Știri
Știri din categoria Companii
FIFA ar urma să încaseze 15 miliarde de dolari (aprox. 68,5 miliarde lei) din Cupa Mondială 2026, peste ținta inițială de 11 miliarde de dolari (aprox. 50,2 miliarde lei), pe fondul creșterii veniturilor din ospitalitate și din revânzarea biletelor prin platforma proprie, potrivit Antena 3. Miza economică este dublă: FIFA își consolidează bugetul, iar federațiile afiliate ar putea primi fonduri suplimentare, deși detaliile nu sunt încă stabilite.
Creșterea ar fi fost comunicată federațiilor membre de președintele FIFA, Gianni Infantino. În material se arată că o contribuție importantă vine din serviciile de ospitalitate și din piața secundară a biletelor, administrată tot prin platforma FIFA, unde forul percepe un comision de 15% atât de la cumpărător, cât și de la vânzător.
Potrivit informațiilor citate de Antena 3 din The Guardian, două canale au împins veniturile peste estimări:
În ajunul finalei, pachetele VIP și de ospitalitate erau încă disponibile pe portalul FIFA, iar un bilet „Trophy Lounge” era listat la 34.500 de dolari de persoană (aprox. 157.600 lei), conform articolului.
Antena 3 notează că este „probabil” ca federațiile de fotbal să beneficieze de fonduri suplimentare alocate de FIFA pentru Cupa Mondială 2026, însă mecanismul și sumele nu sunt încă definitivate. În același timp, situația financiară ar întări poziția lui Infantino în interiorul organizației, într-un context în care turneul a fost marcat și de controverse.
Materialul menționează că Infantino ar avea peste 200 de promisiuni de susținere pentru realegerea din martie, iar perspectiva unor bani suplimentari ar putea reduce disponibilitatea unor federații de a-și exprima public nemulțumirile.
Un succes financiar de asemenea amploare ar putea influența și competiția pentru edițiile viitoare. Antena 3 arată că următoarea Cupă Mondială pentru care se pot depune candidaturi este cea din 2038, iar Donald Trump și-a exprimat dorința ca SUA să găzduiască din nou turneul. În paralel, SUA ar fi purtat discuții cu FIFA pentru găzduirea Cupei Mondiale a Cluburilor în 2029.
Recomandate
Tim Cook predă conducerea Apple pe 1 septembrie 2026, într-o tranziție care pune accent pe producție și lanțul de aprovizionare din SUA , potrivit Mobilissimo . După aproape 15 ani ca CEO, Cook va rămâne „executive chairman”, iar funcția de director general va fi preluată de John Ternus . Miza pentru companie nu este doar schimbarea de nume de pe ușă, ci continuitatea unei strategii operaționale: extinderea treptată a capacităților de producție și a rețelei de furnizori în Statele Unite, într-un moment în care presiunile politice și economice pentru „relocalizare” (mutarea unor etape de producție mai aproape de piața finală) rămân ridicate. Tranziția de la „CEO de produs” la „CEO de operațiuni” În material, Cook este descris ca un lider care nu a încercat să reproducă stilul lui Steve Jobs, ci a consolidat Apple ca organizație „mai greu de destabilizat”, cu disciplină de execuție și accent pe profit. Mobilissimo notează și reversul: o Apple uneori „excesiv de prudentă”, cu lansări percepute ca incrementaliste. Producția în SUA, piesa centrală a finalului de mandat Interviul invocat de Mobilissimo, acordat CBS News și realizat la Houston, are loc în contextul deschiderii unui „ Advanced Manufacturing Center ” de aproximativ 20.000 de picioare pătrate (aprox. 1.860 mp), destinat instruirii companiilor, angajaților și studenților în producție avansată. În aceeași locație ar urma să fie produse servere pentru inteligență artificială, iar până la finalul lui 2026 Apple ar urma să înceapă acolo și producția de Mac mini în SUA. Publicația mai menționează un angajament de 600 de miliarde de dolari (aprox. 2.760 miliarde lei) pentru cheltuieli și investiții în SUA pe patru ani, printr-un program care include parteneri precum Corning, TSMC, Texas Instruments, GlobalFoundries, Broadcom și Amkor, subliniind că nu este vorba despre bani investiți exclusiv în fabrici Apple, ci într-un lanț extins de furnizori. Ce urmează după 1 septembrie John Ternus devine CEO de la 1 septembrie 2026, în timp ce Tim Cook rămâne executive chairman, cu implicare inclusiv în relația cu factorii politici. Mobilissimo prezintă această schimbare ca o retragere controlată, în linie cu stilul lui Cook: tranziții „fără zgomot”, cu accent pe continuitate operațională, nu pe rupturi spectaculoase. [...]
