Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Iran, Oman și Arabia Saudită au câștigat din scumpirea petrolului după închiderea Ormuz, în timp ce Irak, Kuweit și Qatar au fost lovite de blocarea exporturilor, potrivit HotNews.ro, care preia o analiză Reuters.
Închiderea strâmtorii Ormuz a împins în sus prețurile globale la petrol, iar efectele economice s-au împărțit inegal: statele cu rute alternative (oleoducte și porturi) au putut continua exporturile, în timp ce producătorii fără opțiuni au rămas cu țițeiul „blocat” în țările de origine.
Deși Iran controlează strâmtoarea prin care trece circa 20% din producția mondială de petrol, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Oman au alternative la această rută, prin infrastructură care ocolește Ormuz. În schimb, petrolul din Irak, Kuweit și Qatar este descris ca fiind blocat din cauza lipsei unor căi alternative de transport către piețele internaționale.
Analiza Reuters indică o diferență puternică în evoluția veniturilor din petrol în martie: în timp ce veniturile Irakului și Kuweitului au scăzut cu 75% față de martie 2025, Iran a înregistrat un plus de 37%, iar Oman de 26%. Pentru Arabia Saudită creșterea a fost de 4,3%, iar Emiratele Arabe Unite au avut o scădere de 2,6%, pe fondul faptului că majorarea prețurilor nu a compensat integral volumele exportate.
Elementele care separă „câștigătorii” de „perdanți”, așa cum reies din text, sunt:
Unii analiști apreciază că războiul declanșat de Israel și Statele Unite împotriva Iranului a întărit regimul de la Teheran. Neil Quilliam, de la Chatham House, avertizează că precedentul creat de închiderea strâmtorii ridică riscuri recurente pentru economia globală.
Agenția Internațională pentru Energie descrie conflictul drept „cel mai mare șoc mondial” privind furnizarea de energie, menționând că 12 milioane de barili de petrol sunt blocați zilnic și că 40 de instalații de infrastructură energetică au fost avariate.
Arabia Saudită a beneficiat și de venituri mai mari din taxe de tranzit pentru compania de stat Aramco, pe fondul utilizării oleoductului est-vest, construit în anii ’80, în timpul războiului iraniano-irakian, pentru a evita Ormuz. Conducta leagă câmpurile din est de portul Yanbu (Marea Roșie), are 1.200 km și o capacitate de 7 milioane de barili pe zi.
În pofida scăderii exporturilor de petrol cu 26% în martie față de aceeași perioadă a anului trecut, creșterea prețurilor a compensat, iar încasările au fost mai mari cu 558 milioane de dolari față de martie 2025. Totuși, Quilliam consideră că regatul rămâne vulnerabil la noi lovituri din Iran sau din partea aliaților săi din Yemen, milițiile Houthi, inclusiv asupra infrastructurii energetice și a navelor din zona strâmtorii Bab el-Mandeb (legătura dintre Oceanul Indian și Marea Roșie).
Emiratele Arabe Unite au compensat parțial blocajul prin oleoductul Habshan-Fujairah (1,5–1,8 milioane de barili pe zi), dar în martie au avut o scădere a încasărilor de 174 milioane de dolari, pe fondul dificultăților de export asociate atacurilor de la Fujairah.
Cele mai mari pierderi sunt atribuite Irakului, cu venituri prăbușite cu 76%, la 1,73 miliarde de dolari în martie, urmat de Kuweit, cu o scădere de 73%, la 864 milioane de dolari.
Pe termen scurt, o parte dintre statele din regiune ar avea amortizoare financiare: fie rezerve, fie acces la împrumuturi. Potrivit Adrianei Alvarado (Morningstar DBRS), cu excepția Bahreinului, țările din Golf au „spațiu fiscal” pentru a gestiona șocul, cu datorii publice moderate, sub 45% din PIB, însă efectele pe termen mai lung rămân dificil de estimat.
