Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Seceta prelungită din Corpus Christi riscă să oprească rafinării și să reducă oferta de benzină, într-un moment în care piața energetică este deja sub presiune, potrivit Mediafax. În orașul-port din Texas, un hub important pentru rafinare și export, rezervele de apă au coborât la cele mai scăzute niveluri înregistrate, după aproape șapte ani de secetă.
Miza nu este consumul casnic, ci funcționarea industriei: rafinăriile și combinatele petrochimice au nevoie de cantități mari de apă, inclusiv pentru răcirea instalațiilor. Un fost responsabil dintr-un district regional care furnizează apă marilor clienți industriali avertizează că oprirea apei de răcire ar duce direct la închideri, iar un alt specialist descrie un astfel de scenariu drept „un dezastru incredibil”. Zona produce combustibili, oțel și alte bunuri esențiale și exportă global, astfel că o reducere a activității ar putea influența inclusiv prețurile la benzină.
Autoritățile din Corpus Christi spun că orașul ar putea intra în stare de urgență de apă când mai are aproximativ 180 de zile până în punctul în care cererea depășește oferta. Scenariile analizate indică faptul că acest moment ar putea apărea cel mai devreme în luna mai, cel mai târziu în octombrie, sau ar putea fi evitat dacă situația se îmbunătățește.
În prezent, orașul se află deja în faza a treia de restricții, care presupune limitarea severă a utilizării apei în exterior. Administratorul orașului, Peter Zanoni, spune că autoritățile speră să evite scenariul de urgență, dar nu se bazează pe speranță.
Potrivit specialiștilor citați, problema nu ține doar de secetă, ci și de investiții insuficiente, făcute prea târziu, în infrastructura de apă. Zanoni recunoaște că orașul nu a ținut pasul cu alimentarea și infrastructura „așa cum ar fi trebuit”, descriind situația ca pe o problemă acumulată în decenii.
După seceta din anii 2010, Corpus Christi a extins o conductă pentru a aduce apă din Colorado River și a încurajat reducerea consumului, iar utilizarea apei a scăzut. În paralel însă, autoritățile au atras noi clienți industriali, inclusiv o uzină petrochimică și o oțelărie, ceea ce a crescut presiunea asupra resurselor.
Orașul a început să folosească milioane de galoane de apă subterană și încearcă să acceseze mai mult. Un proiect major, Evangeline Groundwater Project, ar urma să aducă apă din zeci de puțuri printr-o conductă, dar are nevoie de aprobări și nu va fi gata imediat. Noile surse vin cu riscuri: apa poate fi de calitate mai slabă, iar utilizarea excesivă ar putea goli rezervele subterane.
În același timp, un proiect de desalinizare a apei de mare, propus încă din 2016, a fost blocat din cauza costurilor estimate la până la 1,3 miliarde de dolari și a impactului asupra mediului. Specialiștii susțin că, dacă proiectul ar fi mers înainte atunci, uzina ar fi fost deja funcțională.
Situația a alimentat nemulțumiri în rândul locuitorilor, care se tem că restricțiile și scumpirile îi vor afecta mai ales pe consumatorii casnici. În același timp, industria consumă până la 60% din apa orașului, iar sistemul permite companiilor mari să plătească taxe pentru a evita penalități mai mari în perioadele de secetă, ceea ce a stârnit critici.
Autoritățile susțin că industria nu este scutită de restricții și că firmele contribuie financiar, iar companiile afirmă că au redus deja consumul. Bob Paulison, director executiv al unei asociații care reprezintă industria locală, spune că producătorii de combustibili, polimeri, fier și oțel au „cea mai mică flexibilitate” în reducerea consumului de apă.
În lipsa unor ploi consistente sau a unor soluții rapide, criza de apă din Corpus Christi riscă să depășească nivelul local și să se transforme într-un șoc operațional pentru producția de combustibili, cu efecte potențiale asupra pieței benzinei.
