Știri
Știri din categoria Agricultură
România are cea mai fragmentată agricultură din UE, iar distribuția subvențiilor favorizează marile exploatații, ceea ce menține un model „cu două viteze” în productivitate și acces la resurse, potrivit unui raport OECD citat de G4Media. Miza economică este că, deși țara concentrează o parte foarte mare din numărul de ferme din Uniune, o masă de ferme mici rămâne structural dezavantajată în competiția pentru finanțare și modernizare.
Raportul indică un dezechilibru persistent: banii publici ajung preponderent la exploatațiile mari, în timp ce „milioanele de ferme mici” au acces mai slab la resurse, ceea ce se vede în diferențe de productivitate și capacitate de investiții. În acest context, fragmentarea ridicată a sectorului devine o problemă operațională: fermele mici au mai puțină putere de negociere și, în general, o capacitate mai redusă de a absorbi sprijinul și de a-l transforma în creștere economică.
Agricultura are, în același timp, o pondere ridicată în economia României, iar modul în care sunt împărțite subvențiile influențează direct:
Concluzia centrală a raportului, așa cum este redată în material, este că modelul actual produce dezechilibre persistente pe trei axe: distribuția banilor, productivitate și acces la resurse. În lipsa unor corecții, aceste diferențe tind să se adâncească, pentru că subvențiile funcționează și ca „capital de pornire” pentru investiții viitoare, pe care fermele mici îl obțin mai greu.
Materialul nu oferă, în fragmentul disponibil, detalii numerice sau propuneri concrete de politici publice din raportul OECD; informația disponibilă se limitează la diagnosticul privind fragmentarea și distribuția inegală a sprijinului.
Recomandate
Sectorul suin primește un cadru legislativ mai strict pentru biosecuritate , după ce Camera Deputaților a adoptat, în sesiune extraordinară, modificări menite să reducă riscul ca pesta porcină africană (PPA) să ajungă în fermele comerciale, potrivit Agro Business . Miza este una economică: un focar într-o exploatație comercială poate duce la eliminarea efectivelor și la pierderi semnificative pe lanțul de aprovizionare. Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România ( APCPR ) salută votul deputaților și spune că noile prevederi pot reduce răspândirea virusului și pierderile suportate de crescătorii de porci , dar avertizează că rezultatele depind de aplicarea și controlul măsurilor „în teritoriu”. Ce schimbări urmăresc noile prevederi Modificările legislative adoptate vizează, conform publicației, întărirea intervențiilor pentru prevenirea și combaterea PPA, printr-un set de măsuri operaționale care țintesc direct riscurile din jurul exploatațiilor comerciale: întărirea măsurilor de biosecuritate în fermele porcine ; eficientizarea controalelor; monitorizarea zonelor din jurul exploatațiilor comerciale; reguli mai clare privind circulația porcinelor. Obiectivul declarat este reducerea probabilității ca virusul să pătrundă în fermele comerciale, unde un focar poate declanșa eliminarea efectivelor. Dimensiunea pierderilor: 7.546 de focare și 1,876 milioane de porci eliminați La nouă ani de la confirmarea primului focar de PPA la porci domestici în România (31 iulie 2017, într-o gospodărie din municipiul Satu Mare, confirmat de Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală ), impactul cumulat rămâne major. În perioada 2017–2026, la nivel național au fost înregistrate 7.546 de focare la porcul domestic, iar în cadrul măsurilor de eradicare 1.876.359 de porci „au murit sau au fost eliminați și neutralizați”, arată Agro Business. Pierderile au afectat atât gospodăriile populației, cât și exploatațiile comerciale, cu efecte asupra producției interne și a activității fermelor, respectiv asupra întregului lanț de aprovizionare. Industria cere aplicare și control, nu doar lege APCPR spune că adoptarea modificărilor este o etapă importantă, însă eficiența va fi dată de implementare, controale și monitorizarea circulației animalelor, astfel încât riscul apariției de noi focare să scadă. „Salutăm adoptarea acestor modificări legislative și sperăm ca ele să producă efectele așteptate. La nouă ani de la apariția pestei porcine africane în România, sectorul de creștere a porcinelor avea nevoie de un cadru legislativ care să consolideze măsurile de biosecuritate și să contribuie la limitarea răspândirii bolii”, a declarat dr. Adrian Balaban , președintele APCPR. Pentru fermieri, limitarea răspândirii PPA rămâne esențială pentru protejarea efectivelor, menținerea activității fermelor comerciale și refacerea capacității de producție a sectorului suin din România, mai notează publicația. [...]
