Știri
Știri din categoria Agricultură
România a urcat în 2024 în topul UE la utilizarea îngrășămintelor fosfatice, cu 90.000 de tone, într-un context în care consumul total din Uniune a crescut puternic față de anul anterior, potrivit Economica. Datele Eurostat indică o intensificare a inputurilor agricole, cu implicații directe pentru costurile din fermă și pentru presiunea de mediu asociată fertilizării.
În 2024, utilizarea îngrășămintelor pe bază de fosfor în producția agricolă din UE a fost de 900.000 de tone, în creștere cu 7,7% față de 2023. Cele mai mari volume au fost raportate în Spania (140.000 de tone), Franța (120.000), Italia (100.000), România (90.000) și Germania (70.000), iar aceste cinci state au depășit împreună jumătate din consumul total la nivelul blocului comunitar, conform unei sinteze Agerpres pe baza datelor Eurostat.
Separat, utilizarea îngrășămintelor pe bază de azot în UE a urcat la un nivel estimat de 8,9 milioane de tone în 2024, un avans anual de 5,8%. Niveluri ridicate au fost consemnate în principalele economii agricole, în special Franța (1,8 milioane de tone), Germania (1,1 milioane de tone) și Spania (900.000 de tone).
Îngrășămintele pe bază de azot sunt prezentate ca având un rol important în creșterea randamentelor culturilor, însă utilizarea excesivă poate avea efecte negative: spălarea nutrienților din sol, afectarea ecosistemelor și contribuția la poluarea apei și a solului. În acest context, creșterea consumului la nivelul UE și poziționarea României între utilizatorii majori amplifică miza gestionării eficiente a fertilizării, inclusiv din perspectiva impactului asupra mediului.
Recomandate
Dependența României de importuri la lactate a urcat costul economic la un deficit de circa 700 milioane euro (aprox. 3,5 miliarde lei), în condițiile în care Ungaria a ajuns să acopere grosul aprovizionării externe, potrivit Newsweek . Între 2014 și 2025, Ungaria a furnizat între 67% și 78% din importurile românești de produse lactate, conform unui raport sectorial al Autorității române pentru concurență citat de publicație. În acest context, piața românească a devenit una „strategică” pentru exportatorii maghiari, mai ales pe segmentul produselor prelucrate, cu valoare adăugată mai mare. De ce contează: problema nu e producția totală, ci integrarea în procesare România produce anual aproximativ 4,4 milioane de tone de lapte crud, dar doar circa o treime ajunge la prelucrarea industrială. Țara este pe locul 10 în UE la producția de lapte crud, însă abia pe locul 17 la cantitatea de lapte colectată de procesatori, ceea ce indică o ruptură între fermă și industrie. Autoritatea de concurență avertizează că importurile nu sunt cauza, ci consecința problemelor structurale din sector. Printre factorii indicați în raport se numără: fragmentarea exploatațiilor (aproximativ trei sferturi dintre ferme au sub cinci vaci de lapte); productivitatea scăzută; un sistem de colectare deficitar; putere de negociere limitată a fermierilor, care nu pot asigura volume constante și standardizate pentru fabrici. Productivitate mult sub media UE și scădere a colectării interne Producția medie pe vacă în România este de 3.580 kg de lapte, față de media UE de 8.450 kg, potrivit presei maghiare citate în articol. Pe partea de materie primă pentru industrie, cantitatea de lapte crud colectată de procesatori a scăzut de la 1,235 milioane de tone în 2024 la aproximativ 1,1 milioane de tone în 2025. În paralel, în 2024 importurile de lapte crud au crescut cu aproape 40%, semn că industria a compensat prin achiziții din afara țării. Importuri aproape de 1 miliard euro și recomandări pentru reducerea dependenței În 2025, importurile de produse lactate ale României s-au apropiat de 1 miliard de euro (aprox. 5 miliarde lei), iar deficitul comercial a fost de aproximativ 700 milioane de euro (aprox. 3,5 miliarde lei), potrivit datelor prezentate. Pentru reducerea dependenței pe termen lung, raportul citat recomandă măsuri de consolidare a sectorului: cooperare între producători prin cooperative , finanțare preferențială și relații mai stabile în lanțul de aprovizionare, astfel încât procesatorii să poată contracta volume previzibile și cu calitate uniformă. [...]
