu a fost doborâtă în aer În cazul incidentului din Galați, Ministerul Apărării Naționale a explicat de ce piloții avioanelor Eurofighter nu au doborât drona, deși au primit permisiunea. „Piloții au avut autorizare să angajeze ținta, însă aceasta s-a aflat în permanență deasupra teritoriului ucrainean, astfel că nu s-a putut trage asupra ei”, se arată într-o informare a MApN. Dincolo de efectele materiale, articolul menționează și impactul psihologic asociat acestor drone, inclusiv prin zgomotul motorului și alarmele aeriene prelungite raportate de civili în orașele ucrainene. [...]