Știri
Știri din categoria Agricultură
Retragerea a peste 6 tone de „unt” fals din Bulgaria arată un risc operațional și de conformare pentru lanțurile de retail, care pot ajunge să vândă produse cu etichetare înșelătoare și trasabilitate incompletă, cu amenzi și anchete penale ca efect direct, potrivit Economedia.
Agenția Bulgară pentru Siguranța Alimentară (BFSA) a retras de pe piață peste șase tone de produs comercializat ca unt, după ce testele de laborator au indicat că nu conținea grăsime din lapte. Cazul a pornit de la o sesizare, care a declanșat inspecții și analize ce au evidențiat diferențe între compoziția declarată și ingredientele reale.
Inspectorii au făcut controale la nivel național în peste 70 de puncte de vânzare cu amănuntul. Probele au fost retestate, iar produsul a fost retras de la vânzare, scos din circulație și distrus.
Directoarea Direcției de Control Alimentar din BFSA, dr. Kremena Stoeva, a spus că autoritățile nu pot garanta că au identificat toate punctele în care a ajuns produsul:
„Am confiscat aproximativ șase tone de unt. Cred că am acoperit o mare parte a pieței, dar nu pot afirma cu certitudine că am identificat toate locurile în care a ajuns produsul.”
Produsul vizat, vândut sub denumirea „Deutsche Markenbutter”, era promovat ca unt din lapte, însă analizele au arătat că avea peste 95% grăsimi de origine nelactată. Laboratoarele au identificat un amestec de ulei de palmier, ulei de cocos și de sâmburi de palmier, ulei de soia și de floarea-soarelui, precum și untură.
Autoritățile au anunțat că două companii implicate au fost amendate cu o sumă totală de peste 300.000 de euro (aprox. 1,5 milioane lei). În plus, BFSA a precizat că nu există date precise despre cantitatea vândută înainte de anchetă, iar documentația privind originea și distribuția lipsea; materialele au fost transmise organismelor de anchetă competente.
Anchetatorii suspectează și reutilizarea unor ambalaje sau etichete expirate de la un producător anterior, ceea ce ar fi putut induce consumatorii în eroare.
BFSA afirmă că nu au fost detectate nereguli similare la alte produse lactate verificate, iar loturile suplimentare testate au respectat cerințele și au conținut grăsime din lapte.
„Am examinat mai multe loturi și ambalaje de diferite dimensiuni ale mărcii care a făcut obiectul fraudei. Cu excepția celor două loturi identificate, toate celelalte conțin grăsime din lapte și îndeplinesc cerințele”, a explicat Stoeva.
Oficialii au avertizat că, deși consumul pe termen scurt nu ar reprezenta un pericol imediat, consumul prelungit al unor astfel de produse poate fi dăunător, mai ales pentru persoanele cu afecțiuni cardiovasculare. Agenția a mai arătat că astfel de substituții sunt greu de depistat de consumatori, diferențele fiind observabile mai ales la textură și gust (produsele cu grăsimi vegetale tind să se topească și să se înmoaie mai repede).
Recomandate
Suprafața cu cartofi din Harghita scade, iar fermierii testează arbuști fructiferi , însă trecerea spre afine, zmeură și coacăze rămâne, deocamdată, la nivel de loturi mici și cu puține demersuri de autorizare, potrivit Economedia , care citează informații prezentate de Direcția pentru Agricultură Județeană (DAJ) Harghita la Colegiul Prefectural . Miza economică este dublă: pe de o parte, județul pierde teren la o cultură tradițională (cartoful), iar pe de altă parte, diversificarea către fructe de pădure presupune investiții inițiale mai mari și depinde de existența unei piețe de desfacere, avertizează conducerea DAJ. Cartoful, în recul: minus 900 de hectare într-un an Datele statistice prezentate în ședința Colegiului Prefectural arată că suprafața cultivată cu cartofi în Harghita a coborât în 2026 la aproximativ 5.000 de hectare, de la 5.900 de hectare în 2025. Potrivit informării DAJ, scăderea este compensată parțial de cereale, dar mai ales de plante furajere perene. De ce se uită fermierii la afine, zmeură și coacăze Directorul DAJ Harghita, Romfeld Zsolt, a explicat (citat de Agerpres) că interesul pentru arbuști fructiferi precum coacăzul negru, zmeura și afinele crește ca alternativă la cartof, pe fondul unui „trend de piață” și al schimbării obiceiurilor de consum. Totuși, plantațiile sunt înființate „timid”, pe suprafețe mici. „Sunt încercări timide peste tot în judeţ. Pe suprafeţe mici, populaţia înfiinţează, în compensarea culturii de cartofi, suprafeţe cu arbuşti, dar totuşi solicitări de înregistrare şi de autorizare a plantării încă nu suntem în faza aia.” Autorizarea și costurile: praguri și condiții înainte de extindere Romfeld Zsolt a precizat că înființarea acestor culturi presupune studii de specialitate, iar înregistrarea este obligatorie: pentru plantațiile de arbuști fructiferi de peste 20 de ari; pentru livezile de pomi care depășesc 50 de ari. În paralel, în județ funcționează deja mai multe unități de procesare a fructelor, inclusiv o unitate de liofilizare la Remetea, însă sectorul este încă la început, iar diversificarea se face prin încercări punctuale. Directorul DAJ le-a recomandat fermierilor să își facă devizele și să calculeze rentabilitatea înainte de a investi, subliniind că înființarea presupune cheltuieli inițiale ridicate și că piața trebuie evaluată. „Eu recomand în totalitate întocmirea devizelor culturii specifice şi calculul rentabilităţii, totuşi, pentru a înfiinţa o astfel de cultură. Necesită cheltuieli de înfiinţare destul de mari (…). Dacă are piaţă de desfacere, recomand în totalitate, dar piaţa trebuie evaluată.” [...]
