Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Cuba amână Festivalul Habanos din cauza crizei energetice severe, pe fondul blocadei petroliere impuse de administrația Donald Trump și al suspendării livrărilor externe de țiței. Potrivit Reuters, capitala Havana se confruntă cu acumulări masive de deșeuri, după ce lipsa combustibilului a scos din funcțiune majoritatea camioanelor de salubritate.
Ediția a 26-a a Festivalului Habanos, programată între 23 și 27 februarie 2026 și dedicată aniversării a 60 de ani ai mărcii Cohiba, a fost „amânată” fără o nouă dată. Organizatorii au invocat menținerea standardelor de calitate, însă contextul este dominat de criza energetică tot mai profundă.
Conform unei analize Bloomberg, livrările de petrol către Cuba s-au oprit complet în ultima lună, după ce Venezuela a sistat exporturile în decembrie, iar Mexicul și-a suspendat transporturile sub presiunea tarifelor americane. Insula importă aproximativ 60% din necesarul de petrol, iar întreruperea fluxului a dus la pene de curent extinse și blocaje în servicii esențiale.
Președintele Donald Trump a declarat că sunt în curs discuții cu guvernul cubanez, descriind situația țării drept una de colaps. Organizația Națiunilor Unite avertizează asupra riscului unei crize umanitare.
Efectele sunt vizibile în Havana: doar 44 din cele 106 camioane de gunoi mai sunt funcționale, iar aproximativ 30% din deșeurile zilnice rămân necolectate. Locuitorii vorbesc despre cartiere în care gunoiul nu a fost ridicat de peste zece zile. Autoritățile susțin că, deși există fonduri, furnizorii externi evită contractele din cauza sancțiunilor secundare impuse de Statele Unite.
Amânarea festivalului reprezintă o lovitură pentru economia insulei. Compania de stat Habanos S.A., care deține monopolul global asupra trabucurilor cubaneze, a raportat vânzări record de 827 milioane de dolari anul trecut. La ediția din 2025, licitația de trabucuri rare a strâns 18 milioane de dolari pentru sistemul de sănătate.
Criza actuală arată dependența structurală a Cubei de importurile de energie și fragilitatea economiei în fața presiunilor externe, într-un moment în care turismul și exporturile tradiționale sunt deja afectate.
Recomandate
Kirill Dmitriev, trimisul special al Kremlinului, a ajuns în SUA cu doar câteva zile înainte ca derogarea americană care permite temporar vânzarea unor volume de petrol rusesc să expire sâmbătă , potrivit AGERPRES . Miza imediată este una de piață și de reglementare: dacă excepția nu este prelungită, tranzacțiile vizate reintră sub incidența sancțiunilor SUA, cu potențial de a alimenta din nou tensiuni pe prețuri. Vizita are loc în contextul în care Washingtonul a introdus sancțiuni împotriva Moscovei după invazia în Ucraina, dar a acordat ulterior o relaxare temporară după ce prețul petrolului a crescut puternic pe fondul războiului din Iran. Derogarea a permis vânzarea petrolului rusesc aflat deja la bordul navelor, însă este valabilă doar până sâmbătă. Ce spune Kremlinul despre scopul deplasării Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Dmitriev „conduce un grup pe probleme economice și continuă munca în cadrul acestui grup”, conform aceleiași surse, care citează agenția TASS. În același timp, Peskov a susținut că Dmitriev nu poartă discuții privind încheierea războiului din Ucraina și că vizita nu ar însemna reluarea negocierilor. Contextul diplomatic și ce urmează Cel mai recent, Moscova și Kievul au avut discuții directe în Emiratele Arabe Unite și în Elveția, cu mediere din partea Washingtonului, însă războiul din Iran a amânat o nouă rundă de discuții. Separat, președintele rus Vladimir Putin a anunțat joi un armistițiu de 32 de ore de Paștele Ortodox, de sâmbătă după-amiază până duminică la miezul nopții. Pentru piața petrolului, următorul reper rămâne termenul-limită de sâmbătă pentru derogarea americană. [...]
