Știri
Știri din categoria Energie verde
Autoritatea de reglementare pregătește creșterea garanțiilor pentru proiectele regenerabile, o măsură prin care autoritățile vor să limiteze proiectele speculative și să elibereze capacitate în rețeaua energetică. Potrivit Economica.net, președintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), George Niculescu, a anunțat că instituția va modifica în 2026 regulamentul de racordare pentru proiectele energetice, inclusiv pentru cele din surse regenerabile.
Una dintre principalele schimbări vizează majorarea garanțiilor financiare pe care investitorii trebuie să le depună atunci când solicită racordarea unui proiect la rețeaua electrică. În prezent, garanția este stabilită la 5% din valoarea tarifului de racordare prevăzut în avizul tehnic de racordare (ATR), însă ANRE analizează creșterea acesteia. Valoarea exactă nu a fost încă anunțată.
Autoritatea urmărește o utilizare mai eficientă a capacității rețelei, în contextul în care multe proiecte aprobate pe hârtie nu ajung să fie construite. Sistemul energetic românesc produce în prezent aproximativ 9.000 MW, însă în ultimii ani au fost emise ATR-uri pentru proiecte care însumează aproximativ 77.000 MW, mult peste capacitatea realistă a rețelei.
Acest fenomen a generat blocaje: investitorii care vor să construiască efectiv centrale sau unități de stocare se lovesc de lipsa capacității de racordare, deoarece aceasta este deja rezervată prin documentații obținute anterior.
ANRE ia în calcul și o condiționare a prelungirii avizelor tehnice de racordare de existența unei surse reale de finanțare. Cu alte cuvinte, investitorii ar putea fi obligați să prezinte dovezi că au acorduri cu bănci sau alte instituții financiare pentru a continua proiectul.
Potrivit președintelui ANRE, autoritatea vrea să elimine fenomenul „megawaților pe hârtie”, adică proiecte care ocupă capacitatea rețelei fără a fi dezvoltate în realitate.
Primele efecte ale modificărilor anterioare ale regulamentului au început să apară. În 2025 au expirat ATR-uri pentru proiecte cu o capacitate totală de 9.248 MW, ceea ce a eliberat o parte din capacitatea rețelei pentru investiții reale.
O altă schimbare majoră pregătită de ANRE este introducerea unui sistem competitiv pentru racordarea proiectelor noi. Atunci când există capacitate disponibilă într-o zonă a rețelei, aceasta ar urma să fie atribuită prin licitații.
Prin acest mecanism, autoritatea încearcă să evite aglomerarea rețelei în anumite zone doar pentru că terenurile sunt mai ieftine, încurajând în același timp proiectele viabile din punct de vedere economic și tehnic.
Tema a fost adusă în discuție recent și de premierul Ilie Bolojan, care a criticat faptul că sistemul energetic a fost blocat de investiții speculative. În opinia sa, lipsa unor garanții și condiții clare în trecut a permis rezervarea capacității de racordare fără obligația de a realiza efectiv proiectele.
Noile măsuri pregătite de ANRE urmăresc tocmai filtrarea investitorilor și accelerarea proiectelor reale, într-un moment în care România încearcă să își extindă rapid capacitățile de producție din surse regenerabile.