Apple îl păstrează pe Tim Cook în vârful ierarhiei și îi menține o compensație de nivel CEO , într-o tranziție care arată că boardul mizează pe continuitate și pe alinierea strictă a plății la performanța bursieră, potrivit HotNews . Cook a predat săptămâna aceasta funcția de director general (CEO) lui John Ternus , după ce anunțase în aprilie că renunță la conducerea executivă. El rămâne însă în companie ca președinte executiv al Consiliului de Administrație. Pachetul lui Tim Cook: 2 milioane dolari salariu și acțiuni de 45 milioane dolari Documente depuse de Apple la autoritățile de reglementare din SUA arată că noul rol al lui Tim Cook este remunerat cu: salariu anual de 2 milioane de dolari (aprox. 9 milioane lei); pachet anual de acțiuni cu valoare-țintă de 45 milioane de dolari pentru anul fiscal 2027 (aprox. 203 milioane lei). Jumătate din pachetul de acțiuni este format din unități de acțiuni restricționate (RSU – acțiuni acordate cu condiții și termene), legate de rezultate: acestea vor fi acordate în funcție de randamentul total pentru acționarii Apple comparativ cu alte companii din indicele S&P 500. Cealaltă jumătate se acordă în timp și se dobândește pe o perioadă de patru ani. De ce contează: plata rămâne legată de bursă, iar Cook rămâne „central” Business Insider, citat de HotNews, notează că dimensiunea pachetului sugerează că Tim Cook va continua să joace un rol central în Apple, chiar dacă nu mai este CEO. În anii recenți, ca director general, Cook a câștigat aproximativ 74 milioane de dolari (aprox. 333 milioane lei) atât în 2024, cât și în 2025, sumă care a inclus 14 milioane de dolari sub formă de bonusuri în numerar și alte forme de compensație. Cât câștigă noul CEO, John Ternus Pentru primul său an ca director general, Apple a anunțat pentru John Ternus: salariu anual de 3 milioane de dolari (aprox. 14 milioane lei); acțiuni restricționate cu valoare-țintă de 55 milioane de dolari (aprox. 248 milioane lei). Din acest pachet, 75% este legat de rezultatele Apple, iar 25% se dobândește pe parcursul a patru ani. Apple nu a precizat cât ar urma să câștige Ternus și Cook din bonusuri în numerar. [...]
Grupul DIGI spune că a plătit peste 1,1 miliarde de lei la buget în ianuarie–august 2026 , un nivel care indică o contribuție fiscală semnificativă a unuia dintre cei mai mari jucători din telecom la veniturile statului, potrivit DIGI Romania S.A. . Suma reprezintă totalul obligațiilor fiscale – taxe, impozite și alte contribuții – generate de operațiunile DIGI Romania, împreună cu cele aferente celorlalte entități din grup active pe piața locală, conform comunicatului publicat pe 2 septembrie 2026 . Ce include contribuția și de ce contează Din perspectiva impactului economic, nivelul plăților către bugetul consolidat sugerează dimensiunea operațiunilor locale ale grupului și efectul lor direct în încasările publice, într-un sector cu investiții mari și consum ridicat de infrastructură. În comunicat, compania își leagă modelul de afaceri de investiții constante în infrastructură, pe fondul creșterii cererii pentru servicii de conectivitate fixe și mobile. Context: poziționarea grupului și prezența internațională DIGI este prezent de peste 30 de ani pe piața telecom din România și se descrie drept lider pe segmente precum internet de bandă largă, distribuție TV (pay-TV), telefonie fixă și comunicații mobile, menționând și „cea mai mare acoperire la nivel național”. La nivel de grup, DIGI derulează operațiuni în România, Spania, Italia, Portugalia, Belgia și Regatul Unit , iar oferta include servicii convergente (fix și mobil) bazate pe rețele de fibră optică, plus conținut radio-TV și servicii online. [...]
