Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Instalarea platformei offshore și a conductei de 160 km pentru gazele din Marea Neagră mută proiectul în faza finală, cu efect direct asupra securității energetice și a prețurilor interne, potrivit Antena 3, care citează o declarație a premierului interimar Ilie Bolojan.
Bolojan a spus că Romgaz și OMV Petrom au finalizat instalarea platformei de producție pentru exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, descrisă drept „cel mai mare proiect de gaze naturale din România”. Structura de susținere a fost montată și fixată pe fundul mării, având o înălțime totală de peste 220 de metri și o greutate de peste 16.000 de tone, iar instalarea s-a făcut cu nave speciale, în ultimele luni.
Un element-cheie al proiectului este conducta de 160 km care leagă platforma de țărm. În perioada următoare, lucrările ar urma să continue cu realizarea racordurilor și cu testarea instalațiilor, astfel încât exploatarea gazului „să înceapă din anul viitor”, conform postării citate.
Premierul interimar a prezentat proiectul ca fiind strategic pentru energie și a indicat câteva efecte economice directe ale noilor volume de gaz:
În aceeași intervenție, Bolojan a susținut că exploatarea gazelor din Marea Neagră ar transforma România „într-un actor relevant” pentru securitatea energetică regională și „în cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană”. El a mulțumit echipelor de proiect ale Romgaz și OMV Petrom pentru respectarea programului de lucrări.
Din informațiile disponibile în material, următorul reper operațional este finalizarea racordurilor și testarea instalațiilor, înainte de începerea exploatării efective, estimată pentru anul viitor.
Recomandate
Neptun Deep intră în faza de monetizare, cu contracte și un cadru pentru achiziții ale statului , pe măsură ce proiectul se apropie de prima producție estimată în 2027, potrivit Economedia . Miza economică imediată nu mai ține doar de investiția anunțată, ci de felul în care volumele viitoare încep să fie „prinse” în contracte și în mecanisme publice de securitate a aprovizionării. Neptun Deep este dezvoltat în parteneriat de Romgaz și OMV Petrom și vizează exploatarea zăcămintelor Domino și Pelican Sud. Investiția este estimată la aproximativ 4 miliarde de euro (aprox. 20 miliarde lei), iar producția de gaze este programată să înceapă în 2027. Progres operațional: platformă instalată, sonde și conductă către țărm „Inima” exploatării este platforma offshore Neptun Alpha, instalația unde gazele extrase din zăcămintele submarine vor fi procesate înainte de a fi trimise spre România. În iulie a fost instalată platforma de producție, etapă prezentată drept una dintre cele mai importante din derularea proiectului. OMV Petrom a comunicat că a finalizat 6 din cele 10 sonde de dezvoltare și instalarea conductei de 160 km care face legătura cu țărmul, elemente pe care compania le-a inclus și în raportarea financiară aferentă primului semestru din 2026, în contextul avansului către prima producție în 2027. Contracte și clienți: apare primul cumpărător industrial din România Pe partea comercială, Economedia notează apariția unui prim client industrial român confirmat pentru viitoarea producție: Silcotub, producător de țevi fără sudură. Informația este atribuită unui document obținut de publicație. Conform documentului, OMV Petrom a notificat încheierea a trei contracte de vânzare-cumpărare pentru gazele din proiect: două contracte cu compania germană Uniper Global Commodities SE; un contract cu Silcotub S.A. Statul își pregătește dreptul de preempțiune pentru 49,9 TWh În paralel, la final de iulie, Camera Deputaților a adoptat (for decizional) proiectul de lege care permite Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale (ANRSPS) să își asigure cadrul bugetar necesar pentru exercitarea dreptului de preempțiune asupra unei cantități de 49,9 TWh de gaze naturale din Neptun Deep. Legea urmează să meargă la promulgare. Potrivit expunerii de motive citate, oferta transmisă de OMV Petrom vizează 49,9 milioane MWh (49,9 TWh) la un preț de 48,752 euro/MWh (aprox. 243,8 lei/MWh). De ce contează economic Pe termen scurt, combinația dintre progresul de execuție (platformă, sonde, conductă) și pașii de comercializare (contracte, clienți, preempțiune pentru stat) mută proiectul din zona de plan în zona de implementare cu efecte potențiale în piață: securizarea unor volume viitoare și conturarea modului în care acestea ar putea ajunge atât la industrie, cât și în mecanismele publice de rezervă. În plan politic și economic, premierul interimar Ilie Bolojan a legat proiectul de stabilitatea prețurilor și de relansarea unor ramuri industriale, inclusiv producția internă de îngrășăminte prin repornirea combinatului Azomureș, precum și de reducerea dependenței de importuri. [...]
