Știri
Știri din categoria Auto
BMW începe producția noii Serii 7 la Dingolfing, iar tehnologia „Neue Klasse” intră pentru prima dată pe un model deja aflat în gamă, un pas care accelerează transferul de inovații către producția de volum înainte de extinderea planificată până în 2027. Informațiile sunt prezentate de IT之家, care citează un anunț al BMW din această săptămână.
Potrivit companiei, noua limuzină Seria 7 a intrat oficial în producție și a ieșit de pe linia de fabricație la uzina din Dingolfing (Germania). Elementul-cheie este că BMW integrează pentru prima dată tehnologii asociate gamei „Neue Klasse” (Noua Clasă) într-un model de serie existent, nu într-o generație complet nouă lansată separat.
BMW are în plan ca, până la finalul lui 2027, tehnologiile „Neue Klasse” să fie aplicate la 40 de modele din cadrul grupului. Introducerea lor pe actualul vârf de gamă sugerează o strategie de implementare mai rapidă în portofoliu, folosind platforme și linii de producție deja funcționale.
Publicația notează că noul Seria 7 vine cu un nivel ridicat de personalizare:
Linia de producție include și o tehnologie nouă de vopsire în straturi pentru finisaj bicolor, care poate combina pe aceeași caroserie efecte mate și lucioase. Pentru fiecare mașină, procesul de vopsire depășește 4.500 de minute, dintre care circa 2.000 de minute sunt muncă manuală, conform datelor din material.
Seria 7 folosește celule cilindrice de generația a șasea, iar noua tehnologie de baterie ar îmbunătăți autonomia și încărcarea. Ca reper, pentru BMW i7 xDrive60 (versiunea electrică), autonomia WLTP este indicată la 727 km, iar încărcarea de la 10% la 80% ar dura aproximativ 28 de minute.
În context, IT之家 trimite și la un material anterior despre „cea mai amplă actualizare” a limuzinei BMW și debutul noii generații: „宝马旗舰轿车迎来史上最大幅度升级，新世代 7 系正式亮相”.
Recomandate
BMW își păstrează opțiunea V8 în gama X5, un semnal că tranziția la electrificare va fi mai lungă și mai nuanțată : potrivit Motor1 , a cincea generație X5 va primi un V8 de 4,4 litri biturbo, însă nu la lansare, ci pe parcursul anului 2027. Noul X5 este prezentat ca primul model de serie BMW cu cinci tipuri de propulsie (benzină, diesel, plug-in hybrid, electric și hidrogen), dar la debut gama de motoare cu ardere internă va porni doar cu șase cilindri în linie. Într-o mențiune din comunicatul de presă, BMW indică faptul că o versiune mai puternică va fi adăugată ulterior, iar V8-ul este rezervat unei variante M Performance. Ce se știe despre V8-ul care vine în 2027 Motor1 notează că numele oficial nu este confirmat, însă cel mai probabil va fi „X5 M60” (fără „i”), în linie cu tendința BMW de a renunța la litera „i” pentru modelele pe benzină și de a o păstra, pe viitor, doar pentru electrice. Publicația adaugă că rămâne neclar dacă un V8 „pur”, fără electrificare de tip plug-in hybrid, va fi oferit și în Europa. Un reper invocat este și Audi Q7, rivalul direct, unde V8-ul ar urma, de asemenea, să fie introdus ulterior. Cum arată vârful de gamă la start și ce urmează La lansare, X5 va avea totuși o variantă M Performance: X5 M60e, un plug-in hybrid cu 612 CP putere de sistem, descris ca fiind în acest moment cel mai puternic X5 din gamă. Motor1 anticipează că acest statut s-ar putea schimba odată cu apariția unei versiuni M Performance complet electrice (este menționată ca posibilitate denumirea iX5 M70), pentru care este avansată ipoteza unui nivel de putere comparabil cu cel al unui Seria 7 facelift (680 CP), fără ca BMW să confirme aceste cifre pentru X5. Pentru X5M, publicația susține că ar urma să existe două versiuni „depline” (una electrică și una cu V8 plug-in hybrid, similară cu soluțiile din M5 și XM), însă detaliile rămân, deocamdată, la nivel de așteptări. De ce contează: V8-ul rămâne în plan pe termen lung, inclusiv sub Euro 7 Mesajul implicit este că BMW nu tratează V8-ul ca pe o excepție de final de ciclu, ci ca pe o opțiune care poate rămâne relevantă încă ani buni. Motor1 leagă acest lucru de durata mare de viață a generației actuale X5 (aproape opt ani) și estimează că V8-ul ar putea rămâne în noua generație „până mult în anii 2030”. În același context sunt menționate și alte modele unde V8-ul ar putea continua: un nou X7 confirmat pentru 2027, care „foarte probabil” va primi și el cel mai mare motor al mărcii; Seria 7 facelift, care ar urma să aibă din nou o variantă M Performance cu V8 în 2027; o versiune V8 în dezvoltare pentru marca de grup Alpina, pe baza Seriei 7, cu posibilă extensie a abordării și către viitorul X7. Motor1 punctează că, deși se discută despre înăsprirea regulilor Euro 7, BMW nu a anunțat vreodată o renunțare generală la motoarele mari sau la combustie, ceea ce explică de ce revenirea V8-ului pe X5 apare „discret”, dar consecvent cu strategia companiei. [...]