Recomandate
Chiar și cu Strâmtoarea Ormuz redeschisă, prețul petrolului ar putea rămâne ridicat luni întregi , din cauza blocajelor logistice, a reluării lente a producției și a costurilor suplimentare din lanțul de aprovizionare, potrivit unei analize preluate de Antena 3 . Scenariul discutat pornește de la ipoteza unui acord de pace SUA–Iran și a redeschiderii strâmtorii, însă concluzia este că o revenire rapidă la prețurile de dinaintea războiului este puțin probabilă „nu prea curând” și „aproape sigur nu anul ăsta”. Blocajul operațional: de la „deblocare” la trafic normal, până la trei luni Primul efect al redeschiderii ar fi un „coșmar logistic”, pe fondul aglomerării din zonă. În prezent, în Strâmtoarea Ormuz sunt blocate 166 de tancuri petroliere, iar deblocarea efectivă a căii navigabile ar urma să dureze. Cele 166 de nave transportă în total circa 170 de milioane de barili de petrol. După ce vor trece strâmtoarea, va trebui creat spațiu pentru alte nave, goale, care să intre în Golful Persic pentru încărcare. Revenirea la tranzitul obișnuit, de dinaintea războiului, ar putea dura până la trei luni, conform analizei citate. De ce nu revine imediat oferta: rezerve, repornirea sondelor și reparații Analiza descrie o succesiune de pași care împing în timp normalizarea pieței: consumarea rezervelor : navele comerciale ar încărca mai întâi petrolul stocat în depozite de producători în perioada crizei; repornirea producției : multe sonde din Orientul Mijlociu au fost închise, iar reluarea nu se face „ca la apăsarea unui buton”; producția ar trebui reluată treptat pentru a evita depresurizarea zăcămintelor, ceea ce ar putea impune foraje noi și reparații costisitoare; este menționată și nevoia de reechilibrare a apei și gazelor injectate în sonde, plus coordonare între exploatări apropiate; reparații de infrastructură : rafinării și producători de petrol și gaze ar fi fost afectați de război, iar unele reparații ar putea dura chiar ani, potrivit companiilor petroliere citate în material. În paralel, în Orientul Mijlociu ar fi fost sistată producția a 12 milioane de barili pe zi de țiței și 3 milioane de barili pe zi de produse rafinate , în special în Arabia Saudită și Irak, ceea ce indică amploarea revenirii necesare pentru a readuce volumele în circuitul comercial. Prețul: pragul de 94 dolari/baril și scenariul JPMorgan În material se arată că fluctuațiile recente nu au coborât prețul barilului sub 94 de dolari , iar Brent (reperul internațional) este „puțin peste 100 de dolari”. Pe termen scurt, sunt menționate mișcări de piață atribuite de BBC speranțelor privind un acord: în Asia, Brent a scăzut cu 5,5% până la 97,90 dolari/baril , iar petrolul tranzacționat în SUA a coborât cu 5,8% până la 90,99 dolari/baril . Analiștii JPMorgan, care se așteaptă ca strâmtoarea să se redeschidă la începutul lui iunie, ar anticipa un preț în jur de 97 de dolari/baril până la finalul anului. În același context, este menționat că un nivel de circa 60 de dolari/baril ar fi asociat cu un preț de 3 dolari/galon pe piața americană, scenariu pe care analiștii nu îl văd posibil mai devreme de 2032. Un alt element de incertitudine: comercianții ar urmări dacă redeschiderea nu vine și cu o posibilă „taxă” impusă de Iran navelor care intră în Golful Persic, ceea ce ar putea menține costurile de transport la un nivel ridicat. [...]
Scumpirea petrolului cu peste 5% reaprinde riscul de costuri mai mari la energie , după ce Iranul a anunțat suspendarea negocierilor indirecte cu SUA și a sugerat măsuri care ar putea afecta transportul global, potrivit Libertatea . Cotația Brent a urcat luni seară la 95,34 dolari (aprox. 439 lei) pe baril, în creștere cu 4,63%, iar petrolul american WTI a ajuns la 92,57 dolari (aprox. 