Știri
Știri din categoria Știință

O companie americană vizează „de-extincția” antilopei albastre, o specie dispărută după ce a fost vânată până la extincție în jurul anului 1800, într-un demers care readuce în prim-plan implicațiile operaționale și etice ale proiectelor private de readucere la viață a unor animale dispărute, potrivit Agerpres.
Antilopa albastră este descrisă ca având o blană albastră-argintie și coarne „impresionante” și ar fi trăit pe pășunile din regiunea Cape Town, în sud-vestul Africii de Sud, până la dispariția sa.
Informația despre planul companiei americane este prezentată ca parte a unor eforturi de „de-extincție” – termen folosit pentru inițiative care urmăresc readucerea unor specii dispărute – iar materialul Agerpres menționează că relatarea este atribuită Reuters.
Din textul disponibil public reiese doar intenția companiei de a readuce la viață antilopa albastră și contextul istoric al dispariției speciei. Articolul integral este marcat ca „acces restricționat”, astfel că nu sunt disponibile detalii despre:
Recomandate

Planul NASA–SpaceX de baze lunare în 10 ani este pus sub semnul întrebării de riscuri și lipsa datelor , iar asta poate împinge calendarul și costurile către un orizont mai lung decât cel anunțat, potrivit Antena 3 . NASA și SpaceX și-au setat obiectivul de a menține oameni pe Lună pe termen lung, în cel mult 10 ani, prin construirea unor baze selenare habitabile. O serie de experți citați de Live Science (via Agerpres) avertizează însă că ținta este „prea ambițioasă”, din cauza pericolelor cunoscute și a celor încă insuficient înțelese pentru șederi îndelungate la suprafața Lunii. Pe 24 martie, șeful NASA, Jared Isaacman , a prezentat planuri pentru „o prezență umană susținută” pe Lună și o bază permanentă, iar construcția ar putea începe încă din 2027, conform lui. Anunțul a venit la circa o lună după ce Elon Musk, CEO SpaceX, a spus că renunță „pentru moment” la planurile de colonizare a planetei Marte, pentru a se concentra pe ideea unui „oraș selenar” care „să se autodezvolte” în următorii 10 ani. Riscurile operaționale: praf, radiații și gravitație redusă Mediul selenar este descris ca extrem de dur, iar una dintre problemele centrale este praful lunar: fără vânt și apă lichidă, particulele rămân „foarte, foarte ascuțite”, comparabile ca dimensiune cu fragmente mici de polen, potrivit cercetătoarei Caitlin Ahrens (Universitatea din Maryland și Centrul Goddard al NASA). Praful se electrizează ușor, este ridicat de mers și de roverele de la sol și se lipește de echipamente. În scenariul unor habitate locuite, el poate: bloca orificii de ventilație; afecta costumele spațiale; acoperi panourile solare, cu risc de supraîncălzire și deteriorare. Un alt risc major este expunerea la radiații cosmice, în absența atmosferei și a scutului magnetic terestru. Dr. Emmanuel Urquieta (Universitatea din Florida Centrală) spune că radiația cosmică este „practic omniprezentă oriunde mergi în spațiu” și că protecția este „incredibil de dificilă”. Cancerul este menționat ca risc potențial, dar efectele ar deveni certe abia după perioade mai lungi de ședere. Gravitația lunară, de aproximativ o șesime din cea a Pământului, ridică la rândul ei probleme: pierdere de masă musculară și osoasă fără exerciții consistente, dar și posibile efecte asupra distribuției fluidelor în organism, inclusiv riscuri precum umflarea părții din spate a ochilor și tromboza venei jugulare. Potrivit lui Urquieta, nu este încă sigur în ce măsură gravitația parțială lunară reproduce riscurile din gravitația zero. „Nu cred că suntem chiar pregătiți”: lipsa datelor și a soluțiilor de construcție Ahrens avertizează că programul nu este „deloc simplu” și că lipsesc răspunsuri la întrebări de bază: unde vor locui astronauții și cu ce resurse. Ea pune sub semnul întrebării și pregătirea pentru construcții de protecție (cupole metalice sau din sticlă, habitate subterane, locuințe din sol selenar imprimat 3D), inclusiv pentru varianta subterană, considerată mai sigură împotriva radiațiilor. „Nu cred că suntem chiar pregătiți”, a declarat pentru Live Science Caitlin Ahrens. „Un deceniu poate părea departe pentru unii oameni. Pentru un om de știință este o clipă”. În acest context, Ahrens anticipează un calendar mai lent decât cel avansat de Musk și Isaacman, în condițiile în care cercetătorii speră să strângă date prin misiuni precum programul Artemis , care vizează readucerea oamenilor pe suprafața Lunii încă din 2028. Miza economică: gheața selenară, încă neconfirmată prin mostre Un punct critic pentru fezabilitate este gheața selenară, văzută ca resursă pentru apă, combustibil pentru rachete și metale rare, în funcție de adâncime și compoziție. Totuși, potrivit materialului, oamenii de știință nu au prelevat încă o mostră din gheața lunară, iar cunoștințele despre compoziția chimică reală sunt „foarte limitate”. „Știm că este rece și știm cam unde este”, a spus Ahrens. Giuseppe Reibaldi, președintele Moon Village Association (organizație non-profit pentru colaborare internațională în activități selenare), avertizează că promisiunile trebuie calibrate la ceea ce poate fi demonstrat, altfel riscul este „să vindem ceva ce nu avem”. El compară posibilele rezultate cu două modele: fie apar așezări stimulate de oportunități miniere (analog „goanei după aur”), fie un model de tip Antarctica, cu prezență limitată și orientată strict spre cercetare. În lipsa unor date solide despre resurse și a unor soluții testate pentru protecție și locuire, ținta de „baze pe Lună în 10 ani” rămâne, potrivit experților citați, un pariu cu grad ridicat de incertitudine. [...]

