Știri
Știri din categoria Știință
Planul NASA–SpaceX de baze lunare în 10 ani este pus sub semnul întrebării de riscuri și lipsa datelor, iar asta poate împinge calendarul și costurile către un orizont mai lung decât cel anunțat, potrivit Antena 3.
NASA și SpaceX și-au setat obiectivul de a menține oameni pe Lună pe termen lung, în cel mult 10 ani, prin construirea unor baze selenare habitabile. O serie de experți citați de Live Science (via Agerpres) avertizează însă că ținta este „prea ambițioasă”, din cauza pericolelor cunoscute și a celor încă insuficient înțelese pentru șederi îndelungate la suprafața Lunii.
Pe 24 martie, șeful NASA, Jared Isaacman, a prezentat planuri pentru „o prezență umană susținută” pe Lună și o bază permanentă, iar construcția ar putea începe încă din 2027, conform lui. Anunțul a venit la circa o lună după ce Elon Musk, CEO SpaceX, a spus că renunță „pentru moment” la planurile de colonizare a planetei Marte, pentru a se concentra pe ideea unui „oraș selenar” care „să se autodezvolte” în următorii 10 ani.
Mediul selenar este descris ca extrem de dur, iar una dintre problemele centrale este praful lunar: fără vânt și apă lichidă, particulele rămân „foarte, foarte ascuțite”, comparabile ca dimensiune cu fragmente mici de polen, potrivit cercetătoarei Caitlin Ahrens (Universitatea din Maryland și Centrul Goddard al NASA).
Praful se electrizează ușor, este ridicat de mers și de roverele de la sol și se lipește de echipamente. În scenariul unor habitate locuite, el poate:
Un alt risc major este expunerea la radiații cosmice, în absența atmosferei și a scutului magnetic terestru. Dr. Emmanuel Urquieta (Universitatea din Florida Centrală) spune că radiația cosmică este „practic omniprezentă oriunde mergi în spațiu” și că protecția este „incredibil de dificilă”. Cancerul este menționat ca risc potențial, dar efectele ar deveni certe abia după perioade mai lungi de ședere.
Gravitația lunară, de aproximativ o șesime din cea a Pământului, ridică la rândul ei probleme: pierdere de masă musculară și osoasă fără exerciții consistente, dar și posibile efecte asupra distribuției fluidelor în organism, inclusiv riscuri precum umflarea părții din spate a ochilor și tromboza venei jugulare. Potrivit lui Urquieta, nu este încă sigur în ce măsură gravitația parțială lunară reproduce riscurile din gravitația zero.
Ahrens avertizează că programul nu este „deloc simplu” și că lipsesc răspunsuri la întrebări de bază: unde vor locui astronauții și cu ce resurse. Ea pune sub semnul întrebării și pregătirea pentru construcții de protecție (cupole metalice sau din sticlă, habitate subterane, locuințe din sol selenar imprimat 3D), inclusiv pentru varianta subterană, considerată mai sigură împotriva radiațiilor.
„Nu cred că suntem chiar pregătiți”, a declarat pentru Live Science Caitlin Ahrens.
„Un deceniu poate părea departe pentru unii oameni. Pentru un om de știință este o clipă”.
În acest context, Ahrens anticipează un calendar mai lent decât cel avansat de Musk și Isaacman, în condițiile în care cercetătorii speră să strângă date prin misiuni precum programul Artemis, care vizează readucerea oamenilor pe suprafața Lunii încă din 2028.
Un punct critic pentru fezabilitate este gheața selenară, văzută ca resursă pentru apă, combustibil pentru rachete și metale rare, în funcție de adâncime și compoziție. Totuși, potrivit materialului, oamenii de știință nu au prelevat încă o mostră din gheața lunară, iar cunoștințele despre compoziția chimică reală sunt „foarte limitate”.
„Știm că este rece și știm cam unde este”, a spus Ahrens.
Giuseppe Reibaldi, președintele Moon Village Association (organizație non-profit pentru colaborare internațională în activități selenare), avertizează că promisiunile trebuie calibrate la ceea ce poate fi demonstrat, altfel riscul este „să vindem ceva ce nu avem”. El compară posibilele rezultate cu două modele: fie apar așezări stimulate de oportunități miniere (analog „goanei după aur”), fie un model de tip Antarctica, cu prezență limitată și orientată strict spre cercetare.