Rusia spune că nu va „abandona” Cuba și promite sprijin energetic , potrivit Reuters , care citează declarații ale viceministrului rus de externe Serghei Riabkov după discuții la Havana. Riabkov a afirmat că Moscova intenționează să ajute insula comunistă să gestioneze problemele din energie pe care le leagă de embargoul impus de Statele Unite și a susținut că sprijinul va depăși livrarea mare de petrol trimisă luna trecută. Oficialul a mai spus că Rusia nu are intenția de a renunța la interesele sale în emisfera vestică, indiferent de poziția Washingtonului. „Nu putem trăda Cuba. Asta este exclus. Nu o putem lăsa singură.” În același context, Riabkov a indicat că este „prea devreme” pentru a detalia pașii următori, dar a adăugat că livrările nu se vor limita la încărcătura adusă de petrolierul Anatoly Kolodkin. Potrivit Reuters, nava sub pavilion rusesc, aflată sub sancțiuni americane, a ajuns în Cuba luna trecută cu aproximativ 700.000 de barili de țiței rusesc, prima livrare mare de țiței după ce Washingtonul a acționat pentru a reduce alimentarea insulei cu combustibil. Statele Unite au spus că au permis livrarea din motive umanitare, mai notează Reuters. Pe fundal, Rusia încearcă să refacă legăturile strânse cu Cuba din perioada sovietică și a cerut SUA să nu „blocheze” insula, în timp ce ministrul cubanez de externe Bruno Rodriguez s-a întâlnit în februarie, la Moscova, cu președintele Vladimir Putin și cu ministrul rus de externe Serghei Lavrov. [...]
Investitorii au plasat pariuri de circa 950 milioane de dolari pe scăderea petrolului cu doar câteva ore înainte ca SUA și Iranul să anunțe un armistițiu, relatează Știrile ProTV , pe baza datelor citate de Reuters și preluate de News.ro. Miza a fost pusă pe piața contractelor futures (contracte standardizate pentru livrare la o dată viitoare) pentru petrolul Brent și pentru țițeiul american WTI, într-un interval neobișnuit: marți, la ora 19:45 GMT, investitorii au vândut în total 8.600 de contracte, potrivit datelor furnizate de LSEG. În jurul orei 22:30 GMT, președintele SUA, Donald Trump, a anunțat un armistițiu de două săptămâni cu Iranul, după ce a renunțat la amenințările privind „distrugerea unei întregi civilizații”. Trump a renunţat la ameninţările privind „distrugerea unei întregi civilizaţii” şi a anunţat un armistiţiu de două săptămâni cu Iranul. După anunț, contractele futures pe petrol au scăzut cu aproximativ 15%, coborând sub 100 de dolari pe baril la începutul sesiunii oficiale de tranzacționare de miercuri, conform informațiilor citate în articol. Contextul este unul de volatilitate ridicată, iar astfel de poziții sunt folosite frecvent de traderi pentru acoperirea riscurilor din tranzacții fizice cu volume mari de țiței. Totuși, articolul notează că ordinele de asemenea dimensiuni sunt rareori executate „dintr-o bucată”, într-un singur ordin, și cu atât mai puțin după închiderea pieței (18:30 GMT, de luni până vineri). De regulă, traderii își fragmentează ordinele pe mai multe burse și folosesc tranzacționarea algoritmică pe parcursul mai multor ore, pentru a limita impactul asupra prețului. Mișcarea de marți vine după un episod similar din 23 martie, când investitorii au vândut contracte futures pe petrol de aproximativ 500 de milioane de dolari cu 15 minute înainte ca Trump să anunțe amânarea atacurilor asupra infrastructurii energetice a Iranului, decizie care a surprins piețele și a fost urmată de o scădere de circa 15% a prețului petrolului. În tranzacțiile de marți, aproximativ 6.200 de contracte Brent și circa 2.400 de contracte WTI au fost tranzacționate la ora 19:45 GMT, fiecare reprezentând aproximativ 1% din volumul zilnic obișnuit. Operatorul bursier CME Group a refuzat să comenteze, iar ICE și autoritatea americană de supraveghere a derivatelor pe mărfuri (CFTC) nu au răspuns imediat solicitărilor Reuters, mai arată materialul. În paralel, volumul și volatilitatea au crescut puternic de la începutul războiului: în ultimele patru săptămâni, tranzacțiile cu Brent au depășit frecvent 1 milion de contracte pe zi, echivalentul a aproximativ un miliard de barili. [...]
