Știri
Știri din categoria Energie
Rusia blochează exporturile de kerosen până la final de noiembrie, o măsură care mută presiunea pe piața internă și pe lanțul de aprovizionare al aviației, potrivit Profit. Decizia este justificată de autoritățile de la Moscova prin nevoia de „stabilitate” pe piața internă de combustibil pentru avioane.
Interdicția este anunțată ca fiind în vigoare până la 30 noiembrie. Este pentru prima dată când guvernul rus impune o astfel de restricție pentru kerosen, după măsuri similare aplicate anterior exporturilor de benzină și motorină.
Reglementarea include câteva excepții operaționale, care limitează efectul imediat asupra unor fluxuri deja angajate:
Măsura vine pe fondul atacurilor cu drone ucrainene asupra facilităților petroliere ruse, menționate ca element de context al deciziei. Publicația notează că, într-o singură zi (16 mai), au fost lovite 16 rafinării rusești.
Din perspectiva pieței, interdicția indică o prioritate de politică publică: păstrarea volumelor pentru consumul intern și reducerea riscului de dezechilibre în alimentarea sectorului aviatic, în condițiile unor perturbări ale producției și logisticii.
Recomandate
Rusia ar urma să finanțeze 85% dintr-o centrală nucleară în Kazahstan , printr-un credit de stat pentru export, în baza unui acord pe care Vladimir Putin va superviza săptămâna aceasta la Astana , potrivit G4Media . Miza economică este dublă: Moscova își securizează un proiect major de infrastructură energetică într-o țară-cheie din Asia Centrală, iar Kazahstanul își accelerează planul de a reintroduce energia nucleară în mixul național. Acordul vizează „parametrii” pentru construcția unei centrale nucleare și ar urma să includă și arhitectura de finanțare, printr-un credit de stat rusesc pentru export, a declarat consilierul Kremlinului Iuri Ușakov, citat de Reuters și preluat de Agerpres. Ce înseamnă pentru Kazahstan: revenire la nuclear și țintă de 2,4 GW până în 2035 Kazahstanul nu mai are capacități de generare nucleară din 1999, când reactorul BN-350 de pe țărmul Mării Caspice a fost dezafectat. În 2024, țara a aprobat prin referendum construirea unor noi centrale nucleare și plănuiește să ajungă la o capacitate nucleară de 2,4 gigawați până în 2035. Potrivit informațiilor citate, centrala finanțată majoritar de Rusia ar urma să fie dată în folosință în 2035–2036. Implicația pentru Rusia: export de tehnologie și influență prin finanțare Elementul central al înțelegerii este finanțarea: Kazahstanul susține că Rusia va asigura 85% din costuri. Un astfel de aranjament, prin credit de stat pentru export, leagă proiectul de furnizori și condiții stabilite de partea finanțatoare și consolidează poziția Rusiei într-o piață energetică unde există și interes chinez. În paralel, Kazahstanul este unul dintre marii producători de uraniu la nivel global, dar își produce în prezent electricitatea în principal din cărbune, completat de hidroenergie și de un sector al regenerabilelor în creștere. Context regional: și China are planuri pentru o centrală nucleară În același timp, Corporația Națională Nucleară a Chinei (CNNC) are, la rândul ei, planuri de a construi o centrală nucleară în Kazahstan, potrivit materialului. Informația sugerează o competiție pentru proiecte și influență în infrastructura energetică a țării. Discuții conexe: tranzitul petrolului rusesc către China prin Kazahstan Pe agenda vizitei lui Putin figurează și tranzitul de petrol rusesc către China prin Kazahstan. Anul trecut, Rusia a fost de acord să-și mărească exporturile de petrol către China prin conducta Atasu–Alashanku cu 2,5 milioane de tone pe an, până la 12,5 milioane de tone metrice, însă această creștere „nu s-a materializat încă”, potrivit unor surse din industrie citate în material. [...]