România cere la Bruxelles reguli mai flexibile pentru gestionarea urșilor , pe fondul creșterii incidentelor în comunitățile rurale și al presiunii asupra fermierilor, potrivit Agrointel . Vicepremierul Tánczos Barna , ministru interimar al agriculturii, a ridicat subiectul la reuniunea Consiliului Agricultură și Pescuit (AgriFish) din 22 iunie, la Luxemburg. În intervenția sa, Tánczos Barna a invocat atacuri ale urșilor soldate cu uciderea animalelor, răniri și pierderi de vieți omenești, argumentând că situația a devenit „tot mai dificil de gestionat” din cauza creșterii populației de urs brun și a impactului direct asupra oamenilor, comunităților rurale și fermierilor. „Nu doresc să șochez, dar este tragic și morbid ca în secolul 21, în Uniunea Europeană, concetățenii mei să fie la propriu mâncați de animale sălbatice.” Miza: schimbarea cadrului de management, nu doar intervenții punctuale Demersul României este făcut împreună cu Slovacia și pleacă de la ideea că cele două state membre dețin, cumulat, peste jumătate din populația de urs brun din Uniunea Europeană și suportă „în mod disproporționat” costurile și riscurile asociate conservării speciei. În acest context, România cere adaptarea instrumentelor de management „la realitățile din teren”, pe fondul creșterii frecvenței incidentelor din zonele rurale. Ministrul a arătat că România aplică deja măsuri precum intervenția în cazuri de urgență, sprijin pentru garduri electrice și monitorizare științifică, dar susține că acestea nu sunt suficiente fără „un management activ al densității populației”, măsură contestată frecvent de organizații civice din cauza statutului de specie strict protejată. Solicitările către Comisia Europeană vizează, potrivit sursei: o abordare mai flexibilă în regimul de protecție pentru populațiile care au atins și mențin o stare favorabilă de conservare; clarificarea aplicării articolului 16 din Directiva Habitate (derogări); recunoașterea controlului densității populației, fundamentat științific, ca instrument legitim de management; trecerea de la derogări individuale la un cadru permanent de management, similar celui pentru speciile din Anexa V. Sprijin în Consiliu și semnale de la Comisie În Consiliu, mai multe state au susținut ideea unei flexibilități mai mari. Cehia și Ungaria au pledat pentru gestionare bazată pe date științifice, nu doar intervenții individuale, iar Finlanda a sugerat modificarea anexelor directivei pentru populațiile aflate de mult timp într-o stare favorabilă de conservare. Slovenia, Austria și Letonia au semnalat intensificarea conflictelor și a pagubelor, susținând combinații de măsuri letale și non-letale. Germania a cerut claritate juridică și a indicat că „siguranța publică” ar putea fi baza legală pentru eliminarea exemplarelor periculoase, propunând și elaborarea unui ghid al Comisiei. Comisarul european pentru agricultură și alimentație, Christophe Hansen, a recunoscut gravitatea situației și disponibilitatea Comisiei de a sprijini statele afectate. Concluzia discuțiilor, conform Agrointel, este că există sprijin semnificativ pentru clarificarea și extinderea posibilităților de utilizare a derogărilor din articolul 16 și pentru deschiderea unei discuții europene, în linie cu dezbaterea recentă privind lupul. Context: alte dosare agricole pe agenda AgriFish Pe lângă subiectul urșilor, miniștrii au discutat situația pieței agricole, evaluarea politicii comune în pescuit și viitoarea Politică Agricolă Comună post-2027. România a susținut o PAC „puternică, echilibrată și bine finanțată”, dar cu mai multă flexibilitate pentru statele membre și instrumente mai simple pentru fermieri. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ar urma să continue demersurile la nivel european pentru soluții care să împace obiectivele de conservare a biodiversității cu protejarea comunităților rurale și a activităților agricole. [...]