Prețurile petrolului au continuat să crească marți , pe fondul intensificării retoricii lui Donald Trump față de Iran, potrivit Mediafax . Miza imediată este Strâmtoarea Ormuz, un punct-cheie pentru tranzitul mondial de petrol, pe care Iranul ar fi închis-o efectiv după declanșarea atacurilor SUA și Israelului la finalul lunii februarie. Contractele futures pe țițeiul Brent au urcat cu 57 de cenți (0,5%), la 110,34 dolari pe baril, iar West Texas Intermediate (WTI) din SUA a crescut cu 1,26 dolari (1,1%), la 113,67 dolari pe baril, conform Reuters . Cotațiile au reacționat la riscul de întrerupere a livrărilor și la incertitudinea legată de evoluția conflictului. Trump a amenințat cu măsuri mai dure dacă Teheranul nu respectă termenul-limită stabilit de el pentru redeschiderea strâmtorii, marți la ora 20:00 EDT (miercuri, ora 03:00 în România). Iranul a respins un armistițiu propus prin intermediul Pakistanului, susținând că este necesară o încetare definitivă a războiului și respingând presiunile de a redeschide ruta maritimă. Închiderea Strâmtorii Ormuz are o greutate aparte pentru piață, deoarece pe acolo trec, în mod obișnuit, aproximativ 20% din fluxurile globale de petrol. În acest context, un analist citat de Reuters, Tim Waterer (KCM Trade), spune că „așteptarea cu ochii pe ceas” a devenit aproape la fel de importantă ca fundamentele pieței, în apropierea ultimatumului, în timp ce o eventuală încetare a focului ar putea tempera prețurile, dar îngrijorările de aprovizionare rămân. Pe lângă blocajul din Ormuz, tensiunile din regiune și riscurile logistice se acumulează, iar piața urmărește mai multe elemente care pot afecta oferta și transportul: oprirea a două tancuri de gaz natural lichefiat din Qatar de către Gărzile Revoluționare Iraniene, potrivit unor surse citate de Reuters; votul așteptat marți în Consiliul de Securitate al ONU pentru o rezoluție privind protejarea transportului comercial în Strâmtoarea Ormuz, într-o variantă „semnificativ diluată”, după opoziția Chinei față de autorizarea folosirii forței; continuarea atacurilor în regiune, inclusiv explozii raportate la Damasc, pe fondul interceptării de către Israel a rachetelor iraniene, respectiv interceptarea de către Arabia Saudită a șapte rachete balistice lansate către estul țării. Presiunea asupra aprovizionării se vede și în deciziile comerciale: Aramco a majorat prețul oficial de vânzare pentru țițeiul Arab Light către Asia pentru livrările din mai, stabilind o primă record de 19,50 dolari pe baril peste media Oman/Dubai. Separat, Rusia a raportat daune la terminalul Consorțiului Conductelor Caspice de la Marea Neagră, după un atac cu drone ucrainene, infrastructură care gestionează 1,5% din aprovizionarea globală cu petrol, în timp ce OPEC+ a convenit o creștere a cotelor cu 206.000 de barili pe zi în mai, creștere descrisă ca fiind în mare parte „teoretică”, din cauza restricțiilor de export legate de închiderea strâmtorilor. [...]
Traficul prin Strâmtoarea Hormuz a urcat la 21 de nave într-un weekend , cel mai ridicat nivel de la începutul conflictului din Iran, potrivit Biziday , care citează Bloomberg. Din total, 13 nave s-au îndreptat spre Marea Arabiei, semn că unele fluxuri încep să se reia, deși rămân mult sub nivelurile de dinaintea războiului. Conform Bloomberg , mai multe guverne afectate de lipsa resurselor energetice negociază cu Iranul pentru a permite trecerea cargourilor, iar Teheranul pare să-și exercite tot mai mult controlul asupra acestui punct strategic. Duminică, un petrolier care transporta țiței irakian a traversat strâmtoarea după ce Iranul a acordat Irakului o derogare specială. În același timp, opt nave aparținând Indiei, încărcate cu GPL (gaz petrolier lichefiat), au reușit să tranziteze ruta, inclusiv cu importuri din Iran pentru prima dată după mai mulți ani. Chiar și așa, volumul rămâne departe de media de dinaintea războiului, de aproximativ 135 de nave pe zi. În ultimele zile, au reușit să traverseze strâmtoarea și nave asociate Chinei, Japoniei, Thailandei, Greciei și Turciei, iar Pakistanul ar fi primit o ofertă pentru evacuarea a până la 20 de nave, mai multe decât numărul de cargouri pe care îl are în prezent blocate în Golf. O parte importantă dintre navele aprobate au urmat rute apropiate de coasta iraniană, însă unele au început să folosească și trasee alternative în apropiere de Oman. Oman a confirmat duminică faptul că poartă discuții pentru facilitarea circulației în zonă. Pe măsură ce conflictul din Iran intră în a șasea săptămână, Strâmtoarea Hormuz rămâne punctul central al tensiunilor. Președintele american Donald Trump a amenințat cu atacuri asupra infrastructurii civile dacă Iranul nu redeschide complet accesul, în timp ce Iranul a avertizat că va permite tranzitul doar dacă taxele impuse navelor vor acoperi costurile generate de război. Analiștii citați de Bloomberg consideră că Teheranul își consolidează controlul, iar autoritățile iraniene pregătesc o lege care să reglementeze oficial taxele de tranzit, formalizând un sistem aplicat deja în ultimele săptămâni. [...]
