Știri
Știri din categoria Petrol și gaze

Scurgerile de petrol din Golful Persic, declanșate de lovituri asupra unor nave și infrastructuri energetice, riscă să afecteze inclusiv alimentarea cu apă a regiunii, prin posibile perturbări ale instalațiilor de desalinizare de care depind aproape 100 de milioane de oameni, potrivit unei analize CNN, bazată pe imagini satelitare.
Imaginile surprind mai multe pete de petrol apărute după lovituri iraniene și atacuri ale SUA și Israelului asupra unor facilități petroliere și nave din zonă, în contextul războiului. Experți citați de publicație avertizează asupra riscului unei „catastrofe ecologice”, cu efecte în lanț asupra comunităților de coastă și asupra biodiversității fragile a Golfului Persic.
Potrivit CNN, o imagine din 7 aprilie arată o scurgere care se întinde pe mai mult de cinci mile (aprox. 8 kilometri) în Strâmtoarea Hormuz, lângă insula iraniană Qeshm. Un purtător de cuvânt al Greenpeace Germania, Nina Noelle, a declarat că în aceeași zonă a existat o scurgere de la nava iraniană „Shahid Bagheri”, după ce forțele americane au lovit vasul pe 28 februarie.
O altă serie de imagini indică petrol în jurul insulei Lavan, după ceea ce presa de stat iraniană a descris drept o lovitură „a inamicilor” asupra unei facilități petroliere din apropierea coastei insulei, pe 7 aprilie. CNN menționează și un videoclip distribuit pe rețele sociale, localizat geografic de redacție, care arată un incendiu de proporții la o rafinărie iraniană.
Imagini satelitare arată, de asemenea, scurgeri în largul coastei Kuweitului, datate 6 aprilie. În aceeași zi, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice din Iran a transmis că a vizat facilități de combustibili și petrochimie din țări din Golf, inclusiv Kuweit, ca represalii pentru un atac asupra unui complex petrochimic din sud-vestul Iranului.
Wim Zwijnenburg, lider de proiect la organizația olandeză PAX, care urmărește consecințele loviturilor din jurul Golfului, a descris lovitura asupra Lavan drept o „urgență majoră de mediu”. El a spus că cel puțin cinci locații de pe insulă au fost avariate, iar scurgerile ulterioare au ajuns să se extindă și către insula Shidvar, un sit protejat nelocuit, dar cu specii protejate. CNN notează că Shidvar este o insulă de corali, bogată în faună, inclusiv țestoase și păsări marine.
În scenariul cel mai grav, scurgerile ar putea afecta „mii de oameni”, în special de-a lungul coastei Iranului, inclusiv prin contaminarea peștelui de care depind pentru hrană și venituri, a avertizat Zwijnenburg. Riscurile se extind și la fauna marină – țestoase, delfini și balene – care ar putea ingera petrolul sau ar putea rămâne prinse în acesta.
Un punct sensibil pentru funcționarea economiilor din regiune este infrastructura de desalinizare: scurgerile ar putea afecta sistemele de filtrare ale acestor instalații, de care depind aproape 100 de milioane de oameni pentru apă curată, potrivit articolului.
CNN precizează că, în acest stadiu, este dificil de cuantificat amploarea pagubelor, însă temerile privind o catastrofă ecologică cresc, mai ales dacă vor fi lovite și alte nave. Conform datelor Greenpeace Germania citate de publicație, în Golf se află aproximativ 75 de petroliere mari, care transportă în total aproape 19 miliarde de litri de țiței.
Curățarea unor astfel de scurgeri este complicată, a spus Noelle, invocând „complexitatea structurală, accesul limitat și condițiile de lucru dificile”, iar conflictul în desfășurare face ca accesul pentru intervenții în Golf să fie „aproape imposibil”.
Recomandate

