Știri
Știri din categoria Petrol și gaze

Scurgerile de petrol din Golful Persic, declanșate de lovituri asupra unor nave și infrastructuri energetice, riscă să afecteze inclusiv alimentarea cu apă a regiunii, prin posibile perturbări ale instalațiilor de desalinizare de care depind aproape 100 de milioane de oameni, potrivit unei analize CNN, bazată pe imagini satelitare.
Imaginile surprind mai multe pete de petrol apărute după lovituri iraniene și atacuri ale SUA și Israelului asupra unor facilități petroliere și nave din zonă, în contextul războiului. Experți citați de publicație avertizează asupra riscului unei „catastrofe ecologice”, cu efecte în lanț asupra comunităților de coastă și asupra biodiversității fragile a Golfului Persic.
Potrivit CNN, o imagine din 7 aprilie arată o scurgere care se întinde pe mai mult de cinci mile (aprox. 8 kilometri) în Strâmtoarea Hormuz, lângă insula iraniană Qeshm. Un purtător de cuvânt al Greenpeace Germania, Nina Noelle, a declarat că în aceeași zonă a existat o scurgere de la nava iraniană „Shahid Bagheri”, după ce forțele americane au lovit vasul pe 28 februarie.
O altă serie de imagini indică petrol în jurul insulei Lavan, după ceea ce presa de stat iraniană a descris drept o lovitură „a inamicilor” asupra unei facilități petroliere din apropierea coastei insulei, pe 7 aprilie. CNN menționează și un videoclip distribuit pe rețele sociale, localizat geografic de redacție, care arată un incendiu de proporții la o rafinărie iraniană.
Imagini satelitare arată, de asemenea, scurgeri în largul coastei Kuweitului, datate 6 aprilie. În aceeași zi, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice din Iran a transmis că a vizat facilități de combustibili și petrochimie din țări din Golf, inclusiv Kuweit, ca represalii pentru un atac asupra unui complex petrochimic din sud-vestul Iranului.
Wim Zwijnenburg, lider de proiect la organizația olandeză PAX, care urmărește consecințele loviturilor din jurul Golfului, a descris lovitura asupra Lavan drept o „urgență majoră de mediu”. El a spus că cel puțin cinci locații de pe insulă au fost avariate, iar scurgerile ulterioare au ajuns să se extindă și către insula Shidvar, un sit protejat nelocuit, dar cu specii protejate. CNN notează că Shidvar este o insulă de corali, bogată în faună, inclusiv țestoase și păsări marine.
În scenariul cel mai grav, scurgerile ar putea afecta „mii de oameni”, în special de-a lungul coastei Iranului, inclusiv prin contaminarea peștelui de care depind pentru hrană și venituri, a avertizat Zwijnenburg. Riscurile se extind și la fauna marină – țestoase, delfini și balene – care ar putea ingera petrolul sau ar putea rămâne prinse în acesta.
Un punct sensibil pentru funcționarea economiilor din regiune este infrastructura de desalinizare: scurgerile ar putea afecta sistemele de filtrare ale acestor instalații, de care depind aproape 100 de milioane de oameni pentru apă curată, potrivit articolului.
CNN precizează că, în acest stadiu, este dificil de cuantificat amploarea pagubelor, însă temerile privind o catastrofă ecologică cresc, mai ales dacă vor fi lovite și alte nave. Conform datelor Greenpeace Germania citate de publicație, în Golf se află aproximativ 75 de petroliere mari, care transportă în total aproape 19 miliarde de litri de țiței.
Curățarea unor astfel de scurgeri este complicată, a spus Noelle, invocând „complexitatea structurală, accesul limitat și condițiile de lucru dificile”, iar conflictul în desfășurare face ca accesul pentru intervenții în Golf să fie „aproape imposibil”.
