Știri
Știri din categoria Știință
Întâlnirea de la Casa Albă a lăsat în plan secund misiunea Artemis 2, într-un eveniment de 22 de minute în care astronauții nu au vorbit deloc, iar întrebările despre NASA au fost rare, potrivit Space. Președintele Donald Trump i-a primit pe cei patru membri ai echipajului Artemis 2 și pe administratorul NASA, Jared Isaacman, la Biroul Oval, pe 29 aprilie 2026, într-o apariție transmisă în direct, descrisă de Casa Albă drept un „salut”.
Trump i-a lăudat pe astronauții NASA Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch, precum și pe Jeremy Hansen de la Agenția Spațială Canadiană, spunând că „e nevoie de oameni ca aceștia” și invocând „curajul” lor. Apoi a speculat, în fața camerelor, despre posibilitatea de a merge el însuși în spațiu și l-a întrebat pe Isaacman dacă un președinte ar putea participa la o astfel de misiune, la care șeful NASA a răspuns că „se poate lucra” la asta.
Misiunea Artemis 2 a fost lansată pe 1 aprilie și s-a încheiat pe 10 aprilie, trimițând echipajul într-un zbor în jurul Lunii și înapoi. Conform relatării, a fost prima misiune cu oameni care a părăsit orbita joasă a Pământului după Apollo 17 (1972), iar astronauții au ajuns mai departe de Pământ decât oricine până acum, depășind recordul stabilit de Apollo 13 (1970).
Cu toate acestea, în timpul evenimentului de la Casa Albă, Trump nu le-a adresat întrebări despre zbor, iar nici reporterii prezenți nu au cerut detalii despre experiența lor. Astronauții au rămas în spatele președintelui și „nu au spus niciun cuvânt”, notează publicația.
Jared Isaacman a primit mai multă atenție în discuție. Trump l-a felicitat și a spus că numirea lui a fost o „alegere grozavă”, amintind că l-a nominalizat inițial în ianuarie 2025, i-a retras numele în mai și l-a renominalizat în noiembrie.
Președintele i-a pasat lui Isaacman și o întrebare venită de la un reporter despre posibilitatea mutării sediului NASA din Washington, D.C. Isaacman a răspuns că prezența în capitală ajută agenția să interacționeze cu „toți actorii interesați” și să ia „deciziile corecte pentru națiune”.
Majoritatea întrebărilor din Biroul Oval au vizat subiecte non-spațiale, inclusiv războiul cu Iran, invazia Rusiei în Ucraina și teme de politică internă americană. Spațiul a apărut totuși în două momente: Trump a spus că administrația va publica „cât de mult poate” din dosarele guvernamentale despre OZN-uri și a afirmat că NASA „are o șansă” să ajungă cu oameni pe Lună înainte de finalul mandatului său, în condițiile în care planul agenției vizează o aselenizare în 2028.
Trump a adus în discuție și U.S. Space Force, pe care a înființat-o în primul mandat, susținând că va deveni „unul dintre cele mai importante” instrumente ale SUA.
La final, Space notează că în cadrul evenimentului nu au existat întrebări despre cererea de buget federal pentru 2027 a Casei Albe, care ar reduce bugetul total al NASA cu 23% și finanțarea pentru știință cu 47%, potrivit aceleiași surse.
Recomandate
Donald Trump spune că o aselenizare cu echipaj ar putea avea loc înainte de 2029 , deși NASA are în plan în prezent anul 2028, iar specialiștii se tem de noi întârzieri din cauza dezvoltării încă în curs a modulelor de aselenizare, potrivit Agerpres . Declarația a fost făcută la un eveniment organizat la Casa Albă, la care au participat și astronauți din misiunea Artemis II, care a orbitat Luna la începutul lunii aprilie, relatează AFP, citată de Agerpres. Trump a spus că există „mari șanse” ca o nouă misiune cu echipaj uman să ajungă pe Lună înainte de finalul celui de-al doilea mandat, care se încheie la începutul lui 2029. El a evitat însă o promisiune fermă, invocând faptul că „calendarul este avansat”. Calendarul NASA și riscul de amânare NASA planifică în acest moment o aselenizare pentru 2028, însă experții sunt preocupați de posibile întârzieri suplimentare, deoarece modulele de aselenizare vizate sunt încă în dezvoltare, potrivit aceleiași relatări AFP. Separat, Reuters notează că Trump a promis și publicarea „cât mai multor” informații despre OZN-uri în viitorul apropiat, conform Agerpres. [...]