Recomandate
Fermele care mizează pe fotovoltaice pentru continuitatea activității rămân expuse la întreruperi de curent dacă nu includ în proiect baterii și echipamente pentru funcționare „în regim izolat ”, potrivit unei analize publicate de Agronet . Consecința practică este una operațională: în multe configurații conectate la rețea, panourile nu țin ferma în funcțiune când cade alimentarea publică, chiar dacă produc energie în acel moment. De ce panourile nu „țin lumina aprinsă” la o pană de curent Majoritatea instalațiilor fotovoltaice conectate la rețea se opresc automat când rețeaua publică are o întrerupere, o măsură de siguranță pentru protejarea echipelor care lucrează la remedierea avariilor. Asta înseamnă că simpla existență a panourilor nu garantează alimentarea consumatorilor din fermă în timpul unei pene. Pentru a asigura energie consumatorilor esențiali, proiectul are nevoie de componente suplimentare, precum: invertor compatibil cu funcționarea în regim izolat (independent de rețea); sistem de separare sigură față de rețea; baterii; automatizare pentru selectarea consumatorilor prioritari; eventual, generator de rezervă. În zootehnie, autonomia poate fi critică pentru muls, ventilație, răcirea laptelui, alimentarea cu apă și distribuirea furajelor. În vegetal, lista de consumatori sensibili include pompele de irigații, instalațiile frigorifice, uscătoarele și ventilația din depozite. Investiția reală: sistemul, nu doar panourile Analiza arată că un proiect fotovoltaic nu înseamnă doar modulele montate pe acoperiș sau pe teren, ci și elemente precum structura de susținere, cablurile și tablourile electrice, proiectarea și autorizarea, lucrările de racordare, monitorizarea, protecțiile electrice, plus bateria (dacă este prevăzută). În unele cazuri, pot apărea și costuri pentru consolidarea acoperișului sau modernizarea instalației electrice existente. Agronet notează că valorile financiare citate dintr-o analiză BGR se referă la piața americană și nu pot fi transferate direct în România; pentru ferme, costul și perioada de recuperare depind de puterea instalată, profilul orar al consumului, soluția de racordare, finanțare și câtă energie este utilizată direct în exploatație. Dimensionarea bateriei și riscul de subdimensionare Un punct cheie este că bateria trebuie dimensionată după puterea și durata de funcționare necesare, nu doar după mărimea instalației fotovoltaice. Un sistem care poate susține iluminatul și aparatura administrativă nu va alimenta automat pompe, compresoare sau motoare de putere mare, avertizează analiza. Costuri pe durata de viață: înlocuiri înaintea panourilor Panourile au, de regulă, o durată de exploatare mai lungă decât alte componente. Conform BGR (citat de Agronet), invertoarele ar avea o durată de viață de aproximativ 5–15 ani pe piața americană, iar bateriile litiu-ion sunt frecvent vândute cu garanții în jurul a zece ani. Pentru o fermă, asta înseamnă că în calculul economic trebuie inclusă posibilitatea înlocuirii invertorului și degradarea treptată a capacității bateriei. Racordarea poate limita proiectul, indiferent de suprafața disponibilă Suprafața pentru panouri nu este singurul criteriu de dimensionare. Puterea aprobată prin racordare, capacitatea transformatorului, tablourile electrice și condițiile rețelei locale pot limita cât se poate instala sau livra. În unele situații, pot fi necesare lucrări precum înlocuirea tabloului general, cabluri cu secțiune mai mare, transformator nou/modernizat sau limitarea injecției în rețea, ceea ce poate crește costul și durata implementării. Autoconsumul rămâne criteriul economic principal Agronet subliniază că proiectul este mai ușor de justificat când consumul fermei coincide cu orele de producție solară. Un sistem supradimensionat față de consumul din timpul zilei poate genera surplus neutilizat direct, reducând avantajul economic dacă valorificarea acestuia este mai puțin favorabilă decât energia cumpărată din rețea. Concluzia analizei: panourile pot reduce expunerea la variațiile prețului energiei, dar nu oferă automat independență energetică și nici o recuperare rapidă a investiției; rezultatul depinde de dimensionare, profilul de consum și includerea tuturor costurilor pe durata de funcționare. [...]