România a urcat în 2024 în topul UE la utilizarea îngrășămintelor fosfatice , cu 90.000 de tone, într-un context în care consumul total din Uniune a crescut puternic față de anul anterior, potrivit Economica . Datele Eurostat indică o intensificare a inputurilor agricole, cu implicații directe pentru costurile din fermă și pentru presiunea de mediu asociată fertilizării. În 2024, utilizarea îngrășămintelor pe bază de fosfor în producția agricolă din UE a fost de 900.000 de tone, în creștere cu 7,7% față de 2023. Cele mai mari volume au fost raportate în Spania (140.000 de tone), Franța (120.000), Italia (100.000), România (90.000) și Germania (70.000), iar aceste cinci state au depășit împreună jumătate din consumul total la nivelul blocului comunitar, conform unei sinteze Agerpres pe baza datelor Eurostat. Creștere și la îngrășămintele pe bază de azot Separat, utilizarea îngrășămintelor pe bază de azot în UE a urcat la un nivel estimat de 8,9 milioane de tone în 2024, un avans anual de 5,8%. Niveluri ridicate au fost consemnate în principalele economii agricole, în special Franța (1,8 milioane de tone), Germania (1,1 milioane de tone) și Spania (900.000 de tone). De ce contează: randamente mai mari, dar și risc de poluare Îngrășămintele pe bază de azot sunt prezentate ca având un rol important în creșterea randamentelor culturilor, însă utilizarea excesivă poate avea efecte negative: spălarea nutrienților din sol, afectarea ecosistemelor și contribuția la poluarea apei și a solului. În acest context, creșterea consumului la nivelul UE și poziționarea României între utilizatorii majori amplifică miza gestionării eficiente a fertilizării, inclusiv din perspectiva impactului asupra mediului. [...]
Dependența României de importuri la lactate a urcat costul economic la un deficit de circa 700 milioane euro (aprox. 3,5 miliarde lei), în condițiile în care Ungaria a ajuns să acopere grosul aprovizionării externe, potrivit Newsweek . Între 2014 și 2025, Ungaria a furnizat între 67% și 78% din importurile românești de produse lactate, conform unui raport sectorial al Autorității române pentru concurență citat de publicație. În acest context, piața românească a devenit una „strategică” pentru exportatorii maghiari, mai ales pe segmentul produselor prelucrate, cu valoare adăugată mai mare. De ce contează: problema nu e producția totală, ci integrarea în procesare România produce anual aproximativ 4,4 milioane de tone de lapte crud, dar doar circa o treime ajunge la prelucrarea industrială. Țara este pe locul 10 în UE la producția de lapte crud, însă abia pe locul 17 la cantitatea de lapte colectată de procesatori, ceea ce indică o ruptură între fermă și industrie. Autoritatea de concurență avertizează că importurile nu sunt cauza, ci consecința problemelor structurale din sector. Printre factorii indicați în raport se numără: fragmentarea exploatațiilor (aproximativ trei sferturi dintre ferme au sub cinci vaci de lapte); productivitatea scăzută; un sistem de colectare deficitar; putere de negociere limitată a fermierilor, care nu pot asigura volume constante și standardizate pentru fabrici. Productivitate mult sub media UE și scădere a colectării interne Producția medie pe vacă în România este de 3.580 kg de lapte, față de media UE de 8.450 kg, potrivit presei maghiare citate în articol. Pe partea de materie primă pentru industrie, cantitatea de lapte crud colectată de procesatori a scăzut de la 1,235 milioane de tone în 2024 la aproximativ 1,1 milioane de tone în 2025. În paralel, în 2024 importurile de lapte crud au crescut cu aproape 40%, semn că industria a compensat prin achiziții din afara țării. Importuri aproape de 1 miliard euro și recomandări pentru reducerea dependenței În 2025, importurile de produse lactate ale României s-au apropiat de 1 miliard de euro (aprox. 5 miliarde lei), iar deficitul comercial a fost de aproximativ 700 milioane de euro (aprox. 3,5 miliarde lei), potrivit datelor prezentate. Pentru reducerea dependenței pe termen lung, raportul citat recomandă măsuri de consolidare a sectorului: cooperare între producători prin cooperative , finanțare preferențială și relații mai stabile în lanțul de aprovizionare, astfel încât procesatorii să poată contracta volume previzibile și cu calitate uniformă. [...]
