Știri
Știri din categoria Agricultură
Exporturile de pepeni românești prin Lidl au ajuns la 2.820 de tone până la finalul lui iulie, aproape triplu față de 2025, semnalând o creștere rapidă a capacității de valorificare externă a producției locale prin lanțuri de retail, potrivit Economedia.
La finalul lunii iulie, Lidl România a exportat aproximativ 2.820 de tone de pepeni românești, comparativ cu 1.096 de tone în 2025. În acest sezon, retailerul a facilitat exportul de pepene verde și pepene verde cu puțini sâmburi către magazinele din Polonia și Slovacia.
Din punct de vedere operațional, compania spune că, începând cu jumătatea lunii iulie, întregul sortiment de pepeni disponibil în magazinele Lidl provine de la producători români, ceea ce indică o aprovizionare integral locală pe segmentul respectiv în plin sezon.
Retailerul descrie un model de planificare în avans, cu rol atât în reducerea risipei, cât și în stabilizarea veniturilor producătorilor, prin preluarea cantităților agreate și utilizarea rețelei internaționale atunci când producția depășește estimările.
„Împreună cu partenerii noștri locali, stabilim cu un an înainte un plan de producție eficient care combate risipa alimentară. Prin preluarea cantităților discutate, le oferim siguranță fermierilor și asigurăm un flux constant de produse românești pe tot parcursul sezonului. Atunci când recoltele depășesc estimările, valorificăm rețeaua noastră internațională pentru a facilita exportul și peste volumele planificate. Toate aceste lucruri se unesc într-un parteneriat pe termen lung, iar acest lucru se vede inclusiv în economia românească. Colaborăm cu peste 600 de producători locali din toată țara care dovedesc că pot fi competitivi inclusiv pe piața europeană”, a spus Otto Keul, Head of Purchasing Fresh&Frozen Food Lidl România.
Pe partea de conformare, Lidl precizează că toți furnizorii săi de fructe și legume dețin certificarea GLOBAL G.A.P. (standard internațional pentru bune practici agricole). În plus, compania solicită ca nivelul reziduurilor de pesticide să fie sub o treime din limita maximă admisă de Regulamentul (CE) nr. 396/2005.
Recomandate
România intră în sezonul 2026/2027 cu o scădere mică a producției de mere, într-o Europă cu ofertă mult mai redusă , ceea ce poate schimba raportul de forțe pe piața regională și poate influența prețurile și fluxurile comerciale. Potrivit Agronet , prognoza indică 430.000 de tone pentru România (minus 2,7% față de sezonul precedent), în timp ce producția principalelor țări producătoare din UE ar coborî la 9.496.047 de tone, cu 15,6% sub valoarea finală a sezonului anterior. Diferența contează economic: România ar păstra aproape 97% din producția sezonului trecut, într-un context în care reducerea din state-cheie poate restrânge oferta disponibilă pe piața europeană, atât pentru consum proaspăt, cât și pentru industrie. Unde se vede șocul de ofertă: Polonia, principalul factor Cea mai mare retragere de volum din piață vine din Polonia, cel mai mare producător european. Estimarea de circa 2,6 milioane de tone ar însemna aproximativ 1,2 milioane de tone mai puțin decât sezonul trecut (o scădere de aproximativ 30%). Prin ponderea sa, Polonia influențează atât piața merelor de masă, cât și segmentul industrial, iar o reducere de asemenea dimensiune poate modifica fluxurile comerciale din Europa. În același timp, pentru România devine relevant faptul că sectorul polonez caută piețe noi de desfacere: publicația amintește că Polonia pregătește inclusiv accesul pe piața din Filipine , pe fondul presiunii de a găsi destinații comerciale suplimentare și al capacității logistice de a livra pe distanțe mari. Estimări 2026: scăderi ample în mai multe țări Pe lângă Polonia, prognozele indică reduceri importante în mai multe state, ceea ce susține scenariul unei oferte europene mai mici: Polonia: 2,60 milioane tone (aprox. -30%) Italia: 2,25 milioane tone (aproape stabilă) Franța: 1,16 milioane tone (-24%) Germania: 1,01 milioane tone (-10%) România: 430.000 tone (-2,7%) Țările de Jos: aprox. 200.000 tone (-17%) Belgia: 195.000 tone (-25%) Austria: aprox. 