Reducerea accizei rămâne singura pârghie directă a statului asupra prețurilor la carburanți , în condițiile în care restul factorilor – de la aprovizionarea cu țiței până la costurile de transport și asigurare – sunt determinați de riscuri geopolitice și logistice, a spus premierul interimar Ilie Bolojan , potrivit Economedia . Declarația a fost făcută la Timișoara, unde Bolojan a fost întrebat despre scumpirea carburanților. El a indicat două elemente: mecanismul de reducere a accizei (taxa inclusă în prețul la pompă) și componenta de aprovizionare cu țiței și motorină, pe care statul „nu poate fi influența”. De ce se scumpesc carburanții: riscuri și costuri în lanț Bolojan a legat creșterea prețurilor de evoluții externe, menționând „problemele din Golf” și războiul Rusiei împotriva Ucrainei, pe fondul cărora companiile „își iau măsuri de protecție”. „Astăzi, ca efect al războiului, există nave care au fost atacate cu drone (în Marea Neagră – n.r.), deci asta înseamnă riscuri pentru transportatori, asta înseamnă costuri de asigurare în plus, asta înseamnă costuri de transport în plus şi toate, într-o formă sau alta, se regăsesc în ritmul de aprovizionare.” În acest context, mesajul premierului interimar este că presiunea pe prețuri vine din costuri suplimentare care se transmit pe lanțul de aprovizionare, nu dintr-o decizie internă ce ar putea fi „corectată” administrativ. Implicația economică: presiune pe inflație și spațiu limitat de intervenție Bolojan a mai spus că scumpirea combustibililor are efect direct asupra inflației din România, ceea ce amplifică miza economică a evoluției prețurilor la pompă. Totodată, el a amintit că au existat probleme cu transportul de carburanți pe calea ferată către vestul țării, dar care „s-au rezolvat în ultimele zile”, sugerând că blocajele logistice interne pot apărea, însă nu sunt principala cauză a scumpirilor. „Oricât ne-am dori, nu avem cum să controlăm lucruri care nu pot fi controlate de noi. Nu este doar la noi această situaţie.” [...]