Trecerea la euro ar reduce riscul valutar în ferme, dar ar expune mai direct problemele de competitivitate. Potrivit Agronet , România reia pregătirea pentru adoptarea monedei unice, iar agricultura ar resimți rapid schimbarea pentru că subvențiile europene, multe investiții și o parte din contractele comerciale sunt deja exprimate în euro, însă nu există încă un an-țintă. Președintele Nicușor Dan a anunțat un acord politic, urmând ca viitorul Guvern și Banca Națională a României să întocmească o foaie de parcurs. În același timp, adoptarea euro rămâne condiționată de îndeplinirea criteriilor de convergență, iar schimbarea nu ar rezolva automat problemele structurale din agricultură și nici nu ar crește subvențiile. România nu îndeplinește criteriile-cheie pentru euro Raportul de convergență al Băncii Centrale Europene , publicat în iunie 2026, indică faptul că România nu îndeplinește principalele condiții economice și juridice necesare. Printre datele menționate: inflație medie de 8,4% față de un prag de maximum 2,7%, deficit bugetar estimat la 6,2% din PIB (prag 3%), datorie publică estimată la 61,6% din PIB (reper 60%) și dobândă pe termen lung de 6,7% (prag 5,1%). România nu participă nici la ERM II (mecanismul care precede intrarea în zona euro), iar leul s-a depreciat cu 5,1% față de nivelul mediu din iunie 2024 în perioada analizată. Unde se vede cel mai repede impactul în agricultură În practică, o parte din agricultură funcționează deja cu repere în euro: regulile Politicii Agricole Comune stabilesc plafoane în euro, iar în prezent plățile sunt convertite în lei la un curs stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de 1 octombrie (sau, în anumite situații, pe baza mediei din luna anterioară). După adoptarea euro, etapa de conversie ar dispărea, ceea ce ar aduce predictibilitate, fără să schimbe cuantumul sprijinului. Și investițiile sunt adesea calibrate în euro: publicația dă ca exemplu intervențiile DR-14 și DR-12, cu granturi anunțate de până la 50.000 de euro (aprox. 250.000 lei) și 200.000 de euro (aprox. 1.000.000 lei). Beneficiul major: predictibilitate, nu bani în plus Pentru ferme, eliminarea cursului de schimb ar reduce comisioanele și incertitudinea pentru achizițiile și contractele facturate în euro (inputuri, utilaje, leasing). Totuși, euro „nu reduce” prețurile îngrășămintelor, utilajelor sau energiei, ci doar elimină variația leu-euro. Agronet punctează explicit că subvențiile ar deveni mai previzibile, nu mai mari: un sprijin de 100 de euro pe hectar nu ar mai produce valori diferite în lei de la un an la altul, însă regulile PAC și bugetele alocate nu se modifică prin schimbarea monedei. Riscul major: dispare „plasa” cursului și crește presiunea pe eficiență Intrarea în zona euro înseamnă fixarea definitivă a cursului și transferarea politicii monetare către Banca Centrală Europeană, deci România nu ar mai putea folosi cursul leului ca instrument de ajustare. În prezent, deprecierea leului scumpește importurile (utilaje, îngrășăminte), dar poate crește valoarea în lei a cerealelor exportate și a subvențiilor calculate în euro; după adoptare, acest balans dispare. În acest context, competitivitatea ar depinde mai mult de factori operaționali: producția la hectar, consumul de inputuri, costurile cu energia și transportul, capacitatea de depozitare și procesare, negocierea contractelor și accesul la finanțare. Creditele: mai puțin risc valutar, dar dobânzi nu neapărat mai mici Reducerea riscului valutar poate ajuta