426 lei) pe baril, cu un avans de aproape 6%, conform News. Mișcarea reflectă temerile investitorilor privind o posibilă perturbare a aprovizionării cu țiței din Orientul Mijlociu. Strâmtoarea Ormuz, punctul sensibil pentru piața globală Potrivit agenției iraniene Tasnim, Teheranul a suspendat negocierile indirecte cu Washingtonul și analizează împreună cu aliații posibilitatea blocării complete a Strâmtorii Ormuz , relatează Reuters. Ruta este una dintre cele mai importante pentru transportul petrolului și al gazelor naturale lichefiate. Prin Strâmtoarea Ormuz tranzitează aproximativ 20% din comerțul mondial cu petrol, iar o restricție a traficului ar putea avea efecte imediate asupra prețurilor la energie. De ce contează pentru economie: risc de volatilitate și presiune pe prețuri Tensiunile s-au amplificat după schimburi recente de atacuri între Iran și SUA și după extinderea operațiunilor militare ale Israelului împotriva Hezbollah în Liban. Televiziunea de stat iraniană a avertizat că armistițiul convenit la începutul lunii aprilie între Iran și SUA ar putea fi abandonat dacă ofensiva israeliană continuă. Analiștii din sectorul energetic avertizează că prelungirea conflictului ar putea reduce stocurile comerciale de petrol și ar alimenta noi scumpiri. Situația este agravată, potrivit materialului, de informații privind amplasarea unor mine maritime în zona Strâmtorii Ormuz, ceea ce a determinat companiile de transport să ceară garanții suplimentare pentru siguranța navigației. Cererea din China și Europa poate limita scumpirea, dar nu elimină riscul În paralel, perspectivele economice mai slabe din China și Europa apasă asupra cererii globale de petrol. Goldman Sachs a avertizat că încetinirea consumului în marile economii poate limita creșterea prețurilor în a doua parte a anului, însă noi perturbări ale aprovizionării din Orientul Mijlociu ar putea împinge cotațiile mai sus. Pe fondul incertitudinilor, Rusia analizează măsuri pentru protejarea pieței interne de combustibili, inclusiv majorarea importurilor din Belarus și restricționarea temporară a exporturilor de benzină. Separat, Kazahstanul a anunțat că și-a readus producția de petrol la niveluri normale după probleme tehnice la zăcământul Tengiz. [...]
Iranul promite trecere sigură pentru navele japoneze prin Strâmtoarea Ormuz , o mișcare cu potențial de reducere a presiunii pe lanțurile de aprovizionare cu energie către Asia, după luni de blocaje care au împins în sus prețurile petrolului, potrivit Mediafax . Președintele iranian Masoud Pezeshkian a transmis că Strâmtoarea Ormuz va fi deschisă pentru transportatorii japonezi și a dat asigurări guvernului de la Tokyo că Teheranul va facilita trecerea în siguranță a navelor japoneze. Angajamentul a fost comunicat într-o convorbire telefonică cu prim-ministrul Japoniei, Sanae Takaichi. „Vom încerca să oferim o trecere lină și ușoară pentru navele japoneze”, a declarat Masoud Pezeshkian, citat de AFP. De ce contează pentru piața petrolului Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru energie: prin acest punct trece o cincime din fluxul internațional de petrol, iar închiderea ei „în cea mai mare parte”, de la începutul conflictului din Orientul Mijlociu (la finalul lunii februarie), a fost asociată cu o creștere masivă a prețurilor petrolului, conform informațiilor din articol. În acest context, orice semnal de relaxare — chiar și limitat la un anumit stat — poate avea relevanță operațională pentru transport și, indirect, pentru costurile de aprovizionare. Asia, cea mai expusă la blocaj Impactul este resimțit în special în Asia. Mediafax notează că, în 2024, peste 80% din petrolul și gazele transportate prin Strâmtoare au ajuns în Asia, principalii importatori fiind China, India, Japonia și Coreea de Sud. Totodată, în luna martie, Fatih Birol, directorul Agenției Internaționale a Energiei, a avertizat că blocajul ar putea declanșa „cea mai importantă criză energetică din istorie”, iar prim-ministrul Japoniei a cerut Agenției Internaționale pentru Energie să pregătească o nouă eliberare din rezervele strategice de petrol pentru a tempera scumpirile. Ce urmează Anunțul vizează explicit navele japoneze, fără detalii suplimentare în material despre un calendar, condiții de tranzit sau extinderea măsurii către alte state. Rămâne de urmărit dacă promisiunea se traduce într-o redeschidere mai largă a rutei și în ce măsură va influența stabilitatea transportului maritim și prețurile la energie. [...]
