Știri
Știri din categoria Agricultură
Mii de fermieri greci protestează în centrul Atenei, după aproape două luni de blocaje, acuzând guvernul că le-a ignorat solicitările privind reducerea costurilor de producție și asigurarea unui trai decent, relatează AgroInfo.
Mitingul național, programat la ora 16:00 în Piața Syntagma, în fața Parlamentului, reprezintă punctul culminant al mobilizării agricultorilor, care durează de aproximativ 55 de zile. Protestatarii anunță că vor rămâne în capitală până sâmbătă.
Fermierii reclamă creșterea costurilor la combustibili și taxe de drum, care le afectează direct activitatea. Din cauza acestor cheltuieli ridicate, tractoarele din zone precum Karditsa, Larisa, Atalanti și Bralos sunt transportate cu camioane către Atena, urmând să fie preluate de agricultori înaintea manifestației.
La protest participă și fermieri din Creta și insulele din Marea Egee, care au ajuns în portul Pireu, precum și sute de agricultori transportați cu zeci de autocare din toate regiunile Greciei.
Organizatorii spun că revendicările privind reducerea costurilor de producție și sprijinirea sectorului agricol nu au primit un răspuns satisfăcător din partea autorităților și avertizează că acțiunile de protest vor continua până la soluționarea cererilor.
În contextul manifestației, poliția a instituit restricții de circulație în centrul Atenei.
Recomandate
România rămâne cu cel mai mic buget public de cercetare din UE raportat la populație , iar asta limitează direct capacitatea agriculturii de a produce soluții aplicate – de la soiuri rezistente la secetă la tehnologii care reduc costurile – chiar dacă domeniul apare relativ sus în lista de priorități interne, potrivit unei analize Agronet . În 2025, România a alocat 18,8 euro (aprox. 94 lei) pe locuitor pentru bugetele publice de cercetare și dezvoltare, față de media UE de 288,9 euro (aprox. 1.444 lei), arată datele Eurostat publicate la 7 august 2026. Diferența este de peste 15 ori, iar România este pe locul 27 din 27. Un element suplimentar de risc este evoluția pe termen lung: România este singurul stat membru în care alocarea pe locuitor a scăzut față de 2015, de la 20,8 euro la 18,8 euro (minus 9,6%), în timp ce media UE a crescut cu 57,7%. La nivelul Uniunii, guvernele au prevăzut în 2025 un total de 130,2 miliarde euro (aprox. 651 miliarde lei) pentru cercetare și dezvoltare, echivalentul a 0,69% din PIB-ul UE, în creștere cu 2,4% față de 2024. Agricultura, „prioritate” în procente, dar nu în bani În interiorul bugetului public de cercetare, agricultura are o pondere peste media europeană: 5,07% din alocările publice românești pentru cercetare și dezvoltare au avut agricultura ca obiectiv socio-economic în 2024, față de 3,04% media UE. După acest criteriu, România este pe locul 7 în UE, după Bulgaria, Letonia, Irlanda, Cipru, Spania și Țările de Jos (conform unui tabel Eurostat reprodus de Biroul Croat de Statistică). Problema este că ponderea nu spune nimic despre volumul efectiv: 5,07% dintr-un buget foarte mic poate însemna mai puține resurse decât 2–3% într-o țară care finanțează cercetarea la un nivel de câteva ori mai ridicat. În practică, asta se traduce în presiune pe finanțarea pentru institute, universități și programe aplicate (ameliorare, zootehnie, irigații, protecția culturilor, digitalizare). OECD: subfinanțare structurală și implicare redusă a mediului privat O analiză OECD din 2026, citată în material, indică un reper de doar 1,1 euro pe locuitor pentru cercetarea agricolă în România, față de 6,4 euro media UE-27. Raportat la dimensiunea economiei agricole, OECD arată că în 2021 cheltuiala publică efectivă pentru cercetarea agricolă (sector guvernamental și învățământ superior) a fost de 0,41% din valoarea adăugată a agriculturii românești, cel mai mic nivel dintre țările cu date comparabile. Tot OECD notează o deteriorare a alocării bugetare destinate explicit cercetării agricole (de la 0,54% din valoarea adăugată a sectorului în 2008 la 0,19% în 2021) și o participare redusă a companiilor: cercetarea finanțată și realizată de mediul privat în agricultură ar fi reprezentat 0,03% din valoarea adăugată a sectorului, iar în industria alimentară și a băuturilor 0,02%. De ce contează pentru ferme și ce urmează la nivel european Miza economică pentru ferme este una operațională: cercetarea ar trebui să livreze soluții pentru adaptarea la secetă, gestionarea apei, reducerea inputurilor și creșterea productivității. În context, Agronet amintește și un indicator de adopție: în 2023, aproximativ 10–15% dintre fermele românești foloseau tehnologii sau practici de agricultură de precizie, față de circa 18% media UE, iar structura sectorului (aprox. 2,86 milioane de exploatații, suprafață medie de 4,39 hectare) face mai dificil transferul tehnologiilor către fermele mici. Decalajul apare în momentul în care UE începe să contureze prioritățile cercetării agricole pentru perioada de după 2027. Materialul indică faptul că discuțiile vor fi influențate de conferința EU AgRI 2040 (24–25 septembrie 2026, Bruxelles), iar pentru România accesul la programe europene devine cu atât mai important cu cât finanțarea națională este slabă. OECD mai arată că fondurile europene au devenit o resursă majoră pentru sistemul românesc, dar România a avut rezultate slabe inclusiv la atragerea lor, fiind pe ultimul loc în UE după finanțarea pe locuitor obținută prin Horizon 2020. [...]