la bugetarea investițiilor pe termen lung, însă efectul asupra dobânzilor „nu este garantat”. Agronet citează o analiză a Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene, potrivit căreia adoptarea euro a redus în unele state riscul valutar și costurile de finanțare, dar impactul asupra dobânzilor pe termen lung nu a fost uniform confirmat. Băncile vor continua să evalueze veniturile și fluxul de numerar, gradul de îndatorare, expunerea la secetă și volatilitatea producției, garanțiile și istoricul de plată. Contextul este sensibil, în condițiile în care insolvențele din agricultură au crescut cu aproape 80% în primul semestru din 2026, conform unei alte analize Agronet. Costuri de tranziție: conversii, contracte și risc de rotunjiri Publicația amintește experiența Bulgariei, care a adoptat euro la 1 ianuarie 2026: într-un sondaj al Comisiei Europene, 47% dintre respondenți au spus că rotunjirea prețurilor a fost rareori sau niciodată realizată corect. Impactul estimat asupra inflației în ianuarie 2026 a fost de aproximativ 0,2 puncte procentuale, dar percepția publică a fost mai negativă. În agricultură, tranziția ar însemna costuri administrative și actualizări pentru: contracte de arendă și contracte comerciale (cereale, animale); evidențe contabile și programe de gestiune; etichete, liste de prețuri, automate și case de marcat; proiecte europene aflate în implementare. Fermele mici și procesatorii artizanali ar putea resimți mai puternic aceste costuri, arată analiza. Ce ar trebui să includă foaia de parcurs pentru sector Pentru a evita blocaje, Agronet indică necesitatea unor reguli anunțate din timp, inclusiv pentru conversia contractelor în lei, tratamentul plăților APIA și AFIR aflate în derulare, perioada de afișare simultană a prețurilor, regulile de rotunjire, conversia arendei și a ratelor, termene pentru adaptarea programelor contabile și protejarea cofinanțărilor/ajutoarelor agricole în perioada de reducere a deficitului. Concluzia de fond: euro poate elimina un risc important pentru fermele expuse la euro, dar nu înlocuiește investițiile și creșterea productivității; câștigul principal este predictibilitatea, iar riscul este ca trecerea să fie tratată ca o simplă conversie de prețuri, fără rezolvarea vulnerabilităților financiare și de competitivitate. [...]
Publicarea ghidului DR-18 le permite fermierilor să-și calculeze cofinanțarea înainte de sesiune , într-un program unde sprijinul nerambursabil poate ajunge la 100.000 de euro (aprox. 500.000 lei) pe proiect, dar cu intensități diferite în funcție de dimensiunea economică a exploatației, potrivit Agronet . Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a anunțat la 4 august 2026 publicarea versiunii consolidate a Ghidului DR-18, însă sesiunea de depunere nu este încă deschisă și nu are un calendar comunicat. Documentul este relevant operațional pentru potențialii solicitanți deoarece fixează regulile după care se pot pregăti proiectele (eligibilitate, cheltuieli, documente), inclusiv nivelul minim al contribuției proprii. În lipsa unei date de lansare, ghidul devine principalul reper pentru dimensionarea investiției și a finanțării necesare până la deschiderea efectivă a sesiunii. Cât acoperă finanțarea și ce cofinanțare implică Sprijinul public maxim rămâne 100.000 de euro (aprox. 