Șeful NASA vrea redeschiderea discuției despre statutul lui Pluto, dar decizia rămâne la o autoritate externă agenției , ceea ce limitează orice schimbare la nivel de lobby științific și dezbatere în comunitatea de specialitate, potrivit TVR Info . Jared Isaacman, administratorul NASA din decembrie anul trecut, a spus că susține „foarte ferm” reincluderea lui Pluto în categoria planetelor, după ce Uniunea Astronomică Internațională (IAU) a retrogradat-o în 2006 la statutul de „planetă pitică”. Declarația a fost făcută marți, 28 aprilie, în timpul audierii din Comisia pentru Alocări Bugetare a Senatului SUA , pe tema solicitării bugetare a NASA pentru 2027, la întrebarea senatorului republican Jerry Moran. „Domnule senator, sunt foarte ferm de partea ideii reincluderii lui Pluto în categoria planetelor.” De ce NASA nu poate decide singură Miza practică a poziției lui Isaacman este mai degrabă una de influență instituțională decât o schimbare imediată: NASA poate „escalada” discuția, însă decizia finală aparține IAU, organizație globală a astronomilor profesioniști care definește obiectele cerești și le atribuie nume oficiale, inclusiv pentru formele de relief. Isaacman a mai spus că se lucrează la „niște lucrări” care ar urma să fie promovate în comunitatea științifică pentru a reexamina discuția și pentru ca astronomul Clyde Tombaugh — descoperitorul lui Pluto în 1930 — să primească din nou recunoașterea de odinioară. Unde s-a rupt consensul: criteriile IAU din 2006 IAU a stabilit trei criterii pentru ca un corp ceresc să fie considerat planetă: să orbiteze în jurul Soarelui; să fie suficient de masiv încât să fie sferic; să-și „curețe” orbita de asteroizi și alte resturi cosmice. Pluto nu ar îndeplini al treilea criteriu, deoarece împarte spațiul din Centura Kuiper cu alte planete pitice și asteroizi. Susținătorii lui Pluto contestă însă această logică, argumentând că și Pământul, respectiv Jupiter, își împart spațiul orbital cu numeroși asteroizi. Context: de ce subiectul revine periodic Decizia din 2006 a fost controversată încă de la început, iar Pluto rămâne un obiect „iubit” în SUA, inclusiv pentru că este singura „planetă” descoperită de un american, Clyde Tombaugh, la Observatorul Lowell din Arizona. O relansare importantă a interesului a avut loc în iulie 2015, când sonda New Horizons a NASA a transmis primele imagini de aproape ale lui Pluto, care au arătat o lume cu relief variat — munți, ghețari de azot și o regiune în formă de inimă, numită de echipa misiunii Tombaugh Regio. Totuși, nici acest moment nu a dus la schimbarea poziției IAU privind statutul lui Pluto. [...]