Petrolul a coborât sub 100 de dolari pe baril pe fondul așteptărilor privind un posibil acord SUA–Iran , mișcare care ar putea reduce tensiunile din jurul Strâmtorii Ormuz și, implicit, riscul de întreruperi pe una dintre cele mai importante rute globale de transport al țițeiului, potrivit Mediafax . Scăderea cotațiilor vine în contextul în care există speranțe pentru semnarea unui acord între Statele Unite și Iran privind redeschiderea Strâmtorii Ormuz, relatează AFP, citată de publicație. Ce alimentează așteptările pieței Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat luni că un acord ar putea fi anunțat „astăzi”. Declarația a venit după ce Donald Trump a spus că negocierile se desfășoară într-o „manieră ordonată și constructivă”, dar a avertizat că negociatorii americani au fost sfătuiți „să nu se grăbească să ajungă la un acord”. În același context, Chris Weston, șeful departamentului de cercetare de la Pepperstone, a afirmat că, potrivit rapoartelor lui Donald Trump, un memorandum de înțelegere a fost „în mare parte negociat”, iar detaliile ar urma să fie anunțate în curând. Efecte în piețe: burselor le-a crescut apetitul pentru risc Perspectiva unui acord a susținut și piețele de acțiuni. În Asia, bursa din Tokyo a crescut cu 2,9% și a depășit 65.000 de puncte pentru prima dată. În Europa, Paris și Frankfurt au înregistrat cumpărări puternice, însă pe volume reduse, în contextul sărbătorii Rusaliilor. La ce se uită investitorii mai departe Spre finalul săptămânii, investitorii vor urmări reacția Rezervei Federale a SUA și a noului său șef, Kevin Warsh, la datele-cheie privind inflația de consum și la posibilele implicații pentru dobânzi. În Europa, așteptările sunt ca o inflație mai ridicată să împingă Banca Centrală Europeană către majorări ale ratelor în următoarele săptămâni, ceea ce ar însemna costuri de împrumut mai mari, chiar dacă ritmul de creștere economică rămâne scăzut. [...]
Diferențele de taxare și subvenționare fac ca un plin de 60 de litri să coste de la 15 la 860 de yuani în funcție de țară, pe fondul menținerii cotațiilor internaționale ale petrolului la niveluri ridicate, potrivit Smart Car . Datele, publicate pe 25 mai de bloggerul auto „电车出海”, arată că pentru un rezervor standard de 60 de litri diferența dintre cele mai ieftine și cele mai scumpe piețe depășește 57 de ori. În eșantionul prezentat, Iranul este țara cu cel mai mic cost: aproximativ 15 yuani pentru un plin. Cât costă un plin de 60 de litri în țările comparate Conform statisticii citate, costurile pentru 60 de litri de benzină sunt: Iran: ~15 yuani Arabia Saudită: ~280 yuani Rusia: ~260 yuani SUA: ~470 yuani China: ~530 yuani Japonia: ~580 yuani Marea Britanie : ~860 yuani (cea mai scumpă din comparație) De ce apar diferențe atât de mari Materialul indică drept factori principali: nivelul rezervelor de petrol, capacitățile și organizarea rafinării, structura taxelor și politicile de subvenționare. În cazul unor mari producători precum Iranul și Arabia Saudită, prețurile interne rămân joase atât datorită resurselor, cât și prin subvenții pentru combustibili. Rusia, un exportator major, are de asemenea un nivel relativ redus al prețurilor la pompă. La polul opus, în Marea Britanie și, mai larg, în Europa, ponderea ridicată a taxelor pe combustibili și a TVA împinge prețul final semnificativ peste alte regiuni. Pentru China, sursa notează că prețurile sunt corelate cu piața internațională a țițeiului și includ costuri precum accizele și TVA, ceea ce plasează țara la un nivel „mediu” în comparația globală. [...]
Iranul pregătește taxe pentru „serviciile de navigație” în Strâmtoarea Ormuz , o măsură care poate ridica costurile de operare pentru transportatori și, indirect, presiunea pe prețurile energiei , potrivit Economica , care citează o declarație a purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe iranian. Esmail Baghaei a spus, într-o conferință de presă săptămânală, că „serviciile furnizate”, respectiv serviciile de navigație și măsurile necesare pentru protecția mediului în Strâmtoarea Ormuz, Golful Persic și Marea Oman „necesită colectarea anumitor taxe”, relatează Agerpres. „Serviciile furnizate şi anume serviciile de navigaţie, precum şi măsurile necesare pentru protejarea mediului în Strâmtoarea Ormuz, în Golful Persic şi în Marea Oman necesită colectarea anumitor taxe.” Ce înseamnă pentru companii: costuri suplimentare, dar fără „taxă de tranzit” (deocamdată) Din declarațiile oficialului iranian reiese că Teheranul încearcă să justifice introducerea unor taxe ca plată pentru servicii și pentru măsuri de mediu, nu ca o taxă aplicată simplului tranzit prin strâmtoare. Baghaei a precizat că inițiativa „nu înseamnă” că Iranul urmărește să perceapă o taxă de tranzit în Strâmtoarea Ormuz, potrivit aceleiași relatări. Detalii despre nivelul taxelor, calendar sau modul de aplicare nu apar în informațiile publicate. [...]