Constructorii auto europeni se grăbesc să adopte „vehiculele definite de software” pentru a reduce costurile și a ține pasul cu rivalii chinezi , potrivit HotNews . Miza este una operațională și economică: trecerea la o arhitectură electronică centralizată, care poate scurta ciclurile de dezvoltare și poate simplifica actualizările și funcțiile mașinii. Conceptul de „Software Defined Vehicles” (SDV) a apărut mai întâi la mașinile electrice, unde arhitectura electronică era mai ușor de integrat, iar Tesla este indicată ca pionier al acestui tip de vehicul. În timp, modelul s-a extins pe piețele auto globale, iar producătorii europeni au fost nevoiți să urmeze direcția. Ce înseamnă, concret, SDV Într-un SDV, „creierul” mașinii este arhitectura electronică: computerele și senzorii colectează date și le trimit către un computer central, care controlează funcțiile vehiculului. Practic, software-ul devine elementul care coordonează și actualizează o parte tot mai mare din comportamentul mașinii. De ce nu se mișcă mai repede: timp și costuri HotNews notează că principala dificultate pentru implementarea mai rapidă a SDV este legată de timp și costuri , care încetinesc tranziția. În acest context, industria europeană are nevoie să accelereze schimbarea pentru a-și îmbunătăți competitivitatea, inclusiv în raport cu producătorii chinezi. Pentru detalii suplimentare, HotNews trimite la Profit.ro . [...]
Ferrari aduce „senzația de manuală” pe o cutie automată cu 8 trepte, mizând pe un V12 aspirat fără hibridizare , într-o soluție care poate schimba modul în care constructorii împacă cererea pentru implicare la condus cu performanța și eficiența transmisiilor moderne, potrivit piataauto.md . Noul model se numește Ferrari 12Cilindri Manuale și este primul care folosește schimbătorul „manual” cu impulsuri electronice despre care publicația scria recent, în contextul unui brevet Ferrari (detalii în materialul anterior despre schimbătorul patentat: piataauto.md ). Ideea: șoferul are pedală de ambreiaj și o schemă de 6 trepte pe o carcasă metalică, dar comanda nu este conectată mecanic la cutie. Cum funcționează „manuala” care, de fapt, comandă o automată În configurația descrisă, atât levierul, cât și ambreiajul sunt module concepute să ofere senzații „analogice”, însă transformă mișcările în semnale electronice care comandă o cutie cu dublu ambreiaj și 8 trepte. Practic, Ferrari încearcă să reproducă gesturile și feedback-ul unei cutii manuale, păstrând arhitectura unei transmisii automate moderne. Sistemul include și blocatoare mecanice, menite să împiedice selectarea unei trepte la turații nepotrivite. În plus, dacă ambreiajul este ridicat prea brusc, motorul „ar putea să se pomenească cu motorul oprit involuntar”, ceea ce sugerează că operarea va cere finețe, ca la o manuală clasică. Publicația notează și că pedala de ambreiaj are elemente care oferă feedback mecanic al turațiilor motorului. Limitarea-cheie: 6 poziții „manuale”, 8 trepte în cutie Un detaliu operațional important este că levierul are 6 poziții, în timp ce cutia are 8 trepte. Consecința: în regim manual se pot accesa primele 6 trepte; treptele 7 și 8 (cu raport subunitar) pot fi cuplate doar în regim automat. Trecerea în regim automat se face prin butoane pe tunelul central; în acest scenariu, levierul poate rămâne în poziția N, iar mașina trece în operare automată. Comparația cu Koenigsegg și de ce contează Soluția este descrisă ca fiind „foarte similară” cu cea de pe Koenigsegg CC850 , cu diferența că la Koenigsegg regimul automatizat are o poziție proprie a levierului, nu butoane adiționale. Publicația punctează explicit că „ideea originală vine de la Koenigsegg”. Din perspectivă de piață, miza e că Ferrari încearcă să capitalizeze pe apetitul pentru experiențe de condus „pure”, fără să renunțe la avantajele unei cutii cu dublu ambreiaj (rapiditate și consistență). piataauto.md notează că modelul Koenigsegg a fost primit cu „ovații”, sugerând așteptări similare pentru Ferrari. Date tehnice: V12 aspirat, fără hibrid, performanțe de supercar Ferrari 12Cilindri Manuale folosește un V12 aspirat de 6,5 litri, cu unghi de 65 de grade între bancuri, cu 830 CP și 678 Nm, în esență același motor ca pe versiunea 12Cilindri. Publicația subliniază absența oricărei forme de hibridizare („nici măcar mild hibrid”) și menționează o greutate „uscată” (fără fluide) de 1.565 kg. Chiar dacă transmisia e „manuală în aparență”, accelerația 0–100 km/h este de 2,9 secunde, iar viteza maximă ajunge la 340 km/h. În articol este menționat și un video realizat de Top Gear cu noul model și noul schimbător, ca demonstrație a funcționării în utilizare reală. [...]