90.000 tone (-35%) Dacă estimările se confirmă la recoltare, România ar reprezenta aproximativ 4,5% din volumul estimat pentru principalele țări producătoare europene. Cauzele: episoade meteo severe și efecte pe soiuri World Apple and Pear Association (WAPA) indică o combinație de fenomene nefavorabile în regiunile pomicole: înghețuri puternice în februarie, episoade de îngheț până spre finalul lui aprilie, valuri prelungite de căldură și secetă, dar și grindină și ploi abundente în anumite zone. La momentul prognozei, unele regiuni erau încă afectate de temperaturi nefavorabile și deficit de apă, astfel că estimările rămân de urmărit pe parcursul campaniei. Scăderile sunt vizibile și la soiuri importante, potrivit WAPA: Golden Delicious: 1.809.982 tone (-11,1%) Gala: 1.362.797 tone (-8,9%) Red Delicious: 496.522 tone (-5,3%) Idared: 415.559 tone (-19,7%) Presiune suplimentară pe industria de procesare O parte importantă a tensiunii se mută spre procesare: cantitatea de mere destinată acestui segment este estimată la aproximativ 2,8 milioane de tone, cu 25% sub sezonul precedent, adică aproape 30% din producția europeană estimată pentru principalele state producătoare. Publicația notează și un factor care poate schimba repartiția finală între consum proaspăt și procesare: dimensiunea (calibrul) mai redusă a fructelor prognozată în mai multe țări. Calitatea și aspectul până la recoltare vor influența cât ajunge în retail și cât intră în fabricile de suc, concentrat și alte produse. Ce poate înclina balanța pentru România: depozitarea și vânzarea în timp Pentru producătorii români, miza nu este doar scăderea de 2,7%, ci diferența față de declinul mult mai puternic al ofertei europene. Într-o piață cu volum mai mic, capacitatea de depozitare, sortare și ambalare poate decide dacă marfa este vândută imediat, la presiunea recoltării, sau valorificată ulterior, în perioade cu ofertă redusă. În același context, prognoza semnalează și o problemă structurală: suprafața livezilor de măr din Europa este indicată la aproximativ 456.000 de hectare în 2025, față de 523.000 de hectare în 2015 (minus aproximativ 67.000 de hectare, adică aproape 13% într-un deceniu). În aceste condiții, revenirea după un sezon slab depinde nu doar de vreme, ci și de menținerea livezilor productive și de investiții în infrastructura necesară valorificării. [...]
România are șanse mari să rămână liderul UE la exportul de porumb în 2026/27 , pe fondul scăderii producției europene și al loviturii primite de Franța din cauza secetei, potrivit unei analize Economica , care citează un raport al USDA . Miza pentru România este menținerea cererii din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA), principala piață externă. USDA anticipează că exporturile europene de porumb vor scădea în anul de marketing 2026/27, pe fondul unei „culturi reduse semnificativ”. În acest context, România ar urma să își păstreze nivelul exporturilor, „sub presupunerea” că MENA rămâne o destinație atractivă. În paralel, Franța – principalul competitor – este așteptată să își reducă drastic exporturile către Regatul Unit, cea mai importantă piață de export a UE, din cauza producției mai mici. Dependența de MENA, principalul test pentru exporturi În anul comercial trecut, România a livrat în afara UE 1,1 milioane de tone de porumb, față de 1,2 milioane de tone cu un an înainte, dintr-o producție totală de 7,7 milioane de tone, conform datelor Comisiei Europene analizate de Economica. Cele mai mari cantități au mers către: Liban: 409.300 tone Israel: 193.400 tone Turcia: 161.700 tone USDA notează și schimbarea de profil a destinațiilor, arătând că Libanul a devenit a doua cea mai mare destinație după Regatul Unit, performanță „atribuită în întregime României”. Producție mai mică în UE și în România: exporturile se joacă pe disponibilitate Pentru 2026/27, USDA estimează că producția de porumb a UE va coborî la 52,5 milioane de tone metrice, de la 56,8 milioane în sezonul anterior, pe fondul reducerii suprafețelor cultivate (7,5 milioane de hectare față de 8,1 milioane) și al scăderii randamentelor la hectar. Cea mai mare reducere de suprafață este raportată în Franța, urmată de Polonia, Ungaria, Bulgaria, România, Spania și Portugalia, în timp ce Germania și Italia au înregistrat creșteri minore față de estimările din primăvară. În România, datele Ministerului Agriculturii indică 1,7 milioane de hectare cultivate cu porumb în această primăvară, în scădere cu 14% față de anul anterior. La un randament mediu estimat la 4,03 tone la hectar (plus 2% față de anul trecut), producția