Întâlnirea de la Casa Albă a lăsat în plan secund misiunea Artemis 2 , într-un eveniment de 22 de minute în care astronauții nu au vorbit deloc, iar întrebările despre NASA au fost rare, potrivit Space . Președintele Donald Trump i-a primit pe cei patru membri ai echipajului Artemis 2 și pe administratorul NASA, Jared Isaacman, la Biroul Oval, pe 29 aprilie 2026, într-o apariție transmisă în direct, descrisă de Casa Albă drept un „salut”. Trump i-a lăudat pe astronauții NASA Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch, precum și pe Jeremy Hansen de la Agenția Spațială Canadiană, spunând că „e nevoie de oameni ca aceștia” și invocând „curajul” lor. Apoi a speculat, în fața camerelor, despre posibilitatea de a merge el însuși în spațiu și l-a întrebat pe Isaacman dacă un președinte ar putea participa la o astfel de misiune, la care șeful NASA a răspuns că „se poate lucra” la asta. Artemis 2, recorduri în spațiu, dar fără întrebări în Biroul Oval Misiunea Artemis 2 a fost lansată pe 1 aprilie și s-a încheiat pe 10 aprilie, trimițând echipajul într-un zbor în jurul Lunii și înapoi. Conform relatării, a fost prima misiune cu oameni care a părăsit orbita joasă a Pământului după Apollo 17 (1972), iar astronauții au ajuns mai departe de Pământ decât oricine până acum, depășind recordul stabilit de Apollo 13 (1970). Cu toate acestea, în timpul evenimentului de la Casa Albă, Trump nu le-a adresat întrebări despre zbor, iar nici reporterii prezenți nu au cerut detalii despre experiența lor. Astronauții au rămas în spatele președintelui și „nu au spus niciun cuvânt”, notează publicația. Isaacman, în prim-plan: sediul NASA și relația cu Washingtonul Jared Isaacman a primit mai multă atenție în discuție. Trump l-a felicitat și a spus că numirea lui a fost o „alegere grozavă”, amintind că l-a nominalizat inițial în ianuarie 2025, i-a retras numele în mai și l-a renominalizat în noiembrie. Președintele i-a pasat lui Isaacman și o întrebare venită de la un reporter despre posibilitatea mutării sediului NASA din Washington, D.C. Isaacman a răspuns că prezența în capitală ajută agenția să interacționeze cu „toți actorii interesați” și să ia „deciziile corecte pentru națiune”. Alte teme au dominat: războaie, OZN-uri și Space Force Majoritatea întrebărilor din Biroul Oval au vizat subiecte non-spațiale, inclusiv războiul cu Iran, invazia Rusiei în Ucraina și teme de politică internă americană. Spațiul a apărut totuși în două momente: Trump a spus că administrația va publica „cât de mult poate” din dosarele guvernamentale despre OZN-uri și a afirmat că NASA „are o șansă” să ajungă cu oameni pe Lună înainte de finalul mandatului său, în condițiile în care planul agenției vizează o aselenizare în 2028. Trump a adus în discuție și U.S. Space Force , pe care a înființat-o în primul mandat, susținând că va deveni „unul dintre cele mai importante” instrumente ale SUA. La final, Space notează că în cadrul evenimentului nu au existat întrebări despre cererea de buget federal pentru 2027 a Casei Albe, care ar reduce bugetul total al NASA cu 23% și finanțarea pentru știință cu 47%, potrivit aceleiași surse. [...]

