Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
$139.09+3.56%CVX
$215.93+3.09%XOM
$167.40+5.31%CL1$103.70+3.62%XBR/USD$105.14+2.66%WTI/USD$99.54+3.00%CO1$108.74+3.96%Exporturile de petrol ale SUA au urcat la un record de circa patru milioane de barili pe zi pe fondul blocajelor din Strâmtoarea Hormuz, iar această reorientare a cererii globale împinge în sus atât veniturile companiilor americane, cât și prețurile la pompă, potrivit Bild.
Criza din Golf a făcut ca „fiecare picătură” de petrol din afara zonei blocate să devină mai căutată, iar SUA profită prin creșterea exporturilor de țiței și gaze naturale lichefiate (GNL). Publicația notează că state din Asia, afectate puternic de noua criză a petrolului din Golf, se uită către SUA pentru alternative de aprovizionare.
În prezent, SUA exportă aproximativ patru milioane de barili pe zi (un baril are circa 159 litri), nivel descris drept record. În același timp, aproximativ 70 de superpetroliere de tip VLCC (Very Large Crude Carrier) sunt deja în drum pentru a încărca petrol american, conform articolului.
Expertul în piața petrolului Andrew Lipow estimează că, prin utilizarea rezervelor de urgență, exporturile ar putea crește încă din aprilie de la patru la cinci milioane de barili pe zi. El avertizează însă că soluția este temporară, deoarece rezervele sunt limitate.
Pentru un „boom” de durată ar fi nevoie de creșterea producției interne, proces care „durează”, iar Lipow anticipează până la finalul anului o capacitate suplimentară de producție de 300.000 de barili pe zi.
Bild indică drept beneficiari direcți marii producători americani ExxonMobil, Chevron și ConocoPhillips, pe fondul prețurilor ridicate ale țițeiului, menționate „adesea peste 100 de dolari pe baril” (aprox. 460 lei). De asemenea, ar mai câștiga traderii, companiile de logistică și operatorii portuari din Texas și Louisiana.
În paralel, consumatorii resimt scumpirea carburanților: deși SUA exportă mai mult, prețul este stabilit pe piața globală, iar șoferii americani plătesc acum cu peste 1 dolar mai mult pe galon (3,785 litri) față de perioada de dinaintea războiului, potrivit aceleiași surse.
„Pentru exportatorii americani poate fi un câștig. Pentru consumatori, în condițiile creșterii prețurilor, se simte cu totul altfel”, a spus Andrew Lipow, citat de Bild.
Recomandate
Iran condiționează redeschiderea Strâmtorii Hormuz de acceptarea integrală a termenilor săi de către SUA , într-un moment în care blocajul a redus drastic traficul printr-un coridor care, înainte de război, gestiona o cincime din transporturile globale de petrol și gaze naturale lichefiate, potrivit The Jerusalem Post . Mesajul a fost transmis de Gardienii Revoluției (IRGC), care susțin că Iranul și Omanul au ajuns la rezultate „acceptabile pentru ambele părți” privind controlul apelor și împărțirea veniturilor din Strâmtoarea Hormuz . Totuși, un oficial iranian de rang înalt a declarat ulterior pentru Reuters că înțelegerea cu Omanul nu este încă finalizată, iar cele două părți lucrează în continuare la detalii. Miza economică: un coridor energetic parțial închis, prețuri mai volatile Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru energie la nivel global. Înainte de izbucnirea războiului în februarie, prin acest punct trecea aproximativ o cincime din transporturile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate, iar de atunci „cea mai mare parte” a transportului maritim a fost oprită, ceea ce a împins prețurile energiei în sus. În paralel, Teheranul și Washingtonul au încercat să își impună controlul asupra canalului, prin blocade separate, în timp ce atacurile asupra navelor au menținut traversarea periculoasă, chiar dacă ostilitățile active dintre SUA și Iran s-au redus în ultimele săptămâni. Condiția Iranului: fără acord cu SUA, strâmtoarea rămâne închisă Purtătorul de cuvânt al IRGC, Hossein Mohebbi, a afirmat că Iranul și Omanul au negociat circa o lună și au ajuns la înțelegeri privind „cota” fiecărei țări în apele strâmtorii și partea din venituri. IRGC a acuzat SUA că ar încerca să obstrucționeze negocierile, ceea ce ar fi întârziat acordul. „Dacă Statele Unite încetează să obstrucționeze și se întorc la acord, putem deschide Strâmtoarea Hormuz în cadrul acordului atins... Dacă Statele Unite nu acceptă condițiile noastre, Strâmtoarea Hormuz nu va fi deschisă în nicio circumstanță.” Presiune suplimentară pe transport: „lista neagră” de nave Iranul a anunțat duminică o „listă neagră” cu 45 de nave, într-o mișcare descrisă ca menită să oprească transferurile navă-la-navă folosite de producători din Golf pentru a evita blocada iraniană. Potrivit unor surse citate, unele companii ar urma să nu mai folosească vasele incluse pe listă. De cealaltă parte, SUA au amenințat la începutul săptămânii că vor pedepsi țările care continuă să facă afaceri cu Iranul, dar au precizat că nu vor aplica imediat penalități. Iranul a denunțat efortul american de izolare economică drept un act de „fărădelege grosolană” și a spus că se așteaptă ca multe state să nu se alăture campaniei de presiune. În acest context, prețul petrolului a scăzut pentru a treia zi consecutiv, cu peste 2 dolari pe baril, până la un minim al ultimelor două săptămâni, pe fondul semnalelor privind reluarea eforturilor de mediere pentru încheierea războiului început pe 28 februarie, odată cu lovituri americane și israeliene asupra Iranului. [...]
