Știri
Știri din categoria Energie

Elveția pariază pe un „super-stocator” subteran pentru stabilizarea rețelei europene, printr-un proiect care combină o baterie de mare putere cu un centru de date pentru inteligență artificială, potrivit Focus. În Laufenburg (cantonul Aargau), compania FlexBase construiește un sistem de stocare de tip redox-flow cu peste 2,1 GWh capacitate și peste 1,2 GW putere, capabil să livreze energie în milisecunde.
Miza proiectului este una operațională: să ofere rețelei electrice o „plasă de siguranță” într-un sistem în care producția din surse regenerabile variază puternic. Când eolianul și solarul produc mai mult decât consumul, stocarea poate absorbi surplusul; când cererea crește, instalația poate injecta rapid energie înapoi în rețea.
Această flexibilitate devine mai importantă pe fondul creșterii consumului simultan din partea pompelor de căldură, a mașinilor electrice, a centrelor de date și a industriei, notează publicația.
Potrivit Focus, informațiile despre proiect sunt relatate de ECOnews și de Aargauer Zeitung, care menționează că, la 13 luni de la începerea lucrărilor, groapa de construcție (27 metri adâncime) ar urma să devină un centru tehnologic ce include:
Tehnologia redox-flow (stocare în electroliți lichizi pompați prin celule electrochimice) diferă de bateriile litiu-ion: necesită rezervoare mari și infrastructură, dar este considerată potrivită pentru stocare staționară la scară mare. FlexBase invocă și un avantaj de siguranță: sistemul apos nu ar fi inflamabil și nu ar fi exploziv.
Aargauer Zeitung, citată de Focus, indică o amploare de șantier neobișnuită:
Publicația mai arată că volumul total excavat ar echivala, dacă ar fi depozitat pe un teren de fotbal, cu un „munte” de circa 65 de metri înălțime. Volumul construcției este estimat la 864.000 metri cubi, comparat cu spațiul a aproximativ 1.000 de case unifamiliale, iar în timpul lucrărilor de terasament ar fi plecat, în medie, câte un camion la fiecare două minute.
Laufenburg este prezentat ca un punct cu încărcătură simbolică pentru infrastructura energetică: aici au existat repere precum hidrocentrala construită între 1909 și 1914 și „Stern von Laufenburg”, locul unde în 1958 au fost interconectate rețelele Elveției, Germaniei și Franței.
În acest context, noul proiect este descris ca o „următoare treaptă” de infrastructură, care ar urma să lege securitatea alimentării cu energie, calculul pentru inteligență artificială și utilizarea căldurii reziduale. Rămâne însă o întrebare majoră, subliniată de Focus: dacă un proiect de asemenea dimensiuni își va respecta calendarul și costurile.