Huawei, Xiaomi și Honor au început să majoreze prețurile la mai multe modele de telefoane, cu scumpiri între 200 și 1.000 de yuani, pe fondul creșterii costurilor din lanțul de aprovizionare , potrivit CNMO . Cele trei companii invocă, în răspunsurile către clienți, scumpirea materialelor și a componentelor-cheie, ceea ce împinge în sus costul de producție și, implicit, prețul final la raft. În răspunsul Huawei, motivul este „ajustarea prețurilor de piață” pentru materiale esențiale, care a dus la creșterea costurilor și la „ajustarea corespunzătoare” a prețului de vânzare. Xiaomi indică majorarea continuă a costurilor de achiziție pentru componentele de bază, ceea ce a determinat o „ajustare adecvată” a prețurilor de retail. Honor spune că prețurile și promoțiile sunt ajustate în funcție de cererea din piață, iar după o evaluare internă a operat scumpiri pentru anumite produse. Ce modele sunt afectate și cât cresc prețurile Scumpirile vizează mai multe serii și modele, iar amplitudinea diferă în funcție de produs și configurație. CNMO menționează: Huawei Mate 80 (serie) Xiaomi 17 (serie) Honor Power2 Honor Magic8 Pentru Honor, publicația indică explicit câteva repere: două versiuni Power2 s-au scumpit cu 500, respectiv 600 de yuani, iar pentru Magic8 creșterile sunt între 300 și 500 de yuani, în funcție de versiune. Context: un nou val de scumpiri în electronice Materialul plasează majorările într-un trend mai larg de ajustări de preț în industrie. CNMO notează că nu este prima „scumpire colectivă” din acest an: în martie, OPPO ar fi fost primul brand care a anunțat public creșteri de preț, iar Apple a majorat în iunie prețurile globale pentru întreaga gamă de hardware Mac și iPad, urmată în iulie de scumpiri în Japonia pentru iPhone, Apple Watch și AirPods. În plus, doi executivi au anticipat public presiunea pe prețuri. Yu Chengdong (Huawei) a spus la începutul lui august, la un eveniment de lansare, că scumpirea memoriei ar putea împinge „toate telefoanele” către majorări ample, altfel vânzarea la prețurile vechi ar însemna pierderi. La Xiaomi, președintele Lu Weibing a afirmat într-un live din mai că, în a doua parte a anului, unele flagship-uri „drepte” (telefoane clasice, fără design pliabil) ar putea depăși pragul de 10.000 de yuani. [...]
Cafenelele grecești au devenit un business dominant în „bula” UE din Bruxelles , cu creșteri accelerate de venituri și o clientelă stabilă formată din funcționari europeni și lobbyiști, potrivit Politico . Fenomenul arată cum un val de migrație economică din anii crizei datoriilor din Grecia s-a transformat, în timp, într-o rețea de mici afaceri de ospitalitate care concurează direct cu cafenelele belgiene, lanțurile americane și chiar cu tradiția italiană a espresso-ului. Un exemplu central este To Meli , deschis în 2019 în cartierul instituțiilor europene (zona Schuman), după ce fondatorii s-au mutat în Belgia în 2013 „în căutarea unor oportunități mai bune”. Publicația notează că mulți dintre angajați au ajuns la Bruxelles în aceeași perioadă, pe fondul colapsului economic din Grecia, când șomajul a depășit 27%. Creșteri de venituri și o piață locală greu de cucerit Dincolo de componenta culturală, articolul indică o performanță financiară care explică expansiunea. To Meli a avut „venituri în creștere cu aproape 300%” între 2013 și 2024, conform conturilor financiare ale companiei menționate de Politico. În imediata vecinătate, Papillon (tot cu proprietari greci) și-a majorat veniturile de patru ori, potrivit managerului cafenelei, Vassilis Tsourapis, citat de publicație. În jurul acestor două nume, Politico enumeră și alte branduri populare care „împing” această ofensivă comercială: Papillon, Caffeine și Cherry. Modelul operațional: rețele de diaspora și „clientelă de birou” în timpul săptămânii Un element practic al succesului, așa cum reiese din relatare, este modul de recrutare și funcționare: multe angajări se fac prin familie și prieteni, în logica unei diaspore care se sprijină intern. Politico dă exemple concrete: managerul Papillon a ajuns în cafenea printr-o relație de familie, iar la To Meli lucrează inclusiv o rudă a proprietarului. Cererea este, de asemenea, predictibilă: în timpul săptămânii, cafenelele sunt populate în principal de angajați ai instituțiilor UE, jurnaliști și oficiali aleși, care își programează întâlniri „la fix”. În weekend, când zona