Știri
Știri din categoria Auto
Akio Toyoda renunță la funcția de președinte și CEO al Toyota, o schimbare de conducere care, potrivit Japanese Nostalgic Car, a produs „unde de șoc” într-o industrie în care Toyota nu este doar cel mai mare constructor auto japonez, ci și cea mai mare companie din Japonia. Din perspectiva industriei auto japoneze, miza depășește o simplă rotație la vârf: Toyota „setează agenda” pentru întreg sectorul, iar deciziile sale tind să se propage în lanț la furnizori, rivali și organizații de profil.
Akio Toyoda, 66 de ani la momentul anunțului, era așteptat să rămână la conducere „mulți ani”, tocmai pentru că influența sa nu se limita la Toyota. Conform aceleiași surse, el a fost și șeful Tokyo Motor Show și președinte al Japan Auto Manufacturer’s Association, poziții care i-au amplificat rolul în definirea direcțiilor industriei auto japoneze, de la priorități tehnologice până la mesajele publice ale sectorului.
Decizia, spune Toyoda, a fost declanșată de demisia președintelui consiliului de administrație, Takeshi Uchiyamada. Toyoda preia rolul de chairman (președinte al consiliului), iar operațiunile zilnice trec la Koji Sato, până atunci șeful Lexus și președinte al Gazoo Racing. Schimbarea a fost prezentată ca o tranziție de echipă, dar cu un detaliu important pentru industrie: Toyoda rămâne în vârful structurii de guvernanță, ceea ce poate tempera ritmul unei rupturi strategice, chiar dacă noul CEO primește formal „cheile” executivului.
Pentru industria auto japoneză, moștenirea lui Toyoda contează și prin felul în care a repoziționat Toyota după criza financiară globală, când a devenit CEO în 2009. Sursa notează că a condus compania într-o perioadă cu presiuni majore, inclusiv după cutremurul și tsunamiul din Tohoku (2011), și a accelerat parteneriate cu foști competitori precum Subaru, Mazda, Suzuki și Isuzu. Acest tip de colaborare între constructori japonezi are efecte directe asupra arhitecturilor tehnice comune, împărțirii costurilor și, implicit, asupra competitivității întregului ecosistem.
În același timp, plecarea lui Toyoda din rolul executiv este inseparabilă de dezbaterea privind electrificarea. Publicația amintește criticile potrivit cărora Toyota ar fi fost lentă în adoptarea mașinilor electrice (EV), iar o parte a analiștilor văd în schimbarea de CEO o oportunitate de „restart” de imagine și strategie. În termeni de industrie, această tranziție este urmărită atent deoarece, dacă Toyota își ajustează semnificativ direcția, presiunea competitivă se poate muta rapid asupra celorlalți constructori japonezi, care tind să-și calibreze investițiile și calendarele în raport cu liderul pieței.
„Noua echipă sub viitorul președinte Sato are misiunea de a transforma Toyota într-o companie de mobilitate.”
Această formulare, citată de sursă din anunțul de demisie, indică o schimbare de limbaj și de ambiție: de la producător auto la „companie de mobilitate” (adică un grup care vinde și servicii de transport, software și soluții conexe, nu doar vehicule). Pentru industria auto japoneză, mesajul este relevant fiindcă Toyota funcționează ca reper: dacă liderul își redefinește identitatea, este probabil ca și restul sectorului să-și ajusteze prioritățile, inclusiv în relația cu autoritățile, cu furnizorii de tehnologie și cu piețele externe.
Elementele-cheie ale tranziției, așa cum reies din textul sursă, sunt:
În plan practic, impactul asupra industriei auto japoneze va depinde de câtă autonomie reală va avea Sato în raport cu Toyoda, care rămâne în fruntea consiliului, și de cât de repede va fi tradusă „misiunea” de companie de mobilitate în decizii concrete. Japanese Nostalgic Car notează că nu se poate prezice efectul asupra Toyota, însă tocmai această incertitudine explică de ce schimbarea conducerii la cel mai influent constructor japonez este tratată ca un eveniment cu relevanță pentru întregul sector.