Traficul prin Strâmtoarea Hormuz a coborât aproape de zero , amplificând riscul de șoc pe lanțul global de aprovizionare cu țiței chiar înainte de expirarea armistițiului SUA–Iran, potrivit Ziarul Financiar . În weekend, doar cinci nave de marfă au traversat strâmtoarea sâmbătă, iar duminică nu a fost înregistrată nicio traversare, pe fondul blocajului negocierilor dintre Washington și Teheran. Datele Kpler citate de Reuters arată o ruptură abruptă față de săptămâna anterioară, când 31 de nave trecuseră prin aceeași rută în același interval. Scăderea vine după ce traficul atinsese deja săptămâna trecută cel mai redus nivel din ultimele trei luni, cu o medie zilnică de aproximativ 13 nave, mult sub nivelul de dinaintea războiului. De ce contează: o rută care susținea circa o cincime din petrolul mondial Înainte de izbucnirea conflictului, prin Strâmtoarea Hormuz treceau în medie aproximativ 130 de nave pe zi. În prezent, traficul este cu aproximativ 90% sub nivelul de dinaintea războiului început la 28 februarie. Miza economică este ridicată: ruta transporta înainte de conflict aproximativ o cincime din petrolul mondial, astfel că o întrerupere prelungită ar crește presiunea pe piețele energetice și, implicit, pe inflația globală. Blocaj diplomatic și condiții pentru reluarea traficului Reducerea traficului are loc în timp ce acordul de încetare a focului dintre SUA și Iran ajunge la termenul de expirare de 60 de zile. Cele două părți nu au ajuns la un acord permanent, iar Iranul susține că nici nu consideră că există un armistițiu propriu-zis care să poată fi prelungit. Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a declarat că nu au loc negocieri directe între cele două țări. Qatarul și Pakistanul transmit mesaje între părți și mențin contacte cu Teheranul, însă, potrivit informațiilor din articol, acest lucru nu echivalează cu negocieri oficiale. În paralel, Iranul condiționează reluarea traficului prin strâmtoare de concesii din partea SUA, în timp ce Washingtonul insistă asupra redeschiderii rutei. Efecte operaționale: rute ocolite, identificare oprită, monitorizare mai dificilă În acest context, transportatorii maritimi evită ruta sau operează doar în condiții considerate suficient de sigure. O parte dintre navele care au traversat recent strâmtoarea au folosit rutele aflate sub control iranian, iar unele nave și-au oprit sistemele de identificare, ceea ce complică monitorizarea traficului. Petrolul nu a „explodat” încă, dar piața rămâne sensibilă Deși traficul maritim s-a prăbușit, prețul petrolului nu a avut luni o creștere abruptă, investitorii evaluând în continuare posibilitatea reluării negocierilor și a redeschiderii rutei. Brent a urcat cu aproximativ 0,3%, la 88,79 dolari (aprox. 401 lei) pe baril, în timp ce West Texas Intermediate a scăzut cu circa 0,3%, la 82,16 dolari (aprox. 371 lei). Analiștii citați în articol consideră că o creștere mult mai puternică ar necesita o întrerupere și mai severă a fluxurilor de țiței prin Hormuz sau o blocare simultană a Strâmtorii Bab el-Mandeb, o altă rută strategică pentru comerțul mondial. [...]