UE vrea să acopere până în 2030 cel puțin 10% din necesarul de litiu din producție internă , ca să reducă dependența de importuri și să susțină lanțul european al bateriilor, potrivit Focus . Miza este una economică și strategică: fără litiu, tranziția energetică și electrificarea transportului rămân vulnerabile la șocuri de aprovizionare din America de Sud, Australia sau China. Cererea globală pentru litiu a crescut puternic pe fondul extinderii electromobilității, iar presiunea pe piață ar urma să se intensifice. Michael Schmidt, de la Agenția Germană pentru Resurse Minerale, estimează că până în 2030 cererea va crește de „cinci până la șapte ori”, conform publicației. De la importuri la un „ciclu al litiului” în Europa În prezent, Europa depinde integral de importuri, iar planul UE nu se oprește la extracție. Ținta include și dezvoltarea capacităților de rafinare, producție de baterii și reciclare, adică un „ciclu al litiului” pe continent, care să reducă riscurile din lanțul de aprovizionare și să păstreze mai multă valoare adăugată în economie. Focus indică faptul că, pe lângă întrebarea „de unde scoatem litiul”, devine centrală întrebarea „cum îl scoatem” – în special din perspectiva sustenabilității și a impactului asupra mediului. Unde se decide fezabilitatea: mine clasice și extracție din ape geotermale Materialul descrie câteva puncte-cheie unde s-ar putea testa, practic, ambiția europeană: un carieră din Masivul Central (Franța), unde planurile unui grup minier vizează dezvoltarea uneia dintre cele mai mari mine de litiu din Europa; o instalație-pilot în zona Oberrheingraben (falia Rinului Superior), unde litiul ar fi extras nu din rocă, ci din apă fierbinte de adâncime (ape geotermale). Blocajele: tehnologie, mediu și scalare industrială Pe fiecare verigă – rafinare, fabrici de cercetare pentru celule de baterii, reciclare – apar „provocări tehnologice” pentru construirea acestui ciclu, potrivit sursei. Documentarea urmărește și cercetători care lucrează la metode de extracție mai economice în resurse, precum și experți care evaluează cât litiu ar avea nevoie, în mod realist, Europa pentru a-și atinge obiectivele de transformare a transportului. În esență, pariul UE este dublu: să securizeze o parte din materie primă prin producție internă și să reducă presiunea asupra importurilor prin procesare locală și reciclare. Rămâne însă deschisă întrebarea-cheie ridicată de Focus: dacă noile proiecte pot fi extinse la scară suficientă și în condiții acceptabile de mediu, astfel încât ținta pentru 2030 să fie credibilă. [...]
Interdicția UE din 2027 riscă să lovească logistic exporturile rusești de GNL prin blocarea serviciilor maritime pentru o flotă specializată, care încă depinde de infrastructură europeană, potrivit Digi24 . Șantierul naval danez Fayard este prezentat drept singurul din Uniunea Europeană care mai oferă servicii de doc uscat pentru navele din clasa Arc7 – tancuri de gaz natural lichefiat (GNL) cu capabilități de spărgător de gheață, folosite pentru exporturile de la terminalul rusesc Yamal din Siberia către porturi din nord-vestul Europei. Informațiile sunt relatate de Financial Times, citat de Digi24. De ce contează: sancțiunile vizează un „gât de sticlă” tehnic O analiză a organizației neguvernamentale Urgewald, citată în material, arată că șase dintre cele 15 nave Arc7 ar urma să fie reparate la Fayard în această vară, înainte ca interdicția UE privind furnizarea de servicii maritime pentru tancurile de GNL care operează din Rusia să intre în vigoare în 2027. În paralel, sancțiunea pe servicii maritime este aliniată cu o interdicție mai amplă a UE privind importul de gaz rusesc, tot din 2027. În această logică, presiunea de reglementare nu se oprește la comerțul cu energie, ci se extinde la lanțul operațional care face posibil exportul. Cum s-a ajuns aici: retrageri parțiale și presiune politică Singurul alt operator european menționat ca întreținând flota Arc7, grupul olandez Damen , a anunțat în august anul trecut că își va opri activitatea pentru aceste nave la șantierul său din Brest (Franța), invocând politica externă a Olandei care descurajează sprijinirea exporturilor rusești de GNL. De la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, Damen ar fi primit opt vizite ale navelor Arc7, în timp ce Fayard ar fi primit 15, potrivit aceleiași surse. Damen se confruntă separat cu proceduri penale inițiate de procurorii olandezi pentru presupuse încălcări ale sancțiunilor UE-Rusia. Pe plan intern, subiectul a generat reacții la Copenhaga. Prim-ministrul Danemarcei, Mette Frederiksen, a criticat