O treaptă superioară de Falcon 9, rămasă pe orbită după o lansare SpaceX, este așteptată să lovească Luna pe 5 august , într-un nou episod care readuce în discuție problema gestionării „deșeurilor” spațiale în contextul intensificării misiunilor lunare, potrivit IT Home . Obiectul este identificat ca treapta superioară a unei rachete Falcon 9 (catalogată 2025-010D), care a lansat anul trecut o misiune ce a inclus două vehicule spațiale private. Acum, restul de rachetă se îndreaptă spre o coliziune cu Luna, după ce traiectoria i s-a modificat ușor în timp. Ce se știe despre impact și unde ar urma să aibă loc Bill Gray, coordonator al „Proiectului Pluto” și dezvoltator al software-ului de observație și urmărire cu telescoape „Guide”, spune că obiectul a fost urmărit încă de la lansare și că impactul este estimat pentru 5 august, cu un punct de cădere „abia” pe partea Lunii orientată spre Pământ. Gray a indicat și că există o probabilitate ridicată ca evenimentul să poată fi observat de pe Pământ, deoarece punctul de impact ar fi aproape de marginea discului lunar (spre „limb”), într-o zonă iluminată de Soare. La acel moment, porțiunea vizibilă iluminată a Lunii ar urma să fie puțin peste jumătate. Context: aceeași lansare a dus și un lander comercial pe Lună În material este menționată și misiunea Blue Ghost Mission 1 a companiei Firefly Aerospace, lansată la 15 ianuarie 2025 și care a aselenizat la 2 martie în Marea Crizelor, fiind prezentată drept prima aselenizare comercială „complet reușită” și un record de durată operațională pentru un vehicul comercial pe suprafața Lunii. Tot în cadrul aceleiași lansări a fost trimis și landerul japonez Hakuto-R M2 („Resilience”), care a pierdut contactul cu aproximativ 90 de secunde înainte de aselenizare și s-a prăbușit, pe fondul unei defecțiuni la telemetrul laser, conform informațiilor citate. De ce contează: semnal de alarmă privind „finalul de viață” al hardware-ului spațial Gray apreciază că impactul poate avea o anumită valoare științifică, dar limitată, și că nu ar reprezenta o amenințare de siguranță pentru sonde sau vehicule spațiale. În același timp, el atrage atenția că incidentul scoate la iveală o abordare „lejeră” în privința eliminării hardware-ului spațial după încheierea misiunilor. „În viitor, riscul misiunilor lunare va crește semnificativ. Dacă acum este lansată o treaptă superioară pe o orbită înaltă, oamenii trebuie să-i planifice din timp destinația finală; altfel, peste câțiva ani pot apărea riscuri de siguranță spațială greu de anticipat.” Gray mai spune că probabilitatea ca fragmentele ridicate de impact să lovească un vehicul aflat pe orbită lunară este foarte mică, însă recomandă ca acest risc să fie luat în calcul în planificarea manevrelor orbitale, pe măsură ce activitatea în jurul Lunii devine mai intensă. [...]

Donald Trump spune că o aselenizare cu echipaj ar putea avea loc înainte de 2029 , deși NASA are în plan în prezent anul 2028, iar specialiștii se tem de noi întârzieri din cauza dezvoltării încă în curs a modulelor de aselenizare, potrivit Agerpres . Declarația a fost făcută la un eveniment organizat la Casa Albă, la care au participat și astronauți din misiunea Artemis II, care a orbitat Luna la începutul lunii aprilie, relatează AFP, citată de Agerpres. Trump a spus că există „mari șanse” ca o nouă misiune cu echipaj uman să ajungă pe Lună înainte de finalul celui de-al doilea mandat, care se încheie la începutul lui 2029. El a evitat însă o promisiune fermă, invocând faptul că „calendarul este avansat”. Calendarul NASA și riscul de amânare NASA planifică în acest moment o aselenizare pentru 2028, însă experții sunt preocupați de posibile întârzieri suplimentare, deoarece modulele de aselenizare vizate sunt încă în dezvoltare, potrivit aceleiași relatări AFP. Separat, Reuters notează că Trump a promis și publicarea „cât mai multor” informații despre OZN-uri în viitorul apropiat, conform Agerpres. [...]

