Știri
Știri din categoria Agricultură
Perturbările din Marea Neagră împing în sus costul grâului pentru Asia, care se vede nevoită să cumpere mai scump din Australia și Argentina pentru a acoperi rapid necesarul, potrivit Economica.
Traderi citați în material arată că, în ultimele 10 zile, au existat tranzacții „în vrac” pentru grâu australian și argentinian, pe fondul căutării unor furnizori alternativi la cerealele care „nu au mai venit din Rusia și Ucraina”. Problema de fond este oferta limitată, după ce atacurile rusești și ucrainene asupra porturilor și navelor au perturbat terminalele de cereale din Marea Neagră, iar exportatorii au fost forțați să amâne sau să anuleze încărcarea a zeci de nave în plin sezon de export.
Potrivit traderilor consultați de Reuters, importatorii asiatici au plătit aproximativ:
Prin comparație, pentru cea mai mare parte a grâului din regiunea Mării Negre, cu livrare în august–septembrie, prețurile au variat între 260 și 280 dolari/tonă (aprox. 1.170–1.260 lei/tonă).
De la sfârșitul lunii iunie până în prezent, cotațiile futures de referință la grâu la bursa din Chicago au crescut cu aproximativ 35%, pe fondul deficitului de livrări din Marea Neagră, în timp ce prețurile „cash” au urcat și la exportatori rivali precum Argentina, Australia și SUA. Marți, la CBOT, grâul a atins cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani și jumătate, după ce Moscova a respins un moratoriu asupra atacurilor în regiunea Mării Negre și a lansat atacuri asupra infrastructurii portuare ucrainene.
Tot Reuters indică faptul că procesatorii de cereale din Asia și-au rezervat 2–2,5 milioane de tone de grâu din Marea Neagră pentru livrare în iulie–septembrie, echivalentul a circa 30%–50% din cererea de import. Întârzierile tot mai mari ale transporturilor alimentează însă temerea că o parte din volume ar putea să nu ajungă la cumpărători.
În afară de Indonezia (al doilea cel mai mare cumpărător de grâu din lume), între importatorii asiatici care cumpără grâu din Marea Neagră sunt menționate Bangladesh, Vietnam, Malayezia, Thailanda și Sri Lanka.
Recomandate
Un fermier american a renunțat la o ofertă de 15,7 milioane de dolari (aprox. 70,7 milioane lei) pentru a bloca definitiv dezvoltarea imobiliară a 106 hectare , alegând în schimb un mecanism de conservare care păstrează terenul în circuit agricol, potrivit Agronet . Decizia arată cât de mult poate fi „decuplată” valoarea de piață a terenului de venitul agricol atunci când apar investitori în infrastructură, precum dezvoltatorii de centre de date. Mervin Raudabaugh, 86 de ani, din Pennsylvania, a respins oferta dezvoltatorilor și a acceptat „mai puțin de 1,9 milioane de dolari” (aprox. 8,6 milioane lei) pentru cedarea drepturilor de dezvoltare asupra a două ferme. Practic, a încasat de peste opt ori mai puțin decât ar fi obținut prin vânzare, dar a ales să păstreze terenul agricol pe termen permanent. Ce înseamnă „cedarea drepturilor de dezvoltare” și de ce contează În cazul descris, fermierul nu a vândut proprietatea, ci a cedat permanent drepturile de dezvoltare: terenul rămâne proprietate privată și poate fi lucrat, vândut sau moștenit, însă nu mai poate fi transformat în proiecte comerciale, industriale sau rezidențiale. Restricția rămâne atașată proprietății și se aplică și viitorilor proprietari. Din perspectivă economică, mecanismul mută decizia din zona maximizării prețului de vânzare către protejarea utilizării agricole, dar cu un cost de oportunitate major: proprietarul renunță definitiv la posibilitatea de a valorifica terenul la prețuri „de dezvoltare”. De ce au ajuns centrele de date să împingă prețul terenurilor Cele două proprietăți însumează 261 de acri (aprox. 105,6 hectare) și sunt în Silver Spring Township, Cumberland County, în apropierea autostrăzii Interstate 81. Amplasarea lângă o arteră majoră și potențialul pentru un centru de date au ridicat valoarea economică pentru investitori mult peste ceea ce poate genera terenul exclusiv din agricultură. Agronet notează că oferta dezvoltatorilor era de aproximativ 60.000 de dolari pe acru (circa 149.000 de dolari pe hectar), în timp ce plata pentru conservare ar fi sub 18.000 de dolari pe hectar. Cum a fost finanțată conservarea și ce precedent local există Potrivit WeConservePA, conservarea s-a făcut prin Lancaster Farmland Trust . În Silver Spring Township, locuitorii au aprobat încă din 2013 folosirea unei părți din veniturile fiscale locale pentru protejarea terenurilor agricole, pădurilor și spațiilor deschise. Raudabaugh a spus într-un interviu pentru PennLive (citat de Agronet) că demersurile de conservare începuseră înainte ca presiunea dezvoltatorilor să devină puternică, iar intenția sa este ca terenul să rămână disponibil agriculturii și după schimbarea proprietarului. [...]