Armata SUA escortează petroliere cu circa 7 milioane de barili pe zi prin Strâmtoarea Hormuz , un nivel care indică o reluare parțială a fluxurilor de țiței și produse petroliere într-un punct-cheie pentru piața globală, potrivit Politico . Secretarul american pentru energie, Chris Wright, a spus că volumele escortate „cresc”, iar fluxul total prin Hormuz ar ajunge astfel la aproximativ jumătate din nivelul de dinainte ca Statele Unite și Israel să înceapă atacurile asupra Iranului, în februarie. Declarațiile au fost făcute la Bloomberg Energy Security Executive Briefing, în Houston. Ce înseamnă cifrele pentru oferta de petrol Înainte de război, aproximativ 20 de milioane de barili pe zi tranzitau strâmtoarea dinspre Golful Arab, potrivit lui Wright. Din acest volum: circa 5 milioane de barili pe zi s-ar fi mutat către conducte și alte opțiuni de transport; producția din restul lumii ar fi crescut cu aproximativ 1 milion de barili pe zi; ar rămâne astfel un „gol” de aproximativ 14 milioane de barili pe zi față de situația anterioară. În acest context, Wright a afirmat că fluxurile actuale „se apropie de jumătate din gol” și sunt în creștere. „Fluxurile de astăzi se apropie de jumătate din gol și cresc.” Presiunea prețurilor și opțiunile discutate la Washington Politico notează că scumpirea petrolului și a benzinei, după ce Iranul a „aproape” închis Hormuz traficului, a complicat agenda administrației Trump, pe fondul preocupărilor legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat. Inflația a ajuns la 4,2% în mai, potrivit Departamentului Muncii, „alimentată de prețurile mai mari la energie”, conform articolului. Wright a susținut că escortele navale ar arăta că administrația urmărește simultan reducerea presiunii pe prețurile energiei și împiedicarea Iranului de a obține o armă nucleară. El a mai spus că sunt analizate și alte măsuri, inclusiv o nouă eliberare de petrol din Rezerva Strategică (Strategic Petroleum Reserve), iar o „vacanță” de la taxa pe benzină este „posibilă”, dar ar necesita acțiune în Congres. „Obiectivul general este costuri mai mici pentru toți americanii.” De ce contează pentru piață Escorta militară a unui volum de ordinul milioanelor de barili pe zi prin Hormuz este un semnal operațional că o parte din exporturile din regiune reîncep să circule, ceea ce poate tempera presiunile asupra prețurilor. În același timp, articolul subliniază că situația rămâne volatilă, pe fondul mesajelor schimbătoare ale președintelui Donald Trump privind continuarea loviturilor și posibilitatea unui acord cu Iranul. [...]

La peste 100 de zile de la izbucnirea conflictului din Iran , prețul petrolului a rămas în jur de 100 de dolari pe baril (aprox. 460 lei), deși 20% din fluxurile energetice globale sunt încă perturbate , arată o analiză Al Jazeera . Miza economică este că „scenariul de coșmar” – o explozie a cotațiilor care să alimenteze o criză globală – a fost evitat deocamdată, însă presiunile asupra inflației și creșterii economice rămân. Potrivit materialului, perturbarea este descrisă drept „cel mai mare șoc de ofertă din istorie”, dar piața a reușit să absoarbă o parte din impact. În același timp, analiștii avertizează că o blocare prelungită a Strâmtorii Hormuz ar putea împinge petrolul peste 200 de dolari pe baril (aprox. 920 lei), cu potențial de declanșare a unei crize economice la nivel global. De ce nu a sărit prețul peste 100 de dolari Al Jazeera indică mai mulți factori care au ținut cotațiile sub control, în pofida perturbărilor: mai multe țări au eliberat rezerve strategice de petrol; exportatorii au găsit rute alternative; cererea mai slabă a contribuit la temperarea prețurilor. Totuși, analiza notează că „amortizoarele” se subțiază, ceea ce sugerează o capacitate mai redusă de a compensa șocuri suplimentare dacă situația se prelungește. Efecte economice: risc de inflație persistentă și creștere mai lentă Chiar dacă vârful de volatilitate a fost evitat, impactul economic nu dispare rapid. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) avertizează că efectele asupra economiei ar putea persista până în 2027, chiar și în scenariul în care conflictul s-ar încheia „mâine”, potrivit materialului. Pentru companii și consumatori, implicația este că stabilizarea relativă a prețului la țiței nu elimină riscul de costuri ridicate la energie și transport, cu efecte în lanț asupra prețurilor și ritmului de creștere economică. [...]