Pentagonul a înghețat autorizarea pentru 155 de proiecte eoliene, blocând 44 GW și generând costuri suplimentare de 2 miliarde de dolari (aprox. 9,2 miliarde lei) , pe fondul unei dispute care mută energia regenerabilă în zona deciziilor de securitate națională, potrivit The Next Web . Măsura afectează proiecte din 24 de state americane și durează de aproape un an. Blocajul vizează „cel puțin” 155 de proiecte noi, cu o capacitate cumulată de 44 gigawați, de patru ori mai mare decât capacitatea proiectelor eoliene offshore pe care administrația Trump le-ar fi anulat deja, cu plăți federale de 2,6 miliarde de dolari (aprox. 12 miliarde lei), conform Grist . De ce a intervenit Pentagonul: riscul ca dronele să „dispară” în parcuri eoliene Argumentul Departamentului Apărării este că turbinele eoliene pot afecta supravegherea radar. Publicația notează două mecanisme invocate în discuție: „blade flash” (efectul palelor în mișcare pe ecranele radar); reflexia undelor electromagnetice de către bazele din oțel ale turbinelor, care poate îngreuna separarea turbinelor de aeronave. Pentagonul a evaluat proiecte eoliene timp de peste un deceniu și a cerut dezvoltatorilor să finanțeze modernizări ale radarului. Acum însă susține că aceste îmbunătățiri ar putea fi insuficiente în fața dronelor mici, care ar putea traversa parcurile eoliene fără a fi detectate. Impact economic și operațional: 2 miliarde de dolari în costuri și risc pe credite fiscale Dezvoltatorii afirmă că au acumulat 2 miliarde de dolari (aprox. 9,2 miliarde lei) în costuri suplimentare pe durata înghețării autorizărilor. În plus, unele companii ar fi putut rata un termen de construcție de 4 iulie, necesar pentru a se califica la credite fiscale federale în cadrul „ One Big Beautiful Bill Act ”, potrivit materialului. Dispută de reglementare: proces și acuzații de lipsă de transparență Industria eoliană contestă măsura în instanță. O coaliție de organizații din zona energiei regenerabile a dat în judecată Departamentul Apărării în mai, descriind pauza de autorizare drept: „cea mai dăunătoare nouă tactică” într-o „campanie fără precedent” împotriva industriei Reclamanții susțin că înghețarea a fost introdusă fără notificarea publică și transparența cerute pentru o schimbare de regulă federală. Pentagonul răspunde că este vorba despre o întârziere, nu despre o modificare de reglementare. Separat, 55 de reprezentanți democrați au semnat o scrisoare prin care cer un briefing confidențial al Pentagonului privind întârzierile, însă departamentul nu a răspuns, conform aceleiași surse. [...]
Germania pregătește din 2027 o tăiere graduală a subvențiilor pentru noile proiecte regenerabile , pe fondul presiunii crescânde pe rețeaua electrică și al costurilor bugetare, potrivit G4Media . Miza economică este dublă: statul caută să limiteze nota de plată a sprijinului, iar investitorii ar putea vedea o încetinire a ritmului de dezvoltare în eolian și fotovoltaic terestru. Ce se schimbă în schema de sprijin Un proiect de lege publicat de Ministerul Economiei de la Berlin prevede ca, începând din 2027, noii producători de energie regenerabilă să primească sprijin „într-un mod care să fie benefic atât pentru piață, cât și pentru sistem”. În practică, propunerea urmărește să stimuleze proiectele care se aliniază mai bine cererii de electricitate și care nu agravează congestia din rețea. Totodată, tarifele „feed-in” pentru noile instalații ar urma să fie eliminate treptat. Aceste tarife reprezintă o schemă prin care energia produsă este cumpărată la un preț stabilit de reglementator, reducând riscul de piață pentru producători. Presiune pe investiții, în contextul prețurilor negative Modificările ar putea încetini investițiile în proiecte eoliene și fotovoltaice terestre, într-un moment în care dezvoltatorii se confruntă deja cu costuri mai mari și venituri în scădere, pe măsură ce prețurile la energie ajung tot mai des în teritoriu negativ. În paralel, Ministerul Economiei își menține ținta de a crește ponderea regenerabilelor în consumul brut de electricitate al Germaniei la 80% până în 2030, de la aproximativ 58% în prezent, și intenționează să organizeze licitații suplimentare pentru noi capacități eoliene. Costul bugetar și blocajele din rețea, în centrul reformei Analiștii citați în material se așteaptă ca statul german să cheltuiască aproximativ 16 miliarde de euro (aprox. 