Șeful NASA vrea redeschiderea discuției despre statutul lui Pluto, dar decizia rămâne la o autoritate externă agenției , ceea ce limitează orice schimbare la nivel de lobby științific și dezbatere în comunitatea de specialitate, potrivit TVR Info . Jared Isaacman, administratorul NASA din decembrie anul trecut, a spus că susține „foarte ferm” reincluderea lui Pluto în categoria planetelor, după ce Uniunea Astronomică Internațională (IAU) a retrogradat-o în 2006 la statutul de „planetă pitică”. Declarația a fost făcută marți, 28 aprilie, în timpul audierii din Comisia pentru Alocări Bugetare a Senatului SUA , pe tema solicitării bugetare a NASA pentru 2027, la întrebarea senatorului republican Jerry Moran. „Domnule senator, sunt foarte ferm de partea ideii reincluderii lui Pluto în categoria planetelor.” De ce NASA nu poate decide singură Miza practică a poziției lui Isaacman este mai degrabă una de influență instituțională decât o schimbare imediată: NASA poate „escalada” discuția, însă decizia finală aparține IAU, organizație globală a astronomilor profesioniști care definește obiectele cerești și le atribuie nume oficiale, inclusiv pentru formele de relief. Isaacman a mai spus că se lucrează la „niște lucrări” care ar urma să fie promovate în comunitatea științifică pentru a reexamina discuția și pentru ca astronomul Clyde Tombaugh — descoperitorul lui Pluto în 1930 — să primească din nou recunoașterea de odinioară. Unde s-a rupt consensul: criteriile IAU din 2006 IAU a stabilit trei criterii pentru ca un corp ceresc să fie considerat planetă: să orbiteze în jurul Soarelui; să fie suficient de masiv încât să fie sferic; să-și „curețe” orbita de asteroizi și alte resturi cosmice. Pluto nu ar îndeplini al treilea criteriu, deoarece împarte spațiul din Centura Kuiper cu alte planete pitice și asteroizi. Susținătorii lui Pluto contestă însă această logică, argumentând că și Pământul, respectiv Jupiter, își împart spațiul orbital cu numeroși asteroizi. Context: de ce subiectul revine periodic Decizia din 2006 a fost controversată încă de la început, iar Pluto rămâne un obiect „iubit” în SUA, inclusiv pentru că este singura „planetă” descoperită de un american, Clyde Tombaugh, la Observatorul Lowell din Arizona. O relansare importantă a interesului a avut loc în iulie 2015, când sonda New Horizons a NASA a transmis primele imagini de aproape ale lui Pluto, care au arătat o lume cu relief variat — munți, ghețari de azot și o regiune în formă de inimă, numită de echipa misiunii Tombaugh Regio. Totuși, nici acest moment nu a dus la schimbarea poziției IAU privind statutul lui Pluto. [...]

Rusia își pregătește infrastructura biomedicală pentru zboruri dincolo de orbita Pământului printr-un biosatelit care ar urma să fie lansat la jumătatea anilor 2030, potrivit Agerpres . Miza declarată este reducerea incertitudinilor privind efectele mediului din spațiul îndepărtat asupra organismelor vii, într-un moment în care datele pentru zona din apropierea Lunii sunt încă „extrem de limitate”. Biosatelitul se numește Vozvrat-MKA și, conform declarațiilor lui Vladimir Sichev, cercetător în biologia spațială la Institutul pentru Probleme Biomedicale din cadrul Academiei Ruse de Științe, ar urma să călătorească dincolo de orbita Pământului. Informațiile sunt transmise de Xinhua, care îl citează pe cercetător, via RIA Novosti. Ce testează misiunea și de ce contează operațional Vozvrat-MKA este gândit să transporte organisme vii și să studieze cum reacționează acestea la condiții specifice spațiului îndepărtat, în special în proximitatea Lunii. Potrivit cercetătorului citat, misiunea va urmări efectele: mediilor hipomagnetice (zone cu câmp magnetic mult mai slab decât pe Pământ); radiației galactice; neutronilor secundari de energie înaltă. În termeni operaționali, un astfel de set de date este relevant pentru proiectarea misiunilor cu echipaj sau a experimentelor biologice pe traiectorii mai îndepărtate, unde expunerea la radiații și condițiile magnetice diferă semnificativ de cele din orbita joasă a Pământului. Parametrii de zbor indicați Satelitul ar urma să atingă o altitudine de până la 200.000 de kilometri, pentru a simula condițiile unui zbor interplanetar și pentru a evalua radiația cosmică galactică, conform aceleiași surse. Nu sunt menționate în material calendarul exact al lansării, bugetul, contractorii sau platforma de lansare, astfel că rămâne neclar în ce măsură planul este deja în fază de implementare sau la nivel de intenție și proiectare. [...]