500.000 lei) pe proiect, dar procentul nerambursabil diferă în funcție de dimensiunea economică (SO) a exploatației: 2.000–11.999 euro SO : intensitate maximă 85% , contribuție proprie minimă 15% cel puțin 12.000 euro SO : intensitate maximă 65% , contribuție proprie minimă 35% Agronet include și calcule orientative: pentru a obține sprijinul maxim de 100.000 de euro, valoarea eligibilă ar fi de aproximativ 117.647 euro la 85% (contribuție proprie aprox. 17.647 euro) și de aproximativ 153.846 euro la 65% (contribuție proprie aprox. 53.846 euro). Aceste estimări nu includ cheltuielile neeligibile, care pot crește necesarul de finanțare din surse proprii. Ce investiții sunt eligibile prin DR-18 Intervenția vizează exploatații cu flori, plante ornamentale, medicinale și aromatice, cultivate în câmp sau în spații protejate. Lista de investiții menționată include: înființarea, extinderea sau modernizarea exploatațiilor; achiziția de utilaje agricole, remorci și semiremorci tehnologice specializate; construirea/modernizarea unităților de condiționare și depozitare; dezvoltarea unor unități de procesare la nivelul fermei (componentă secundară a proiectului); echipamente de irigații și facilități pentru stocarea apei în fermă; comercializarea propriilor produse la nivelul exploatației; magazine la poarta fermei și rulote alimentare destinate exclusiv produselor agricole proprii. AFIR tratează procesarea și comercializarea ca elemente secundare, iar solicitantul trebuie să verifice în ghid și anexe limitele și condițiile aplicabile fiecărei categorii de cheltuieli. Cine poate solicita și ce urmează Beneficiarii eligibili sunt fermierii organizați juridic (cu excepția persoanelor fizice), cooperativele agricole, societățile cooperative care reprezintă interesele membrilor fermieri, precum și grupurile și organizațiile de producători recunoscute de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Simplul fapt că o exploatație activează în sector nu confirmă eligibilitatea: forma juridică, dimensiunea economică, structura exploatației și investiția propusă trebuie verificate în documentația DR-18. Publicarea ghidului nu echivalează cu deschiderea sesiunii. Până la anunțul oficial, fermierii pot pregăti proiectele (inclusiv verificarea drepturilor asupra terenurilor și construcțiilor, capacitatea de cofinanțare și criteriile de selecție). Agronet amintește că, într-o altă intervenție ( DR-16 ), 38 de proiecte eligibile au rămas fără finanțare după epuizarea bugetului, un semnal că punctajul și calitatea documentației pot face diferența, chiar și când condițiile de eligibilitate sunt îndeplinite. [...]
Blocarea porturilor Odesa riscă să aglomereze din nou Constanța și Dunărea , pentru că rutele alternative ale Ucrainei pot prelua doar aproximativ jumătate din capacitatea exporturilor maritime, ceea ce mută presiunea logistică spre România, potrivit Agronet . Atacurile asupra navelor și infrastructurii au oprit aproape complet intrarea vaselor comerciale în porturile din regiunea Odesa, iar ministrul ucrainean al Agriculturii, Taras Vîsoțkîi, a declarat pentru Reuters că rutele alternative vor ajunge la un nivel operațional stabil cel mai devreme la sfârșitul lunii august 2026. Chiar și atunci, ele ar putea acoperi doar circa 50–55% din volumul gestionat de porturile maritime. Pentru fermierii români, miza este dublă: pe de o parte, reducerea ofertei ucrainene pe piața internațională poate susține cotațiile la grâu, porumb și oleaginoase; pe de altă parte, redirecționarea mărfurilor ucrainene către calea ferată, rutier, Dunăre și Portul Constanța poate scumpi logistica și poate îngreuna exportul recoltei din România, exact în vârful sezonului. Volum mare