81 miliarde lei) pentru sprijinirea energiei regenerabile în acest an, într-un context în care guvernul cancelarului Friedrich Merz vrea să reducă cheltuielile, inclusiv pentru pensii și asistență medicală. Pe partea operațională, creșterea rapidă a capacităților regenerabile — susținută de tarifele feed-in acordate, de regulă, pe 20 de ani și de reducerea birocrației — nu a fost însoțită de o extindere suficientă a liniilor de transport. Rezultatul: blocaje care obligă operatorii să reducă producția în anumite intervale, iar producătorii pot cere despăgubiri pentru pierderile de producție. Măsuri țintite: plăți mai mici în zone congestionate și baterii mai des În cadrul reformei, operatorii de rețea ar urma să poată reduce plățile pentru noile proiecte regenerabile în zonele unde rețeaua este frecvent congestionată, o variantă „mai blândă” față de o propunere anterioară criticată de dezvoltatori. Proiectul mai include: un mecanism de limitare a subvențiilor și de recuperare a profiturilor considerate excesive, pentru alinierea la cerințele UE, apropiind sistemul de modelul „ Contractelor pe Diferență ” (statul completează veniturile când prețurile sunt mici și recuperează bani când prețurile urcă peste un prag); eliminarea subvențiilor pentru instalațiile fotovoltaice mai mici de 25 kW; cerințe mai frecvente ca proiectele mai mari să fie însoțite de stocare în baterii, pentru a muta livrarea de energie spre seară. Proiectul de lege este încă supus modificărilor, după ce Ministerul Economiei a solicitat contribuții de la părțile interesate. [...]
Un parc agrivoltaic de 410 MW intră în avizarea ANRE , un pas de reglementare care, în mod uzual, obligă dezvoltatorul să demonstreze că are finanțarea pentru construcție și crește semnificativ șansele ca proiectul să ajungă efectiv în execuție, potrivit Economica . Proiectul figurează pe ordinea de zi a Comitetului de Reglementare al ANRE, care ar urma să adopte săptămâna viitoare o decizie și un raport privind acordarea Autorizației de înființare solicitată de AGROVOLTAICS SRL pentru „Centrala Electrică Fotovoltaică CEF Șimand”. Ce înseamnă pasul de la ANRE și de ce contează Publicația arată că, „cu titlu general”, emiterea Autorizației de înființare de către ANRE presupune ca dezvoltatorul să facă dovada finanțării pentru realizarea capacității energetice. În practică, acest filtru de reglementare este relevant pentru piață deoarece separă proiectele aflate doar în stadiu de intenție de cele care au șanse mai mari să fie construite și să livreze energie în sistem. Autorizația de înființare menționată în material ar urma să aibă o valabilitate de 36 de luni. Dimensiunea proiectului și amplasarea CEF Șimand este descris ca un parc fotovoltaic de 410 MW, care ar urma să fie construit pe raza comunei Șimand, județul Arad. Conform studiului de evaluare citat în material, proiectul ar urma să ocupe aproape 325 de hectare de teren arabil extravilan, pe care se află culturi agricole și pășuni. Conceptul de „agrivoltaic” este explicat ca utilizarea duală a terenului: producție de energie solară și agricultură. Cine este în spatele investiției Potrivit datelor Termene.ro, AGROVOLTAICS SRL este deținută de: Daniela Domuța – 50% (menționată ca rudă a antreprenorului Armand Domuța, proprietar al Restart Energy); MDM ACES – 40%; fondul american Tejas Capital – 10% (menționat ca investitor și la Restart). În același context, Economica notează că Restart Energy se află în concordat preventiv, iar planul de restructurare a fost omologat de instanță toamna trecută (detalii în Economica ). Pentru Tejas Capital, publicația indică și un comunicat al Restart Energy despre relația investițională (link: Restart Energy ). Stadiul tehnic: racordare și pașii următori Parcul a obținut aviz tehnic de racordare (ATR) de la Transelectrica în primăvara lui 2023, mai notează materialul. Totodată, Armand Domuța a declarat în 2024 că este în discuții pentru obținerea unei facilități de la Banca de Export-Import a Statelor Unite (EXIM Bank), fără ca articolul să detalieze un rezultat final al acestor discuții. Dacă proiectul se va realiza, ar fi „unul dintre cele mai mari parcuri fotovoltaice din România” și, pe baza informațiilor comunicate public până acum, ar putea deveni cel mai mare parc agrivoltaic din țară, potrivit aceleiași surse. [...]