activitatea Fayard, iar europarlamentarul danez Villy Søvndal a avertizat, într-o declarație pentru Financial Times, asupra riscului ca firme europene să „exploateze o ultimă portiță” pentru câștiguri pe termen scurt, în contextul înăspririi sancțiunilor. Ce spune șantierul și ce indică datele despre fluxurile către UE Fayard susține că sprijină politica energetică a UE și sancțiunile împotriva Rusiei și argumentează că, potrivit poziției Comisiei Europene, GNL-ul din Yamal ar fi necesar pentru aprovizionarea Europei până în 2027; în acest cadru, compania afirmă că oferă servicii navelor care livrează GNL către porturi europene, invocând rațiuni de siguranță maritimă. În același timp, importurile din Yamal către UE au crescut cu 17% până la 5 milioane de tone în primul trimestru din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, potrivit grupului de analiză Kpler, pe fondul unei crize de aprovizionare cu energie asociate unei crize în Golf (așa cum este descrisă în material). Ce urmează: întreținerea flotei Arc7, sub semnul întrebării Sebastian Rötters, expert în energie și sancțiuni la Urgewald, spune că rămâne o „mare întrebare” dacă proprietarii europeni ai navelor Arc7 – între care este menționată compania greacă Dynagas – vor mai continua să investească în întreținere, în condițiile în care accesul la piața europeană ar urma să fie restricționat. În material este avansată și posibilitatea ca navele să fie vândute către cumpărători asiatici sau ruși. Separat, guvernul britanic a publicat săptămâna trecută propria interdicție privind furnizarea de servicii maritime navelor care operează în Rusia. O cercetare a ONG-ului ucrainean Razom We Stand a constatat că asiguratori și administratori de flote din Marea Britanie s-au ocupat de peste 10 milioane de tone de transporturi de GNL rusesc în cele șase luni dintre anunțarea inițială a interdicției (în decembrie) și emiterea ei în această lună, conform materialului. [...]
România încearcă să amâne închiderea unei unități pe cărbune din PNRR, invocând riscuri pentru siguranța energetică în iarna viitoare , potrivit Mediafax . Guvernul avertizează că oprirea unității, programată în august, ar putea crea probleme majore în sezonul rece și face „lobby activ” la Bruxelles pentru prelungirea termenului. Miza este una operațională: mai multe proiecte care ar fi trebuit să înlocuiască treptat producția pe cărbune sunt întârziate, iar o parte din capacitatea nucleară ar urma să fie indisponibilă, ceea ce crește presiunea pe puținele centrale pe cărbune rămase în funcțiune. De ce cere Guvernul amânarea termenului din PNRR România s-a angajat prin PNRR să închidă până la 31 august o unitate a Complexului Energetic Oltenia , însă acum încearcă să obțină acceptul Comisiei Europene pentru amânare, conform publicației maghiare Világgazdaság, citată de Mediafax. Argumentele invocate țin de capacități alternative care nu sunt gata la timp: noua centrală de la Ișalnița, care trebuia predată din 2020, ar urma să fie abia în faza de testare la sfârșitul anului; finalizarea centralei de la Mintia ar întârzia probabil cu un an; iarna viitoare, centrala nucleară de la Cernavodă ar urma să funcționeze cu un singur reactor. În acest context, fiecare unitate pe cărbune rămasă în sistem devine importantă pentru acoperirea vârfurilor de consum din sezonul rece. Ce capacități pe cărbune mai sunt în sistem și ce se închide Mediafax notează că România a oprit în martie un bloc de 285 MW al CEO Turceni, ca parte a cerințelor din PNRR, iar centrala de la Ișalnița este deja închisă. Pentru august este planificată și oprirea a două blocuri de 50 MW de la Govora. În total, în prezent ar mai funcționa patru centrale pe cărbune cu „capacitate semnificativă”, cu o capacitate instalată totală de 1.905 MW, menționată ca fiind mai mare decât cea a centralei nucleare de la Cernavodă. Context: record la fotovoltaic, dar prețuri foarte mici la prânz Pe 29 mai, România a atins un nou record de producție fotovoltaică, de 2.600 MW la prânz, iar energia solară a acoperit două treimi din consumul național, potrivit aceleiași surse. În orele de vârf ale producției solare, prețul energiei pe bursă a scăzut puternic: la 11:00 era 5 euro/MWh, la prânz 2 euro, iar la 13:00 a ajuns la 0,2 euro/MWh. În acel interval, România exporta energie către Ungaria „aproape pe gratis”, folosind la maximum capacitatea liniei de interconectare. Pentru iarnă, însă, problema rămâne disponibilitatea unor capacități stabile (care pot produce la cerere), în condițiile întârzierilor la noile proiecte și ale reducerii temporare a producției nucleare. [...]