JetZero pariază pe reducerea la jumătate a consumului de combustibil, dar miza reală este finanțarea și certificarea unui concept nou , care ar putea schimba costurile de operare pe rutele medii și lungi dacă trece de testele de zbor și de procesul de omologare, potrivit Economica . Demonstratorul Jet1 este construit într-un hangar din California și ar urma să efectueze primul zbor până la sfârșitul lui 2027. Proiectul are sprijinul financiar al United States Air Force , care a acordat companiei un contract de 235 de milioane de dolari (aprox. 1,1 miliarde lei) pentru dezvoltarea și testarea aeronavei. Aeronava demonstrator este construită de Scaled Composites (companie deținută de Northrop Grumman) și folosește motoare Pratt & Whitney, aceleași care echipează Boeing 757, conform News.ro. În această etapă, doar cabina piloților va fi presurizată, iar zona destinată în mod normal pasagerilor va găzdui rezervoare de combustibil și echipamente de test. Ce segment vizează și ce promite designul JetZero țintește segmentul de 200–270 de locuri, asociat în trecut cu Boeing 757 și 767, pentru zboruri medii și lungi. Compania susține că designul ar aduce: cabină mai lată și ferestre mai mari; compartimentare mai flexibilă; motoare amplasate deasupra părții din spate a aeronavei, cu potențial de reducere a zgomotului la sol și creștere a eficienței. Calendarul comercial și dependența de certificare Compania intenționează să înceapă producția comercială în 2030, la un nou centru de producție din Greensboro, Carolina de Nord. Acest calendar depinde de rezultatele testelor de zbor și de certificarea unui concept descris ca fără precedent în aviația comercială, proces care poate fi lung și complicat. Pe lângă utilizarea civilă, aceeași platformă ar putea fi adaptată pentru transport militar sau alimentare aeriană, ceea ce explică interesul Forțelor Aeriene americane. Banii: investiții, opțiuni de cumpărare și următorii pași JetZero a atras investiții de la United Airlines și Alaska Airlines. În ianuarie, compania a obținut o finanțare de 175 de milioane de dolari (aprox. 820 milioane lei), iar United Airlines și-a rezervat dreptul de a cumpăra până la 100 de aeronave, cu opțiuni pentru încă 100, condiționat de reușita programului. Analiștii citați avertizează însă că trecerea la producția de serie va necesita demonstrarea economiilor de combustibil și atragerea unor finanțări mult mai mari pentru certificare și producție. JetZero pregătește o nouă rundă de finanțare până la finalul acestui an și ia în calcul listarea la bursă în 2028, iar directorul general Tom O’Leary indică primul zbor demonstrativ drept momentul decisiv pentru a debloca, ulterior, comenzi ferme din partea companiilor aeriene. [...]
Rezervările de precomandă pentru ambarcațiunea electrică „zburătoare” Navee Wavefly 5X au fost deschise, dar prețul de 200.000 de dolari (aprox. 920.000 lei) o plasează într-o nișă exclusivistă , în ciuda faptului că înscrierea pentru precomandă ar costa 10.000 de dolari (aprox. 46.000 lei), potrivit Notebookcheck . Modelul Navee Wavefly 5X este descris ca un „fly speedboat” (o ambarcațiune de viteză care „planează”), folosind zbor la joasă altitudine în regim de „efect de sol” – un principiu aerodinamic prin care vehiculul se deplasează foarte aproape de suprafața apei, reducând rezistența și creând senzația de zbor. Un element important pentru utilizare comercială, menționat în articol, este că nu ar necesita licență de pilot. Ce oferă tehnic și cui i se adresează Dincolo de componenta de „zbor” la joasă altitudine, Wavefly 5X este complet electric și are patru elice, fiecare cu o putere maximă de 8.000 W. Conform datelor din articol, ambarcațiunea poate atinge o viteză maximă de 53 mph (aprox. 83 km/h), adică în zona specifică ambarcațiunilor de tip speedboat. Notebookcheck notează că produsul este orientat către resorturi de aventură, inclusiv prin faptul că, spre deosebire de o barcă tradițională, nu ar „lovi” valurile în același mod, ceea ce ar putea însemna o experiență mai confortabilă pentru pasageri. Autonomie și operare: baterii schimbabile, timp de „zbor” limitat Ambarcațiunea ar avea baterii schimbabile, iar autonomia maximă indicată este de 50 de mile (aprox. 80 km) sau 70 de minute de timp de „zbor” (deplasare în regim de efect de sol). Producătorul susține și că vehiculul ar fi ușor de pilotat și „se manevrează ca o barcă”, ceea ce ar reduce barierele operaționale pentru operatorii care au deja personal cu experiență pe ambarcațiuni. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre termene de livrare, condiții contractuale sau piețe vizate, rămâne de văzut cât de repede se va transforma interesul pentru precomandă într-un volum efectiv de vânzări la un nivel de preț care, chiar și în segmentul premium, limitează puternic baza de clienți. [...]