totală ar putea ajunge la 6,8 milioane de tone, de la 7,7 milioane de tone anul trecut. Raportul USDA mai menționează probleme de vegetație în România: temperaturi sub media sezonieră și sol umed care au întârziat semănatul, răsărire târzie și creștere lentă, iar în unele cazuri răsărire neuniformă și atacuri de dăunători și păsări, care au dus la reînsămânțări. Cerere internă mai slabă în UE, pe fondul competiției cu alte cereale Pe partea de consum, USDA estimează că Europa va consuma 73 milioane de tone în 2026/27, în principal din cauza unei utilizări mai reduse în furajare. Motivul: porumbul ar urma să fie mai puțin competitiv față de alte cereale furajere, precum grâul și orzul, din cauza disponibilității mai scăzute. Și utilizarea industrială este prevăzută să scadă sub nivelul sezonului anterior: așteptările pozitive din Polonia, România, Austria și Italia nu ar compensa revizuirea în scădere determinată de oferta redusă din Ungaria. În ansamblu, tabloul descris de USDA sugerează că România își poate păstra avantajul la export mai ales prin slăbirea concurenței franceze și prin menținerea accesului la piețele MENA, într-un sezon în care disponibilitatea de marfă va fi, în general, mai mică în UE. [...]
MADR cere flexibilizarea regulilor UE pentru a limita pagubele din ferme provocate de specii protejate , în contextul evaluării la nivel european a directivelor privind păsările și habitatele, potrivit AgroInfo . Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale anunță că a finalizat completarea chestionarului Comisiei Europene din „testul de rezistență” (stress test) aplicat Directivei 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice și Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică. Demersul face parte din consultarea publică inițiată de Comisia Europeană la 12 mai 2026, care urmărește să identifice dificultăți, suprapuneri și sarcini administrative, cu obiectivul de simplificare. În răspunsul transmis, MADR spune că a urmărit „susținerea intereselor fermierilor” și un echilibru între conservarea biodiversității și desfășurarea activităților agricole „în condiții de predictibilitate și sustenabilitate economică”. Ministerul argumentează că protejarea biodiversității și o agricultură competitivă pot coexista, dacă măsurile sunt „fundamentate științific” și adaptate realităților din teren, iar fermierii au „reguli clare, coerente și predictibile”. Ce schimbări cere MADR în aplicarea directivelor Punctul central al poziției este accelerarea și simplificarea mecanismelor prin care statele pot interveni atunci când speciile protejate produc pagube în agricultură. În chestionarul completat pentru Comisia Europeană, MADR indică drept priorități: simplificarea și accelerarea procedurilor de derogare (excepții de la regimul de protecție, în condiții reglementate); mai multă flexibilitate pentru statele în care anumite specii protejate au atins un „statut favorabil de conservare” și au populații în creștere; management bazat pe date științifice și intervenții adaptate situației naționale, cu menținerea protecției biodiversității. De ce contează pentru fermieri: pagube și venituri Ministerul leagă direct aplicarea celor două directive de impactul economic din teren, menționând că, în România, populațiile unor specii precum ursul brun, ciorile și cormoranii „generează pagube importante” în agricultură, zootehnie și acvacultură, afectând veniturile fermierilor și continuitatea activităților economice. „Considerăm necesare simplificarea și accelerarea procedurilor de derogare, precum și o mai mare flexibilitate a cadrului european, în special pentru statele membre în care anumite specii protejate au atins un statut favorabil de conservare și înregistrează creșteri semnificative ale populațiilor. Managementul acestora trebuie să se bazeze pe date științifice și să permită intervenții adaptate situației naționale, asigurând concomitent protecția biodiversității, a producției agricole, a securității alimentare și a siguranței publice.” În final, MADR mai arată că evaluarea directivelor ar trebui să țină cont de particularitățile statelor membre și de diversitatea sistemelor agricole europene. Publicația nu oferă un calendar pentru eventuale modificări la nivelul UE, dincolo de faptul că procesul este în derulare în cadrul consultării Comisiei Europene. [...]