Recomandate
Volkswagen analizează importul și chiar producția în Europa a unor modele dezvoltate în China , o mișcare care poate schimba rapid structura de cost și utilizarea capacităților industriale ale grupului, dar care riscă să intre în coliziune cu reglementările comerciale ale UE și cu rezistența internă din companie, potrivit PiataAuto . În centrul discuției este faptul că VW ar fi angajat o agenție pentru a calcula fezabilitatea economică a opțiunii de a aduce în Europa modele VW și Audi proiectate în China, inclusiv prin import, dar și prin asamblare în fabrici europene. Informația este atribuită de publicația din Moldova presei germane, care citează Handelsblatt și AMS. De ce contează: taxele UE pot decide dacă planul e viabil Scenariul preferat de șeful VW, Oliver Blume, ar fi ca mașinile să fie produse în China (în fabrici pe care grupul nu le deține integral, ci în parteneriate cu companii chineze) și exportate în Europa. Problema majoră este însă legată de taxele de import pentru modelele chinezești în Europa , care ar putea face aceste vehicule mai scumpe și mai puțin competitive. PiataAuto dă ca exemplu Cupra Tavascan, produsă în China și exportată în Europa, pentru care ar exista o excepție de la taxele adiționale de import, pe motiv că ingineria ar fi „majoritar europeană”. Pentru alte modele, un tratament preferențial similar ar fi dificil de obținut, în condițiile în care ar putea genera contestări din industrie, iar autoritățile europene nu ar acorda ușor excepții pentru „un număr mare de modele”, potrivit aceleiași surse. Alternativa: producție în Europa, dar cu inginerie și componente din China În paralel, ar fi analizată și varianta producerii în fabricile europene a unor modele dezvoltate în China. Această opțiune ar putea încărca uzinele europene care funcționează sub capacitate, însă ar păstra dependența de ingineria chinezească și, în bună măsură, de furnizori chinezi pentru componente. Publicația notează și o consecință operațională pe termen mai lung: dacă aceste modele ar avea succes, viitoarele generații ar putea fi concepute tot de ingineri chinezi, cu efect asupra rolului echipelor de inginerie din Germania. Ce model e în prim-plan și care e logica de preț Primul model menționat ca fiind analizat este VW ID.Era 9X , un SUV electric de talia Touareg, care ar putea deveni succesorul acestuia. În China, modelul ar costa circa 45.000 euro (aprox. 225.000 lei), în timp ce în Europa un Touareg ar costa circa 75.000 euro (aprox. 375.000 lei), în ediția sa finală, potrivit PiataAuto. Chiar dacă adaptarea la standardele de omologare europene și logistica ar ridica prețul, șeful VW ar considera că prețul final ar rămâne mai mic decât al alternativelor actuale, iar profitul ar putea fi mai mare — motiv pentru care ar fi fost contractată agenția care să facă „calculele exacte de profitabilitate și fezabilitate”. Rezistență internă: avertisment privind imaginea mărcii Presa germană, citată de PiataAuto, susține că ideea ar întâmpina opoziție internă, inclusiv din partea directorului financiar al VW, Arno Antlitz. Acesta ar fi avertizat asupra riscului de imagine în Europa dacă VW ar vinde sau produce automobile cu „inginerie chinezească” sub emblema VW. „Producţia sau vânzarea unor automobile cu inginerie chinezească în Europa (...) şi aplicarea emblemei de calitate VW pe acestea reprezintă o eroare enormă cu repercusiuni grave de imagine pentru VW în Europa.” Ce urmează: discuții cu acționarii pe 9 iulie Potrivit sursei, în 9 iulie ar urma discuții intense cu acționarii despre strategii și planuri, inclusiv cele legate de concedieri și închideri de fabrici în Germania. În contextul scurgerilor de informații și al „fricțiunilor” interne invocate de PiataAuto, miza imediată este dacă acționarii vor susține sau vor bloca direcția promovată de conducerea actuală. [...]