O recoltă de 30,5 milioane de tone în 2026 ar putea împinge în sus exporturile agricole și încasările la buget , într-un moment în care sectorul încearcă să iasă dintr-o perioadă de secetă, prețuri mici și insolvențe, potrivit unei analize din Ziarul Financiar . Prognoza COCERAL (asociația europeană a comerțului cu cereale și oleaginoase) indică pentru România o producție totală de cereale și plante oleaginoase de 30,5 milioane de tone în 2026, ceea ce ar însemna cea mai bună recoltă din ultimii cinci ani, conform datelor analizate de publicație. Miza economică este directă: în 2025, România a produs peste 29 de milioane de tone de cereale și a exportat 17,6 milioane de tone de cereale și oleaginoase, potrivit Eurostat . Exporturile au adus în economie 5,3 miliarde de euro (aprox. 27,8 miliarde lei), cu aproape 1 miliard de euro (aprox. 5,2 miliarde lei) mai mult decât în 2024. Volumul exportat a crescut cu 12%, iar valoarea cu 23%. De ce contează pentru buget și PIB Agricultura, silvicultura și pescuitul au avut o contribuție favorabilă la PIB în 2025: volumul activității a fost cu 6,6% mai mare decât în anul precedent, iar valoarea a ajuns la 57,5 miliarde de euro (aprox. 301,3 miliarde lei), conform datelor publice citate în analiză. În acest context, o creștere a producției în 2026 „se va vedea și într-o contribuție mai mare la bugetul României”, notează ZF. Publicația arată și dimensiunea revenirii față de anii slabi: producția estimată pentru 2026, de peste 30 de milioane de tone, este cu 35% mai mare față de 2022, an afectat de secetă și arșiță. Ce susține prognoza: condiții meteo și așteptări la principalele culturi În sezonul curent, ploile și zăpezile din iarnă și din primăvară se reflectă în evoluția culturilor, cel puțin la grâu, orz și rapiță, iar fermierii ar urma să intre la recoltat în mai puțin de două săptămâni, potrivit articolului. Dan Hurduc, președintele Clubului Fermierilor Români , a declarat pentru ZF: „Pentru grâu, o estimare realistă este de peste 12 milioane de tone. La rapiţă, producţia ar putea fi de peste 2 milioane de tone. În general, condiţiile naturale au fost favorabile în această perioadă, deşi în nord-vest şi vest există zone cu producţii mai reduse. Totuşi, chiar şi acolo nu vorbim de producţii zero, ci de randamente mai scăzute, dar încă decente“. Context: revenire după ani de presiune financiară în sector Analiza plasează potențiala recoltă bună pe fondul unor ani dificili pentru agricultură, marcați de secetă și arșiță, dar și de prețuri scăzute, comparabile cu cele de acum 5–10 ani, care au dus la concordat preventiv, insolvențe sau falimente în lanțul agricol, de la fermieri la comercianți. Dragoș Telehuz, fermier din Bărăgan, a spus pentru ZF: „Cred că sunt premise de record la păioase, dar din criză ne vom reveni în 3-4 ani, după ce se aşază praful pe falimentele care vor mai apărea”. [...]