Fostul ministru Florin Barbu cere schimbarea conducerii guvernului, invocând riscuri pentru agricultură , într-un mesaj cu miză de politică publică privind sprijinul pentru fermieri, potrivit Mediafax . Barbu susține că premierul interimar Ilie Bolojan „trebuie să plece” și că sectorul are nevoie de „sprijin real”, nu de „promisiuni și experimente”. În mesajul publicat pe Facebook, Barbu leagă securitatea alimentară de capacitatea statului de a susține agricultura, afirmând că „fără agricultură, România nu are siguranță”. El spune că românii își doresc „hrană sănătoasă, produsă aici, acasă” și că politica guvernamentală ar trebui să protejeze producția autohtonă și să mențină fermierii în activitate. Presiune pe costuri și importuri, în centrul criticilor Fostul ministru afirmă că obiectivul de a crește ponderea produselor românești pe rafturi nu poate fi atins dacă fermele ajung în dificultate financiară. În formularea sa, producătorii români sunt „sufocați de costuri”, iar statul ar rămâne „neputincios” în timp ce importurile ar înlocui produsele locale. Cerere pentru „Guvern cu puteri depline” și poziționarea PSD Barbu susține că este nevoie „urgentă” de un Executiv „cu puteri depline”, capabil să ia rapid decizii pentru agricultură și industria alimentară. În același mesaj, el afirmă că PSD este pregătit să revină la guvernare și să pună „fermieriul român în centrul politicilor publice”, cu accent pe creșterea producției și a procesării interne. În context, Mediafax notează că declarațiile vin pe fondul unui conflict politic mai vechi între Barbu și Bolojan pe tema măsurilor pentru agricultură. În iunie, Barbu – atunci ministru desemnat – a spus că propunerile sale de sprijin pentru fermieri ar fi fost respinse de Ilie Bolojan, menționând, ca exemple, măsuri legate de acciza la motorină și scheme de finanțare pentru agricultori. [...]
Seceta și valurile de căldură riscă să lovească apicultura din Ungaria prin pierderi masive de colonii , iar apicultorii cer autorităților să nu îi penalizeze automat pentru efectele unui fenomen pe care nu îl pot controla, potrivit Mediafax . Asociația Națională Maghiară de Apicultură (OMME) avertizează că lipsa polenului ar putea afecta până la 80% din populația de albine a țării. În ultimele săptămâni, aproximativ 80% dintre albine ar fi avut acces redus sau deloc la polen natural, pe fondul secetei prelungite și al valurilor succesive de căldură, care au distrus sursele naturale de nectar și polen. Chiar și zonele care, de regulă, mai asigură hrană la final de vară – inclusiv zone umede și maluri de râuri – s-au uscat în acest an, agravând presiunea asupra stupinelor. Apicultorii avertizează că situația ar putea duce la pierderi semnificative de colonii până în primăvara lui 2027. Cererea apicultorilor: fără sancțiuni automate pentru pierderi „excepționale” În acest context, OMME i-a transmis o scrisoare lui Szabolcs Bóna , ministrul responsabil cu agricultura și politica alimentară, solicitând ca apicultorii să nu fie penalizați automat pentru pierderile preconizate. Argumentul este că, în mod normal, apicultorii trebuie să mențină un număr stabilit de colonii, însă pierderile generate de condițiile meteo extreme ar face imposibilă respectarea cerinței „fără să fie vina lor”. Asociația cere ca autoritățile să țină cont de „lipsa fără precedent” a surselor naturale de hrană și de caracterul excepțional al fenomenului. De ce contează: efect în lanț asupra producției și polenizării OMME subliniază că polenul este principala sursă de hrană pentru coloniile de albine și este esențial pentru creșterea albinelor tinere. Fără polen, producția de miere este afectată, iar șansele coloniilor de a trece iarna scad. Pe lângă impactul direct asupra apiculturii, asociația atrage atenția că albinele au un rol esențial în polenizarea culturilor și, implicit, în aprovizionarea cu alimente. În plus, pe măsură ce seceta se intensifică, albinele sunt nevoite să zboare mai departe pentru hrană și apă, consumând mai multă energie, ceea ce poate accelera mortalitatea. Lipsa nectarului poate duce și la conflicte între colonii, cu efecte suplimentare asupra supraviețuirii. Potrivit materialului citat de Mediafax, cantitatea de polen disponibilă acum poate influența atât supraviețuirea peste iarnă, cât și revenirea din primăvara viitoare și, în final, nivelul producției de miere din Ungaria. [...]