Recomandate

Dezactivarea transponderelor de către tancurile petroliere în zona Strâmtorii Hormuz amplifică riscul de coliziuni și deversări majore , într-un moment în care în Golf se extind deja trei pete de petrol, potrivit The Jerusalem Post , care citează un raport al The New York Times. Practica de a „merge pe întuneric” (oprirea sistemelor de identificare și navigație care ajută la evitarea coliziunilor) a fost, până la războiul SUA–Iran, relativ rară și asociată mai ales cu nave aflate sub sancțiuni sau transporturi ilegale. Din 1 martie, au fost înregistrate 1.514 traversări „dark” la intrarea și ieșirea din Golful Persic, conform datelor companiei Kpler citate de publicația americană. De ce contează: mai puțină „vizibilitate” într-un culoar îngust și aglomerat Pe măsură ce mai multe nave devin „invizibile”, scade capacitatea de monitorizare a traficului maritim și crește riscul de accidente, inclusiv deversări, avertizează experți citați de NYT. Kaveh Madani, director al United Nations University Institute for Water, Environment and Health, a indicat că, într-o arteră îngustă și strategic aglomerată precum Strâmtoarea Hormuz , reducerea transparenței adaugă un strat suplimentar de risc de mediu. Trei deversări în desfășurare și efecte deja vizibile Unul dintre episoade a ajuns pe insula iraniană Qeshm, inclusiv în zonele de mangrove. Potrivit lui Samir Madani, cofondator al serviciului de monitorizare TankerTrackers.com, pata de pe Qeshm ar proveni probabil dintr-o scurgere a navei Minoan Pioneer (navă de tip vrachier, sub pavilion Liberia). Minoan Pioneer ar fi fost lovită de un proiectil neidentificat în apropierea coastei Omanului, într-un atac suspectat a fi iranian, pe 3 august, în timp ce traversa Strâmtoarea Hormuz; o persoană din echipaj ar fi dispărut, conform unor surse de securitate maritimă citate în material. Reuters a relatat anterior că o navă de remorcare trimisă să securizeze vasul eșuat nu s-a putut apropia din cauza unor probleme legate de obținerea permisiunii din partea autorităților iraniene. Un oficial din Departamentul de Mediu al Iranului a spus că deversarea ar fi fost aproximativ 80% izolată până miercuri. Separat, o altă deversare a rezultat dintr-un atac asupra tancului Caroline Bezengi și s-a extins în jurul unei rezervații naturale, ajungând la coasta Omanului. Răspunsul a implicat nave de salvare, aeronave și specialiști, cu 100 de tone metrice de echipamente, potrivit firmei de management al riscului Ambrey. Caroline Bezengi, care transporta o cantitate estimată la 800.000 de barili de petrol rusesc și se afla sub sancțiuni internaționale, a eșuat pe 30 iunie lângă o rezervație marină omaneză cu faună și habitate sensibile (inclusiv balene cu cocoașă, țestoase verzi și recife de corali). NYT estimează că pata asociată acoperă 400–500 de mile pătrate (aprox. 1.036–1.295 km²) și a început să pătrundă în rezervație și să ajungă pe o zonă de coastă cunoscută drept „Turtle Coast”. Un al treilea luciu de petrol a fost observat lângă insula Sirri, în apropierea unui hub de petrol și gaze din centrul Golfului, însă originea nu a fost verificată, potrivit NYT. „Mersul pe întuneric” nu e cauza directă, dar ridică riscul operațional Materialul notează că niciuna dintre deversările menționate nu a fost confirmată ca rezultat direct al opririi transponderelor pentru a evita lovituri iraniene. Totuși, experții avertizează că riscurile cresc pe măsură ce navele recurg la tactici nesigure, folosite de obicei de transporturi ilicite, pentru a supraviețui într-un context de război. În plus, riscul este amplificat de dependența căpitanilor de tehnologia pe care acum o dezactivează. Sistemele de identificare a navelor sunt obligatorii pe navele comerciale internaționale din 2004, conform regulilor ONU. Un analist Kpler a spus că trecerea la navigație fără aceste sisteme crește expunerea la coliziuni, deoarece multe echipaje au practicat navigația „manuală” mai mult teoretic. Pe termen mai lung, potrivit unei cercetătoare de la Columbia University citate de NYT, astfel de practici ar putea continua până când statele producătoare de petrol din Golf vor avea infrastructura necesară pentru a evita Strâmtoarea Hormuz. În paralel, consultanți din energie avertizează că regiunea este deja sub presiune din cauza pescuitului excesiv, desalinizării și schimbărilor climatice, iar o deversare majoră suplimentară ar avea efecte severe. [...]