Norvegia vrea să mențină exporturile de petrol și gaze spre Europa până cel puțin în 2035, mizând pe foraje în Marea Barents , chiar dacă Uniunea Europeană ar păstra o linie dură împotriva noilor proiecte din Arctica, potrivit Economica . După invadarea Ucrainei de către Rusia, în 2022, Norvegia a devenit cel mai mare furnizor de gaze naturale al Europei, acoperind aproximativ 30% din cererea de gaze a UE și a Marii Britanii, scrie Agerpres. În acest context, Oslo argumentează că extinderea activităților de explorare și producție în nord are o miză de securitate energetică, nu doar una comercială. De ce contează: riscul de scădere a producției după 2030 Deși anul trecut producția de gaze a Norvegiei s-a apropiat de un nivel record, iar producția de petrol a atins cel mai ridicat nivel din 2009, prognozele oficiale indică o scădere abruptă după 2030 dacă nu sunt descoperite și dezvoltate noi zăcăminte. Ministrul norvegian al Energiei, Terje Aasland , a spus că menținerea producției și exporturilor de petrol la nivelurile actuale până cel puțin în 2035 depinde de contribuția Mării Barents. Divergența cu UE și opțiunea „piața globală” Uniunea Europeană sprijină în prezent interzicerea noilor foraje în Arctica din motive de mediu, însă ia în calcul revizuirea politicii pe fondul preocupărilor legate de securitatea energetică. Aasland a susținut că Norvegia consideră drept suveran dreptul de a-și dezvolta resursele din Marea Barents, chiar dacă UE ar continua să susțină un moratoriu. „Am dezvolta aceste perimetre, iar apoi va depinde de UE dacă va avea un moratoriu asupra cumpărării acelui gaz sau petrol”, a spus Aasland. În scenariul în care UE ar limita achizițiile, petrolul arctic ar urma să fie vândut pe piețele globale, iar gazul ar putea fi exportat la nivel mondial sub formă de gaz natural lichefiat (GNL) de la facilitatea de procesare Melkoeya a Equinor, lângă Hammerfest, potrivit ministrului. Context: presiuni pe politica energetică europeană și pe rolul Norvegiei Directorul Agenției Internaționale pentru Energie , Fatih Birol, a îndemnat UE să își reconsidere opoziția față de noi proiecte de petrol și gaze în Arctica, argumentând că viitoarele aprovizionări vor fi necesare pentru securitatea energetică. Oponenții acestei direcții susțin însă că proiectele arctice ar avea nevoie de mulți ani pentru a intra în funcțiune și ar avea o contribuție limitată la problemele pe termen scurt ale Europei. În paralel, Norvegia exportă în majoritatea anilor surplus de energie regenerabilă (în principal hidro) către Europa prin cabluri transfrontaliere, dar Aasland a spus că ideea Norvegiei ca „baterie verde” a Europei este „depășită” și că o integrare mai profundă a făcut țara mai vulnerabilă la fluctuațiile de preț de pe continent. În acest cadru, ministrul a precizat că Norvegia nu va construi noi interconectori, deși își menține angajamentul pentru cooperare energetică cu Europa. [...]
Creșterea prețurilor la gaze în Europa reaprinde miza costurilor de aprovizionare , iar Kremlinul susține că statele europene „plătesc prețul” renunțării la gazul rusesc și ajung să cumpere mai scump de pe piața spot, potrivit News , care citează Reuters. Prețurile gazelor naturale în Europa au urcat puternic pe fondul războiului din Iran, atingând săptămâna trecută cel mai ridicat nivel de la sfârșitul lui 2022. Cotațiile de referință au ajuns la 75 de euro/MWh, „mai mult decât dublul” nivelului de acum un an. Kremlinul: Europa cumpără scump pe spot, deși ar avea alternative rusești Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a afirmat că Europa „își face rău singură” prin achiziții la prețuri ridicate de pe piața spot (piața pentru livrări pe termen scurt), în loc să revină la variantele rusești, pe care le descrie drept mai ieftine. „Europenii ar trebui, desigur, să caute surse de energie mai ieftine. Gazul rusesc, fie că este vorba de gaz transportat prin conducte sau de gaz natural lichefiat, ar fi putut deveni de mult o opţiune mai ieftină pentru ei, deşi GNL-ul este întotdeauna vândut la preţurile pieţei spot.” Stocuri mai mici și o iarnă cu rezerve sub media de anul trecut În paralel cu scumpirea, nivelul stocurilor europene este mai jos decât anul trecut: depozitele sunt umplute în proporție de 67%, față de aproape 80% în aceeași perioadă a anului trecut, conform datelor Gas Infrastructure Europe. HSBC estimează că stocurile vor ajunge la 73% până la 1 noiembrie, ceea ce ar fi cel mai scăzut nivel pentru această dată de când au început colectările de date, în 2009. Context: prăbușirea fluxurilor prin conducte și dosarul Nord Stream Exporturile rusești de gaz prin conducte către Europa au scăzut cu 44% anul trecut, până la 18 miliarde de metri cubi, cel mai redus nivel de la mijlocul anilor 1970, după închiderea rutei de tranzit ucrainene, potrivit calculelor Reuters. La vârf, în 2018 și 2019, exporturile ajunseseră la aproximativ 180 de miliarde de metri cubi pe an. În plus, explozia conductelor submarine Nord Stream din 2022 a limitat exporturile rusești către Europa. Peskov a susținut că un tronson al Nord Stream 2 din Marea Baltică a rămas intact și „ar putea fi repus în funcțiune într-un timp foarte scurt”. „Bazându-ne pe bunul simţ, desigur, ei (europenii) ar fi putut să utilizeze Nord Stream cu mult timp în urmă. Unul dintre tronsoanele sale rămâne intact şi operaţional şi ar putea fi repus în funcţiune într-un timp foarte scurt.” [...]
