CAT$814.85-2.77%

România intră în august cu un risc real de dezechilibru în sistemul energetic, pe fondul scăderii producției și al mai multor capacități mari indisponibile, potrivit unui interviu publicat de Adevărul. Guvernul a declarat stare de alertă la nivel național pentru luna august, iar miza imediată este menținerea funcționării Sistemului Energetic Național fără întreruperi majore, într-un context în care orice incident suplimentar ar putea amplifica tensiunile din rețea.

Consultantul în politici de securitate energetică Cosmin Păcuraru leagă situația de un cumul de factori: seceta și condițiile meteo, dar și decizii greșite din ultimii ani, în special subinvestiția în nuclear și hidro, plus probleme operaționale în mai multe zone ale producției.

Ce scoate din joc producția: nuclear, hidro și termic

Păcuraru indică drept șoc major situația de la Cernavodă: oprirea ambelor reactoare, pe fondul unui „concurs de împrejurări” (inclusiv debit mic al Dunării), ar echivala cu dispariția din sistem a aproximativ 1.400 MW de producție „în bandă” (adică stabilă, constantă), descrisă ca fiind cea mai mare pierdere punctuală de putere instalată suferită de România.

Pe partea hidro, expertul vorbește despre „sute de megawați” indisponibili la Hidroelectrica din motive care „nu au legătură cu vremea”, iar la Porțile de Fier I menționează două grupuri oprite complet și un al treilea la jumătate de putere (aprox. 100 MW în loc de 200 MW), ceea ce ar însemna încă aproape 500 MW pierduți doar din această zonă, la care se adaugă și alte hidrocentrale oprite.

În termic, sunt menționate probleme la ELCEN (CET Vest afectat de două incendii, iar CET Sud și CET Progresul oprite pentru mentenanță) și situația Electrocentrale Craiova, aflată în insolvență, cu aproximativ 300 MW instalați.

De ce fotovoltaicele nu „acoperă” lipsa fără stocare

Un punct central al analizei este că investițiile masive în fotovoltaic și eolian nu rezolvă problema de siguranță a alimentării fără stocare și fără surse stabile (nuclear, hidro, termic). Păcuraru afirmă că România ar avea în prezent o capacitate de stocare de cel mult 1.000 MWh, în timp ce „ideal ar fi 10.000”, ceea ce arată un decalaj major între producția variabilă și posibilitatea de a o folosi când sistemul are nevoie.

În plus, el susține că, în anumite intervale, producția din fotovoltaic „mai mult a încurcat”, deoarece termocentralelor li s-a redus producția sau au fost închise pe perioada funcționării parcurilor, iar stocarea disponibilă nu este suficientă pentru echilibrare.

Vulnerabilitatea operațională: „un bobârnac” poate conta

În condițiile în care sistemul ar funcționa „la limită”, expertul avertizează că un incident relativ mic – inclusiv un atac cibernetic – ar putea avea efecte disproporționate. În interviu, el afirmă că ar fi suficientă compromiterea circuitelor de control și analiză ale unor companii mari din energie pentru a produce perturbări severe.

„Eu zic că acum, în situația asta, cu reactoarele închise, cu problemele pe care le avem, te poți aștepta la orice! Deci și la un blackout.”

Totuși, Păcuraru nu afirmă că un blackout este cert: spune explicit că nu poate spune dacă va fi sau nu, dar că „riscurile există” și că situația „încă se mai poate salva”.

Ce soluții indică expertul: nuclear și proiecte de stocare

În plan tehnic, interviul reia ideea că România ar fi avut nevoie de măsuri pentru a reduce vulnerabilitatea Cernavodă la debite mici ale Dunării (de exemplu, întreținerea canalului de alimentare cu apă, inclusiv dragaj), și ridică întrebarea de ce nu se discută serios construcția unor turnuri de răcire la centrală.

Pe termen mai lung, Păcuraru susține necesitatea proiectelor de stocare (inclusiv Tarnița-Lăpuștești) și a dezvoltării nucleare, amintind atât proiectul cu reactoare mici modulare (SMR), cât și proiectul european ALFRED (reactor cu răcire pe bază de plumb), despre care spune că va dura mulți ani până la aprobări.

În esență, mesajul interviului este că riscul de întreruperi majore nu ține de un singur factor, ci de suprapunerea dintre vreme, indisponibilități mari în producție și o arhitectură a sistemului care nu a ținut pasul cu creșterea regenerabilelor fără stocare și fără întărirea surselor stabile.