Fermierii pot cere contra cost analize ANF, un instrument practic de reducere a riscului la livrare. Potrivit Agronet , producătorii agricoli pot solicita direct, pe bază de cerere, analize în laboratoarele Autorității Naționale Fitosanitare (ANF) atât pentru determinarea reziduurilor de pesticide din producția vegetală, cât și pentru verificarea calității produselor de protecție a plantelor, atunci când există suspiciuni privind compoziția. Miza este una economică și operațională: o analiză făcută înainte de livrare poate preveni blocarea sau respingerea unui lot, iar verificarea unui produs fitosanitar suspect poate lămuri dacă problema vine din compoziția produsului sau din alți factori (condiții de aplicare, vreme, rezistența organismului-țintă). Ce tipuri de analize pot solicita fermierii ANF pune la dispoziție formulare distincte pentru două categorii de servicii: Determinarea reziduurilor de pesticide în fructe, legume și cereale, pentru compararea rezultatelor cu limitele maxime admise pentru produsul respectiv. Verificarea poate fi relevantă mai ales înaintea livrării, când cumpărătorul cere documente analitice sau când fermierul vrea să valideze schema de tratamente aplicată. Controlul calității produselor de protecție a plantelor , prin determinarea substanței active și a concentrației acesteia, util când un tratament nu dă rezultatul așteptat sau există suspiciuni privind calitatea produsului cumpărat. Publicația notează că tema reziduurilor capătă greutate în contextul modificărilor recente ale legislației europene, inclusiv noile limite aplicabile din 19 august 2026 , despre care Agronet a scris separat. Unde se fac analizele și ce spune ANF despre rețeaua de laboratoare Conform informațiilor publicate de ANF, Laboratorul Național Fitosanitar efectuează atât teste privind calitatea produselor de protecție a plantelor, cât și determinări ale reziduurilor de pesticide în fructe, legume și cereale. La nivel regional, ANF indică existența: unui laborator regional pentru controlul reziduurilor de pesticide în plante și produse vegetale; laboratoare regionale pentru controlul calității pesticidelor în Arad, Olt, Bacău și Mureș ; laboratoare regionale specializate în diagnosticarea unor organisme dăunătoare. ANF precizează că laboratoarele regionale sunt laboratoare oficiale desemnate în baza Regulamentului (UE) 2017/625. Cum se solicită analiza: pașii practici Procedura pornește de la alegerea analizei și completarea formularului corespunzător, disponibile pe site-ul ANF (formulare aici: Autorității Naționale Fitosanitare ). În practică, fermierul trebuie să urmărească patru elemente: să stabilească tipul exact de analiză solicitat; să verifice instrucțiunile privind prelevarea și acceptarea probei; să consulte tariful aplicabil analizei; să trimită proba în condițiile indicate de laborator. Agronet subliniază că regulile de prelevare și transport contează, deoarece o probă necorespunzătoare poate afecta reprezentativitatea rezultatului. De ce contează: protejarea valorii unui lot și reducerea pierderilor În logica de management al riscului, costul laboratorului trebuie raportat la valoarea producției sau a tratamentului verificat. Pentru reziduuri, o analiză înainte de livrare poate semnala o problemă înainte ca marfa să ajungă la cumpărător. Pentru un produs fitosanitar suspect, analiza poate indica dacă substanța activă și concentrația corespund celor declarate, cu efect direct asupra eficienței tratamentului și asupra riscului de reziduuri neconforme. Informația a fost prezentată inițial de Lumea Satului și este susținută de documentația publică a ANF, potrivit Agronet. (Materialul Lumea Satului: Lumea Satului ). [...]