Recomandate
Reducerea bruscă a producției la marile rafinării rusești de motorină riscă să strângă și mai mult piața globală a combustibililor , după ce atacurile ucrainene cu drone au forțat opriri și funcționare la capacități mult sub normal, potrivit HotNews , care citează calcule Reuters pe baza datelor din piața combustibililor. Jumătate dintre cele mai mari șase rafinării producătoare de motorină din Rusia au fost nevoite, în septembrie, să reducă puternic sau să oprească complet producția din cauza avariilor provocate de drone. Cele șase unități – Omsk, Kirishi, Taneco, Volgograd, NORSI și Perm – asigură împreună aproximativ jumătate din producția de motorină a Rusiei. Din datele citate de Reuters, impactul operațional este sever: rafinăria Kirishi și-a oprit complet activitatea, iar Volgograd și NORSI funcționează la numai aproximativ 25% din capacitatea nominală. Pentru Taneco, atacată duminică, efectele nu puteau fi încă evaluate la momentul relatării, potrivit surselor Reuters citate de News.ro. Exporturi restricționate și ofertă globală mai mică Atacurile din ultimele luni au redus producția de combustibili și au determinat Moscova să restricționeze exporturile de benzină, motorină și combustibil pentru aviație. În paralel, războiul cu Iranul a redus oferta globală de combustibili, ceea ce amplifică presiunile asupra pieței. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie , în primele opt luni din 2026, o rafinărie din Rusia a fost lovită cu succes, în medie, la fiecare trei zile. Înainte de introducerea restricțiilor, exporturile rusești de motorină coborâseră deja la mai puțin de un milion de tone în iunie, conform estimărilor traderilor, iar exporturile cumulate de motorină și motorină de calitate inferioară ajungeau la aproximativ 1,8 milioane de tone. Cu un an înainte, când rafinăriile funcționau normal, Rusia exporta aproximativ 2,5 milioane de tone de motorină pe lună, respectiv 3,3–3,4 milioane de tone dacă este inclusă și motorina de calitate inferioară. Turcia și Brazilia erau cei mai mari cumpărători, absorbind împreună cel puțin jumătate din volumele disponibile înainte de intrarea în vigoare a restricțiilor în iulie (context detaliat aici ). Presiune politică și efecte vizibile în SUA Criza motorinei din Rusia a ajuns și pe agenda președintelui american Donald Trump , care i-a cerut duminică președintelui ucrainean Volodimir Zelenski să oprească atacurile asupra infrastructurii rusești de producție a motorinei, susținând că deficitul rezultat „afectează întreaga lume” (detalii în HotNews ). Ucraina afirmă, la rândul ei, că rafinăriile rusești sunt ținte militare legitime, în contextul atacurilor regulate ale Rusiei asupra infrastructurii energetice ucrainene (context în HotNews ). Presiunile asupra aprovizionării se văd și în SUA: prețul mediu național al motorinei a depășit pentru prima dată 6 dolari pe galon (aprox. 1,59 dolari/litru), potrivit GasBuddy, o evoluție sensibilă politic înaintea alegerilor intermediare din noiembrie (mai multe, în HotNews ). [...]
Tensiunile geopolitice împing din nou în sus cotațiile petrolului , iar scenariul unor prețuri de până la 3 euro/litru la motorină și 2,90 euro/litru la benzină revine în discuție, pe fondul riscurilor de aprovizionare, potrivit agrarheute . După un început de săptămână volatil, prețul petrolului Brent a urcat marți la peste 107 dolari pe baril (aprox. 482 lei), în condițiile în care investitorii evaluează „marea incertitudine” legată de situația aprovizionării la nivel global. Ce alimentează riscul de scumpire În centrul presiunilor se află, conform publicației, o combinație de blocaje și escaladări în zone-cheie pentru transportul energiei: conducta saudită Est–Vest , alternativă la Strâmtoarea Hormuz , rămâne închisă după atacuri cu drone, fără un termen clar pentru reluarea operațiunilor; o întâlnire diplomatică între Iran și statele arabe din Golf, programată pentru a discuta situația din Strâmtoarea Hormuz, a fost amânată în ultimul moment; Iranul a susținut că un supertanc ar fi explodat după ce a lovit mine în timp ce încerca să intre într-o zonă restricționată din Strâmtoarea Hormuz și a reiterat că nu va discuta cu SUA până când nu îi sunt îndeplinite cererile. Efectul în piață: carburanții rămân sub presiune Pe acest fundal, contractele futures pe benzină din SUA au rămas aproape de un maxim al ultimelor șapte săptămâni, investitorii încercând să cuantifice amploarea întreruperilor de aprovizionare. O frână temporară pentru o nouă accelerare a prețurilor a venit dintr-o declarație a președintelui SUA, Donald Trump, potrivit căreia Ucraina și Rusia ar fi convenit să oprească atacurile asupra infrastructurii energetice — afirmație contrazisă în material de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a spus că Ucraina ar fi pregătită să oprească atacurile doar dacă și Rusia face același lucru. Un semnal de avertizare pentru 2026 În paralel, publicația notează că piețele de prognoză indică o probabilitate ridicată ca prețul mediu al benzinei în SUA în 2026 să depășească recordul de 4,60 dolari/galon (aprox. 1,22 dolari/litru, adică aproximativ 5,5 lei/litru), după ce, potrivit AAA, la 14 septembrie ajunsese deja la 4,32 dolari/galon (aprox. 1,14 dolari/litru, adică aproximativ 5,2 lei/litru). Pentru consumatori și companii, mesajul principal este că riscurile de aprovizionare și incertitudinea geopolitică pot menține presiunea pe prețurile carburanților, iar episoadele de scumpire rapidă rămân plauzibile cât timp rutele și infrastructura energetică din regiuni-cheie sunt vulnerabile. [...]