Calendarul NASA pentru aselenizarea din 2028 este pus sub presiune de întârzieri la modulele private , în timp ce China își joacă avantajul unui program de stat mai stabil și cu termene respectate, potrivit Antena 3 . Miza, dincolo de simbolistică, este cine ajunge să influențeze regulile viitoare pentru exploatarea resurselor lunare, într-un cadru juridic încă neclar. Statele Unite și China pregătesc prima aselenizare cu echipaj uman după mai bine de cinci decenii și, în paralel, planuri pentru baze lunare locuite. În această competiție, NASA se bazează pe programul Artemis și pe parteneri privați, în timp ce Beijingul merge pe o structură centralizată, mai puțin expusă schimbărilor politice la fiecare ciclu electoral american. Unde se poate rupe calendarul american NASA a externalizat componente esențiale către companii private, inclusiv SpaceX (Elon Musk) și Blue Origin (Jeff Bezos), care lucrează la modulele de aselenizare necesare pentru misiunile cu echipaj. Conform articolului, ambele companii „se grăbesc” să livreze la timp pentru zboruri de testare anul viitor, însă niciunul dintre module nu este finalizat, ceea ce ridică semne de întrebare asupra calendarului ambițios al NASA. Publicația notează că Blue Origin vizează un zbor de testare pentru o versiune a modulului Blue Moon mai târziu în 2026. În cazul SpaceX, sunt menționate puține detalii despre modulul de aselenizare, descris ca având 52 de metri înălțime. China: ritm „deliberat”, dar cu termene respectate Pe partea chineză, Administrația Națională Spațială a Chinei (CNSA) este descrisă ca bine finanțată și sprijinită de parteneriate cu armata și mediul de afaceri local. Deși China nu a trimis până acum un taikonaut dincolo de orbita terestră joasă, are propria stație spațială și un istoric bun în respectarea termenelor, potrivit sursei. Beijingul își pregătește misiunile cu echipaj cu o arhitectură tehnică deja conturată: racheta Long March-10 ar urma să lanseze capsula Mengzhou (cu trei astronauți), iar modulul de aselenizare Lanyue (nouă metri) ar urma să coboare doi astronauți pe suprafața Lunii. Este menționat și un nou costum spațial, Wangyu, proiectat pentru flexibilitate sporită. „Diferența se va măsura în luni, nu în ani” În articol este citat directorul NASA, Jared Isaacman, care susține că lupta este strânsă: NASA țintește 2028 (cu posibilitatea unei amânări), iar China 2030 (termen care ar putea fi devansat). „Diferența dintre victorie și înfrângere se va măsura în luni, nu în ani.” În același timp, un alt element de fond este că „victoria” nu ar însemna doar prima aselenizare, ci capacitatea de a reveni repetat și de a menține o prezență, idee susținută în articol printr-o declarație a astrofizicianului Scott Manley. Context de reglementare și cooperare limitată Sursa subliniază că avantajul unei prezențe timpurii pe Lună ar putea conta în definirea regulilor de utilizare a resurselor, într-un „consens juridic opac”. În plus, rivalitatea geopolitică complică cooperarea: o lege americană din 2011 a interzis efectiv colaborarea NASA cu agenția spațială a Chinei, iar relațiile s-au deteriorat ulterior. Totuși, articolul arată că Europa nu are aceeași interdicție: Italia, Franța și Suedia au trimis sarcini utile pe misiunea chineză Chang’e-6, iar un cercetător francez citat spune că, pentru europeni, China devine un partener „foarte serios” pentru transportul instrumentelor științifice. Ce urmează, pe scurt Reperele menționate în material indică următoarele momente-cheie: 2026: zbor de testare planificat de Blue Origin pentru o versiune a modulului Blue Moon; misiunea chineză Chang’e-7 este programată pentru sfârșitul anului 2026. 2028: ținta NASA pentru aselenizare, cu posibilitatea unei amânări. 2030: ținta Chinei pentru aselenizare, termen care ar putea fi devansat. [...]