Europa își mută centrul de greutate spre gazul norvegian, pe fondul temerilor că dependența de SUA poate deveni monedă de schimb în negocieri cu administrația Trump , iar instalații precum Kårstø ajung din nou esențiale pentru securitatea energetică a continentului, potrivit Digi24 , care citează o analiză Politico. Schimbarea vine într-un context în care războaiele din Iran și Ucraina au dat peste cap planurile europene de tranziție energetică, iar stocurile de gaze din Europa se apropie de minime istorice înainte de iarnă. În acest cadru, mai mulți lideri europeni evită să se bazeze prea mult pe gazul american, de teamă că nevoile energetice ar putea fi folosite „împotriva lor” în negocieri comerciale și de securitate cu președintele Donald Trump, notează analiza. „Trăim într-o lume în care dependențele pot fi și sunt folosite ca arme.” — Ann Mettler, fost consilier al președintelui Comisiei Europene Jean-Claude Juncker Kårstø, nodul prin care trece o parte importantă din gazul Norvegiei Kårstø este descrisă drept cea mai mare instalație de prelucrare a gazelor naturale de acest tip din Europa. Deși Norvegia nu este stat membru al Uniunii Europene, anul trecut a furnizat aproape o treime din gazul UE și 14% din țițeiul blocului, potrivit datelor citate în material. Aproximativ un sfert din producția norvegiană de gaze trece prin Kårstø, iar o parte semnificativă ajunge în Europa prin conducte către Belgia, Franța și Germania. În condițiile în care producția de pe platoul continental norvegian a scăzut în ultimul deceniu, accentul pus acum de Europa pe securitatea energetică reaprinde interesul pentru exploatarea hidrocarburilor rămase în zăcămintele submarine. Contracte pe termen lung și repoziționarea Equinor În plan operațional, semnalul cel mai concret este revenirea la contracte pe termen lung pentru gaze. Directorul general al Equinor, Anders Opedal, a declarat pentru Politico că, deși clienții europeni își păstrează strategiile de tranziție și investițiile în regenerabile, „în același timp, își asigură contracte pe termen lung pentru gaze naturale”, după semnarea unui contract de furnizare pe 15 ani cu compania germană Uniper. Equinor, operatorul Kårstø și cel mai mare producător de petrol și gaze din Norvegia, a renunțat anul acesta la un obiectiv legat de energia regenerabilă (fără a abandona ținta de emisii nete zero), pentru a se concentra pe platoul continental norvegian, potrivit articolului. Limita structurală: rezerve în scădere, investiții și risc mai mare Miza pentru Europa este că „soluția norvegiană” are un plafon. Direcția Norvegiană pentru Activități Offshore estimează că producția norvegiană de petrol și gaze ar putea scădea cu o treime până în 2050 în scenariul optimist, iar în scenariul de bază scăderea ar fi de peste jumătate, conform materialului. Industria și autoritățile norvegiene susțin că sunt necesare investiții suplimentare și tehnologii care să „aplatizeze curba” declinului (adică să contracareze scăderea producției). Totuși, analiza indică faptul că încetinirea declinului ar depinde de descoperiri noi în zone de frontieră, în special în Marea Barents, ceea ce implică riscuri mai mari și costuri ridicate. De ce contează pentru piața europeană Pe termen scurt, apropierea stocurilor de gaze de minime istorice înainte de iarnă crește sensibilitatea la preț și la continuitatea livrărilor, iar pe termen mediu Europa pare să caute un echilibru între gazul american lichefiat (GNL) și gazul norvegian livrat prin conducte, pentru a reduce riscul geopolitic. În același timp, materialul descrie o tensiune tot mai vizibilă între obiectivele climatice și nevoia de securitate energetică: reducerea emisiilor „a ieșit din prim-plan”, în timp ce securitatea aprovizionării a urcat pe agenda decidenților europeni. [...]