Seceta pedologică moderată și puternică persistă în mai multe regiuni și poate pune presiune pe randamentele la grâu și porumb , în condițiile în care ANM indică deficite de umiditate în sol pe suprafețe extinse, potrivit Economica . La grâul de toamnă, aprovizionarea cu apă pe adâncimea de sol 0–100 cm rămâne în limite satisfăcătoare până la optime în Oltenia și Muntenia, cea mai mare parte a Dobrogei și a Moldovei, local în sudul și centrul Transilvaniei, izolat în nord-est și în vestul Banatului, respectiv sud-estul Crișanei. În schimb, în Maramureș și pe suprafețe extinse din Crișana, dar și local în nordul și centrul Transilvaniei, nordul și nord-vestul Banatului, estul și centrul Moldovei și nordul Dobrogei, ANM semnalează secetă pedologică moderată și puternică. În cultura porumbului, rezerva de umiditate pe profilul 0–100 cm este descrisă ca satisfăcătoare până la optimă în cea mai mare parte a Banatului, Olteniei, Munteniei, Dobrogei și Moldovei, precum și local în nord-estul, centrul și sudul Transilvaniei. Totuși, conținutul de apă din sol coboară la valori scăzute și deosebit de scăzute (secetă pedologică moderată, puternică și extremă) în Maramureș și Crișana și, local, în centrul și nord-vestul Transilvaniei, nordul Banatului, nord-estul Munteniei, nordul Dobrogei, sud-estul Moldovei și sudul Olteniei. Efecte în câmp: vegetație accelerată, dar risc de stres în zonele fără apă ANM estimează procese vegetative „normale și chiar intensificate” la culturile de câmp și la speciile pomicole și viticole, pe fondul unui regim termic mai ridicat decât în mod obișnuit, mai ales acolo unde solul are o bună aprovizionare cu apă. În zilele cele mai calde, maximele peste pragurile biologice critice de rezistență ale plantelor (30–32°C) pot accelera acumularea substanței uscate și maturarea la cerealierele de toamnă. În același timp, la culturile prășitoare din zonele afectate de secetă pedologică pot apărea fenomene de stres, precum ofilirea temporară, răsucirea și uscarea parțială a frunzelor, mai ales la amiază. Stadiul culturilor și lucrările agricole: recoltări în derulare, condiții în general favorabile Pe partea de fenologie și lucrări, ANM indică: la orzul de toamnă continuarea recoltării în cea mai mare parte a zonelor, cu posibilitate de finalizare în sud, sud-vest și vest; la grâul de toamnă, maturitate în lapte și ceară (30–100%) și maturitate deplină (10–100%), local fiind posibilă declanșarea recoltării; la rapiță, finalizarea formării boabelor în silicve (80–100%), predominant maturitate deplină (10–100%) și începutul recoltării; la floarea-soarelui, înfrunzire (14–25 frunze), formarea capitulului (10–100%) și înflorire (10–40%); la porumb, predominant înfrunzire (10–20 frunze) și apariția paniculului (10–40%) la hibrizii extratimpurii și timpurii; la sfecla de zahăr, înfrunzire (15–28 frunze) și alungirea axei hipocotile (20–100%); la cartof, creșterea lăstarilor laterali (90–100%), îmbobocire și înflorire (10–100%) și formarea tuberculilor (10–60%); la pomi, creșteri vegetative și coacere, cu recoltări în curs la cireș, vișin și cais unde s-a atins maturitatea tehnologică; la vița-de-vie, înfrunzire și înflorire, iar la soiurile timpurii de masă dezvoltarea intensă a boabelor. În zilele fără precipitații, lucrările în câmp (fertilizări, erbicidări, prașile, tratamente fitosanitare, recoltare) ar urma să se desfășoare, „pe ansamblu”, în condiții favorabile. Prognoza meteo: mai cald decât normal și ploi puține Perioada analizată este caracterizată de o vreme mai caldă decât normal la nivel național, „chiar caniculară” în zonele de câmpie. Temperatura medie diurnă este estimată între 18 și 33°C, cu 1–9°C peste mediile climatologice în majoritatea regiunilor agricole. Maximele ar urma să ajungă la 25–40°C, iar minimele la 10–25°C. Din punct de vedere pluviometric, sunt așteptate ploi locale, izolat sub formă de aversă, reduse cantitativ, cu descărcări electrice și intensificări de scurtă durată ale vântului. [...]