Seceta pedologică moderată și puternică persistă în mai multe regiuni și poate pune presiune pe randamentele la grâu și porumb , în condițiile în care ANM indică deficite de umiditate în sol pe suprafețe extinse, potrivit Economica . La grâul de toamnă, aprovizionarea cu apă pe adâncimea de sol 0–100 cm rămâne în limite satisfăcătoare până la optime în Oltenia și Muntenia, cea mai mare parte a Dobrogei și a Moldovei, local în sudul și centrul Transilvaniei, izolat în nord-est și în vestul Banatului, respectiv sud-estul Crișanei. În schimb, în Maramureș și pe suprafețe extinse din Crișana, dar și local în nordul și centrul Transilvaniei, nordul și nord-vestul Banatului, estul și centrul Moldovei și nordul Dobrogei, ANM semnalează secetă pedologică moderată și puternică. În cultura porumbului, rezerva de umiditate pe profilul 0–100 cm este descrisă ca satisfăcătoare până la optimă în cea mai mare parte a Banatului, Olteniei, Munteniei, Dobrogei și Moldovei, precum și local în nord-estul, centrul și sudul Transilvaniei. Totuși, conținutul de apă din sol coboară la valori scăzute și deosebit de scăzute (secetă pedologică moderată, puternică și extremă) în Maramureș și Crișana și, local, în centrul și nord-vestul Transilvaniei, nordul Banatului, nord-estul Munteniei, nordul Dobrogei, sud-estul Moldovei și sudul Olteniei. Efecte în câmp: vegetație accelerată, dar risc de stres în zonele fără apă ANM estimează procese vegetative „normale și chiar intensificate” la culturile de câmp și la speciile pomicole și viticole, pe fondul unui regim termic mai ridicat decât în mod obișnuit, mai ales acolo unde solul are o bună aprovizionare cu apă. În zilele cele mai calde, maximele peste pragurile biologice critice de rezistență ale plantelor (30–32°C) pot accelera acumularea substanței uscate și maturarea la cerealierele de toamnă. În același timp, la culturile prășitoare din zonele afectate de secetă pedologică pot apărea fenomene de stres, precum ofilirea temporară, răsucirea și uscarea parțială a frunzelor, mai ales la amiază. Stadiul culturilor și lucrările agricole: recoltări în derulare, condiții în general favorabile Pe partea de fenologie și lucrări, ANM indică: la orzul de toamnă continuarea recoltării în cea mai mare parte a zonelor, cu posibilitate de finalizare în sud, sud-vest și vest; la grâul de toamnă, maturitate în lapte și ceară (30–100%) și maturitate deplină (10–100%), local fiind posibilă declanșarea recoltării; la rapiță, finalizarea formării boabelor în silicve (80–100%), predominant maturitate deplină (10–100%) și începutul recoltării; la floarea-soarelui, înfrunzire (14–25 frunze), formarea capitulului (10–100%) și înflorire (10–40%); la porumb, predominant înfrunzire (10–20 frunze) și apariția paniculului (10–40%) la hibrizii extratimpurii și timpurii; la sfecla de zahăr, înfrunzire (15–28 frunze) și alungirea axei hipocotile (20–100%); la cartof, creșterea lăstarilor laterali (90–100%), îmbobocire și înflorire (10–100%) și formarea tuberculilor (10–60%); la pomi, creșteri vegetative și coacere, cu recoltări în curs la cireș, vișin și cais unde s-a atins maturitatea tehnologică; la vița-de-vie, înfrunzire și înflorire, iar la soiurile timpurii de masă dezvoltarea intensă a boabelor. În zilele fără precipitații, lucrările în câmp (fertilizări, erbicidări, prașile, tratamente fitosanitare, recoltare) ar urma să se desfășoare, „pe ansamblu”, în condiții favorabile. Prognoza meteo: mai cald decât normal și ploi puține Perioada analizată este caracterizată de o vreme mai caldă decât normal la nivel național, „chiar caniculară” în zonele de câmpie. Temperatura medie diurnă este estimată între 18 și 33°C, cu 1–9°C peste mediile climatologice în majoritatea regiunilor agricole. Maximele ar urma să ajungă la 25–40°C, iar minimele la 10–25°C. Din punct de vedere pluviometric, sunt așteptate ploi locale, izolat sub formă de aversă, reduse cantitativ, cu descărcări electrice și intensificări de scurtă durată ale vântului. [...]