Canicula reduce fereastra de lucru în câmp la câteva ore dimineața , iar în Banat și Crișana maximele urcă spre 34°C până la prânz, cu presiune pe apă și risc de stres termic pentru oameni și culturi, potrivit Agronet . La nivel național, ziua de 11 august (ora 05:00) începe senin, cu probabilități foarte mici de ploaie în intervalul de lucru de dimineață până la prânz. Estimările indică 0 mm precipitații în toate regiunile analizate, iar probabilitatea maximă de ploaie rămâne între 1% și 4%. Limitarea majoră este încălzirea rapidă, cu avertizări de caniculă și disconfort termic în aproape toate regiunile, cu excepția Dobrogei. Unde se strânge cel mai mult „fereastra” operațională În Banat (Timiș, Caraș-Severin) și Crișana (Arad, Bihor), încălzirea către 34°C până la prânz impune comprimarea lucrărilor în primele ore ale dimineții. În ambele regiuni, precipitațiile sunt estimate la 0 mm, iar avertizările sunt de cod portocaliu pentru caniculă și disconfort termic. Diferența relevantă pentru deciziile din fermă este pe componenta de uscare a solului: în Crișana, umiditatea este mai redusă (29,5%), iar evapotranspirația este cea mai ridicată dintre regiunile analizate (7,47 mm), ceea ce amplifică riscul de stres hidric și pune presiune pe planificarea irigării. Ce înseamnă pentru lucrările din fermă, până la prânz Recomandările operaționale din buletin vizează, în esență, mutarea activităților în intervale scurte, matinale, și evitarea expunerii pe măsură ce temperatura crește: Tratamente : pot fi luate în calcul doar în ferestre matinale scurte, după verificarea vântului și a umezelii de pe frunză; sunt de evitat orele care se încălzesc repede. Recoltare și transport : pot fi planificate acolo unde cultura este la maturitate și accesul este bun, cu atenție la stresul termic al personalului și la protejarea încărcăturii. Irigare : decizia trebuie bazată pe controlul local al umidității din sol, în contextul unei evapotranspirații ridicate (interval indicat: 5,12–7,47 mm). Context regional: fără ploi, dar cu diferențe de vânt și avertizări Dobrogea rămâne fără avertizări, însă tot fără precipitații utile (0 mm) și cu vânt mai prezent (rafale până la 23,5 km/h), ceea ce poate limita ferestrele pentru tratamente. În restul regiunilor (inclusiv Muntenia, Oltenia, București-Ilfov, Transilvania, Moldova și zona montană), buletinul indică avertizări de cod portocaliu și maxime de peste 31°C până la prânz, ceea ce menține presiunea pe organizarea lucrărilor în prima parte a zilei. La ce să se uite fermierii până la buletinul de la prânz Până la actualizarea de la prânz, elementele de urmărit sunt creșterea rapidă a temperaturii, umezeala frunzei la pornirea lucrului și vântul local înaintea oricărui tratament. În lipsa ploilor estimate, verificarea accesului utilajelor pe fiecare parcelă și a rezervei de apă rămâne esențială, iar irigarea ar trebui decisă pe baza controlului local al solului și al culturii. [...]