Volkswagen accelerează ieșirea din diesel în Europa , iar noul T-Roc ar urma să fie primul model din gamă care renunță complet la opțiunea de motorină, în favoarea unui sistem hibrid complet (HEV) – o mutare cu implicații directe atât pentru conformarea la regulile de emisii, cât și pentru reducerea riscurilor tehnice asociate ultimului 2.0 TDI, potrivit IT之家 . Decizia apare în contextul măsurilor de reducere a costurilor anunțate anterior de CEO-ul grupului, Oliver Blume , unde este inclusă și oprirea treptată a motorizărilor diesel pe piața europeană. Publicația notează că în mai 2026 cota dieselului în Europa a coborât la 7,3%, pe fondul presiunii de reglementare și al schimbării preferințelor de piață. Ce pune Volkswagen în locul dieselului: HEV pe baza „eHybrid”, fără priză În locul dieselului, noul T-Roc ar urma să primească o arhitectură de hibrid complet (HEV), derivată din platforma „eHybrid” (folosită la hibride plug-in), dar fără port de încărcare. Sistemul ar include o baterie mai mică, de 1,6 kWh, iar IT之家 menționează două versiuni de putere: 136 CP (variantă cu putere mai mică); 170 CP (variantă cu putere mai mare). Consumul declarat ar fi de 4,5 l/100 km, iar aceeași soluție HEV ar urma să ajungă ulterior și pe Golf. De ce contează: presiune de emisii și risc de costuri mari din fiabilitate Motor.es (citat de IT之家) susține că ieșirea din diesel nu ține doar de strategie și de evitarea unor potențiale amenzi mari în UE, ci și de „bagajul” tehnic al ultimei generații 2.0 TDI (cod intern EA288), lansată în 2012 ca succesor al EA189 (motor asociat scandalului „Dieselgate ”). În material sunt descrise mai multe probleme recurente ale EA288, cu potențial de a genera reparații costisitoare, între care: defecțiuni în sistemul de răcire (inclusiv particule care pot bloca circuitul și scurgeri în mai multe componente); risc de supraîncălzire din cauza blocării unei membrane de reglaj la pompa mecanică de apă, cu posibilitatea de avarie la garnitura de chiulasă; uzură la pompa de înaltă presiune, cu contaminarea sistemului de alimentare cu particule metalice și costuri ridicate de remediere; probleme tipice la sistemul SCR/AdBlue, mai ales la utilizare preponderent urbană și pe distanțe scurte (cristalizare dacă soluția nu este consumată la timp); consum de ulei raportat ca fiind deosebit de supărător pentru proprietari la versiunile de 184 CP (menționate pe modele precum Skoda Octavia RS TDI sau Golf GTD), asociat cu depuneri de calamină și uzura în exploatare. Context operațional: ultimul val de reorganizare și tranziția de platformă IT之家 mai arată că grupul plănuiește lansarea ultimei generații de platformă pentru motoare cu ardere internă în 2026. În paralel, sunt luate în calcul măsuri ample de restructurare: posibilă închidere a până la patru fabrici în Germania, reducerea a până la 100.000 de locuri de muncă la nivel global (cea mai mare reorganizare din istoria de 89 de ani a companiei) și diminuarea investițiilor planificate pentru următorii cinci ani cu aproximativ 15%. În această cheie, trecerea de la diesel la HEV este prezentată ca o pivotare „pragmatică”, determinată simultan de presiunea economică, de constrângerile de reglementare și de limitarea expunerii la probleme tehnice ale ultimelor generații diesel. [...]
BMW începe producția noii Serii 7 la Dingolfing, iar tehnologia „Neue Klasse ” intră pentru prima dată pe un model deja aflat în gamă , un pas care accelerează transferul de inovații către producția de volum înainte de extinderea planificată până în 2027. Informațiile sunt prezentate de IT之家 , care citează un anunț al BMW din această săptămână. Potrivit companiei, noua limuzină Seria 7 a intrat oficial în producție și a ieșit de pe linia de fabricație la uzina din Dingolfing (Germania). Elementul-cheie este că BMW integrează pentru prima dată tehnologii asociate gamei „Neue Klasse” (Noua Clasă) într-un model de serie existent, nu într-o generație complet nouă lansată separat. Ce înseamnă operațional: extindere rapidă a tehnologiilor în gamă BMW are în plan ca, până la finalul lui 2027, tehnologiile „Neue Klasse” să fie aplicate la 40 de modele din cadrul grupului. Introducerea lor pe actualul vârf de gamă sugerează o strategie de implementare mai rapidă în portofoliu, folosind platforme și linii de producție deja funcționale. Personalizare extinsă și un proces de vopsire mai complex Publicația notează că noul Seria 7 vine cu un nivel ridicat de personalizare: peste 500 de culori pentru vopsea și combinații bicolore la exterior; aproximativ 700 de combinații de configurații și materiale la interior (inclusiv piele, metal și sticlă-cristal). Linia de producție include și o tehnologie nouă de vopsire în straturi pentru finisaj bicolor, care poate combina pe aceeași caroserie efecte mate și lucioase. Pentru fiecare mașină, procesul de vopsire depășește 4.500 de minute, dintre care circa 2.000 de minute sunt muncă manuală, conform datelor din material. Tehnologie de baterie: exemplu de performanță pentru i7 Seria 7 folosește celule cilindrice de generația a șasea, iar noua tehnologie de baterie ar îmbunătăți autonomia și încărcarea. Ca reper, pentru BMW i7 xDrive60 (versiunea electrică), autonomia WLTP este indicată la 727 km, iar încărcarea de la 10% la 80% ar dura aproximativ 28 de minute. În context, IT之家 trimite și la un material anterior despre „cea mai amplă actualizare” a limuzinei BMW și debutul noii generații: „宝马旗舰轿车迎来史上最大幅度升级，新世代 7 系正式亮相”. [...]