Germania intră în iarnă cu depozite de gaze umplute doar în proporție de 55,6%, un nivel care poate împinge în sus prețurile în Europa Centrală și de Est , inclusiv în România, unde piața se raportează frecvent la cotațiile și echilibrul regional influențate de hub-ul german , potrivit Economedia . La mijlocul lunii septembrie 2026, datele operatorilor europeni de stocare indică o situație „fragmentată” la nivelul UE: media de umplere este de 68%, sub nivelul perioadei similare din 2025, când Comisia Europeană ceruse statelor membre să atingă 90% înainte de iarnă – o prevedere care nu mai există în 2026. În acest context, vulnerabilitatea Germaniei capătă greutate sistemică, deoarece țara este un consumator major și un nod de tranzit pentru Europa Centrală. De ce contează nivelul din Germania pentru regiune Germania are cel mai mare volum absolut de gaze înmagazinate din Europa (peste 137 TWh), dar gradul de umplere de 55,6% este mult sub media UE (68%) și sub „linia de siguranță” dorită pentru iarnă. Riscul nu este doar unul național: Germania funcționează ca hub central de consum și tranzit, iar un deficit relativ la intrarea în sezonul rece poate tensiona piața regională și poate transmite presiune de preț către Europa Centrală și de Est. Analiza notează că Olanda are, la rândul ei, un nivel redus (52,13%), însă diferența este că dispune de producție proprie consistentă și are un consum mai mic decât economia germană. Cum arată stocurile în marile economii și în România În același set de date, situația diferă semnificativ între state: Italia: 84,4% (peste 171 TWh stocați) Franța: 76,27% Polonia: 97,88% (depozitele sunt practic umplute, deși ciclul de injecție se încheie oficial la 31 octombrie) Olanda: 52,13% Austria: 66,91% România: 75,81% (aprox. 25,6 TWh), peste media UE Pentru România, publicația indică faptul că, pe lângă gazele din depozite, aprovizionarea de iarnă se bazează pe producția curentă și importuri. În condițiile în care depozitele sunt în jur de 76% acum, este „de presupus” că România va intra în iarnă cu un nivel de peste 90%, ceea ce ar limita riscurile de aprovizionare chiar și în episoade de ger prelungit. Structura consumului și sursele de import ale Germaniei Consumul anual de gaze al Germaniei este estimat la 860–900 TWh , cu o structură dominată de: industrie: aproximativ 60% casnic/comercial: aproximativ 40% După reducerea dependenței de Rusia (până în 2022), aprovizionarea este descrisă ca diversificată: Norvegia: peste 40% din necesar, prin conducte Olanda și Belgia: cumulat, peste 40% din importuri, prin interconexiunile din Europa de Vest GNL (gaz natural lichefiat): peste 10% din importuri, majoritar din SUA Ce urmează: presiune mai degrabă pe preț decât pe volum în România Chiar dacă România intră în sezonul rece cu o poziție de stocuri relativ confortabilă, analiza indică un risc principal de contagiune prin preț : nivelul scăzut al stocurilor din Germania poate influența cotațiile în toată regiunea central și est-europeană „în sensul scumpirii”, deoarece Germania rămâne o referință zonală pentru piață. [...]