Rapoartele CIA descriu cum controlul sovietic a transformat petrolul României într-o „plată” care a accelerat declinul industrial , prin exporturi forțate, subinvestiții și degradarea infrastructurii, potrivit unei analize din libertatea.ro . Documentele declasificate arată că, în anii ’50, miza pentru Washington nu era competiția comercială, ci direcția fluxurilor energetice către URSS și statele-satelit. În logica Războiului Rece, România era un furnizor energetic important pentru blocul sovietic: rapoartele menționează că aproximativ două treimi din producția de țiței și produse rafinate era direcționată către Uniunea Sovietică și Europa de Est. Publicația leagă acest mecanism de Tratatul de pace de la Paris (februarie 1947) și de despăgubirile de război impuse României. Exporturi „obligatorii” și Sovrom-urile: infrastructură și decizie sub control Analiza arată că plata despăgubirilor către URSS – peste 300 de milioane de dolari, sumă pe care textul o echivalează cu peste 5 miliarde de dolari la valoarea actuală – a fost făcută, în bună măsură, prin livrări de bunuri strategice, în special petrol, într-un interval de circa opt ani. În practică, asta a transformat exporturile de țiței într-un flux impus, cu puțin spațiu de manevră pentru redirecționarea către alte piețe. Un rol central l-au avut Sovrom-urile (societăți mixte româno-sovietice), înființate din 1945 și active până în 1956, inclusiv în petrol (Sovrompetrol). Deși prezentate ca parteneriate, publicația notează că profitul și producția erau direcționate în mare parte către URSS, iar deciziile relevante erau influențate de partea sovietică. Semnele declinului: capacitate în scădere, pierderi și acuzații de sabotaj Rapoartele CIA descriu o industrie monitorizată „în detaliu”, de la producția zilnică din rafinării la starea conductelor și destinația exporturilor, inclusiv transporturi pe Dunăre și livrări către puncte precum Reni sau Constanța. În același timp, documentele surprind degradarea operațională: echipamente învechite, lipsa investițiilor și dificultăți în modernizare. Un exemplu citat este rafinăria Orion din Ploiești, unde capacitatea zilnică ar fi scăzut de la 2.800 de tone în 1947 la 1.650 de tone în 1951. În același raport, este menționată o capacitate maximă de procesare a rafinăriilor de 10.000 de tone de țiței pe zi, dar descrisă ca „optimă” și neatinsă de câțiva ani. Documentele indică și pierderi materiale: la cea mai mare rafinărie din Ploiești, starea precară a conductelor ar fi dus la pierderea a aproximativ 1.800 de tone de petrol în 1950. În 1949, defectarea conductei Ploiești–Constanța a fost tratată ca sabotaj, iar doi ingineri au fost condamnați, deși raportul atribuie deteriorarea calității slabe a materialului folosit și problemelor de susținere în puncte critice. Cum arăta producția: câmpuri petroliere și rafinării, în „vagoane” În 1951, producția lunară de petrol brut era raportată în „vagoane”, cu echivalența de 10.000 kg (10 tone) per vagon, iar cele mai mari resurse erau concentrate în Prahova și Dâmbovița. Printre exemplele din listă: Țintea (Prahova) – 300 vagoane Gura Ocniței (Dâmbovița) – 200 vagoane Liliești (Prahova) – 160 vagoane Băicoi (Prahova) – 100 vagoane Moreni (Dâmbovița) – 100 vagoane Tot dintr-o notă din 1951, publicația redă capacități teoretice și producții efective pentru rafinării, tot în vagoane/24h (1 vagon = 10.000 kg). De pildă, Astra-Română Nr. 1 apare cu 320 vagoane capacitate teoretică și 240 vagoane producție lucrată, iar Româno-Americană Nr. 2 cu 260 vagoane teoretic și 140 vagoane lucrat. În zona Ploiești, sunt menționate și unități asociate Sovrompetrol (Vega, Columbia, Standard). Forța de muncă și securizarea industriei Rapoartele CIA mai consemnează condițiile sociale și de securitate: rafinăriile din zona Ploiești erau păzite de agenți în haine civile, membri de partid, iar în oraș ar fi fost aproximativ 15.000 de militari, inclusiv unități rusești încartiruite în cazărmi românești. La nivel salarial, documentele indică pentru muncitorii din rafinării venituri între 3.000 și 4.500 lei pe lună, iar pentru personalul din foraj 12.000–15.000 lei, în contextul descris de sursă ca fiind unul de trai dificil. De ce contează acum Dincolo de valoarea istorică, materialul oferă o radiografie a modului în care o resursă strategică poate fi „capturată” prin obligații externe, control asupra infrastructurii și decizie industrială, cu efecte directe asupra capacității de producție și a investițiilor. În lectura documentelor CIA, declinul nu apare ca un accident punctual, ci ca rezultat al unui cumul de exporturi impuse, subinvestiții și deteriorare tehnică, amplificate de presiune politică și episoade de „sabotaj” folosite în lupte interne. [...]