Salariul mediu net din agricultură a rămas cu 1.231 lei sub media națională în iunie 2026, un decalaj care continuă să apese pe capacitatea sectorului de a atrage și păstra forță de muncă, potrivit Agronet , pe baza datelor Institutului Național de Statistică (INS) prezentate de Agrointeligența . În iunie 2026, câștigul salarial mediu net pentru categoria statistică „agricultură, silvicultură și pescuit” a fost de 4.503 lei, față de 5.734 lei la nivelul întregii economii. Asta înseamnă că un salariat din sector câștigă, în medie, circa 78,5% din salariul net mediu național. Decalajul crește în lei, deși sectorul a recuperat ușor procentual Datele comparate pe termen lung arată o evoluție mixtă: agricultura a crescut ceva mai repede procentual decât media economiei între 2017 și 2026, dar diferența nominală (în lei) s-a mărit. În iunie 2017, salariul net mediu în agricultură era 1.816 lei, iar media națională 2.380 lei (diferență: 564 lei). În iunie 2026, agricultura a ajuns la 4.503 lei, iar media națională la 5.734 lei (diferență: 1.231 lei). Raportul s-a îmbunătățit de la aproximativ 76,3% (2017) la 78,5% (2026), însă distanța în lei a urcat cu 667 lei pe lună. Creștere anuală modestă: +87 lei față de iunie 2025 Față de iunie 2025, când câștigul net mediu în sector era 4.416 lei, creșterea a fost de 87 lei, echivalentul a aproximativ 2%. Agronet precizează că datele se referă la categoria „agricultură, silvicultură și pescuit”, nu exclusiv la angajații din ferme. Publicația mai notează că aceste creșteri sunt nominale, iar comparația sumelor nu reflectă automat evoluția puterii de cumpărare, deoarece în interval s-au modificat și prețurile bunurilor și serviciilor. Aproximativ 120.000 de salariați în sector, în creștere lentă Sectorul avea aproximativ 120.000 de salariați în iunie 2026, față de circa 113.700 în iunie 2017, adică un plus de aproximativ 6.300 persoane (în jur de 5,5%) în nouă ani. Ritmul de creștere a numărului de salariați este, astfel, mult mai lent decât cel al salariului nominal. Agronet subliniază că această cifră nu trebuie confundată cu numărul total al persoanelor care lucrează în agricultură: statisticile salariale nu includ automat fermierii din propria exploatație, membrii gospodăriilor agricole sau alte persoane active fără statut de salariat. [...]
Prima licitație dedicată taurilor de reproducție Limousine și Charolaise deschide o piață mai transparentă pentru genetica bovinelor de carne , cu prețuri de pornire de 4.000–4.500 de euro (aprox. 20.000–22.500 lei) și miza de a ridica performanța fermelor în timp, potrivit Știrile Pro TV . Licitația are loc pe 26 septembrie, la Saschiz (județul Mureș) , și va scoate la vânzare 19 tauri de reproducție: 11 din rasa Limousine și opt din rasa Charolaise. Evenimentul este organizat în cadrul reuniunii anuale a crescătorilor și include întâlniri cu specialiști, într-un sector în care selecția genetică începe să fie tratată ca investiție, nu ca achiziție „după aspect”. Ce se vinde și cum au fost aleși taurii Animalele au fost selectate dintr-un lot inițial mai mare (47 masculi Limousine și 33 masculi Charolaise), iar criteriile au vizat, între altele: ascendența și proveniența din linii cu genetică superioară mediei din România; calitățile materne ale vacilor; performanțe privind producția de carne; testări genomice realizate în Franța (evaluare a ADN-ului pentru estimarea potențialului genetic); includerea unor tauri autorizați pentru montă naturală, cu descendenți deja evaluați în producția de carne. Directoarea executivă a Asociației Crescătorilor de Limousine și Charolaise (ACLC), Veronica Morari, a explicat pentru Agerpres că licitația ar trebui să aducă „transparență și competiție”, astfel încât fermierii să poată compara exemplarele și să decidă pe criterii obiective. Miza economică: investiție în productivitate, cu efecte pe generații Prețul de pornire este între 4.000 și 4.500 de euro (aprox. 20.000–22.500 lei), iar nivelul final este greu de estimat, fiind prima licitație de acest tip în România. Ca reper, în Franța astfel de reproducători au ajuns și la 61.000 de euro (aprox. 305.000 lei), potrivit reprezentantei ACLC. Logica economică este că un taur de reproducție influențează un număr mare de viței, iar genetica se propagă în efectiv. Cu alte cuvinte, costul inițial poate fi justificat prin: sporuri mai bune de creștere și rezultate mai bune la îngrășare; îmbunătățirea treptată a performanțelor fermei; reducerea riscurilor asociate reproducției (de exemplu, ușurința la fătare), în funcție de selecție. Context: efectivele și programele de ameliorare Efectivele celor două rase înscrise în registrele genealogice au depășit anul trecut 16.700 de animale: 10.368 Limousine (166 exploatații) și 6.359 Charolaise (80 exploatații). Programele de ameliorare urmăresc atât caractere de producție (greutatea la înțărcare, la 365 de zile, sporul mediu zilnic), cât și de reproducție (fertilitate, ușurința la fătare, eficacitatea productivă a vacilor). ACLC arată că România are deja o bază proprie de reproducători și material genetic valoros, dar nu este încă independentă de importuri, mai ales pentru genetica de vârf. În paralel, cererea pentru tauri de reproducție și material genetic de calitate este în creștere, atât din partea fermelor comerciale mari, cât și a fermelor familiale. La nivel de piață, România avea în 2025 un efectiv total de aproximativ 1,9 milioane de bovine, iar producția națională de carne de bovine a ajuns anul trecut la circa 171.000 de tone (+5,6% față de 2024). Consumul rămâne însă redus, la aproximativ 5 kg de carne de vită pe locuitor pe an, sub media UE de 10 kg/an, conform datelor INS și APIA citate în material. [...]