Închiderea temporară a conductei saudite Est–Vest, care a transportat recent 4–5 milioane de barili de țiței pe zi, adaugă presiune pe o piață deja tensionată de blocajele din rutele-cheie din Orientul Mijlociu , după un atac cu drone asupra infrastructurii petroliere, potrivit Mediafax . Atacul a avut loc în contextul războiului dintre SUA și Iran și al perturbărilor majore din Strâmtoarea Ormuz , iar autoritățile de la Riad și Bagdad susțin că dronele ar fi pornit din Irak. Conducta Est–Vest, cu o lungime de aproximativ 1.200 de kilometri, traversează Peninsula Arabică și permite exporturile către porturile de la Marea Roșie, ocolind Strâmtoarea Ormuz. Ce înseamnă oprirea conductei pentru fluxurile de petrol Ministerul saudit al Energiei a anunțat suspendarea temporară a operațiunilor prin conducta Est–Vest „ca măsură de precauție”, după ce atacurile au vizat joi dimineață infrastructura petrolieră din regiunile Riad și Medina. În ultimele luni, prin această infrastructură au fost transportate între 4 și 5 milioane de barili de țiței pe zi, echivalentul a aproximativ 4–5% din oferta globală de petrol, potrivit Reuters, citată de Mediafax. Suspendarea transportului este relevantă tocmai pentru că această conductă a devenit o alternativă critică în condițiile în care traficul petrolier prin Strâmtoarea Ormuz s-a redus la niveluri foarte scăzute. Ce se știe despre atac și cine este indicat de autorități Imagini din satelit au indicat un nor de fum negru în apropierea conductei, la sud de Medina. Autoritățile saudite au transmis că atacul s-a soldat cu câteva persoane rănite, iar pagubele sunt în evaluare. Deocamdată, nu este clar cine a lansat efectiv atacul. Arabia Saudită și Irakul au afirmat însă că dronele au pornit de pe teritoriul irakian, într-un context considerat sensibil, deoarece în Irak operează grupări armate susținute de Iran. Guvernul de la Bagdad a condamnat atacul și a declanșat o operațiune pentru identificarea celor responsabili. Context regional: rute afectate și reacții politice Agenția Internațională pentru Energie a avertizat că livrările de țiței saudit au ajuns la cele mai scăzute niveluri din ultimele peste trei decenii, reducere legată și de atacurile asupra navelor care tranzitează Strâmtoarea Bab el-Mandeb, atribuite unor grupări afiliate rebelilor Houthi, potrivit materialului. În acest context, prețul petrolului a trecut din nou de pragul de 100 de dolari pe baril. Pe plan politic și de securitate, Arabia Saudită a cerut Statelor Unite sprijin militar împotriva grupării Houthi, însă nu a anunțat, deocamdată, o ripostă militară directă la atacul asupra conductei. Ministerul saudit de Externe a precizat că Riadul a decis să nu răspundă militar la cererea premierului irakian, dar și-a rezervat dreptul de a lua „toate măsurile necesare” pentru protejarea intereselor sale. Irakul a reacționat inclusiv prin demiterea unui comandant militar care coordonase operațiuni în provincia Maysan și prin închiderea temporară a punctului de trecere a frontierei Shalamcheh cu Iranul, ca măsură de precauție, în timp ce operațiunea de identificare a responsabililor continuă. [...]
Creșterea prețurilor la gaze în Europa reaprinde miza costurilor de aprovizionare , iar Kremlinul susține că statele europene „plătesc prețul” renunțării la gazul rusesc și ajung să cumpere mai scump de pe piața spot, potrivit News , care citează Reuters. Prețurile gazelor naturale în Europa au urcat puternic pe fondul războiului din Iran, atingând săptămâna trecută cel mai ridicat nivel de la sfârșitul lui 2022. Cotațiile de referință au ajuns la 75 de euro/MWh, „mai mult decât dublul” nivelului de acum un an. Kremlinul: Europa cumpără scump pe spot, deși ar avea alternative rusești Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a afirmat că Europa „își face rău singură” prin achiziții la prețuri ridicate de pe piața spot (piața pentru livrări pe termen scurt), în loc să revină la variantele rusești, pe care le descrie drept mai ieftine. „Europenii ar trebui, desigur, să caute surse de energie mai ieftine. Gazul rusesc, fie că este vorba de gaz transportat prin conducte sau de gaz natural lichefiat, ar fi putut deveni de mult o opţiune mai ieftină pentru ei, deşi GNL-ul este întotdeauna vândut la preţurile pieţei spot.” Stocuri mai mici și o iarnă cu rezerve sub media de anul trecut În paralel cu scumpirea, nivelul stocurilor europene este mai jos decât anul trecut: depozitele sunt umplute în proporție de 67%, față de aproape 80% în aceeași perioadă a anului trecut, conform datelor Gas Infrastructure Europe. HSBC estimează că stocurile vor ajunge la 73% până la 1 noiembrie, ceea ce ar fi cel mai scăzut nivel pentru această dată de când au început colectările de date, în 2009. Context: prăbușirea fluxurilor prin conducte și dosarul Nord Stream Exporturile rusești de gaz prin conducte către Europa au scăzut cu 44% anul trecut, până la 18 miliarde de metri cubi, cel mai redus nivel de la mijlocul anilor 1970, după închiderea rutei de tranzit ucrainene, potrivit calculelor Reuters. La vârf, în 2018 și 2019, exporturile ajunseseră la aproximativ 180 de miliarde de metri cubi pe an. În plus, explozia conductelor submarine Nord Stream din 2022 a limitat exporturile rusești către Europa. Peskov a susținut că un tronson al Nord Stream 2 din Marea Baltică a rămas intact și „ar putea fi repus în funcțiune într-un timp foarte scurt”. „Bazându-ne pe bunul simţ, desigur, ei (europenii) ar fi putut să utilizeze Nord Stream cu mult timp în urmă. Unul dintre tronsoanele sale rămâne intact şi operaţional şi ar putea fi repus în funcţiune într-un timp foarte scurt.” [...]