Reactorul 2 de la Cernavodă a revenit în funcțiune , după aproape o lună de indisponibilitate cauzată de o defecțiune la echipamentele electrice, ceea ce reduce presiunea operațională asupra producției interne de energie. Potrivit Antena 3 , unitatea a fost repornită și resincronizată sâmbătă seara la Sistemul Energetic Național , după finalizarea lucrărilor de înlocuire a unui transformator. Nuclearelectrica a transmis că „Unitatea 2 a CNE Cernavodă a fost resincronizată la Sistemul Energetic Național în seara zilei de 30 mai 2026”. Oprirea a început în seara de 4 mai, când unitatea „s-a deconectat automat de la rețea” din cauza unei disfuncționalități apărute la un izolator aferent transformatorului de evacuare a puterii. Situația a impus înlocuirea transformatorului Unității 2 cu unul de rezervă, ceea ce a prelungit perioada de oprire. Ce s-a reparat și de ce a durat Conform companiei, înlocuirea transformatorului a fost o intervenție „complexă”, care a inclus izolarea, demontarea și relocarea echipamentului inițial, urmate de testări și calibrări ale transformatorului de rezervă, în conformitate cu normele industriei nucleare. Nuclearelectrica a mai precizat că, pe durata lucrărilor, reactorul Unității 2 a fost menținut „în siguranță, în stare oprită”, fără impact asupra securității nucleare, personalului, populației și mediului, în cadrul procedurilor aplicabile. Centrala de la Cernavodă este principalul loc de desfășurare a activității Nuclearelectrica, care operează două reactoare funcționale (Unitatea 1 și Unitatea 2), mai notează Agerpres, citată de Antena 3. [...]
Un atac cu dronă asupra centralei de la Zaporojie ridică din nou riscul operațional al unui incident nuclear , într-un context în care instalația nu mai produce energie, dar trebuie menținută în funcțiune pentru răcirea combustibilului, potrivit HotNews . Rosatom, compania nucleară de stat a Rusiei, susține că o dronă ucraineană a lovit centrala nucleară de la Zaporojie, cea mai mare din Europa, aflată sub control rusesc din martie 2022. Conform relatării, nu au fost avariate echipamentele esențiale. Directorul Rosatom, Alexei Lihacev, a declarat într-un comunicat, citat de Agerpres , că o „dronă de luptă kamikaze” ar fi lovit clădirea sălii turbinelor Unității nr. 6, provocând o detonare. El a afirmat că explozia „nu a provocat daune echipamentului principal”, dar „a făcut o gaură în peretele sălii turbinelor”. Ucraina nu a comentat imediat acuzațiile, iar Lihacev a susținut că incidentul ar fi fost „deliberat”. De ce contează pentru sectorul energetic Deși instalația „nu generează electricitate”, ea trebuie să rămână funcțională pentru a menține combustibilul nuclear rece, ceea ce face ca orice lovitură în perimetrul centralei să fie tratată ca un risc operațional major. Atacurile ocazionale din zonă, pe parcursul războiului început de Rusia în februarie 2022, au alimentat constant temerile privind posibilitatea unui accident nuclear. În același comunicat, șeful Rosatom a avertizat asupra potențialului impact transfrontalier al unui astfel de scenariu: „Suntem cu un pas mai aproape de un incident care, cel mai probabil, îi va afecta chiar și pe cei care locuiesc mult dincolo de granițele Rusiei și Ucrainei și care încă cred că sunt în completă siguranță.” [...]