În pofida blocadei din Strâmtoarea Hormuz , prețul petrolului rămâne sub vârfurile temute, dar riscul unei scumpiri abrupte crește pe măsură ce stocurile se subțiază , potrivit unei analize CNN . După trei luni de război care a paralizat una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii, piața pare să fi găsit soluții de avarie, însă acestea nu elimină presiunea asupra ofertei. Traficul vizibil prin Strâmtoarea Hormuz este estimat la doar 15% din nivelurile de dinainte de război, conform JPMorgan, dar cotațiile nu au „explodat” până acum. Brent, reperul internațional, a coborât la 93 de dolari pe baril (aprox. 428 lei) vineri, peste circa 70 de dolari înainte de conflict, dar sub maximul recent de 114 dolari (aprox. 524 lei), notează publicația. „Scurgeri” de petrol: fluxuri clandestine și „tranzite fantomă” O explicație pentru calmul relativ al pieței este că o parte din țiței ar continua să iasă din zonă prin rute greu de urmărit. Experți citați de CNN susțin că unele petroliere ar ocoli blocada oprind transponderele (dispozitivele care transmit poziția navei), pentru a evita detectarea. Estimările din articol indică: JPMorgan: fluxuri clandestine de circa 2,1 milioane de barili pe zi în ultimele două săptămâni din mai, față de 15,6 milioane de barili pe zi care tranzitau strâmtoarea înainte de război. Piper Sandler (Jan Stuart): aproximativ 2,9 milioane de barili pe zi ar fi ieșit din strâmtoare în mai, inclusiv circa 900.000 de barili pe zi prin „tranzite fantomă” (cu transponderele oprite). Bob McNally, de la Rapidan Energy Group, spune că aceste „scurgeri” pot întârzia sau atenua parțial criza, dar nu sunt suficiente pentru a evita scăderi semnificative ale stocurilor. De ce nu s-a rupt încă echilibrul: rute alternative și cerere mai mică din China Analiza arată că fluxurile clandestine nu sunt principalul factor care ține prețurile în frâu. Piper Sandler estimează că aproximativ 4,5 milioane de barili pe zi ar fi părăsit Golful Persic prin alte mijloace, în special prin conducta East-West, care leagă câmpurile petroliere din Arabia Saudită de portul Yanbu de la Marea Roșie. Un alt element important este cererea: China și-ar fi redus importurile de țiței, apelând la stocuri, ceea ce a diminuat presiunea imediată asupra pieței. JPMorgan mai indică și pierderi de cerere „mai mari decât se recunoaște” și stocuri „mai mari decât se raportează”. Riscul care rămâne: stocuri în scădere și posibilă scumpire a carburanților În spatele stabilității relative, unii veterani ai industriei avertizează că efectele reale se acumulează. Stocurile comerciale de petrol au scăzut puternic de la începutul războiului, iar rezerva strategică a SUA ( Strategic Petroleum Reserve ) se îndreaptă rapid spre cel mai redus nivel de la începutul anilor ’80, potrivit articolului. Jan Stuart (Piper Sandler) anticipează că Brent ar putea avea o medie de 130 de dolari pe baril (aprox. 598 lei) în iulie și august. În scenariul său, prețul benzinei în SUA ar urca peste 5 dolari pe galon (aprox. 1,32 dolari/litru, adică aproximativ 6,1 lei/litru), de la circa 4,20 dolari pe galon (aprox. 1,11 dolari/litru, adică aproximativ 5,1 lei/litru) în prezent, pe fondul nevoii de a stimula eliberări suplimentare de urgență și de a tempera consumul. [...]

Scăderea cotațiilor petrolului începe să se vadă la pompă , dar efectul complet al ieftinirilor ar putea veni cu întârziere de câteva luni, în funcție de contractele din lanțul de aprovizionare, potrivit Stirile Pro TV . În prezent, benzina a ajuns la 8,5 lei/litru, iar motorina „se apropie de 9 lei”, după o perioadă în care prețurile depășiseră 10 lei/litru. Unghiul economic al știrii este legat de transmisia (întârziată) a prețului petrolului în costurile de transport și, implicit, în bugetele firmelor și ale populației. Deși barilul s-a ieftinit în ultimele zile până la cel mai redus nivel din ultimele trei luni, specialiștii citați de publicație anticipează că ieftinirile se vor reflecta la pompă abia după 2–6 luni, în funcție de contractele de achiziție semnate de producători și distribuitori. Ce se întâmplă pe piața petrolului Pe plan internațional, cotațiile au coborât puternic după anunțarea unui acord: petrolul Brent (referință pentru Europa) a ajuns la aproximativ 82 dolari/baril, iar WTI (referință pentru SUA) la circa 80 dolari/baril, cel mai redus nivel din martie, după o scădere de peste 5% într-o singură zi. În același timp, sursa notează că există și voci care consideră reacția pieței prea optimistă și că ar subestima dificultățile care urmează. De ce nu se vede imediat ieftinirea în România Materialul indică două explicații principale pentru decalajul dintre scăderea barilului și prețurile din benzinării: contractele de achiziție din lanțul producători–distribuitori, care pot amâna ajustarea prețurilor cu 2–6 luni ; cursul de schimb , întrucât o parte din scumpirile anterioare au fost puse și pe seama unei monede naționale mai slabe: la începutul anului, cotația era de 4,35 lei/dolar, față de aproximativ 4,5 lei/dolar în perioada recentă. Context geopolitic: Strâmtoarea Ormuz și riscul de volatilitate Specialiștii vorbesc despre o posibilă stabilizare a cotațiilor și chiar noi reduceri dacă traficul din Strâmtoarea Ormuz revine la normal, în urma acordului de pace dintre Statele Unite și Iran. În acest context, Iranul a anunțat că ar urma să ia măsuri pentru redeschiderea strâmtorii imediat ce va fi semnat un acord provizoriu cu SUA și i se va permite să își vândă petrolul fără restricții, potrivit unor copii ale acordului apărute în presă. Pentru companii și consumatori, miza rămâne aceeași: dacă ieftinirea petrolului se menține, presiunea pe costurile de transport și pe prețurile din economie poate scădea, însă calendarul depinde de contracte și de evoluția cursului, nu doar de cotațiile internaționale. [...]