Constructorii auto europeni se grăbesc să adopte „vehiculele definite de software” pentru a reduce costurile și a ține pasul cu rivalii chinezi , potrivit HotNews . Miza este una operațională și economică: trecerea la o arhitectură electronică centralizată, care poate scurta ciclurile de dezvoltare și poate simplifica actualizările și funcțiile mașinii. Conceptul de „Software Defined Vehicles” (SDV) a apărut mai întâi la mașinile electrice, unde arhitectura electronică era mai ușor de integrat, iar Tesla este indicată ca pionier al acestui tip de vehicul. În timp, modelul s-a extins pe piețele auto globale, iar producătorii europeni au fost nevoiți să urmeze direcția. Ce înseamnă, concret, SDV Într-un SDV, „creierul” mașinii este arhitectura electronică: computerele și senzorii colectează date și le trimit către un computer central, care controlează funcțiile vehiculului. Practic, software-ul devine elementul care coordonează și actualizează o parte tot mai mare din comportamentul mașinii. De ce nu se mișcă mai repede: timp și costuri HotNews notează că principala dificultate pentru implementarea mai rapidă a SDV este legată de timp și costuri , care încetinesc tranziția. În acest context, industria europeană are nevoie să accelereze schimbarea pentru a-și îmbunătăți competitivitatea, inclusiv în raport cu producătorii chinezi. Pentru detalii suplimentare, HotNews trimite la Profit.ro . [...]
Ferrari aduce „senzația de manuală” pe o cutie automată cu 8 trepte, mizând pe un V12 aspirat fără hibridizare , într-o soluție care poate schimba modul în care constructorii împacă cererea pentru implicare la condus cu performanța și eficiența transmisiilor moderne, potrivit piataauto.md . Noul model se numește Ferrari 12Cilindri Manuale și este primul care folosește schimbătorul „manual” cu impulsuri electronice despre care publicația scria recent, în contextul unui brevet Ferrari (detalii în materialul anterior despre schimbătorul patentat: piataauto.md ). Ideea: șoferul are pedală de ambreiaj și o schemă de 6 trepte pe o carcasă metalică, dar comanda nu este conectată mecanic la cutie. Cum funcționează „manuala” care, de fapt, comandă o automată În configurația descrisă, atât levierul, cât și ambreiajul sunt module concepute să ofere senzații „analogice”, însă transformă mișcările în semnale electronice care comandă o cutie cu dublu ambreiaj și 8 trepte. Practic, Ferrari încearcă să reproducă gesturile și feedback-ul unei cutii manuale, păstrând arhitectura unei transmisii automate moderne. Sistemul include și blocatoare mecanice, menite să împiedice selectarea unei trepte la turații nepotrivite. În plus, dacă ambreiajul este ridicat prea brusc, motorul „ar putea să se pomenească cu motorul oprit involuntar”, ceea ce sugerează că operarea va cere finețe, ca la o manuală clasică. Publicația notează și că pedala de ambreiaj are elemente care oferă feedback mecanic al turațiilor motorului. Limitarea-cheie: 6 poziții „manuale”, 8 trepte în cutie Un detaliu operațional important este că levierul are 6 poziții, în timp ce cutia are 8 trepte. Consecința: în regim manual se pot accesa primele 6 trepte; treptele 7 și 8 (cu raport subunitar) pot fi cuplate doar în regim automat. Trecerea în regim automat se face prin butoane pe tunelul central; în acest scenariu, levierul poate rămâne în poziția N, iar mașina trece în operare automată. Comparația cu Koenigsegg și de ce contează Soluția este descrisă ca fiind „foarte similară” cu cea de pe Koenigsegg CC850 , cu diferența că la Koenigsegg regimul automatizat are o poziție proprie a levierului, nu butoane adiționale. Publicația punctează explicit că „ideea originală vine de la Koenigsegg”. Din perspectivă de