China își leagă decarbonizarea de securitatea energetică și de boom-ul AI , într-un nou plan pe cinci ani care fixează ținte de intensitate a emisiilor și accelerează investițiile în nuclear și regenerabile, dar păstrează o fereastră explicită pentru vârful consumului de cărbune și petrol în a doua jumătate a deceniului, potrivit South China Morning Post . Consiliul de Stat (cabinetul Chinei) a publicat joi planul pentru perioada următoare, într-un moment pe care îl descrie drept „crucial” pentru implementarea obiectivului de a atinge vârful emisiilor de dioxid de carbon până în 2030. Traiectoria are ca destinație neutralitatea climatică până în 2060, angajament asumat de președintele Xi Jinping în septembrie 2020. Ținte și calendar: intensitate mai mică, pondere mai mare a energiei fără combustibili fosili Planul include două repere cantitative majore pentru 2030, raportate la nivelurile din 2025: reducerea emisiilor de CO₂ pe unitatea de PIB cu 17%; creșterea ponderii energiei non-fosile în consumul total la 25%. În paralel, documentul prevede măsuri de „înlocuire curată” a cărbunelui și de optimizare a structurii de petrol și gaze. Totuși, planul afirmă explicit că utilizarea cărbunelui și a petrolului ar urma să atingă vârful în intervalul 2026–2030, semnalând o tranziție etapizată, nu o frânare abruptă a combustibililor fosili. AI și infrastructura de calcul devin un capitol energetic Un element cu relevanță economică directă este legarea politicii climatice de cererea accelerată de electricitate a sectorului de inteligență artificială. Planul subliniază necesitatea transformării infrastructurii de calcul (centre de date și facilități de procesare), pe fondul creșterii consumului de energie, și precizează că noile capacități de date și calcul vor folosi „în principal” electricitate din surse non-fosile. Mesajul implicit pentru companii este că extinderea infrastructurii digitale va fi condiționată tot mai mult de accesul la energie cu emisii reduse, într-o economie care încearcă simultan să-și schimbe modelul de creștere și să reducă decalajul tehnologic față de SUA. Investiții masive în regenerabile și nuclear, cu ținte de capacitate instalată Planul descrie o extindere amplă a bazelor de energie curată: hub-uri eoliene și solare în nord-vest; baze integrate hidro–eolian–solar în sud-vest; proiecte nucleare de-a lungul coastei; parcuri eoliene offshore. Pentru 2030, sunt indicate următoarele ținte de capacitate: eolian + solar: peste 2,8 miliarde kilowați; hidro: 410 milioane kilowați; nuclear (în operare): 110 milioane kilowați. Reglementare: contabilizare a carbonului, mecanisme de preț și răspundere locală Pe partea de politici publice, planul cere sisteme îmbunătățite de contabilizare a carbonului (măsurarea și raportarea emisiilor), sprijin financiar și mecanisme de preț „rafinate”. Sunt menționate și priorități industriale precum modernizarea sectoarelor tradiționale (oțel, aluminiu electrolitic, chimie), interconectarea rețelelor provinciale și promovarea fabricilor „zero-carbon”. În același timp, Beijingul anunță monitorizarea progresului la nivel local și avertizează că oficialii care întârzie atingerea obiectivelor de decarbonizare vor fi trași la răspundere. Oficiali ai Comisiei Naționale pentru Dezvoltare și Reformă (NDRC) au transmis presei de stat că există o bază solidă pentru atingerea țintei din 2030 „la timp”, dar au admis că transformarea energetică este „amplă și profundă” și dificilă, invocând complexități externe și dificultatea schimbării motoarelor interne de creștere. [...]