Tensiunile geopolitice împing din nou în sus cotațiile petrolului , iar scenariul unor prețuri de până la 3 euro/litru la motorină și 2,90 euro/litru la benzină revine în discuție, pe fondul riscurilor de aprovizionare, potrivit agrarheute . După un început de săptămână volatil, prețul petrolului Brent a urcat marți la peste 107 dolari pe baril (aprox. 482 lei), în condițiile în care investitorii evaluează „marea incertitudine” legată de situația aprovizionării la nivel global. Ce alimentează riscul de scumpire În centrul presiunilor se află, conform publicației, o combinație de blocaje și escaladări în zone-cheie pentru transportul energiei: conducta saudită Est–Vest , alternativă la Strâmtoarea Hormuz , rămâne închisă după atacuri cu drone, fără un termen clar pentru reluarea operațiunilor; o întâlnire diplomatică între Iran și statele arabe din Golf, programată pentru a discuta situația din Strâmtoarea Hormuz, a fost amânată în ultimul moment; Iranul a susținut că un supertanc ar fi explodat după ce a lovit mine în timp ce încerca să intre într-o zonă restricționată din Strâmtoarea Hormuz și a reiterat că nu va discuta cu SUA până când nu îi sunt îndeplinite cererile. Efectul în piață: carburanții rămân sub presiune Pe acest fundal, contractele futures pe benzină din SUA au rămas aproape de un maxim al ultimelor șapte săptămâni, investitorii încercând să cuantifice amploarea întreruperilor de aprovizionare. O frână temporară pentru o nouă accelerare a prețurilor a venit dintr-o declarație a președintelui SUA, Donald Trump, potrivit căreia Ucraina și Rusia ar fi convenit să oprească atacurile asupra infrastructurii energetice — afirmație contrazisă în material de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a spus că Ucraina ar fi pregătită să oprească atacurile doar dacă și Rusia face același lucru. Un semnal de avertizare pentru 2026 În paralel, publicația notează că piețele de prognoză indică o probabilitate ridicată ca prețul mediu al benzinei în SUA în 2026 să depășească recordul de 4,60 dolari/galon (aprox. 1,22 dolari/litru, adică aproximativ 5,5 lei/litru), după ce, potrivit AAA, la 14 septembrie ajunsese deja la 4,32 dolari/galon (aprox. 1,14 dolari/litru, adică aproximativ 5,2 lei/litru). Pentru consumatori și companii, mesajul principal este că riscurile de aprovizionare și incertitudinea geopolitică pot menține presiunea pe prețurile carburanților, iar episoadele de scumpire rapidă rămân plauzibile cât timp rutele și infrastructura energetică din regiuni-cheie sunt vulnerabile. [...]