Dezactivarea transponderelor de către tancurile petroliere în zona Strâmtorii Hormuz amplifică riscul de coliziuni și deversări majore , într-un moment în care în Golf se extind deja trei pete de petrol, potrivit The Jerusalem Post , care citează un raport al The New York Times. Practica de a „merge pe întuneric” (oprirea sistemelor de identificare și navigație care ajută la evitarea coliziunilor) a fost, până la războiul SUA–Iran, relativ rară și asociată mai ales cu nave aflate sub sancțiuni sau transporturi ilegale. Din 1 martie, au fost înregistrate 1.514 traversări „dark” la intrarea și ieșirea din Golful Persic, conform datelor companiei Kpler citate de publicația americană. De ce contează: mai puțină „vizibilitate” într-un culoar îngust și aglomerat Pe măsură ce mai multe nave devin „invizibile”, scade capacitatea de monitorizare a traficului maritim și crește riscul de accidente, inclusiv deversări, avertizează experți citați de NYT. Kaveh Madani, director al United Nations University Institute for Water, Environment and Health, a indicat că, într-o arteră îngustă și strategic aglomerată precum Strâmtoarea Hormuz , reducerea transparenței adaugă un strat suplimentar de risc de mediu. Trei deversări în desfășurare și efecte deja vizibile Unul dintre episoade a ajuns pe insula iraniană Qeshm, inclusiv în zonele de mangrove. Potrivit lui Samir Madani, cofondator al serviciului de monitorizare TankerTrackers.com, pata de pe Qeshm ar proveni probabil dintr-o scurgere a navei Minoan Pioneer (navă de tip vrachier, sub pavilion Liberia). Minoan Pioneer ar fi fost lovită de un proiectil neidentificat în apropierea coastei Omanului, într-un atac suspectat a fi iranian, pe 3 august, în timp ce traversa Strâmtoarea Hormuz; o persoană din echipaj ar fi dispărut, conform unor surse de securitate maritimă citate în material. Reuters a relatat anterior că o navă de remorcare trimisă să securizeze vasul eșuat nu s-a putut apropia din cauza unor probleme legate de obținerea permisiunii din partea autorităților iraniene. Un oficial din Departamentul de Mediu al Iranului a spus că deversarea ar fi fost aproximativ 80% izolată până miercuri. Separat, o altă deversare a rezultat dintr-un atac asupra tancului Caroline Bezengi și s-a extins în jurul unei rezervații naturale, ajungând la coasta Omanului. Răspunsul a implicat nave de salvare, aeronave și specialiști, cu 100 de tone metrice de echipamente, potrivit firmei de management al riscului Ambrey. Caroline Bezengi, care transporta o cantitate estimată la 800.000 de barili de petrol rusesc și se afla sub sancțiuni internaționale, a eșuat pe 30 iunie lângă o rezervație marină omaneză cu faună și habitate sensibile (inclusiv balene cu cocoașă, țestoase verzi și recife de corali). NYT estimează că pata asociată acoperă 400–500 de mile pătrate (aprox. 1.036–1.295 km²) și a început să pătrundă în rezervație și să ajungă pe o zonă de coastă cunoscută drept „Turtle Coast”. Un al treilea luciu de petrol a fost observat lângă insula Sirri, în apropierea unui hub de petrol și gaze din centrul Golfului, însă originea nu a fost verificată, potrivit NYT. „Mersul pe întuneric” nu e cauza directă, dar ridică riscul operațional Materialul notează că niciuna dintre deversările menționate nu a fost confirmată ca rezultat direct al opririi transponderelor pentru a evita lovituri iraniene. Totuși, experții avertizează că riscurile cresc pe măsură ce navele recurg la tactici nesigure, folosite de obicei de transporturi ilicite, pentru a supraviețui într-un context de război. În plus, riscul este amplificat de dependența căpitanilor de tehnologia pe care acum o dezactivează. Sistemele de identificare a navelor sunt obligatorii pe navele comerciale internaționale din 2004, conform regulilor ONU. Un analist Kpler a spus că trecerea la navigație fără aceste sisteme crește expunerea la coliziuni, deoarece multe echipaje au practicat navigația „manuală” mai mult teoretic. Pe termen mai lung, potrivit unei cercetătoare de la Columbia University citate de NYT, astfel de practici ar putea continua până când statele producătoare de petrol din Golf vor avea infrastructura necesară pentru a evita Strâmtoarea Hormuz. În paralel, consultanți din energie avertizează că regiunea este deja sub presiune din cauza pescuitului excesiv, desalinizării și schimbărilor climatice, iar o deversare majoră suplimentară ar avea efecte severe. [...]