Criza îngrășămintelor obligă fermierii să reducă dozele la culturile de toamnă , cu risc de producții mai mici și presiune suplimentară pe bugete, potrivit Agrointel . Publicația descrie un cumul de probleme – de la acces limitat la fertilizanți până la volatilitatea prețurilor – care împinge fermele să își refacă planurile de fertilizare înaintea campaniei de toamnă. În primul rând, fermierii se confruntă cu dificultăți de aprovizionare , în condițiile în care „sursele de aprovizionare sunt blocate sau epuizate”, ceea ce poate însemna că nu se pot asigura cantitățile necesare pentru aplicările planificate. A doua presiune este costul , alimentat de „tensiunile geopolitice” și „perturbările lanțurilor de aprovizionare”, care duc la scumpiri și, implicit, la ajustări de buget. Consecința operațională directă este reducerea cantităților aplicate sau amânarea unor decizii, pe fondul lipsei de predictibilitate. Ce se schimbă în planurile de fertilizare Materialul indică mai multe efecte concrete asupra deciziilor din fermă: amânarea sau ajustarea drastică a planurilor de fertilizare, din cauza incertitudinii privind prețurile și disponibilitatea; reducerea dozelor pentru a rămâne în bugete mai restrânse, cu riscul unei fertilizări insuficiente; accent mai mare pe alegerea tipului de îngrășământ , inclusiv formulări care „optimizează absorbția nutrienților”, cum ar fi cele cu efecte biostimulatoare (substanțe care susțin procesele fiziologice ale plantei, pentru o utilizare mai eficientă a nutrienților). Miza economică: producții mai mici și venituri sub presiune Agrointel leagă aceste ajustări de un posibil impact negativ asupra productivității culturilor de toamnă , ceea ce poate însemna producții mai mici și, în lanț, venituri mai reduse pentru fermieri. Publicația menționează și o implicație mai largă, la nivel de „securitate alimentară generală”, în măsura în care scăderea producției se extinde. În finalul materialului este inclusă și o poziție atribuită lui Aurel Ghirca, director tehnic Dekagro România , care susține că îngrășămintele granulate ale companiei ar rămâne o opțiune „viabilă” și la doze reduse, prin combinarea nutrienților cu substanțe biostimulatoare și amelioratori de sol, pentru a menține productivitatea în condiții de fertilizare redusă. [...]
Întârzierea pepenilor de Dăbuleni pune presiune pe prețul minim de rentabilitate , iar producătorii spun că au nevoie de 3–4 lei/kg ca să-și acopere costurile, pe fondul unui sezon de primăvară rece și instabil, potrivit Antena 3 . În Dăbuleni, lubenițele ajung pe tarabe mai târziu deoarece nu s-au copt complet, după un început de an „dificil din punct de vedere meteorologic”. Un cultivator citat de publicație vorbește despre o întârziere de „7–10 zile”, iar în material se menționează că pepenii ar putea apărea în piețe cu aproximativ două săptămâni mai târziu decât de obicei. Ce a generat întârzierea și de ce contează economic Producătorii pun evoluția mai lentă a culturilor pe seama ploilor și a diferențelor mari de temperatură dintre zi și noapte, care au influențat dezvoltarea plantelor. În acest context, miza se mută pe prețul de vânzare: fermierii spun că, dacă prețurile scad ca în anii trecuți, activitatea devine greu de susținut. „Dacă am vinde pepenii cu 3 lei, 3 lei şi ceva... 4 lei, ne-am scoate investiţia şi am avea şi ceva profit. Dacă preţul va scădea ca în anii precedenţi, de data asta ne cam lăsăm...” Costuri: investiție de circa 5.000 de euro/hectar Antena 3 notează că investițiile pentru un hectar de pepeni ajung la aproximativ 5.000 de euro (aprox. 25.000 lei). Pentru cultivatorii din zonă, pepenii reprezintă principala sursă de venit, iar recuperarea investiției depinde direct de prețul obținut în piață, mai ales într-un sezon cu întârzieri. În lipsa altor date din material despre volume estimate sau contracte de livrare, rămâne de văzut dacă întârzierea va fi compensată de prețuri suficient de mari la început de sezon sau dacă presiunea concurenței și a ofertei ulterioare va împinge cotațiile sub pragul considerat rentabil de producători. [...]