piață, miza e că Ferrari încearcă să capitalizeze pe apetitul pentru experiențe de condus „pure”, fără să renunțe la avantajele unei cutii cu dublu ambreiaj (rapiditate și consistență). piataauto.md notează că modelul Koenigsegg a fost primit cu „ovații”, sugerând așteptări similare pentru Ferrari. Date tehnice: V12 aspirat, fără hibrid, performanțe de supercar Ferrari 12Cilindri Manuale folosește un V12 aspirat de 6,5 litri, cu unghi de 65 de grade între bancuri, cu 830 CP și 678 Nm, în esență același motor ca pe versiunea 12Cilindri. Publicația subliniază absența oricărei forme de hibridizare („nici măcar mild hibrid”) și menționează o greutate „uscată” (fără fluide) de 1.565 kg. Chiar dacă transmisia e „manuală în aparență”, accelerația 0–100 km/h este de 2,9 secunde, iar viteza maximă ajunge la 340 km/h. În articol este menționat și un video realizat de Top Gear cu noul model și noul schimbător, ca demonstrație a funcționării în utilizare reală. [...]
JetZero pariază pe reducerea la jumătate a consumului de combustibil, dar miza reală este finanțarea și certificarea unui concept nou , care ar putea schimba costurile de operare pe rutele medii și lungi dacă trece de testele de zbor și de procesul de omologare, potrivit Economica . Demonstratorul Jet1 este construit într-un hangar din California și ar urma să efectueze primul zbor până la sfârșitul lui 2027. Proiectul are sprijinul financiar al United States Air Force , care a acordat companiei un contract de 235 de milioane de dolari (aprox. 1,1 miliarde lei) pentru dezvoltarea și testarea aeronavei. Aeronava demonstrator este construită de Scaled Composites (companie deținută de Northrop Grumman) și folosește motoare Pratt & Whitney, aceleași care echipează Boeing 757, conform News.ro. În această etapă, doar cabina piloților va fi presurizată, iar zona destinată în mod normal pasagerilor va găzdui rezervoare de combustibil și echipamente de test. Ce segment vizează și ce promite designul JetZero țintește segmentul de 200–270 de locuri, asociat în trecut cu Boeing 757 și 767, pentru zboruri medii și lungi. Compania susține că designul ar aduce: cabină mai lată și ferestre mai mari; compartimentare mai flexibilă; motoare amplasate deasupra părții din spate a aeronavei, cu potențial de reducere a zgomotului la sol și creștere a eficienței. Calendarul comercial și dependența de certificare Compania intenționează să înceapă producția comercială în 2030, la un nou centru de producție din Greensboro, Carolina de Nord. Acest calendar depinde de rezultatele testelor de zbor și de certificarea unui concept descris ca fără precedent în aviația comercială, proces care poate fi lung și complicat. Pe lângă utilizarea civilă, aceeași platformă ar putea fi adaptată pentru transport militar sau alimentare aeriană, ceea ce explică interesul Forțelor Aeriene americane. Banii: investiții, opțiuni de cumpărare și următorii pași JetZero a atras investiții de la United Airlines și Alaska Airlines. În ianuarie, compania a obținut o finanțare de 175 de milioane de dolari (aprox. 820 milioane lei), iar United Airlines și-a rezervat dreptul de a cumpăra până la 100 de aeronave, cu opțiuni pentru încă 100, condiționat de reușita programului. Analiștii citați avertizează însă că trecerea la producția de serie va necesita demonstrarea economiilor de combustibil și atragerea unor finanțări mult mai mari pentru certificare și producție. JetZero pregătește o nouă rundă de finanțare până la finalul acestui an și ia în calcul listarea la bursă în 2028, iar directorul general Tom O’Leary indică primul zbor demonstrativ drept momentul decisiv pentru a debloca, ulterior, comenzi ferme din partea companiilor aeriene. [...]
