Știri
Știri din categoria Agricultură
România a avut cea mai mare scumpire a îngrășămintelor din UE la final de 2025, un semnal de presiune pe costurile din agricultură într-un moment în care prețurile reîncep să urce la nivel european. Potrivit Agerpres, care citează date Eurostat, prețul mediu al îngrășămintelor și amelioratorilor de sol în Uniunea Europeană a crescut cu 8% în trimestrul IV 2025 față de trimestrul IV 2024.
În rândul statelor membre, România a înregistrat cea mai mare creștere a prețurilor la îngrășăminte: +16,8%. Următoarele în clasament au fost Irlanda (+15,3%) și Țările de Jos (+12,1%).
În ultimul trimestru din 2025, scumpiri au fost consemnate în 24 din cele 27 de state membre. Scăderi au apărut doar în:
Eurostat arată că prețurile la îngrășăminte din UE au crescut puternic în 2021 și 2022, apoi au scăzut în 2023 și 2024. În 2025, trendul s-a inversat, cu creșteri timp de patru trimestre consecutive.
În același context, Uniunea Europeană se pregătește să anunțe eliberarea de fonduri pentru a ajuta fermierii să facă față scumpirilor, fenomen care, potrivit informațiilor citate, s-a agravat după izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu. Organizațiile fermierilor au planificat și un miting în fața Parlamentului European de la Strasbourg, unde este așteptată prezentarea planului de acțiune al executivului comunitar.
Recomandate
Producția de mere din UE este estimată să scadă cu 15,6% în 2026/2027, iar Spania ar fi singurul mare producător pe creștere , potrivit Revista Mercados . Proiecția indică o recoltă totală de 9,50 milioane de tone, a doua cea mai mică din ultimul deceniu, ceea ce poate tensiona oferta pe piața europeană în sezonul următor. Mărul: recul generalizat, cu excepția Spaniei Estimarea de 9,50 milioane de tone confirmă scăderi în principalele țări producătoare din Uniunea Europeană , cu Polonia – cel mai mare producător – înregistrând cea mai puternică reducere dintre „greii” pieței, de -29% față de campania anterioară. Alte evoluții menționate: Ungaria: -20% Franța: -24% Germania: -10% România: -2,7% Italia: -2% (aproape stabil) În acest tablou, Spania iese în evidență cu o creștere estimată de +7,5% față de 2025, în contrast cu tendința predominant negativă la nivel comunitar. Varietăți de măr: scăderi la sortimentele „de volum” Reducerea producției afectează și varietățile cu pondere mare în UE, ceea ce poate conta pentru disponibilitatea pe segmentele standard din comerț: Golden Delicious: -11% Gala: -8% Red Delicious: -5% Cripps Pink: -7% Fuji: +0,5% (aproape stabil) Para: producție în creștere, dar pe o suprafață mai mică În paralel, Prognosfruit 2026 estimează pentru pere o producție de 1,95 milioane de tone , în creștere cu +5,46% față de 2025 și cea mai mare din UE din 2022. Totuși, revenirea are loc pe fondul unei scăderi structurale a suprafețelor: din 2015, aria cultivată cu păr în UE s-a redus cu 18,9% , de la 116.320 la 94.320 hectare . Pe țări, dinamica este mixtă: Germania are cel mai mare avans procentual ( +51,6% , de la un nivel redus), urmată de Țările de Jos și Polonia (ambele +18,2% ) și Italia ( +17,4% ). Belgia, principalul producător ca volum, scade cu -7,2% , iar Cehia are cel mai mare declin ( -45% ). Spania este aproape stabilă ( +0,7% ). Riscul meteo: posibilă revizuire în jos a estimărilor Publicația notează că prognozele sunt condiționate de episoade meteo din campanie – îngheț și grindină în unele zone – dar și de temperaturi ridicate la nivel continental. Organizatorii avertizează că căldura ar putea reduce calibrarea (dimensiunea) fructelor și că, pe măsură ce sezonul avansează, estimările ar putea fi ajustate parțial în jos . [...]