Germania intră în iarnă cu depozite de gaze umplute doar în proporție de 55,6%, un nivel care poate împinge în sus prețurile în Europa Centrală și de Est , inclusiv în România, unde piața se raportează frecvent la cotațiile și echilibrul regional influențate de hub-ul german , potrivit Economedia . La mijlocul lunii septembrie 2026, datele operatorilor europeni de stocare indică o situație „fragmentată” la nivelul UE: media de umplere este de 68%, sub nivelul perioadei similare din 2025, când Comisia Europeană ceruse statelor membre să atingă 90% înainte de iarnă – o prevedere care nu mai există în 2026. În acest context, vulnerabilitatea Germaniei capătă greutate sistemică, deoarece țara este un consumator major și un nod de tranzit pentru Europa Centrală. De ce contează nivelul din Germania pentru regiune Germania are cel mai mare volum absolut de gaze înmagazinate din Europa (peste 137 TWh), dar gradul de umplere de 55,6% este mult sub media UE (68%) și sub „linia de siguranță” dorită pentru iarnă. Riscul nu este doar unul național: Germania funcționează ca hub central de consum și tranzit, iar un deficit relativ la intrarea în sezonul rece poate tensiona piața regională și poate transmite presiune de preț către Europa Centrală și de Est. Analiza notează că Olanda are, la rândul ei, un nivel redus (52,13%), însă diferența este că dispune de producție proprie consistentă și are un consum mai mic decât economia germană. Cum arată stocurile în marile economii și în România În același set de date, situația diferă semnificativ între state: Italia: 84,4% (peste 171 TWh stocați) Franța: 76,27% Polonia: 97,88% (depozitele sunt practic umplute, deși ciclul de injecție se încheie oficial la 31 octombrie) Olanda: 52,13% Austria: 66,91% România: 75,81% (aprox. 25,6 TWh), peste media UE Pentru România, publicația indică faptul că, pe lângă gazele din depozite, aprovizionarea de iarnă se bazează pe producția curentă și importuri. În condițiile în care depozitele sunt în jur de 76% acum, este „de presupus” că România va intra în iarnă cu un nivel de peste 90%, ceea ce ar limita riscurile de aprovizionare chiar și în episoade de ger prelungit. Structura consumului și sursele de import ale Germaniei Consumul anual de gaze al Germaniei este estimat la 860–900 TWh , cu o structură dominată de: industrie: aproximativ 60% casnic/comercial: aproximativ 40% După reducerea dependenței de Rusia (până în 2022), aprovizionarea este descrisă ca diversificată: Norvegia: peste 40% din necesar, prin conducte Olanda și Belgia: cumulat, peste 40% din importuri, prin interconexiunile din Europa de Vest GNL (gaz natural lichefiat): peste 10% din importuri, majoritar din SUA Ce urmează: presiune mai degrabă pe preț decât pe volum în România Chiar dacă România intră în sezonul rece cu o poziție de stocuri relativ confortabilă, analiza indică un risc principal de contagiune prin preț : nivelul scăzut al stocurilor din Germania poate influența cotațiile în toată regiunea central și est-europeană „în sensul scumpirii”, deoarece Germania rămâne o referință zonală pentru piață. [...]
Închiderea temporară a conductei saudite Est–Vest, care a transportat recent 4–5 milioane de barili de țiței pe zi, adaugă presiune pe o piață deja tensionată de blocajele din rutele-cheie din Orientul Mijlociu , după un atac cu drone asupra infrastructurii petroliere, potrivit Mediafax . Atacul a avut loc în contextul războiului dintre SUA și Iran și al perturbărilor majore din Strâmtoarea Ormuz , iar autoritățile de la Riad și Bagdad susțin că dronele ar fi pornit din Irak. Conducta Est–Vest, cu o lungime de aproximativ 1.200 de kilometri, traversează Peninsula Arabică și permite exporturile către porturile de la Marea Roșie, ocolind Strâmtoarea Ormuz. Ce înseamnă oprirea conductei pentru fluxurile de petrol Ministerul saudit al Energiei a anunțat suspendarea temporară a operațiunilor prin conducta Est–Vest „ca măsură de precauție”, după ce atacurile au vizat joi dimineață infrastructura petrolieră din regiunile Riad și Medina. În ultimele luni, prin această infrastructură au fost transportate între 4 și 5 milioane de barili de țiței pe zi, echivalentul a aproximativ 4–5% din oferta globală de petrol, potrivit Reuters, citată de Mediafax. Suspendarea transportului este relevantă tocmai pentru că această conductă a devenit o alternativă critică în