blocat și costuri mai mari pe rutele terestre Vîsoțkîi estimează că „puțin peste 30 de milioane de tone” de cereale și oleaginoase riscă să nu ajungă la export dacă traficul prin porturile din regiunea Odesa nu este reluat. Ucraina a exportat 34,4 milioane de tone de cereale în sezonul 2025/2026, iar autoritățile evaluează la 43 de milioane de tone excedentul exportabil din sezonul curent. Rutele alternative – cale ferată, transport rutier și Dunăre – ar putea prelua împreună aproximativ 3–3,3 milioane de tone lunar, față de circa 6 milioane de tone pe lună cât pot gestiona porturile ucrainene de la Marea Neagră. În plus, aceste rute adaugă între 45 și 50 de dolari pe tonă la costul suportat de producători (aprox. 205–230 lei/tonă), ceea ce reduce prețul net încasat de fermieri și împinge presiunea spre infrastructura statelor vecine. Ministrul ucrainean afirmă că prețurile interne la cereale și oleaginoase au scăzut, în medie, cu aproximativ 30%, iar pierderile directe ale sectorului agricol ar putea ajunge în 2026 la 1,5–3 miliarde de dolari (aprox. 6,9–13,8 miliarde lei), pe fondul prețurilor mai mici și al blocajelor logistice. De ce România poate deveni „gâtul de sticlă” al exporturilor din regiune Presiunea pe Dunăre și la Constanța apare într-un moment în care capacitatea este deja limitată. Debitul redus obligă operatorii să încarce barjele sub capacitatea normală, iar cantitatea transportată poate scădea cu 30–60%, în funcție de navă și sectorul navigat. Consecința este simplă: pentru același volum sunt necesare mai multe curse, iar concurența crește pentru resursele logistice. În acest context, Agronet amintește că navlul dintre Reni sau Izmail și Constanța ajunsese la aproximativ 28 de dolari pe tonă la 20 iulie 2026 (aprox. 130 lei/tonă), cu circa 7 dolari pe tonă peste nivelul de la începutul lunii. Pe termen scurt, calea ferată este indicată drept principala alternativă, în timp ce Dunărea „nu poate juca un rol major” înainte de octombrie, din cauza nivelurilor scăzute ale apei. Autoritățile ucrainene tratează rutele alternative ca soluție temporară, nu ca înlocuitor pentru porturile Odesa. Suprapunerea fluxurilor cu recolta internă și riscul de blocaj comercial Problema practică pentru România este suprapunerea tranzitului ucrainean peste exporturile proprii, într-o perioadă în care fermierii români au nevoie de acces la transport, depozitare și terminale portuare. Fără programarea volumelor și urmărirea destinației mărfurilor, tranzitul poate genera aglomerare și întârzieri în executarea contractelor locale. Clubul Fermierilor Români a cerut reguli stricte pentru tranzitul cerealelor ucrainene, inclusiv volume autorizate în avans, trasabilitate electronică și corelarea intrării mărfurilor cu existența unei nave pregătite pentru preluare. Solicitările nu sunt, deocamdată, reguli adoptate. Ce urmează: presiune cel puțin încă o lună, chiar și în scenariul optimist Guvernul ucrainean a aprobat la 4 august ajustarea prețurilor minime de export, descrisă drept prima măsură de urgență pentru susținerea fermierilor, însă efectul nu poate compensa lipsa capacității logistice. Chiar dacă navele ar începe imediat să revină în porturile Odesa, ministrul estimează că ar fi necesară cel puțin o lună pentru revenirea la volumele de export de dinaintea blocajului. Până atunci, rutele prin statele vecine – inclusiv România – rămân sub presiune, iar fermierii români pot resimți simultan volatilitatea prețurilor și creșterea costurilor logistice. [...]
