Știri
Știri din categoria Energie
Elveția pariază pe un „super-stocator” subteran pentru stabilizarea rețelei europene, printr-un proiect care combină o baterie de mare putere cu un centru de date pentru inteligență artificială, potrivit Focus. În Laufenburg (cantonul Aargau), compania FlexBase construiește un sistem de stocare de tip redox-flow cu peste 2,1 GWh capacitate și peste 1,2 GW putere, capabil să livreze energie în milisecunde.
Miza proiectului este una operațională: să ofere rețelei electrice o „plasă de siguranță” într-un sistem în care producția din surse regenerabile variază puternic. Când eolianul și solarul produc mai mult decât consumul, stocarea poate absorbi surplusul; când cererea crește, instalația poate injecta rapid energie înapoi în rețea.
Această flexibilitate devine mai importantă pe fondul creșterii consumului simultan din partea pompelor de căldură, a mașinilor electrice, a centrelor de date și a industriei, notează publicația.
Potrivit Focus, informațiile despre proiect sunt relatate de ECOnews și de Aargauer Zeitung, care menționează că, la 13 luni de la începerea lucrărilor, groapa de construcție (27 metri adâncime) ar urma să devină un centru tehnologic ce include:
Tehnologia redox-flow (stocare în electroliți lichizi pompați prin celule electrochimice) diferă de bateriile litiu-ion: necesită rezervoare mari și infrastructură, dar este considerată potrivită pentru stocare staționară la scară mare. FlexBase invocă și un avantaj de siguranță: sistemul apos nu ar fi inflamabil și nu ar fi exploziv.
Aargauer Zeitung, citată de Focus, indică o amploare de șantier neobișnuită:
Publicația mai arată că volumul total excavat ar echivala, dacă ar fi depozitat pe un teren de fotbal, cu un „munte” de circa 65 de metri înălțime. Volumul construcției este estimat la 864.000 metri cubi, comparat cu spațiul a aproximativ 1.000 de case unifamiliale, iar în timpul lucrărilor de terasament ar fi plecat, în medie, câte un camion la fiecare două minute.
Laufenburg este prezentat ca un punct cu încărcătură simbolică pentru infrastructura energetică: aici au existat repere precum hidrocentrala construită între 1909 și 1914 și „Stern von Laufenburg”, locul unde în 1958 au fost interconectate rețelele Elveției, Germaniei și Franței.
În acest context, noul proiect este descris ca o „următoare treaptă” de infrastructură, care ar urma să lege securitatea alimentării cu energie, calculul pentru inteligență artificială și utilizarea căldurii reziduale. Rămâne însă o întrebare majoră, subliniată de Focus: dacă un proiect de asemenea dimensiuni își va respecta calendarul și costurile.
Recomandate
România ajunge în topul european al câștigurilor potențiale din stocarea energiei , ceea ce poate accelera investițiile în baterii și poate schimba modul în care se echilibrează Sistemul Energetic Național, potrivit unei analize publicate de Economica . Indicatorul folosit este calculat de ENTSO-E (rețeaua europeană a operatorilor de transport și sistem) și estimează „valoarea stocării” exclusiv din diferențele de preț din Piața pentru Ziua Următoare (PZU), pe perioada 1 iunie 2025 – 1 iunie 2026. Metoda pornește de la diferența medie zilnică dintre cele 8 ore cu cele mai mici prețuri (încărcare) și cele 8 ore cu cele mai mari prețuri (descărcare), adică o aproximare a veniturilor din arbitrajul zilnic (cumpărare ieftin, vânzare scump). De ce contează: semnal puternic de rentabilitate pentru investitori La nivel european, ENTSO-E indică un minim mediu de aproximativ 215 euro/MW pe zi, în timp ce în multe țări oportunitățile depășesc 600 euro/MW pe zi, pe fondul volatilității prețurilor spot. În acest context, România apare drept una dintre cele mai atractive piețe din regiune. Conform calculelor citate, România ar oferi un câștig de 792 euro/MW pe zi la utilizarea unei baterii de stocare, al patrulea nivel din Europa, după: Ungaria: 800 euro/MW pe zi Bulgaria: 798 euro/MW pe zi Grecia: 797 euro/MW pe zi Câtă stocare există deja în România și cât de repede crește Pe partea operațională, datele Transelectrica menționate în analiză arată că, la 20 iunie , România avea 878 MW putere instalată și 1.630 MWh capacitate de stocare în baterii. Ritmul de creștere este rapid: în urmă cu două luni, capacitatea era de circa 1.100 MWh , ceea ce înseamnă un plus de 500 MWh în aproximativ două luni, pe fondul intrării în exploatare a unor instalații mari. Așteptări pentru 2026: pragul de 2.000 MW În februarie, vicepreședintele ANRE Gabriel Andronache a declarat că puterea instalațiilor de stocare ar urma să se tripleze față de finalul anului trecut, până la 2.000 MW la finalul acestui an, pe ideea că stocarea poate „întârzia” vârful de producție din timpul zilei și poate reduce expunerea la prețurile mari din vârful de sarcină. „Am terminat anul trecut cu o capacitate de stocare dispecerizabilă (în sens de putere instalată – n.red.) de aproape 600 MW, la finalul acestui an ne așteptăm să depășim pragul de 2.000 MW”, a spus atunci Andronache. Pentru piață, combinația dintre câștigurile potențiale ridicate din diferențele de preț și creșterea accelerată a capacităților instalate sugerează că bateriile vor avea un rol tot mai vizibil în echilibrarea SEN și în modul în care se formează prețurile în orele de vârf. [...]