Trufele românești intră pe lanțuri de aprovizionare pentru restaurante cu stele Michelin, mizând pe prospețime și logistică rapidă, nu pe volume mari , potrivit Agronet . Modelul descris în cazul Luna’s Premium Truffles arată cum un produs extrem de perisabil poate câștiga acces la segmentul gastronomic de vârf prin selecție strictă, livrare în timp scurt și relații comerciale construite în ani. Afacerea, dezvoltată de Mihai Constantinescu din 2008, livrează în Europa, Statele Unite și Asia, iar în cazul restaurantelor cu stele Michelin trufele ajung, de regulă, indirect, prin clienții și distribuitorii companiei, conform relatării PozitiVești citate de publicație. România, exportator important, dar competiția se joacă pe calitate Contextul de piață indică faptul că trufa românească nu este o prezență marginală în comerțul internațional. Pentru 2024, datele comerciale agregate de Tridge plasează România pe locul al treilea între exportatorii mondiali de trufe proaspete, după Italia și Spania, cu aproximativ 203,5 tone și exporturi de circa 21,52 milioane de dolari (aprox. 99 milioane lei). Publicația notează că aceste cifre descriu comerțul României cu trufe, nu volumul companiei, însă conturează o piață în care avantajul pentru o afacere de nișă poate veni din segmentul care plătește pentru prospețime, constanță și selecție, nu din creșterea cantităților. Lanț scurt: „fereastra” de 24 de ore și selecția care taie din volum Luna’s Premium Truffles lucrează săptămânal cu aproximativ 20–30 de culegători constanți și are șase câini activi (plus doi retrași din activitate din cauza vârstei). Trufele ajung, de regulă, de două ori pe săptămână la companie, unde începe selecția între marfa destinată gastronomiei de nivel înalt și cea care merge către procesare. În anumite perioade, chiar mai mult de jumătate din trufele recoltate pot fi direcționate către procesatori din străinătate, potrivit lui Mihai Constantinescu. Pentru clienții care cumpără produsul proaspăt sunt alese exemplarele mature, cu aromă intensă și în stare bună — o abordare care limitează deliberat volumul vândut ca produs premium. Un element operațional central este logistica: compania lucrează cu un interval de aproximativ 24 de ore pentru a păstra cât mai bine aroma produsului, ceea ce transformă prospețimea într-un avantaj comercial, într-o categorie în care „timpul” și temperatura de păstrare pot decide dacă marfa rămâne premium sau își pierde valoarea. Recoltare controlată și investiții mici, dar decisive Calitatea începe din pădure: compania condiționează colaborarea cu culegătorii de recoltarea cu câini antrenați, pentru identificarea trufelor ajunse la maturitate. Sunt evitate greblele și sapele folosite pentru răscolirea solului, deoarece pot scoate trufe imature și pot afecta habitatul și rădăcinile arborilor — cu impact atât asupra resursei, cât și asupra calității. Pe partea de infrastructură, Luna’s Premium Truffles a beneficiat de o finanțare de 5.000 de euro (aprox. 25.000 lei) prin Conservation Carpathia , folosită pentru cumpărarea unei mașini profesionale de spălat trufe și a unui frigider dedicat păstrării produsului. Într-un lanț în care diferența poate fi dată de câteva ore și de temperatura de depozitare, astfel de investiții pot susține standardul cerut de clienții premium. Ce urmează: monetizarea „originii” prin turism de experiență Compania pregătește și o direcție de creștere fără majorarea cantității recoltate: turismul de experiență. Potrivit Agronet, Luna’s Premium Truffles este în discuții cu o agenție de turism și intenționează să testeze un proiect-pilot pentru grupuri interesate să participe la căutarea trufelor în pădure, cu componentă de degustare sau masă în care trufa este ingredient central. Publicația plasează această idee într-un context mai larg al gastronomiei locale: rețeaua Punctelor Gastronomice Locale a depășit 740 de unități în 39 de județe, ceea ce sugerează un teren mai favorabil pentru produse și experiențe care capitalizează originea și specificul local. [...]
Costul forței de muncă împinge brânza maturată artizanală spre prețuri „piperate” , iar un producător local spune că, în practică, fără 1.000 de euro „în mână” nu găsește oameni care să lucreze, ceea ce ar însemna circa 1.500 de euro cu taxe incluse, potrivit G4Media . Mesajul, formulat ca întrebare („câtă brânză trebuie să vinzi ca să acoperi un salariu?”), indică presiunea directă a costurilor operaționale asupra micilor producători. În material este prezentat cazul lui Ion Gherman , producător de brânzeturi maturate din Hoghilag , care lucrează singur: își produce brânza și o vinde personal, în principal la târguri din țară. Publicația notează că la standul lui este frecvent coadă, în ciuda prețului ridicat, pe fondul percepției de calitate a produsului. De ce contează: marja se „mănâncă” din salarii și taxe Afirmația despre pragul de 1.000 de euro net (și circa 1.500 de euro cu taxe) sugerează că, pentru producția artizanală, costul cu personalul poate deveni rapid elementul care dictează prețul final și volumul minim de vânzări necesar pentru sustenabilitate. În acest context, faptul că producătorul alege să lucreze singur poate fi citit ca o soluție de supraviețuire economică, nu doar ca opțiune de stil de lucru. Impact operațional: producție și vânzare „într-un singur om” Modelul descris în articol are consecințe directe pentru scalare (creșterea producției) și pentru accesul la canale stabile de vânzare: producătorul își bazează distribuția pe prezența la târguri, unde își vinde marfa direct. În lipsa forței de muncă la un cost considerat acceptabil, extinderea devine dificilă, iar continuitatea depinde de capacitatea unei singure persoane de a acoperi atât producția, cât și vânzarea. Publicația precizează că brânzeturile sunt maturate după rețete italiene, iar interesul cumpărătorilor rămâne ridicat la târguri, însă articolul nu oferă detalii cantitative despre volume, prețuri pe kilogram sau structura completă a costurilor, astfel că dimensiunea exactă a presiunii financiare nu poate fi estimată din informațiile disponibile. [...]