Deși Donald Trump mizează pe o scădere rapidă a prețului petrolului după redeschiderea Strâmtorii Ormuz , piața futures nu validează un scenariu de revenire la „normal” pe termen lung , potrivit Newsweek , care citează o analiză CNN semnată de jurnalistul David Goldman. În analiza publicată de CNN , Goldman arată că promisiunea lui Trump – că prețurile energiei vor „scădea ca o piatră” imediat ce se negociază pacea și se redeschide Strâmtoarea Ormuz – este greu de susținut dacă ne uităm la așteptările pieței. „Normalul”, definit ca un preț al țițeiului Brent sub 70 de dolari (nivelul de dinainte de război), ar fi „la doar aproximativ 15 dolari distanță”, însă contractele futures pe termen lung „nu s-au mișcat aproape deloc”. Ce arată prețurile: scădere pe termen scurt, scepticism pe termen lung După anunțarea acordului (menționat în analiză ca fiind anunțat duminică), petrolul a coborât sub 85 de dolari și a scăzut deja cu aproximativ 25 de dolari față de un vârf recent atins „acum o lună”. Totuși, mesajul principal al pieței este că ieftinirea nu este văzută ca structurală. Goldman notează că, deși contractul pentru luna cea mai apropiată (referința uzuală când se vorbește despre „prețul petrolului”) a scăzut brusc în ultimele săptămâni, curba futures nu indică o revenire sub 70 de dolari nici măcar până la sfârșitul anului 2031. De ce contează: „noua normalitate” poate rămâne peste nivelurile pre-război Analiza pune accent pe faptul că „revenirea la normal” depinde de definiție și de constrângeri practice din industrie. Dan Pickering, fondator și director de investiții la Pickering Energy Partners , este citat spunând: „Vom afla care este noua normalitate. Dar nu va fi benzină de 2,85 dolari galonul.” Cu alte cuvinte, chiar dacă tensiunile geopolitice se reduc și fluxurile se reiau, piața nu pare să parieze pe o întoarcere rapidă și durabilă la prețurile de dinaintea conflictului. Blocajul operațional: redeschiderea Ormuz nu înseamnă reluare instantanee a fluxurilor Un alt motiv pentru care piața rămâne prudentă ține de logistică și siguranță maritimă. În scenariul redeschiderii strâmtorii (menționată ca fiind „programată în prezent pentru vineri”), Goldman arată că petrolierele rămase blocate nu pot „fugi” imediat, iar traficul ar urma să fie îngreunat de condițiile de navigație. În analiză se menționează că Iranul a minat strâmtoarea, ceea ce ar limita tranzitul la două pasaje înguste. Jakob Larsen, responsabil cu siguranța și securitatea la BIMCO (cea mai mare asociație de armatori din lume), avertizează că navele vor trebui să navigheze cu prudență și să păstreze distanțe de siguranță pentru a evita coliziuni și eșuări, ceea ce poate crea un blocaj și întârzieri în normalizarea transporturilor. În acest context, mesajul economic pentru companii și consumatori este că scăderile de preț pot apărea pe termen scurt, dar piața nu indică, deocamdată, o ieftinire profundă și de durată până la nivelurile pre-război. [...]

ANRE reduce cu 7,1% tariful reglementat de distribuție a gazelor naturale de la 1 iulie 2026 , o decizie care poate micșora componenta de distribuție din facturi în a doua jumătate a anului, pentru majoritatea consumatorilor, potrivit Stirile Pro TV . Comitetul de Reglementare al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a aprobat noile tarife reglementate pentru distribuția gazelor naturale, aplicabile din 1 iulie 2026. Măsura vizează 27 de operatori licențiați la nivel național. Ce se schimbă în tarife și de ce contează Conform ANRE, raportat la volumele de gaze efectiv vehiculate în rețele, tariful mediu ponderat scade de la 58,47 lei/MWh la 54,32 lei/MWh, adică o reducere de 7,1%. În consecință, pentru „marea majoritate” a consumatorilor, componenta de distribuție din factura de gaze ar urma să fie mai mică în semestrul al doilea din 2026. Ce înseamnă pentru facturi Decizia se referă la tarifele de distribuție (costul utilizării rețelelor), nu la prețul integral al gazului. Prin urmare, efectul în factura finală depinde de ponderea distribuției în total și de condițiile aplicabile fiecărui client, însă ANRE indică o scădere a acestei componente pentru cei mai mulți consumatori. Cine este vizat Noile tarife se aplică celor 27 de operatori de distribuție licențiați din România, începând cu 1 iulie 2026. [...]