Debitul foarte scăzut al Dunării riscă să scoată din piață până la 935 MW la Paks în 24–72 de ore , ceea ce ar adăuga presiune pe echilibrul regional de energie în plin episod de hidraulicitate redusă, potrivit Mediafax . Centrala nucleară Paks din Ungaria „ar urma să fie închisă în cel mult 72 de ore”, conform informării publicate joi de MVM, companie controlată de guvernul de la Budapesta. În prezent, Paks produce 935 MW, iar oprirea ar însemna o reducere suplimentară de producție la nivelul pieței unice europene, într-un moment în care și hidrocentralele de pe Dunăre sunt afectate de debite mici. De ce se ajunge la oprire: problema nu e doar cantitatea de apă, ci nivelul la prize MVM spune că oprirea devine inevitabilă din cauza nivelului scăzut al Dunării, folosită pentru răcirea instalațiilor. Compania indică faptul că, deși debitul ar putea permite „o cantitate suficientă de apă”, nivelul de aspirație al pompelor necesare este mai mare decât nivelul actual al apei, iar acesta „se așteaptă să continue să scadă”. „Din cauza nivelului scăzut al apei Dunării, oprirea completă a Centralei Nucleare Paks și, implicit, încetarea producției de energie electrică, va deveni inevitabilă în următoarele 24-72 de ore”, au transmis oficialii MVM. În comunicat, MVM precizează că Paks are o capacitate de aproximativ 2.000 MW și furnizează aproape jumătate din producția de energie electrică a Ungariei, iar în prezent se află în „etapa 3” dintr-un sistem de patru etape pentru condiții de nivel scăzut. Compania estimează o „șansă realistă” de intrare în etapa 4, care ar impune oprirea tuturor unităților. Măsuri și ce urmează: oprire, răcire, apoi repornire în etape MVM afirmă că a început „managementul tehnic” pentru amplasarea unor conducte de aspirație mai adânci, însă soluția este una pe termen de câțiva ani. Pentru scenariul opririi complete, compania spune că are proceduri și echipamente pentru a asigura răcirea unităților staționare, inclusiv prin utilizarea unor pompe „Pajtás” (12 funcționează continuu, 4 sunt în rezervă, iar 13 în standby, potrivit comunicatului). În același timp, MVM face apel la consum responsabil de energie. Compania susține că, odată ce nivelul apei revine la un prag adecvat, repornirea se poate face „în câteva zile”, în etape, pe baza unor reguli stricte. Context regional: presiune pe producție într-o perioadă de debite mici Mediafax notează că situația vine pe fondul debitelor foarte mici ale Dunării, care afectează și producția hidro. În paralel, în România, Unitatea 1 de la Cernavodă a fost oprită marți dimineața, iar Unitatea 2 ar fi urmat să fie oprită joi, însă Nuclearelectrica a revenit asupra deciziei. Operatorul național de transport și sistem a transmis joi că Sistemul Electroenergetic Național este monitorizat continuu și funcționează „în parametri de siguranță operațională”, iar la momentul publicării informației era în derulare o ședință a Comandamentului Energetic Național pentru analiza evoluțiilor. [...]