Europa își mută centrul de greutate spre gazul norvegian, pe fondul temerilor că dependența de SUA poate deveni monedă de schimb în negocieri cu administrația Trump , iar instalații precum Kårstø ajung din nou esențiale pentru securitatea energetică a continentului, potrivit Digi24 , care citează o analiză Politico. Schimbarea vine într-un context în care războaiele din Iran și Ucraina au dat peste cap planurile europene de tranziție energetică, iar stocurile de gaze din Europa se apropie de minime istorice înainte de iarnă. În acest cadru, mai mulți lideri europeni evită să se bazeze prea mult pe gazul american, de teamă că nevoile energetice ar putea fi folosite „împotriva lor” în negocieri comerciale și de securitate cu președintele Donald Trump, notează analiza. „Trăim într-o lume în care dependențele pot fi și sunt folosite ca arme.” — Ann Mettler, fost consilier al președintelui Comisiei Europene Jean-Claude Juncker Kårstø, nodul prin care trece o parte importantă din gazul Norvegiei Kårstø este descrisă drept cea mai mare instalație de prelucrare a gazelor naturale de acest tip din Europa. Deși Norvegia nu este stat membru al Uniunii Europene, anul trecut a furnizat aproape o treime din gazul UE și 14% din țițeiul blocului, potrivit datelor citate în material. Aproximativ un sfert din producția norvegiană de gaze trece prin Kårstø, iar o parte semnificativă ajunge în Europa prin conducte către Belgia, Franța și Germania. În condițiile în care producția de pe platoul continental norvegian a scăzut în ultimul deceniu, accentul pus acum de Europa pe securitatea energetică reaprinde interesul pentru exploatarea hidrocarburilor rămase în zăcămintele submarine. Contracte pe termen lung și repoziționarea Equinor În plan operațional, semnalul cel mai concret este revenirea la contracte pe termen lung pentru gaze. Directorul general al Equinor, Anders Opedal, a declarat pentru Politico că, deși clienții europeni își păstrează strategiile de tranziție și investițiile în regenerabile, „în același timp, își asigură contracte pe termen lung pentru gaze naturale”, după semnarea unui contract de furnizare pe 15 ani cu compania germană Uniper. Equinor, operatorul Kårstø și cel mai mare producător de petrol și gaze din Norvegia, a renunțat anul acesta la un obiectiv legat de energia regenerabilă (fără a abandona ținta de emisii nete zero), pentru a se concentra pe platoul continental norvegian, potrivit articolului. Limita structurală: rezerve în scădere, investiții și risc mai mare Miza pentru Europa este că „soluția norvegiană” are un plafon. Direcția Norvegiană pentru Activități Offshore estimează că producția norvegiană de petrol și gaze ar putea scădea cu o treime până în 2050 în scenariul optimist, iar în scenariul de bază scăderea ar fi de peste jumătate, conform materialului. Industria și autoritățile norvegiene susțin că sunt necesare investiții suplimentare și tehnologii care să „aplatizeze curba” declinului (adică să contracareze scăderea producției). Totuși, analiza indică faptul că încetinirea declinului ar depinde de descoperiri noi în zone de frontieră, în special în Marea Barents, ceea ce implică riscuri mai mari și costuri ridicate. De ce contează pentru piața europeană Pe termen scurt, apropierea stocurilor de gaze de minime istorice înainte de iarnă crește sensibilitatea la preț și la continuitatea livrărilor, iar pe termen mediu Europa pare să caute un echilibru între gazul american lichefiat (GNL) și gazul norvegian livrat prin conducte, pentru a reduce riscul geopolitic. În același timp, materialul descrie o tensiune tot mai vizibilă între obiectivele climatice și nevoia de securitate energetică: reducerea emisiilor „a ieșit din prim-plan”, în timp ce securitatea aprovizionării a urcat pe agenda decidenților europeni. [...]