condițiile în care traficul petrolier prin Strâmtoarea Ormuz s-a redus la niveluri foarte scăzute. Ce se știe despre atac și cine este indicat de autorități Imagini din satelit au indicat un nor de fum negru în apropierea conductei, la sud de Medina. Autoritățile saudite au transmis că atacul s-a soldat cu câteva persoane rănite, iar pagubele sunt în evaluare. Deocamdată, nu este clar cine a lansat efectiv atacul. Arabia Saudită și Irakul au afirmat însă că dronele au pornit de pe teritoriul irakian, într-un context considerat sensibil, deoarece în Irak operează grupări armate susținute de Iran. Guvernul de la Bagdad a condamnat atacul și a declanșat o operațiune pentru identificarea celor responsabili. Context regional: rute afectate și reacții politice Agenția Internațională pentru Energie a avertizat că livrările de țiței saudit au ajuns la cele mai scăzute niveluri din ultimele peste trei decenii, reducere legată și de atacurile asupra navelor care tranzitează Strâmtoarea Bab el-Mandeb, atribuite unor grupări afiliate rebelilor Houthi, potrivit materialului. În acest context, prețul petrolului a trecut din nou de pragul de 100 de dolari pe baril. Pe plan politic și de securitate, Arabia Saudită a cerut Statelor Unite sprijin militar împotriva grupării Houthi, însă nu a anunțat, deocamdată, o ripostă militară directă la atacul asupra conductei. Ministerul saudit de Externe a precizat că Riadul a decis să nu răspundă militar la cererea premierului irakian, dar și-a rezervat dreptul de a lua „toate măsurile necesare” pentru protejarea intereselor sale. Irakul a reacționat inclusiv prin demiterea unui comandant militar care coordonase operațiuni în provincia Maysan și prin închiderea temporară a punctului de trecere a frontierei Shalamcheh cu Iranul, ca măsură de precauție, în timp ce operațiunea de identificare a responsabililor continuă. [...]
Creșterea prețurilor la gaze în Europa reaprinde miza costurilor de aprovizionare , iar Kremlinul susține că statele europene „plătesc prețul” renunțării la gazul rusesc și ajung să cumpere mai scump de pe piața spot, potrivit News , care citează Reuters. Prețurile gazelor naturale în Europa au urcat puternic pe fondul războiului din Iran, atingând săptămâna trecută cel mai ridicat nivel de la sfârșitul lui 2022. Cotațiile de referință au ajuns la 75 de euro/MWh, „mai mult decât dublul” nivelului de acum un an. Kremlinul: Europa cumpără scump pe spot, deși ar avea alternative rusești Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a afirmat că Europa „își face rău singură” prin achiziții la prețuri ridicate de pe piața spot (piața pentru livrări pe termen scurt), în loc să revină la variantele rusești, pe care le descrie drept mai ieftine. „Europenii ar trebui, desigur, să caute surse de energie mai ieftine. Gazul rusesc, fie că este vorba de gaz transportat prin conducte sau de gaz natural lichefiat, ar fi putut deveni de mult o opţiune mai ieftină pentru ei, deşi GNL-ul este întotdeauna vândut la preţurile pieţei spot.” Stocuri mai mici și o iarnă cu rezerve sub media de anul trecut În paralel cu scumpirea, nivelul stocurilor europene este mai jos decât anul trecut: depozitele sunt umplute în proporție de 67%, față de aproape 80% în aceeași perioadă a anului trecut, conform datelor Gas Infrastructure Europe. HSBC estimează că stocurile vor ajunge la 73% până la 1 noiembrie, ceea ce ar fi cel mai scăzut nivel pentru această dată de când au început colectările de date, în 2009. Context: prăbușirea fluxurilor prin conducte și dosarul Nord Stream Exporturile rusești de gaz prin conducte către Europa au scăzut cu 44% anul trecut, până la 18 miliarde de metri cubi, cel mai redus nivel de la mijlocul anilor 1970, după închiderea rutei de tranzit ucrainene, potrivit calculelor Reuters. La vârf, în 2018 și 2019, exporturile ajunseseră la aproximativ 180 de miliarde de metri cubi pe an. În plus, explozia conductelor submarine Nord Stream din 2022 a limitat exporturile rusești către Europa. Peskov a susținut că un tronson al Nord Stream 2 din Marea Baltică a rămas intact și „ar putea fi repus în funcțiune într-un timp foarte scurt”. „Bazându-ne pe bunul simţ, desigur, ei (europenii) ar fi putut să utilizeze Nord Stream cu mult timp în urmă. Unul dintre tronsoanele sale rămâne intact şi operaţional şi ar putea fi repus în funcţiune într-un timp foarte scurt.” [...]