Chevrolet Silverado EV rămâne un pariu scump pentru GM, în ciuda autonomiei și dotărilor , iar vânzările arată că piața de camionete din America de Nord se mișcă mult mai greu spre electric decât au anticipat producătorii, potrivit TechCrunch . Modelul este prezentat ca o combinație rară de argumente „pe hârtie”: autonomie de peste 400 de mile (peste 640 km) la o încărcare, un portbagaj frontal („frunk”) foarte mare, spațiu generos în cabină și funcții precum alimentarea locuinței în caz de urgență. În plus, camioneta poate tracta și transporta și include Super Cruise , sistemul de asistență avansată la condus de nivel 2 (adică poate conduce în anumite condiții fără mâinile pe volan, dar șoferul rămâne responsabil). Vânzări mici raportat la versiunea pe combustie În ciuda pachetului tehnic, Silverado EV „nu zboară din showroom-uri”. GM a vândut aproximativ 14.000 de unități anul trecut în SUA și Canada, notează publicația, în timp ce versiunea Silverado cu motor termic vinde de circa 10 ori mai mult într-un singur trimestru. Datele de vânzări sunt citate cu trimitere la GM Authority . Diferența de ritm sugerează o problemă structurală pentru electrificarea segmentului: chiar și când produsul bifează criteriile-cheie (autonomie, confort, tehnologie), cererea poate rămâne sub așteptări. Prețul nu explică singur blocajul, dar costul rămâne în centrul ecuației TechCrunch arată că o parte dintre observatori pun vânzările slabe pe seama prețului, însă autorul articolului este sceptic și compară cu nivelul tipic al tranzacțiilor din segment: cumpărătorii de camionete full-size plătesc în medie 66.000 de dolari (aprox. 303.000 lei), conform CEIC Data . Acest nivel este cu 5.000 de dolari sub prețul de listă pentru Silverado EV LT Extended Range, versiune creditată cu 410 mile (aprox. 660 km) autonomie. Publicația menționează și diferențe între versiuni: varianta LT Max Range testată ar mai adăuga 68 de mile (aprox. 110 km), dar costă cu 20.000 de dolari (aprox. 92.000 lei) mai mult. „Inerția” pieței și anxietatea legată de încărcare frânează trecerea la electric O altă explicație invocată este autonomia la tractare, descrisă ca fiind cu 60% mai mică. Totuși, TechCrunch argumentează că nici aceasta nu ar trebui să fie decisivă, deoarece majoritatea proprietarilor de camionete full-size tractează cel mult o dată pe an (aprox. 75%), citând Strategic Vision și un material din The Drive (fără a indica o metodologie în textul preluat). Concluzia editorială a articolului este că GM și alți producători au „judecat greșit” piața de camionete, unde schimbarea vine greu: potențialii cumpărători sunt îngrijorați de autonomie, încărcare și alte necunoscute, iar acest lucru lovește în special pickup-urile electrice. Ce ar putea schimba ecuația: o baterie nouă, mai ieftină Pe termen mediu, GM ar putea ataca direct bariera costului. Compania „a sugerat puternic” că Silverado EV ar urma să primească o chimie nouă de baterie, litiu-mangan bogat (LMR), care ar reduce costurile cu aproximativ 6.000 de dolari (aprox. 27.600 lei), menținând autonomia, „cândva mai târziu în acest deceniu”, potrivit TechCrunch. Dacă economiile s-ar transfera către prețul final, publicația notează că modelul ar putea ajunge la paritate de preț cu versiunea pe combustie — un prag care, în logica articolului, ar putea debloca o parte din cererea latentă, într-un segment în care cumpărătorii sunt obișnuiți cu camionete mari și scumpe, dar rămân prudenți când vine vorba de trecerea la electric. [...]