Evaluarea FSCI arată că majoritatea țărilor nu vor atinge până în 2030 aproape niciun obiectiv-cheie al sistemelor alimentare , ceea ce ridică presiunea pe politici publice și pe direcționarea investițiilor în agricultură, nutriție și reducerea emisiilor, potrivit FAO . Analiza, realizată de Food Systems Countdown Initiative (FSCI) și publicată în Nature Food , este prezentată drept cea mai amplă evaluare de până acum a performanței sistemelor alimentare: 197 de țări, 44 de indicatori și cinci teme (diete, nutriție și sănătate; mediu și resurse; mijloace de trai și echitate; guvernanță; reziliență). Noutatea metodologică este trecerea de la urmărirea tendințelor la măsurarea performanței față de ținte și repere considerate „realizabile”, pentru a crește responsabilizarea decidenților. Unde sunt cele mai mari decalaje până în 2030 Studiul indică faptul că, din 30 de indicatori analizați în acest cadru, doar unul este atins de majoritatea țărilor: abonamentele de telefonie mobilă, folosite ca indicator de conectivitate și reziliență. În schimb, pentru 22 de indicatori, mai puțin de o treime dintre țări sunt proiectate să atingă țintele sau reperele globale până în 2030. Unul dintre cele mai problematice capitole este cel al emisiilor de gaze cu efect de seră generate de sistemele alimentare: media globală este la 75% distanță de țintă, iar „nicio țară din lume” nu ar urma să o atingă în ritmul actual, conform evaluării. Ritmul de schimbare cerut: ajustări anuale „dramatice” Raportul estimează că multe regiuni ar avea nevoie de schimbări anuale foarte mari pentru a se apropia de țintele din 2030. Sunt date exemple precum: Africa: îmbunătățiri de cel puțin 15–20% pe an pentru 23 de indicatori; Asia: reducerea insecurității alimentare cu peste 63% în fiecare an; Europa: 19 indicatori rămân inaccesibili până în 2030, deși regiunea este considerată cu venituri ridicate. În plus, unele tendințe sunt descrise ca mergând în direcția greșită, inclusiv participarea societății civile, responsabilizarea guvernamentală, vânzările de alimente ultraprocesate, retragerile de apă pentru agricultură, utilizarea pesticidelor și evoluția emisiilor din sistemele alimentare. De ce contează pentru economie: investiții și politici, nu doar „ținte” Miza economică este că evaluarea este gândită ca instrument de prioritizare: guvernele și partenerii lor sunt îndemnați să folosească rezultatele pentru a direcționa investiții și resurse și pentru a scrie și rescrie politici. În același timp, raportul pune accent pe rolul guvernanței (eficiența guvernului, responsabilizarea și participarea societății civile) ca „factori care deblochează” progresul pe restul indicatorilor. „Responsabilizarea pentru transformarea sistemelor alimentare necesită accelerarea progresului — fără ea, eforturile riscă să devină performative, nu transformative. Nu ne mai putem permite să continuăm în ritmul actual”, a declarat Mario Herrero (Cornell University), potrivit materialului. Există și „zone luminoase”, dar nu schimbă concluzia pentru 2030 Raportul notează că pentru 7 din 33 de indicatori, cel puțin o treime dintre țări sunt deja pe traiectorie pentru 2030, iar la nivel global jumătate dintre indicatori se mișcă într-o direcție considerată favorabilă. În plus, sunt propuse repere regionale și pe grupe de venit ca ținte intermediare mai realiste, care ar putea reduce inerția atunci când obiectivele globale par imposibil de atins. Pentru indicatorii unde decalajele sunt cele mai mari (accesibilitatea alimentelor, insecuritatea alimentară, eficiența guvernului și emisiile din sistemele alimentare), raportul cere accelerarea acțiunii; în cazul emisiilor, ar fi necesare reduceri anuale de peste 60%, menționate ca dificil de realizat chiar și până în 2050. Context: inițiativa FSCI este o colaborare de cercetare co-condusă de Johns Hopkins University, Cornell University, FAO și Global Alliance for Improved Nutrition, iar studiul complet este disponibil prin Food Systems Countdown Initiative și în Nature Food ( Nature Food ). [...]