NASA devansează lansarea Crew-13 pentru a crește ritmul rotațiilor de echipaj la ISS , o ajustare operațională menită să susțină misiunile de lungă durată (circa șase luni) și continuitatea activităților de cercetare de pe stația orbitală, potrivit Agerpres . Lansarea misiunii Crew-13 este programată „nu mai devreme de jumătatea lunii septembrie”, de la centrul spațial din Florida, după ce a fost devansată din noiembrie. Este a 13-a rotație de echipaj în cadrul Programului Comercial, derulat împreună cu SpaceX. Cine face parte din echipaj și ce roluri are Echipajul Crew-13 îi include pe astronauții NASA Jessica Watkins și Luke Delaney, canadianul Joshua Kutryk și rusul Serghei Teteriatnikov. Structura rolurilor este: Jessica Watkins (NASA) – comandant Luke Delaney (NASA) – pilot Joshua Kutryk (Agenția Spațială Canadiană) – specialist al misiunii Serghei Teteriatnikov (Roscosmos) – specialist al misiunii Misiunea va fi al doilea zbor spațial pentru Watkins (după Crew-4, în 2022) și primul pentru Delaney, Kutryk și Teteriatnikov. Totodată, Watkins va deveni prima astronaută NASA care zboară de două ori la bordul unei capsule Dragon a SpaceX. De ce contează devansarea: ritm mai mare pentru misiuni de șase luni Motivul invocat pentru devansare este creșterea frecvenței misiunilor de lungă durată către Stația Spațială Internațională (ISS/SSI). În practică, un calendar mai strâns reduce riscul de „goluri” operaționale și ajută la planificarea experimentelor și a testelor tehnologice desfășurate în microgravitație. Pe durata șederii la bord, echipajul va derula cercetări științifice și teste tehnologice considerate esențiale pentru viitoare misiuni cu echipaj uman către Lună și Marte, inclusiv în cadrul programului Artemis , precum și teste cu impact pe Pământ. Schimbarea de echipaj pe stație Crew-13 se va alătura Expediției 75 de pe ISS și va înlocui echipajul Crew-12, format din americanii Jessica Meir și Jack Hathaway, rusul Andrei Fediaev și Sophie Adenot, care au ajuns la bordul laboratorului orbital la 13 februarie. [...]
NASA a început transferul către Florida al „nucleului” rachetei SLS pentru Artemis 3, un pas operațional esențial care condiționează asamblarea finală și calendarul misiunii planificate pentru mijlocul lui 2027 , potrivit IT Home . Pe 20 aprilie (ora locală), NASA a scos din hala de producție treapta centrală (core stage) a rachetei Space Launch System (SLS) destinată misiunii Artemis 3, de la uzina Michoud Assembly Facility din New Orleans. Componenta a fost încărcată pe barja „Pegasus” și trimisă către Kennedy Space Center , pe coasta spațială a Floridei, pentru etapa de asamblare finală. De ce contează: fără această mutare nu începe asamblarea finală Transportul marchează trecerea din faza de fabricație în cea de integrare la sol, unde racheta este completată și pregătită pentru testele și operațiunile necesare înainte de lansare. IT Home notează că este un „moment de referință” pe drumul către Artemis 3, misiune pe care NASA o are în plan pentru mijlocul anului 2027. Într-o declarație citată de publicație, Lori Glaze, adjunct interimar al Exploration Systems Development Mission Directorate din cadrul NASA, a legat explicit acest progres de obiectivul revenirii oamenilor pe Lună și de pașii necesari pentru capabilități viitoare, inclusiv o misiune umană către Marte. „Să vedem acest hardware SLS ieșind din hală este o dovadă puternică a progresului nostru în a readuce oamenii pe suprafața Lunii.” „Pe măsură ce este transportat în Florida pentru asamblarea finală, suntem mai aproape de a testa capabilitățile-cheie necesare pentru a trimite americani pe Lună și, în cele din urmă, pentru a deschide drumul către prima noastră misiune umană pe Marte.” Ce include Artemis 3 și unde intră SpaceX și Blue Origin Conform IT Home, Artemis 3 este următoarea misiune din programul lunar „Artemis”. În cadrul acestei misiuni cu echipaj, NASA ar urma să testeze pe orbită terestră manevre de întâlnire și andocare între capsula Orion și un lander lunar comercial contractat în cadrul programului. Publicația menționează că ar fi vorba de una sau două nave de aselenizare, dintre: SpaceX „Starship”; Blue Origin „Blue Moon”. Detalii tehnice și stadiul actual al treptei centrale După asamblarea completă, treapta centrală a rachetei SLS pentru Artemis 3 ar urma să ajungă la o înălțime totală de 212 feet (64,6 metri). Segmentul scos acum din uzina Michoud reprezintă aproximativ 80% din înălțimea finală, deoarece nu a fost instalat încă un element major, „engine section” (secțiunea motoarelor), precizează sursa. Context: Artemis 2 tocmai s-a încheiat IT Home plasează transportul la circa 10 zile după succesul misiunii Artemis 2, care a trimis patru astronauți într-un zbor istoric în jurul Lunii. Publicația mai notează că Artemis 2 a fost prima misiune cu echipaj către Lună din 1972 și primul zbor cu echipaj pentru combinația SLS–Orion, stabilind și un record de distanță: 252.760 mile (406.778 km) față de Pământ. În privința pașilor următori, aceeași sursă indică faptul că, dacă totul decurge conform planului, o aselenizare în apropierea polului sud lunar ar urma să aibă loc în cadrul misiunii Artemis 4, programată în prezent pentru finalul lui 2028, însă „nu este încă sigur” ce lander va fi folosit atunci. [...]