În lipsa unor date solide despre resurse și a unor soluții testate pentru protecție și locuire, ținta de „baze pe Lună în 10 ani” rămâne, potrivit experților citați, un pariu cu grad ridicat de incertitudine.
Recomandate
NASA mută Artemis III în orbita Pământului pentru a testa două landere lunare, o schimbare operațională menită să reducă riscul înaintea unei noi aselenizări. Potrivit Jalopnik , misiunea programată pentru 2027 nu va zbura către Lună și nu va include un echipaj „revenit” din Artemis II, ci va funcționa ca o demonstrație complexă de integrare între mai multe vehicule și companii. Planul inițial era ca Artemis III să fie prima misiune de aselenizare cu echipaj uman după 1972, însă NASA a redesenat programul în februarie, tocmai pentru a evita trimiterea astronauților la o aselenizare fără testarea prealabilă a vehiculelor de coborâre. În noua arhitectură, Artemis III rămâne pe orbită terestră și încearcă, într-o singură misiune, să valideze două sisteme diferite de aselenizare. Cum ar urma să decurgă misiunea Artemis III Secvența descrisă include trei lansări separate și mai multe andocări: o rachetă SLS lansează patru astronauți pe orbită, într-o capsulă Orion, într-un profil similar cu Artemis II; Blue Origin trimite pe orbită landerul lunar Blue Moon, lansat cu o rachetă New Glenn ; Orion andochează cu Blue Moon pentru două zile, timp în care astronauții fac teste și exersează trecerea în cealaltă navă; SpaceX lansează Starship pe orbită, care andochează cu Orion pentru o zi; astronauții fac teste, dar, conform articolului, nu ar urma să intre efectiv în Starship; Orion revine pe Pământ și amerizează pentru recuperare, durata totală fiind estimată la aproximativ două săptămâni. De ce crește complexitatea (și riscul) operațional Miza nu este doar numărul de manevre, ci dependența de maturitatea tehnică a mai multor sisteme în paralel. Jalopnik notează că misiunea ar implica trei lansări cu trei rachete diferite, plus două secvențe de andocare/dezandocare. În plus, publicația citează o analiză Space.com potrivit căreia niciunul dintre cele două landere nu există în acest moment, iar Starship nu a zburat încă pe orbită. În același timp, New Glenn a suferit recent o explozie pe rampa de lansare, ceea ce ar putea împinge calendarul, întrucât Blue Origin nu ar putea relua lansările decât după câteva luni, cel puțin. Ce urmează: Artemis IV și obiectivul unei baze lunare Dacă Artemis III își atinge obiectivele de testare, ideea este ca Artemis IV să încerce să ducă astronauți pe suprafața Lunii în 2028. Dacă apar întârzieri sau eșecuri, calendarul ar urma să fie împins. În logica programului, aceste demonstrații sunt pași necesari pentru planurile mai ample ale NASA de a construi o bază lunară, însă, înainte de orice aselenizare, agenția trebuie să dovedească faptul că poate integra și opera în siguranță vehiculele de coborâre în regim real de misiune. [...]
Explozia unei rachete Blue Origin a avariat singura rampă de lansare a companiei, riscând să împingă cu luni de zile calendarul misiunilor lunare ale NASA , într-un moment în care SUA vizează revenirea oamenilor pe Lună până în 2028, potrivit Mediafax , care citează Politico. Incidentul a avut loc la Cape Canaveral , în noaptea de joi spre vineri, când una dintre rachetele Blue Origin a explodat pe platforma de lansare. Miza este operațională: explozia a produs „daune mari” la rampa de lansare, iar experții citați estimează că reparațiile ar putea dura luni, ceea ce ar amâna următoarele lansări. De ce contează: blocaj de infrastructură într-un program cu termene strânse Blue Origin este una dintre companiile pe care NASA se baza pentru a ajunge pe Lună, iar avarierea singurei rampe de lansare a companiei creează un punct unic de vulnerabilitate (un „single point of failure”) pentru ritmul testelor și al zborurilor planificate. În acest context, incidentul este descris drept un eșec major pentru Blue Origin, compania spațială fondată de Jeff Bezos, aflată în competiție directă cu SpaceX, compania lui Elon Musk. Ce urmează: NASA ar putea muta accentul către SpaceX Potrivit informațiilor citate, explozia ar putea „da peste cap” planurile care vizează întoarcerea oamenilor pe Lună până în 2028 și construirea unei baze lunare înaintea Chinei. NASA ar putea să se orienteze mai mult către SpaceX. Agenția își propune, totuși, să testeze anul viitor module de aselenizare de la ambele companii, ceea ce sugerează că strategia de redundanță (mai mulți furnizori) rămâne, cel puțin deocamdată, în picioare. [...]