Criza îngrășămintelor obligă fermierii să reducă dozele la culturile de toamnă , cu risc de producții mai mici și presiune suplimentară pe bugete, potrivit Agrointel . Publicația descrie un cumul de probleme – de la acces limitat la fertilizanți până la volatilitatea prețurilor – care împinge fermele să își refacă planurile de fertilizare înaintea campaniei de toamnă. În primul rând, fermierii se confruntă cu dificultăți de aprovizionare , în condițiile în care „sursele de aprovizionare sunt blocate sau epuizate”, ceea ce poate însemna că nu se pot asigura cantitățile necesare pentru aplicările planificate. A doua presiune este costul , alimentat de „tensiunile geopolitice” și „perturbările lanțurilor de aprovizionare”, care duc la scumpiri și, implicit, la ajustări de buget. Consecința operațională directă este reducerea cantităților aplicate sau amânarea unor decizii, pe fondul lipsei de predictibilitate. Ce se schimbă în planurile de fertilizare Materialul indică mai multe efecte concrete asupra deciziilor din fermă: amânarea sau ajustarea drastică a planurilor de fertilizare, din cauza incertitudinii privind prețurile și disponibilitatea; reducerea dozelor pentru a rămâne în bugete mai restrânse, cu riscul unei fertilizări insuficiente; accent mai mare pe alegerea tipului de îngrășământ , inclusiv formulări care „optimizează absorbția nutrienților”, cum ar fi cele cu efecte biostimulatoare (substanțe care susțin procesele fiziologice ale plantei, pentru o utilizare mai eficientă a nutrienților). Miza economică: producții mai mici și venituri sub presiune Agrointel leagă aceste ajustări de un posibil impact negativ asupra productivității culturilor de toamnă , ceea ce poate însemna producții mai mici și, în lanț, venituri mai reduse pentru fermieri. Publicația menționează și o implicație mai largă, la nivel de „securitate alimentară generală”, în măsura în care scăderea producției se extinde. În finalul materialului este inclusă și o poziție atribuită lui Aurel Ghirca, director tehnic Dekagro România , care susține că îngrășămintele granulate ale companiei ar rămâne o opțiune „viabilă” și la doze reduse, prin combinarea nutrienților cu substanțe biostimulatoare și amelioratori de sol, pentru a menține productivitatea în condiții de fertilizare redusă. [...]
Întârzierea pepenilor de Dăbuleni pune presiune pe prețul minim de rentabilitate , iar producătorii spun că au nevoie de 3–4 lei/kg ca să-și acopere costurile, pe fondul unui sezon de primăvară rece și instabil, potrivit Antena 3 . În Dăbuleni, lubenițele ajung pe tarabe mai târziu deoarece nu s-au copt complet, după un început de an „dificil din punct de vedere meteorologic”. Un cultivator citat de publicație vorbește despre o întârziere de „7–10 zile”, iar în material se menționează că pepenii ar putea apărea în piețe cu aproximativ două săptămâni mai târziu decât de obicei. Ce a generat întârzierea și de ce contează economic Producătorii pun evoluția mai lentă a culturilor pe seama ploilor și a diferențelor mari de temperatură dintre zi și noapte, care au influențat dezvoltarea plantelor. În acest context, miza se mută pe prețul de vânzare: fermierii spun că, dacă prețurile scad ca în anii trecuți, activitatea devine greu de susținut. „Dacă am vinde pepenii cu 3 lei, 3 lei şi ceva... 4 lei, ne-am scoate investiţia şi am avea şi ceva profit. Dacă preţul va scădea ca în anii precedenţi, de data asta ne cam lăsăm...” Costuri: investiție de circa 5.000 de euro/hectar Antena 3 notează că investițiile pentru un hectar de pepeni ajung la aproximativ 5.000 de euro (aprox. 25.000 lei). Pentru cultivatorii din zonă, pepenii reprezintă principala sursă de venit, iar recuperarea investiției depinde direct de prețul obținut în piață, mai ales într-un sezon cu întârzieri. În lipsa altor date din material despre volume estimate sau contracte de livrare, rămâne de văzut dacă întârzierea va fi compensată de prețuri suficient de mari la început de sezon sau dacă presiunea concurenței și a ofertei ulterioare va împinge cotațiile sub pragul considerat rentabil de producători. [...]