Reutilizarea palelor de turbine eoliene ca grinzi pentru poduri pietonale prinde contur în Europa, ca soluție practică la una dintre cele mai costisitoare și controversate probleme ale industriei: ce faci cu palele vechi, greu de reciclat, după scoaterea din funcțiune a turbinelor, potrivit BGR . Turbinele eoliene sunt proiectate, în general, pentru o durată de viață de 20–25 de ani, iar recuperarea investiției inițiale poate dura aproape un deceniu. Deși aproximativ 90% din componentele unei turbine sunt reciclabile, conform Departamentului Energiei din SUA, palele rămân o excepție importantă: sunt fabricate din fibră de sticlă ranforsată, un material dificil de procesat la final de viață. De ce contează: valul de dezafectări pune presiune pe soluțiile de „sfârșit de viață” Pe măsură ce numărul instalărilor a crescut în ultimele decenii, se apropie și un val de dezafectări. Estimările citate indică: în Europa, circa 7,6 milioane de tone de pale dezafectate până în 2050; în Europa, peste 40.000 de turbine care vor trebui dezafectate până în 2030 și peste 80.000 până în 2040; la nivel global, peste 200.000 de turbine ar urma să ajungă la dezafectare până în 2040. În acest context, trimiterea palelor la groapa de gunoi rămâne un subiect sensibil, inclusiv din cauza impactului depozitelor de deșeuri asupra emisiilor de metan, menționat în material. Cum funcționează soluția: palele devin grinzi pentru poduri pietonale Ideea folosirii palelor dezafectate ca grinzi (elemente structurale care preiau sarcina) pentru poduri pietonale a pornit în 2019, în Irlanda, și a dus la un demers de tip business numit BladeBridge. Ulterior, cercetătorii au format Re-Wind Network , cu participarea mai multor universități și instituții, inclusiv Georgia Institute of Technology și University College Cork . Rețeaua a anunțat la începutul lui 2022 construirea unui pod pietonal funcțional în Cork, Irlanda, folosind două pale dezafectate drept grinzi, cu vârful palelor îngropat în sol pentru sprijin. Până în 2025, un proiect similar a fost realizat în zona Atlanta (SUA), folosind o pală dezafectată în Colorado, pentru a oferi acces într-o zonă anterior greu utilizabilă a unui parc, prin traversarea unui pârâu. Cei implicați în proiectul din Atlanta au descris demersul drept „reutilizare” (folosirea directă a componentei existente), nu reciclare a materialului. Ce urmează: de la proiecte punctuale la opțiuni industriale Înaintea construcției primului pod, cercetătorii au testat palele pentru a verifica variațiile de rezistență pe lungimea deschiderii și au analizat comportamentul la întindere, compresiune și sarcină. Designul a fost modelat și verificat prin teste computaționale suplimentare pentru siguranță. Pentru industrie, miza este extinderea unor astfel de utilizări care evită depozitarea și reduc presiunea asupra reciclării palelor – o zonă unde, spre deosebire de alte componente ale turbinelor, soluțiile sunt încă limitate. [...]