Accesul, nu distrugerile noi, a devenit principalul blocaj pentru reluarea producției agricole în Gaza , unde doar 3% din terenurile agricole rămân simultan accesibile și nedeteriorate, potrivit unei evaluări geospațiale publicate de FAO , realizată împreună cu UNOSAT . La 24 iunie 2026, 4.091 hectare (27% din terenurile agricole ale Fâșiei Gaza) mai erau accesibile, însă numai 448 hectare erau și accesibile, și nedeteriorate. Restul de 3.643 hectare accesibile sunt avariate și ar necesita reabilitare înainte ca agricultura să poată fi reluată. Din octombrie 2025, suprafața accesibilă și nedeteriorată a scăzut de la 601 hectare la 448 hectare, adică un minus de 153 hectare (25,5%). Cele mai mari reduceri au fost înregistrate în Deir al-Balah și Khan Younis. De ce se restrânge terenul utilizabil: extinderea zonei de restricții Evaluarea indică faptul că declinul este legat de reducerea accesului la terenuri după încetarea focului din octombrie 2025, asociată în principal cu extinderea spre vest a așa-numitei „Linii Galbene”, care separă zona de încetare a focului de aria controlată militar. Concluzia centrală a analizei este că reducerea accesului – nu apariția unor noi distrugeri fizice – a fost principalul factor care a diminuat disponibilitatea terenurilor agricole din octombrie 2025 încoace. În același timp, cele mai mari distrugeri fizice rămân concentrate în guvernoratele North Gaza și Gaza. Serele: disponibilitate în scădere, cu Rafah aproape complet inaccesibil Disponibilitatea serelor a scăzut ușor față de evaluarea din octombrie 2025: 224 hectare (16,6% din suprafața de sere) mai erau accesibile și nedeteriorate, față de 226 hectare (17,3%) anterior. Deir al-Balah a avut cea mai mare scădere. Rafah este zona cu cele mai ridicate niveluri de inaccesibilitate: 97,2% din terenurile agricole și 98,4% din suprafața de sere nu pot fi accesate, potrivit evaluării. Lipsa inputurilor agricole amplifică blocajul operațional Pe lângă accesul limitat la teren, FAO semnalează restricții la import și distribuție pentru inputuri esențiale, ceea ce frânează recuperarea: semințe, îngrășăminte, echipamente de irigații, combustibil și alte materiale de producție. Crescătorii de animale se confruntă, la rândul lor, cu lipsa furajelor, a produselor veterinare și a serviciilor de sănătate animală, iar capacitatea FAO de a importa furaje și materiale pentru protejarea și refacerea efectivelor rămâne „inconsistentă”. Inputurile disponibile sunt descrise ca având o calitate în scădere și prețuri greu de suportat pentru gospodăriile agricole. „Pierderea accesului la terenurile agricole restrânge și mai mult spațiul disponibil pentru fermieri să producă hrană, chiar și acolo unde activele agricole rămân fizic intacte”, a declarat Rein Paulsen , directorul Biroului FAO pentru Urgențe și Reziliență. Context economic: agricultura, 10% din economia Gazei înainte de escaladarea din 2023 Înainte de escaladarea ostilităților din octombrie 2023, agricultura reprezenta aproximativ 10% din economia Gazei și susținea mijloacele de trai pentru peste 560.000 de persoane, prin cultivarea terenurilor, creșterea animalelor și pescuit. FAO cere acțiuni „urgente și susținute” pentru reluarea producției: acces sigur la terenuri, facilitarea intrării inputurilor agricole (inclusiv importuri comerciale pentru bunuri care nu au utilizare dublă) și sprijin pentru reabilitarea terenurilor avariate, pe baza concluziei că fără restabilirea accesului și fără inputuri, șansele de refacere a producției locale de alimente continuă să se reducă. Pentru detalii, evaluarea geospațială este disponibilă aici: a new geospatial assessment . [...]