Scăderea nivelului Dunării taie producția la Porțile de Fier și apasă pe costuri în plin vârf de consum , un risc operațional care poate lovi direct în bilanțurile companiilor energetice din regiune, potrivit Ziarul Financiar . În Serbia, producția de la hidrocentrala Porțile de Fier 1 a coborât la aproximativ o treime din capacitatea medie zilnică, pe fondul reducerii debitului Dunării. Compania de energie electrică EPS susține însă că nu vor exista penurii, potrivit publicației sârbe Srpske Novine, citată de ZF. De ce contează: presiune financiară în sezonul cu cerere ridicată Porțile de Fier 1 este descrisă ca cea mai mare centrală hidroelectrică din sistemul energetic al Serbiei, cu o capacitate instalată de peste 1.000 MW. În condiții hidrologice normale, asigură cea mai mare parte a producției de energie regenerabilă a țării. Scăderea volumului de apă care trece prin turbine se traduce direct în mai puțini kilowați-oră produși, iar reducerea la o treime „în vârful sezonului”, când consumul crește din cauza utilizării aparatelor de aer condiționat, este prezentată ca „o povară serioasă pentru bilanțul financiar”, notează Srpske Novine. Implicații pentru România: miza Porților de Fier în mixul național Porțile de Fier I și II sunt un proiect energetic comun România–Serbia. Pentru România, Porțile de Fier I reprezintă 10% din producția de energie la nivel național, conform ZF. Centrala funcționează pe partea română cu 6 grupuri de câte 194,4 MW și este gestionată de Hidroelectrica . ZF nu oferă în acest material o estimare a impactului imediat asupra producției din România, însă contextul indică o vulnerabilitate comună la condițiile hidrologice de pe Dunăre. [...]
Seceta începe să se traducă în risc financiar pentru Hidroelectrica , după ce nivelul de umplere al lacurilor de acumulare a coborât la un minim al perioadei din ultimii ani, potrivit Ziarul Financiar . Datele Transelectrica indică pentru 19 iulie un grad de umplere de circa 71%, cel mai scăzut nivel înregistrat pentru această perioadă din 2018 încoace (ultimul an pentru care sunt disponibile date pe site-ul operatorului). Pentru companie, miza este directă: prelungirea secetei poate reduce producția hidro și, implicit, poate pune presiune pe rezultate, într-un moment în care Hidroelectrica a raportat o creștere puternică la început de an. În primele trei luni, compania a avut venituri de 3,1 miliarde de lei, în urcare cu 67% față de perioada similară, pe fondul unei producții mai mari cu 35%, până la 3,7 TWh, conform ultimului raport financiar citat de publicație. Indicatorii hidrologici se deteriorează și pe Dunăre În paralel, Apele Române arată că debitul Dunării a ajuns la 1.650 mc/s la 28 iulie și ar urma să coboare la începutul lui august spre 1.600 mc/s, conform prognozei INHGA , adică de trei ori sub media multianuală a lunii iulie (4.750 mc/s). Instituția avertizează că România se confruntă cu „secetă severă” pe întreg bazinul Dunării și că nu sunt indicii de îmbunătățire pe termen scurt; precipitațiile prognozate în Austria (40–50 l/mp până la 4 august) nu ar urma să aibă un efect semnificativ pe sectorul românesc. Efecte deja vizibile în sistem: opriri la Cernavodă În energie, primul efect operațional menționat este oprirea Unității 1 de la Cernavodă, iar „mâine” (raportat la data publicării articolului) ar urma să se oprească și al doilea reactor, ceea ce ar însemna pierderea a 20% din capacitatea de producție a României, potrivit informațiilor din material. Pentru Hidroelectrica, întrebarea imediată rămâne dacă nivelurile mai scăzute ale lacurilor se vor reflecta în producție și în rezultatele financiare din trimestrele următoare, în funcție de durata și intensitatea secetei. [...]