Iran condiționează redeschiderea Strâmtorii Hormuz de acceptarea integrală a termenilor săi de către SUA , într-un moment în care blocajul a redus drastic traficul printr-un coridor care, înainte de război, gestiona o cincime din transporturile globale de petrol și gaze naturale lichefiate, potrivit The Jerusalem Post . Mesajul a fost transmis de Gardienii Revoluției (IRGC), care susțin că Iranul și Omanul au ajuns la rezultate „acceptabile pentru ambele părți” privind controlul apelor și împărțirea veniturilor din Strâmtoarea Hormuz . Totuși, un oficial iranian de rang înalt a declarat ulterior pentru Reuters că înțelegerea cu Omanul nu este încă finalizată, iar cele două părți lucrează în continuare la detalii. Miza economică: un coridor energetic parțial închis, prețuri mai volatile Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru energie la nivel global. Înainte de izbucnirea războiului în februarie, prin acest punct trecea aproximativ o cincime din transporturile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate, iar de atunci „cea mai mare parte” a transportului maritim a fost oprită, ceea ce a împins prețurile energiei în sus. În paralel, Teheranul și Washingtonul au încercat să își impună controlul asupra canalului, prin blocade separate, în timp ce atacurile asupra navelor au menținut traversarea periculoasă, chiar dacă ostilitățile active dintre SUA și Iran s-au redus în ultimele săptămâni. Condiția Iranului: fără acord cu SUA, strâmtoarea rămâne închisă Purtătorul de cuvânt al IRGC, Hossein Mohebbi, a afirmat că Iranul și Omanul au negociat circa o lună și au ajuns la înțelegeri privind „cota” fiecărei țări în apele strâmtorii și partea din venituri. IRGC a acuzat SUA că ar încerca să obstrucționeze negocierile, ceea ce ar fi întârziat acordul. „Dacă Statele Unite încetează să obstrucționeze și se întorc la acord, putem deschide Strâmtoarea Hormuz în cadrul acordului atins... Dacă Statele Unite nu acceptă condițiile noastre, Strâmtoarea Hormuz nu va fi deschisă în nicio circumstanță.” Presiune suplimentară pe transport: „lista neagră” de nave Iranul a anunțat duminică o „listă neagră” cu 45 de nave, într-o mișcare descrisă ca menită să oprească transferurile navă-la-navă folosite de producători din Golf pentru a evita blocada iraniană. Potrivit unor surse citate, unele companii ar urma să nu mai folosească vasele incluse pe listă. De cealaltă parte, SUA au amenințat la începutul săptămânii că vor pedepsi țările care continuă să facă afaceri cu Iranul, dar au precizat că nu vor aplica imediat penalități. Iranul a denunțat efortul american de izolare economică drept un act de „fărădelege grosolană” și a spus că se așteaptă ca multe state să nu se alăture campaniei de presiune. În acest context, prețul petrolului a scăzut pentru a treia zi consecutiv, cu peste 2 dolari pe baril, până la un minim al ultimelor două săptămâni, pe fondul semnalelor privind reluarea eforturilor de mediere pentru încheierea războiului început pe 28 februarie, odată cu lovituri americane și israeliene asupra Iranului. [...]

Reducerea bruscă a producției la marile rafinării rusești de motorină riscă să strângă și mai mult piața globală a combustibililor , după ce atacurile ucrainene cu drone au forțat opriri și funcționare la capacități mult sub normal, potrivit HotNews , care citează calcule Reuters pe baza datelor din piața combustibililor. Jumătate dintre cele mai mari șase rafinării producătoare de motorină din Rusia au fost nevoite, în septembrie, să reducă puternic sau să oprească complet producția din cauza avariilor provocate de drone. Cele șase unități – Omsk, Kirishi, Taneco, Volgograd, NORSI și Perm – asigură împreună aproximativ jumătate din producția de motorină a Rusiei. Din datele citate de Reuters, impactul operațional este sever: rafinăria Kirishi și-a oprit complet activitatea, iar Volgograd și NORSI funcționează la numai aproximativ 25% din capacitatea nominală. Pentru Taneco, atacată duminică, efectele nu puteau fi încă evaluate la momentul relatării, potrivit surselor Reuters citate de News.ro. Exporturi restricționate și ofertă globală mai mică Atacurile din ultimele luni au redus producția de combustibili și au determinat Moscova să restricționeze exporturile de benzină, motorină și combustibil pentru aviație. În paralel, războiul cu Iranul a redus oferta globală de combustibili, ceea ce amplifică presiunile asupra pieței. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie , în primele opt luni din 2026, o rafinărie din Rusia a fost lovită cu succes, în medie, la fiecare trei zile. Înainte de introducerea restricțiilor, exporturile rusești de motorină coborâseră deja la mai puțin de un milion de tone în iunie, conform estimărilor traderilor, iar exporturile cumulate de motorină și motorină de calitate inferioară ajungeau la aproximativ 1,8 milioane de tone. Cu un an înainte, când rafinăriile funcționau normal, Rusia exporta aproximativ 2,5 milioane de tone de motorină pe lună, respectiv 3,3–3,4 milioane de tone dacă este inclusă și motorina de calitate inferioară. Turcia și Brazilia erau cei mai mari cumpărători, absorbind împreună cel puțin jumătate din volumele disponibile înainte de intrarea în vigoare a restricțiilor în iulie (context detaliat aici ). Presiune politică și efecte vizibile în SUA Criza motorinei din Rusia a ajuns și pe agenda președintelui american Donald Trump , care i-a cerut duminică președintelui ucrainean Volodimir Zelenski să oprească atacurile asupra infrastructurii rusești de producție a motorinei, susținând că deficitul rezultat „afectează întreaga lume” (detalii în HotNews ). Ucraina afirmă, la rândul ei, că rafinăriile rusești sunt ținte militare legitime, în contextul atacurilor regulate ale Rusiei asupra infrastructurii energetice ucrainene (context în HotNews ). Presiunile asupra aprovizionării se văd și în SUA: prețul mediu național al motorinei a depășit pentru prima dată 6 dolari pe galon (aprox. 1,59 dolari/litru), potrivit GasBuddy, o evoluție sensibilă politic înaintea alegerilor intermediare din noiembrie (mai multe, în HotNews ). [...]

Germania intră în iarnă cu depozite de gaze umplute doar în proporție de 55,6%, un nivel care poate împinge în sus prețurile în Europa Centrală și de Est , inclusiv în România, unde piața se raportează frecvent la cotațiile și echilibrul regional influențate de hub-ul german , potrivit Economedia . La mijlocul lunii septembrie 2026, datele operatorilor europeni de stocare indică o situație „fragmentată” la nivelul UE: media de umplere este de 68%, sub nivelul perioadei similare din 2025, când Comisia Europeană ceruse statelor membre să atingă 90% înainte de iarnă – o prevedere care nu mai există în 2026. În acest context, vulnerabilitatea Germaniei capătă greutate sistemică, deoarece țara este un consumator major și un nod de tranzit pentru Europa Centrală. De ce contează nivelul din Germania pentru regiune Germania are cel mai mare volum absolut de gaze înmagazinate din Europa (peste 137 TWh), dar gradul de umplere de 55,6% este mult sub media UE (68%) și sub „linia de siguranță” dorită pentru iarnă. Riscul nu este doar unul național: Germania funcționează ca hub central de consum și tranzit, iar un deficit relativ la intrarea în sezonul rece poate tensiona piața regională și poate transmite presiune de preț către Europa Centrală și de Est. Analiza notează că Olanda are, la rândul ei, un nivel redus (52,13%), însă diferența este că dispune de producție proprie consistentă și are un consum mai mic decât economia germană. Cum arată stocurile în marile economii și în România În același set de date, situația diferă semnificativ între state: Italia: 84,4% (peste 171 TWh stocați) Franța: 76,27% Polonia: 97,88% (depozitele sunt practic umplute, deși ciclul de injecție se încheie oficial la 31 octombrie) Olanda: 52,13% Austria: 66,91% România: 75,81% (aprox. 25,6 TWh), peste media UE Pentru România, publicația indică faptul că, pe lângă gazele din depozite, aprovizionarea de iarnă se bazează pe producția curentă și importuri. În condițiile în care depozitele sunt în jur de 76% acum, este „de presupus” că România va intra în iarnă cu un nivel de peste 90%, ceea ce ar limita riscurile de aprovizionare chiar și în episoade de ger prelungit. Structura consumului și sursele de import ale Germaniei Consumul anual de gaze al Germaniei este estimat la 860–900 TWh , cu o structură dominată de: industrie: aproximativ 60% casnic/comercial: aproximativ 40% După reducerea dependenței de Rusia (până în 2022), aprovizionarea este descrisă ca diversificată: Norvegia: peste 40% din necesar, prin conducte Olanda și Belgia: cumulat, peste 40% din importuri, prin interconexiunile din Europa de Vest GNL (gaz natural lichefiat): peste 10% din importuri, majoritar din SUA Ce urmează: presiune mai degrabă pe preț decât pe volum în România Chiar dacă România intră în sezonul rece cu o poziție de stocuri relativ confortabilă, analiza indică un risc principal de contagiune prin preț : nivelul scăzut al stocurilor din Germania poate influența cotațiile în toată regiunea central și est-europeană „în sensul scumpirii”, deoarece Germania rămâne o referință zonală pentru piață. [...]