O treaptă superioară de Falcon 9, rămasă pe orbită după o lansare SpaceX, este așteptată să lovească Luna pe 5 august , într-un nou episod care readuce în discuție problema gestionării „deșeurilor” spațiale în contextul intensificării misiunilor lunare, potrivit IT Home . Obiectul este identificat ca treapta superioară a unei rachete Falcon 9 (catalogată 2025-010D), care a lansat anul trecut o misiune ce a inclus două vehicule spațiale private. Acum, restul de rachetă se îndreaptă spre o coliziune cu Luna, după ce traiectoria i s-a modificat ușor în timp. Ce se știe despre impact și unde ar urma să aibă loc Bill Gray, coordonator al „Proiectului Pluto” și dezvoltator al software-ului de observație și urmărire cu telescoape „Guide”, spune că obiectul a fost urmărit încă de la lansare și că impactul este estimat pentru 5 august, cu un punct de cădere „abia” pe partea Lunii orientată spre Pământ. Gray a indicat și că există o probabilitate ridicată ca evenimentul să poată fi observat de pe Pământ, deoarece punctul de impact ar fi aproape de marginea discului lunar (spre „limb”), într-o zonă iluminată de Soare. La acel moment, porțiunea vizibilă iluminată a Lunii ar urma să fie puțin peste jumătate. Context: aceeași lansare a dus și un lander comercial pe Lună În material este menționată și misiunea Blue Ghost Mission 1 a companiei Firefly Aerospace, lansată la 15 ianuarie 2025 și care a aselenizat la 2 martie în Marea Crizelor, fiind prezentată drept prima aselenizare comercială „complet reușită” și un record de durată operațională pentru un vehicul comercial pe suprafața Lunii. Tot în cadrul aceleiași lansări a fost trimis și landerul japonez Hakuto-R M2 („Resilience”), care a pierdut contactul cu aproximativ 90 de secunde înainte de aselenizare și s-a prăbușit, pe fondul unei defecțiuni la telemetrul laser, conform informațiilor citate. De ce contează: semnal de alarmă privind „finalul de viață” al hardware-ului spațial Gray apreciază că impactul poate avea o anumită valoare științifică, dar limitată, și că nu ar reprezenta o amenințare de siguranță pentru sonde sau vehicule spațiale. În același timp, el atrage atenția că incidentul scoate la iveală o abordare „lejeră” în privința eliminării hardware-ului spațial după încheierea misiunilor. „În viitor, riscul misiunilor lunare va crește semnificativ. Dacă acum este lansată o treaptă superioară pe o orbită înaltă, oamenii trebuie să-i planifice din timp destinația finală; altfel, peste câțiva ani pot apărea riscuri de siguranță spațială greu de anticipat.” Gray mai spune că probabilitatea ca fragmentele ridicate de impact să lovească un vehicul aflat pe orbită lunară este foarte mică, însă recomandă ca acest risc să fie luat în calcul în planificarea manevrelor orbitale, pe măsură ce activitatea în jurul Lunii devine mai intensă. [...]