NASA a adus X-59 la parametrii necesari pentru zboruri deasupra zonelor locuite , un pas operațional esențial înaintea testelor în care agenția vrea să măsoare reacția populației la „bubuitura” atenuată a unui avion supersonic, potrivit IT之家 . Aeronava de cercetare X-59 a finalizat la începutul acestei luni primul său zbor supersonic, iar NASA spune că a fost verificată atingerea vitezei și altitudinii cerute pentru viitoarele zboruri de test deasupra zonelor rezidențiale din SUA. Miza programului este demonstrarea unui zbor supersonic fără „boom sonic” puternic, înlocuit de un sunet mai slab, descris ca un zgomot surd. În cel mai recent zbor de test (vinerea trecută), X-59 a atins 1,4 Mach (aprox. 924 mile/oră, adică circa 1.487 km/h) și a urcat la 55.000 de picioare (aprox. 16,8 km). În testul anterior, din 5 iunie, aeronava a zburat cu 1,1 Mach. De ce contează testul: pregătirea pentru misiunea Quesst NASA a indicat că acest zbor a fost mai „cheie” decât cel precedent, deoarece avionul a îndeplinit mai mulți indicatori de bază care urmează să fie replicați în misiunea „Quiet Supersonic Technology Demonstration” (Quesst). Lansarea efectivă a misiunii este estimată peste câteva luni. Ce urmează: validare acustică și feedback de la populație Înainte de zborurile peste zone dens populate, X-59 intră într-o etapă de validare acustică, în care echipa va măsura caracteristicile sonore la regim supersonic pentru a confirma că, la trecerea barierei sunetului, nu apare un boom sonic clasic. În testele Quesst, X-59 va survola zone locuite, iar NASA va colecta feedback de la oamenii de la sol pentru a evalua cum este perceput în practică acest tip de zgomot redus — un element critic pentru orice discuție viitoare despre acceptabilitatea zborului supersonic deasupra uscatului. [...]
NASA a stabilit echipajul Artemis III , un pas operațional esențial pentru testarea revenirii pe Lună , potrivit CNET , într-un moment în care programul Artemis are nevoie de repere concrete pentru a valida arhitectura de zbor și pregătirea pentru o aselenizare cu echipaj. Decizia fixează, în termeni practici, „cine” va executa misiunea și permite trecerea la etape de pregătire și integrare mai avansate, de la antrenamente specifice până la coordonarea cu sistemele și procedurile de misiune. În logica unui program spațial, nominalizarea echipajului nu este doar un anunț de personal, ci o condiție pentru planificarea operațională detaliată. Artemis III este prezentată ca o misiune „crucială” de testare pe Lună, în cadrul efortului NASA de a reveni cu astronauți pe suprafața lunară. Publicația notează că miza este validarea unei misiuni cu echipaj într-un profil care implică operațiuni lunare și verificarea capabilităților necesare pentru pașii următori ai programului. În materialul disponibil în input nu apar numele astronauților, calendarul exact al misiunii sau alte detalii tehnice (vehicule, furnizori, bugete). În lipsa acestor informații în sursa furnizată, consecințele cuantificabile și următorii pași calendaristici nu pot fi detaliate fără a specula. [...]