Importurile domină piața de pește din România, iar fermele locale rămân fără desfacere , deși consumul a urcat la 9,3 kilograme pe locuitor pe an, potrivit Agronet . Dezechilibrul dintre cerere și producția internă împinge acvacultura românească într-o competiție de preț pe care mulți producători spun că o pierd în fața mărfurilor din import. România importă în prezent 130.000–140.000 de tone de pește și preparate din pește, în timp ce producția internă din acvacultură a coborât la aproximativ 9.500 de tone, conform datelor RomFish citate de Ziarul Financiar . În termeni de ordin de mărime, importurile sunt de circa 14 ori mai mari decât producția din acvacultură (deși categoriile nu sunt perfect comparabile, deoarece importurile includ și preparate). Cererea crește, dar oferta internă scade Consumul anual a ajuns la 9,3 kilograme pe locuitor, de la 6,4 kilograme la reperul anterior menționat în material, ceea ce înseamnă o creștere de aproximativ 45%. Totuși, această cerere suplimentară nu s-a transformat într-o extindere a producției interne, iar o parte tot mai mare din piață este acoperită prin importuri. RomFish indică faptul că România ajunge să cumpere din exterior inclusiv specii care pot fi crescute local, precum crapul, carasul, sângerul și novacul, ceea ce accentuează presiunea asupra fermelor autohtone. „Nu avem asigurată desfacerea”: presiunea prețului la raft Un exemplu din teren este Piscicola Botoșani, deținută de inginerul piscicol Gheorghe Nistor. Ferma produce crap, novac, sânger și caras pentru consum, dar și material pentru popularea altor exploatații, pe o suprafață de 820 de hectare (din care 725 de hectare luciu de apă), împărțită în peste 30 de bazine. Producția ajunge la aproximativ 300 de tone, adică circa 3% din volumul național de 9.500 de tone menționat pentru acvacultura românească. Problema majoră, spune producătorul, este vânzarea: „Nu avem asigurată desfacerea. Lucrăm cu lanțuri de pescării și marile hipermarketuri, dar competiția făcută de peștele de import, din Bulgaria, Turcia, Grecia, Ungaria sau Cehia, este tot mai mare dat fiind prețul cu care intră pe piața locală.” Mesajul este relevant economic: chiar și fermele cu dimensiuni mari și acces la rețele comerciale reclamă dificultăți în a concura cu importurile, în special pe componenta de preț. Importurile accelerează, iar producția rămâne la minimul ultimilor ani RomFish estimează că importurile au urcat de la aproximativ 100.000 de tone în anii anteriori la 130.000–140.000 de tone în prezent, ceea ce ar însemna până la circa 40% în plus față de reperul de 100.000 de tone. În paralel, producția națională de acvacultură este indicată la circa 9.500 de tone, sub nivelurile de 10.000–11.000 de tone menționate pentru anii precedenți. În comparație cu perioada de dinainte de 1990, când sectorul ar fi depășit 50.000 de tone, producția actuală este sub o cincime din vârful istoric. De ce nu ajung investițiile: accesul la piață devine miza Materialul notează că în 2026 există și programe de sprijin pentru sector, inclusiv un apel de 14,28 milioane de euro (aprox. 71 milioane lei) pentru servicii de mediu furnizate de fermele de acvacultură, deschis de Ministerul Agriculturii la 24 iulie 2026, pentru exploatații în ape dulci în sisteme extensive sau semi-intensive. Totuși, cazul fermei din Botoșani sugerează că finanțarea producției nu rezolvă singură problema: fără contracte stabile, acces la rețele și capacitatea de a concura cu importurile la preț și continuitatea livrărilor, producătorii locali rămân vulnerabili chiar într-o piață în creștere. [...]