Ministerul Mediului leagă desemnarea zonelor prioritare pentru biodiversitate de un jalon PNRR, cu risc de corecție de până la 25,69 milioane euro (aprox. 128,5 milioane lei) , după ce a pus în consultare publică proiectul de Ordin pentru aprobarea Catalogului național al zonelor prioritare pentru biodiversitate, potrivit Agrointel . Proiectul a fost publicat luni, 3 august, și este prezentat ca rezultat al consultărilor cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), reprezentanți ai fermierilor și ai sectorului agroalimentar, precum și cu administratorii terenurilor. Miza, dincolo de componenta de conservare, este îndeplinirea Jalonului 34 din PNRR („Intrarea în vigoare a actului sau actelor normative pentru desemnarea zonelor de protecție strictă”), pentru care este menționată o corecție financiară maximă de 25,69 milioane de euro. Ce include catalogul și ce se schimbă în practică Catalogul propus reunește, în principal, suprafețe care aveau deja un regim ridicat de protecție, între care: zone de protecție strictă și integrală din parcurile naționale și naturale; zone strict protejate din Rezervația Biosferei Delta Dunării; rezervații și monumente ale naturii; păduri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO; păduri virgine și cvasivirgine. La acestea se adaugă păduri aflate în proprietatea publică a statului, pentru care Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și-a exprimat acordul să fie incluse ca zone prioritare pentru biodiversitate. Pentru proprietățile private, materialul precizează că își păstrează regimul juridic actual. În zonele cu „management activ”, cadrul legal permite pășunatul, cositul și alte activități tradiționale, cu condiția respectării obiectivelor de conservare. De ce apare termenul „zone prioritare pentru biodiversitate” Conceptul european de „zone de protecție strictă” a fost preluat în legislația națională sub denumirea de „zone prioritare pentru biodiversitate”, deoarece în România exista deja categoria „zonelor de protecție strictă”, cu un regim specific. Noua denumire ar urma să delimiteze cele două concepte și să permită includerea atât a suprafețelor cu protecție strictă, cât și a celor cu management activ. Avize și pașii următori Documentația a primit avizul Comisiei Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române și a fost avizată de MADR. Proiectul de Ordin și anexele sunt publicate de Ministerul Mediului pe pagina de transparență decizională, la acest link: https://mmediu.ro/transparenta/proiecte-acte-normative/ministerul-mediului-apelor-si-padurilor-supune-consultarii-publice-proiectul-de-ordin-privind-aprobarea-catalogului-national-al-zonelor-prioritare-pentru-biodiversitate . [...]
Pomicultorii pot vedea pe teren soluții de irigare și fertirigare pentru livezile de prun la „ Zilele prunului ”, eveniment organizat pe 6 august 2026, la ICDP Pitești–Mărăcineni, potrivit Agronet . Miza practică a întâlnirii este managementul apei în livadă, inclusiv monitorizarea umidității și programarea udărilor, într-un format care combină prezentări tehnice cu vizite în loturi demonstrative. Evenimentul are loc între orele 09:00 și 15:00 și reunește cercetători, specialiști și producători. Organizatorii sunt ICDP Pitești–Mărăcineni, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și Societatea Română a Horticultorilor – Filiala Argeș. Accent pe decizii operaționale: apă, nutrienți, protecție Programul include teme care țintesc direct modul de exploatare a livezilor comerciale, de la alegerea soiurilor până la intervențiile din sezon: Perspectivele culturii prunului : prezentare susținută de Mădălina Butac (ICDP Pitești–Mărăcineni), despre situația actuală și perspective, cu relevanță pentru alegerea soiurilor, adaptarea plantațiilor la condițiile locale și organizarea producției în funcție de maturare și destinația fructelor. Nutriție și protecție fitosanitară : Florin Nicola (Holland Farming) prezintă tehnologii de nutriție și protecție fitosanitară, subiecte care influențează formarea producției, calitatea fructelor și uniformitatea loturilor recoltate. Monitorizarea apei și managementul fertirigării : Claudiu Plătărescu (Netafim) susține prezentarea „Digital Farming: Monitorizarea umidității în sistemele de irigații îngropate și managementul evenimentelor de fertirigare în livezile de sâmburoase”, cu focus pe folosirea datelor de umiditate pentru programarea udărilor și administrarea nutrienților prin irigare. Componentă practică: expoziție și loturi demonstrative Pe lângă sesiunile tehnice, participanții au în program o expoziție de fructe și vizite în loturile demonstrative ale institutului, pentru a compara informațiile din prezentări cu observații directe din câmpurile experimentale. Evenimentul își propune să aducă la aceeași masă cercetarea pomicolă, tehnologia de cultură și experiența producătorilor, cu accent pe aplicarea în plantațiile de prun. [...]