instituțiilor se golește, aceeași locație To Meli devine un punct de întâlnire pentru greci și ciprioți, ceea ce sugerează o dublă ancorare: consum „corporate” în zilele lucrătoare și consum comunitar în afara lor. Produsul: băuturi reci, consum lent și diferențiere față de „stilul italian” Diferențierea vine și din produs, nu doar din atmosferă. Politico descrie freddo espresso și freddo cappuccino ca băuturi cu două shot-uri de espresso, agitate cu multă gheață, „nu amestecate”, și gândite pentru a fi băute încet. Înainte de espresso (intrarea lui în Grecia în anii 1990), băutura rece dominantă era frappe-ul, pe bază de cafea instant, tot „shaker”-uit cu gheață și/sau lapte; elementul comun este spuma groasă care se menține și pe măsură ce gheața se topește. În contrapunct, articolul notează că italienii rămân puternici în cartierul UE, cu exemple precum Caffelatte, o cafenea italiană care a revenit după șocul din 2020 asupra ospitalității. Totuși, „provocarea elenă” este descrisă ca fiind vizibilă, inclusiv prin disputa culturală despre asemănarea dintre freddo și shakerato: în varianta italiană, băutura este făcută „întotdeauna cu zahăr”, iar spuma este mai lejeră, fără efectul de „a mai produce cafea” pe măsură ce se topește gheața. În ansamblu, povestea indică o schimbare de preferințe într-o zonă cu trafic intens și putere de cumpărare ridicată: cafenelele grecești au găsit o formulă care combină produsul, ritmul de consum și un model de operare bazat pe diaspora, iar rezultatul se vede în dinamica veniturilor raportată pentru jucătorii menționați. [...]
Tranziția de la Tim Cook la John Ternus este prezentată ca o mișcare de continuitate operațională la Apple, într-un moment în care compania intră într-un nou val de produse și se confruntă cu presiuni de cost pe componente, potrivit unei analize publicate de AppleInsider . Textul pleacă de la ideea că Tim Cook a fost „omul potrivit” pentru a transforma Apple într-un „juggernaut” financiar și cultural după era Steve Jobs, fără să încerce să copieze stilul acestuia, ci concentrându-se pe logistică și cultură organizațională. Autorul notează că, odată cu preluarea conducerii în 2011, Cook a gestionat o perioadă în care iPhone-ul urma să crească accelerat (cu un punct de inflexiune la iPhone 6), iar Apple a livrat primele proiecte majore fără implicarea directă a lui Jobs, inclusiv Apple Watch. De ce contează succesiunea: presiuni pe costuri și un ciclu de produse „în zile” În același material, John Ternus este descris drept un succesor care ar asigura continuitatea pe zona de hardware, cu un profil mai degrabă de inginer decât de „om de operațiuni”. Autorul spune că Ternus a avut „mâinile în tot hardware-ul Apple” de cel puțin un deceniu și că, sub direcția sa pe hardware, compania a „îndreptat” problemele percepute ale perioadei de dependență de Intel pentru mulți utilizatori. Analiza plasează tranziția într-un context operațional sensibil: Apple ar urma să lanseze un „folding iPhone” (un iPhone pliabil), la circa 10 ani după primele telefoane pliabile din piață, potrivit textului. „Principalul generator de bani” pentru restul anului este indicat ca fiind iPhone 18 Pro, despre care se afirmă că este „la zile distanță” de lansare. Prețurile la mărfuri pentru RAM și SSD, la nivelul lunii august 2026, sunt descrise ca având un efect de „distrugere de valoare” comparabil cu șocurile din perioada COVID, cu impact pe ani, deși „nu insurmontabil”, dar necesitând „mulți bani, răbdare și timp”. Rolul lui Cook după predarea conducerii Materialul sugerează că Tim Cook ar urma să rămână implicat ca Apple Executive Chairman, cu accent pe dimensiunea geopolitică a problemelor, inclusiv cele legate de lanțurile de aprovizionare și costurile componentelor. Autorul compară tranziția cu un exemplu de schimbare de CEO la Disney, pe care îl descrie ca fiind de altă natură, și susține că Cook ar fi gestionat mai bine decât ar fi făcut-o Jobs șocul unei crize de tip pandemie, tocmai prin flexibilitate operațională. În ansamblu, mesajul central este că Apple ar intra într-o succesiune care mizează pe stabilitate și pe continuitatea execuției, într-un moment în care compania trebuie să livreze produse noi și să absoarbă presiuni de cost pe componente — două variabile cu impact direct asupra marjelor și a ritmului de lansare, chiar dacă analiza nu oferă cifre concrete pentru aceste efecte. [...]