Oprirea reactoarelor de la Cernavodă scoate din sistem circa 1.300 MW și împinge România spre importuri în orele de vârf , iar premierul interimar Ilie Bolojan le cere marilor consumatori industriali să reducă temporar consumul, în special seara, potrivit Economedia . Bolojan a spus la Digi24 că oprirea Centralei de la Cernavodă obligă la creșterea importurilor de energie și a făcut un apel direct către „marii investitori industriali” pentru reducerea consumului „mai ales seara, atunci când avem deficit de energie”. De ce s-au oprit reactoarele: nivel scăzut al Dunării Premierul interimar a explicat că oprirea a fost determinată de scăderea debitului Dunării, care ar fi coborât la circa 1.600 metri cubi pe secundă și ar urma să scadă în zilele următoare, față de 3.900–4.500 metri cubi pe secundă în anii trecuți, în această perioadă. În aceste condiții, centrala are nevoie de apă pompată din bazinul alimentat din Dunăre, iar dacă nivelul scade sub un prag (sub 2 metri), pompele trebuie oprite, ceea ce duce la oprirea unităților. Impact operațional: deficit în vârf și presiune pe importuri Autoritățile ar fi fost informate încă de luni seară, în cadrul „comandamentului energetic”, despre decizia tehnică de oprire a primului reactor. Miercuri, specialiștii au decis oprirea și a celui de-al doilea reactor. Conform declarațiilor citate, efectul în sistem este semnificativ: după oprirea primului grup, România a pierdut aproximativ 550 MW (sub 10% din producție, în contextul unui consum zilnic de circa 7.000 MW); odată cu oprirea celui de-al doilea grup, pierderea suplimentară ar urma să fie de aproximativ 600–650 MW; cumulat, cele două grupuri produceau în jur de 1.300 MW, adică aproape 20% din consumul zilnic în această perioadă. Bolojan a indicat că intervalul critic pentru sistem rămâne între orele 20:00 și 23:00, când consumul atinge maximele, iar acoperirea deficitului ar urma să se facă prin pornirea tuturor capacităților disponibile (gaz, fotovoltaic, stocare, eolian) și prin importuri. [...]
Portul Constanța ar putea deveni o verigă în diversificarea aprovizionării cu gaze a Europei , dacă România reușește să se conecteze la fluxuri din zona Caspică, inclusiv din Turkmenistan, printr-un traseu care ar lega infrastructura din Azerbaidjan și Georgia de conducta BRUA, potrivit Economica . Ideea a fost prezentată de Mihai Daraban , președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), care susține că un astfel de proiect ar putea accelera cooperarea economică dintre România și Turkmenistan, cu sectorul energetic drept „punct de plecare” în contextul european actual. Declarațiile sunt atribuite unui comunicat al CCIR. Traseul propus și rolul BRUA Conform declarațiilor, scenariul discutat presupune ca Portul Constanța să funcționeze ca punct de intrare pentru gaze naturale din Turkmenistan către Europa, prin: conectarea cu infrastructura de transport din Azerbaidjan și Georgia; continuarea către România și, ulterior, integrarea în conducta BRUA (coridor regional de transport al gazelor). În același context, Daraban a relansat ideea reluării proiectului AGRI , care „ar putea asigura accesul pe piața europeană” pentru volume de gaze din regiunea Caspică, începând cu Turkmenistan. În material nu sunt oferite detalii despre calendar, capacități sau investiții necesare, iar formularea rămâne la nivel de intenție. Cooperare economică România–Turkmenistan: port-to-port și distribuție Discuțiile au vizat identificarea de oportunități de cooperare bilaterală, cu accent pe energie și pe cooperarea port-to-port între Constanța și Turkmenbași. Ambasadorul Turkmenistanului, Annamammet Annayev, a prezentat oportunități economice din țara sa și a indicat o creștere a PIB de 6,3% în prima jumătate a anului 2026, precum și faptul că Turkmenistanul se află pe locul 4 în lume la rezerve certificate de gaze naturale, potrivit declarațiilor sale. „Cooperarea port-to-port dintre Turkmenbași și Constanța, alături de proiectul unui centru zonal de distribuție a produselor turkmene în Portul Constanța, poate deveni un pilon strategic al relației economice dintre cele două țări”, a declarat ambasadorul. De ce contează Pentru România, miza este poziționarea Portului Constanța și a infrastructurii conexe ca punct de tranzit într-un posibil lanț de aprovizionare cu gaze din regiunea Caspică spre piața europeană. În forma prezentată, proiectele invocate (inclusiv AGRI) sunt la nivel de discuții și necesită, potrivit lui Daraban, un „nucleu” de business care să coaguleze companii din ambele țări. [...]