NASA a activat pentru scurt timp proceduri rare de „adăpostire în siguranță” pe ISS , după ce o scurgere de aer din modulul rusesc „Zvezda” s-a agravat, iar cinci astronauți au fost trimiși în capsula Crew Dragon , pregătiți pentru o eventuală evacuare, potrivit Agerpres . Instrucțiunile au fost transmise vineri, la ora 13:04 GMT (16:04, ora României), când cei patru membri ai misiunii Crew-12 (doi astronauți americani, o astronaută franceză și un cosmonaut rus), împreună cu încă un astronaut american, au intrat în capsula SpaceX andocată la stație și au îmbrăcat costumele spațiale, a declarat purtătoarea de cuvânt a NASA, Bethany Stevens. Ordinul a fost revocat după aproximativ două ore, iar echipajului i s-a cerut să reia activitățile planificate, după ce Roscosmos a oprit temporar lucrările de reparație în interiorul modulului „Zvezda”, în timp ce partea americană și cea rusă reevaluează rata scurgerii. Într-un mesaj pe X, Bethany Stevens a transmis că NASA vrea să lucreze „colaborativ” cu Roscosmos pentru remedierea scurgerilor. De ce a intervenit NASA: scurgerea s-a dublat și au apărut divergențe privind reparația Conform unui oficial NASA citat în material, scurgerea s-a amplificat vineri de la 0,37 metri cubi pe zi la 0,74 metri cubi pe zi. În paralel, doi cosmonauți ruși au folosit un fierăstrău pentru a pătrunde într-o zonă din care credeau că pot ajunge la „crăpătura” prin care se pierde aer; oficialii NASA nu au fost de acord cu această metodă, iar centrul de control din Houston a ordonat procedurile de adăpostire. Roscosmos a anunțat că a detectat două scurgeri la bordul ISS, dar a susținut că nu există o amenințare imediată pentru echipaj. Agenția rusă a precizat că prima scurgere a fost reparată cu un compus ermetic și că se fac pregătiri pentru sigilarea celei de-a doua, aflată în partea conică a compartimentului camerei de tranziție a modulului „Zvezda”. Potrivit Roscosmos, presiunea la bord este stabilă și menținută la nivelul calculat. Context operațional: procedură rară, fără evacuări în 27 de ani ISS găzduiește în prezent șapte astronauți, din două echipaje. Pe lângă Crew-12, la bord se află un astronaut american și doi cosmonauți ruși sosiți în noiembrie 2025; cei doi cosmonauți nu au participat la procedurile de adăpostire. Ordinele de „adăpostire în siguranță” sunt rare pe ISS și au mai fost declanșate în ultimii ani de riscul unor coliziuni cu resturi spațiale sau de modificări ale ratelor de scurgere. Stația nu a fost evacuată niciodată în cei 27 de ani de funcționare, potrivit informațiilor din material. [...]
NASA va face public pe 9 iunie echipajul „ Artemis 3 ”, un pas-cheie pentru validarea andocării lunare cu echipaj , într-un anunț programat la Centrul Spațial Lyndon B. Johnson din Houston, potrivit IT之家 . Evenimentul este stabilit pentru 9 iunie, ora 11:00 (ora Coastei de Est a SUA), respectiv 23:00 ora României, iar după prezentarea noutăților despre misiune, astronauții desemnați vor răspunde întrebărilor presei. Miza operațională a „Artemis 3” este testarea capabilității de „întâlnire și andocare” (rendezvous & docking) între capsula Orion și un sistem comercial de aselenizare cu echipaj — o etapă critică pentru transferul astronauților din orbită către suprafața Lunii și pentru validarea tehnologiilor necesare unor misiuni lunare de durată mai mare. Ce știm despre arhitectura misiunii Conform informațiilor publicate, „Artemis 3” ar urma să fie lansată de la Centrul Spațial Kennedy din Florida, cu: 4 astronauți la bord; capsula Orion ; racheta SLS (Space Launch System), care va plasa nava în spațiu. NASA nu a comunicat în materialul citat alte detalii despre calendarul complet al misiunii sau despre configurația exactă a sistemului comercial de aselenizare, urmând ca actualizările și numele echipajului să fie anunțate în cadrul evenimentului din 9 iunie. [...]