Seceta împinge în sus costurile cu furajele , iar în august fermierii și deținătorii de cai din Germania au ajuns să plătească, la nivel național, 134 euro/tonă (aprox. 670 lei) pentru balotul mare de fân, cu 10 euro/tonă peste luna anterioară, potrivit agrarheute . Publicația notează că acesta este cel mai ridicat nivel din mai 2024, pe fondul „secetei extreme” care amenință aprovizionarea cu furaje. Bavaria , vârful scumpirilor: 166 euro/tonă, salt de aproape 40 euro într-o lună Cea mai mare presiune pe bugetele cumpărătorilor este în Bavaria, unde prețul a urcat în august la 166 euro/tonă (aprox. 830 lei) pentru balotul mare, „aproape 40 euro” peste iulie și la un nivel descris drept „cel mai ridicat de foarte mult timp”. Pe următoarele poziții în clasamentul scumpirilor se află: Renania-Palatinat: 160 euro/tonă (aprox. 800 lei), +15 euro față de luna anterioară; Schleswig-Holstein: 155 euro/tonă (aprox. 775 lei), +43 euro față de iulie; regiunea camerelor agricole „Nordrhein”: 153 euro/tonă (aprox. 765 lei), +30 euro. Unde prețurile au rămas stabile și unde sunt cele mai mici niveluri În unele regiuni, prețurile au stagnat în august, semn că piața nu se mișcă uniform la nivel național: Hessen: neschimbat; „Niedersachsen-Ost”: 140 euro/tonă (aprox. 700 lei), neschimbat; „Niedersachsen-West”: 130 euro/tonă (aprox. 650 lei), neschimbat; Saxonia-Anhalt: 118 euro/tonă (aprox. 590 lei), neschimbat; Brandenburg: 98 euro/tonă (aprox. 490 lei), neschimbat. Cele mai joase prețuri menționate sunt în Mecklenburg-Pomerania Inferioară (98 euro/tonă, aprox. 490 lei) și Brandenburg (98 euro/tonă, aprox. 490 lei). De ce contează: presiune directă pe costurile de producție și pe zootehnie Creșterea rapidă a prețului la fân în august indică o deteriorare a disponibilității furajelor, cu impact imediat în costurile de întreținere pentru fermele zootehnice și pentru sectorul ecvestru. Diferențele mari între landuri sugerează, totodată, o piață fragmentată, în care șocurile locale de producție și aprovizionare se traduc în salturi abrupte de preț de la o lună la alta. [...]
Restricțiile sanitar-veterinare blochează vânzarea de animale și pun pe pauză târgurile de berbeci , ceea ce lasă oierii fără una dintre principalele piețe de desfacere din toamnă, potrivit Agrointel . Două evenimente considerate reper pentru sector – Târgul de berbeci de la Hațeg (Hunedoara) și expoziția „Țurcana, Regina Munților ” de la Costești – nu se mai organizează în acest an. La Hațeg, târgul programat tradițional pe 5 septembrie, la ieșirea din localitate spre Caransebeș, este „tras pe pauză” din cauza restricțiilor sanitar-veterinare. Organizatorii spun că preferă să aștepte ridicarea măsurilor și reluarea exporturilor, pentru a debloca efectivele rămase nevândute. În cazul expoziției de la Costești, Asociația „Dacia” Hunedoara nu a mai anunțat evenimentul, așa cum o făcea în anii trecuți. De ce contează: târgurile erau o piață de vânzare, nu doar un eveniment Pavel Iovăneasă, președintele Asociației Zonale a Crescătorilor de Ovine Retezatul Hațeg, a declarat că nu consideră oportună organizarea unui eveniment de amploare în actualul context, invocând existența zonelor cu restricții și a regulilor care trebuie respectate. „Ținând cont de restricțiile sanitar-veterinare și perioada pe care o traversează țara noastră, nu cred că este indicat să riscăm să mai organizăm un eveniment de asemenea amploare.” Din perspectiva crescătorilor, varianta unui târg „fără animale” este exclusă, pentru că ar elimina miza economică a întâlnirii – selecția și tranzacționarea exemplarelor valoroase. „Nu ar avea nicio relevanță ca târgul să se facă fără animale (…) Farmecul târgurilor erau chiar animalele.” Efect operațional în ferme: animale rămase pe stoc și lipsă de cerere Fermierul spune că așteaptă ca măsurile ce ar urma să fie prezentate de autorități la Bruxelles să își producă efectele, astfel încât sectorul să revină „în normal” cel puțin de anul viitor. Până atunci, problema imediată rămâne blocajul de piață: animale care nu se vând și costuri de întreținere în fermă. „Și acum suntem cu zeci de miei în fermă și efectiv nu știm unde să îi dăm. (…) Nu am avut cerere de la abator, nu avem unde să vindem.” În lipsa târgurilor din toamnă, crescătorii pierd o fereastră importantă de comercializare, iar reluarea exporturilor este văzută ca principalul factor care ar putea debloca piața. [...]