Scăderea traficului prin Strâmtoarea Ormuz menține presiunea pe prețurile combustibililor , iar administrația Trump își mută accentul către rute terestre și conducte care să ocolească punctul-cheie pentru aprovizionarea globală cu energie, potrivit Mediafax . Donald Trump a spus că în Orientul Mijlociu „sunt create o mulțime de alternative” la Strâmtoarea Ormuz și a invocat proiecte de conducte care ar permite transportul petrolului fără tranzit prin strâmtoare, inclusiv o rută terestră prin Siria, despre care susține că este deja folosită de camioane care transportă țiței. Declarațiile au fost relatate de Fox News . De ce contează: Ormuz rămâne blocajul operațional, iar costurile se văd în economie Deși Washingtonul încearcă de luni de zile să restabilească navigația, traficul petrolier prin Ormuz este mult sub nivelul de dinaintea războiului. La finalul lunii august, prin strâmtoare treceau aproximativ 5 milioane de barili de petrol pe zi, față de peste 20 de milioane înaintea conflictului. SUA au escortat aproape 1.500 de nave prin Ormuz, începând din luna mai. În paralel, Iranul și Omanul au propus un coridor temporar de navigație și operațiuni comune de deminare, iar negocierile pentru o soluție permanentă continuă. Alternativele invocate: conducte existente și extinderi discutate Ideea ocolirii Ormuz nu este nouă, iar în regiune există deja infrastructură care reduce dependența de strâmtoare: Arabia Saudită are o conductă care transportă petrol din estul țării către portul Yanbu, la Marea Roșie, evitând Ormuz; Emiratele Arabe Unite au dezvoltat o conductă către Fujairah, port situat în afara strâmtorii; în ultimele luni au fost discutate proiecte de extindere a rețelelor terestre de transport al petrolului și gazelor către Marea Roșie, Mediterana și Marea Arabiei. Efectul imediat: motorina s-a scumpit puternic în SUA Războiul se reflectă tot mai vizibil în economia americană, pe fondul scumpirii petrolului și al perturbării fluxurilor energetice din Orientul Mijlociu, în special prin reducerea traficului prin Ormuz. Prețul mediu al motorinei în SUA a ajuns la un record de 5,85 dolari pe galon (3,79 litri), adică aproximativ 1,54 dolari pe litru, față de circa 3,76 dolari pe galon la final de februarie, înainte de începerea războiului — o creștere de aproape 56%. Costurile mai mari se transmit către transportatori, fermieri și rețelele de distribuție, iar unele companii au introdus deja suprataxe de combustibil. În lanț, pot fi afectate prețurile la produse perisabile (fructe, legume, carne), care depind atât de transportul rutier, cât și de utilaje agricole alimentate cu motorină. Economiștii citați avertizează că presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare și asupra consumatorilor ar putea crește dacă prețurile combustibililor rămân ridicate. [...]