Închiderea temporară a conductei saudite Est–Vest, care a transportat recent 4–5 milioane de barili de țiței pe zi, adaugă presiune pe o piață deja tensionată de blocajele din rutele-cheie din Orientul Mijlociu , după un atac cu drone asupra infrastructurii petroliere, potrivit Mediafax . Atacul a avut loc în contextul războiului dintre SUA și Iran și al perturbărilor majore din Strâmtoarea Ormuz , iar autoritățile de la Riad și Bagdad susțin că dronele ar fi pornit din Irak. Conducta Est–Vest, cu o lungime de aproximativ 1.200 de kilometri, traversează Peninsula Arabică și permite exporturile către porturile de la Marea Roșie, ocolind Strâmtoarea Ormuz. Ce înseamnă oprirea conductei pentru fluxurile de petrol Ministerul saudit al Energiei a anunțat suspendarea temporară a operațiunilor prin conducta Est–Vest „ca măsură de precauție”, după ce atacurile au vizat joi dimineață infrastructura petrolieră din regiunile Riad și Medina. În ultimele luni, prin această infrastructură au fost transportate între 4 și 5 milioane de barili de țiței pe zi, echivalentul a aproximativ 4–5% din oferta globală de petrol, potrivit Reuters, citată de Mediafax. Suspendarea transportului este relevantă tocmai pentru că această conductă a devenit o alternativă critică în condițiile în care traficul petrolier prin Strâmtoarea Ormuz s-a redus la niveluri foarte scăzute. Ce se știe despre atac și cine este indicat de autorități Imagini din satelit au indicat un nor de fum negru în apropierea conductei, la sud de Medina. Autoritățile saudite au transmis că atacul s-a soldat cu câteva persoane rănite, iar pagubele sunt în evaluare. Deocamdată, nu este clar cine a lansat efectiv atacul. Arabia Saudită și Irakul au afirmat însă că dronele au pornit de pe teritoriul irakian, într-un context considerat sensibil, deoarece în Irak operează grupări armate susținute de Iran. Guvernul de la Bagdad a condamnat atacul și a declanșat o operațiune pentru identificarea celor responsabili. Context regional: rute afectate și reacții politice Agenția Internațională pentru Energie a avertizat că livrările de țiței saudit au ajuns la cele mai scăzute niveluri din ultimele peste trei decenii, reducere legată și de atacurile asupra navelor care tranzitează Strâmtoarea Bab el-Mandeb, atribuite unor grupări afiliate rebelilor Houthi, potrivit materialului. În acest context, prețul petrolului a trecut din nou de pragul de 100 de dolari pe baril. Pe plan politic și de securitate, Arabia Saudită a cerut Statelor Unite sprijin militar împotriva grupării Houthi, însă nu a anunțat, deocamdată, o ripostă militară directă la atacul asupra conductei. Ministerul saudit de Externe a precizat că Riadul a decis să nu răspundă militar la cererea premierului irakian, dar și-a rezervat dreptul de a lua „toate măsurile necesare” pentru protejarea intereselor sale. Irakul a reacționat inclusiv prin demiterea unui comandant militar care coordonase operațiuni în provincia Maysan și prin închiderea temporară a punctului de trecere a frontierei Shalamcheh cu Iranul, ca măsură de precauție, în timp ce operațiunea de identificare a responsabililor continuă. [...]