BNR indică faptul că plafonarea adaosului comercial la alimente a ajutat la temperarea inflației , iar agricultura și industria alimentară au contribuit la reducerea presiunilor din balanța comercială, potrivit Mediafax , care citează cel mai recent Raport asupra inflației al Băncii Naționale a României. În raport, banca centrală arată că grupa de bunuri care a susținut cel mai mult dinamica pozitivă a exporturilor a fost cea a materiilor prime agricole, cu un avans de +13,9% , pus pe seama recoltei bune din 2025. În paralel, investițiile din ultimii ani în sectorul primar și în prelucrare au fost asociate cu creșterea livrărilor externe pentru unele produse procesate. Un exemplu menționat este industria alimentară, unde „dinamica cifrei de afaceri externe” a urcat până la circa 15% , fiind descrisă drept una dintre puținele excepții într-un context mai slab pentru exporturile de bunuri industriale. Ce înseamnă pentru piața alimentară și pentru fermieri În același material este citat Florin Barbu , fost ministru al Agriculturii, care leagă scăderea deficitului comercial de investițiile din ferme și din fabricile de procesare și susține că plafonarea adaosului comercial ar trebui menținută și extinsă, invocând date ale INS și concluzii din raportul BNR. Cadrul de reglementare: măsura rămâne în vigoare până la final de 2026 Plafonarea adaosului comercial pentru alimentele de bază a fost prelungită de Parlament până la 31 decembrie 2026 , conform informațiilor din articol. Pentru companiile din lanțul alimentar, prelungirea înseamnă continuitate în regulile de formare a prețurilor la produsele vizate, într-un context în care banca centrală pune accent pe rolul prețurilor la alimente în temperarea inflației. [...]
Seceta din Renania de Nord–Westfalia împinge fermele spre al doilea an de pierderi , cu producții mai mici la porumb și cartofi și costuri care, în unele cazuri, depășesc veniturile din vânzarea legumelor, potrivit Focus . Fermierii avertizează că, fără ploi consistente în perioada imediat următoare, presiunea financiară se va accentua. În landul german, plantele sunt „subnutrite de săptămâni”, spune Erich Gussen, președintele Asociației Agricole Renane . El arată că, la porumb, pierderile sunt cele mai mari, iar la cartofi se așteaptă mai puțini tuberculi și de dimensiuni mai mici; în unele zone, porumbul crește chiar fără știuleți. Producții mai mici și venituri sub așteptări Gussen afirmă că, pentru cartofi și porumb, „orice ajutor vine deja prea târziu”, iar fermele obțin randamente semnificativ mai mici decât estimaseră inițial. Impactul nu se vede doar în vânzările directe, ci și în alte segmente ale activității agricole, unde lipsa producției reduce resursele disponibile. La cereale, situația este mai puțin severă, însă tot negativă: bilanțul de recoltă al asociației fermierilor indică un recul de 9% al producției față de anul trecut. Pentru sfecla de zahăr, Gussen spune că mai există speranțe, în funcție de cantitatea de precipitații din următoarele săptămâni. Efect în lanț: furaje insuficiente și costuri în creștere Pe pășuni se văd „mai multe fire maro decât verzi”, iar iarba rămasă abia mai ajunge ca hrană pentru vaci, potrivit lui Jan-Malte Wichern, purtător de cuvânt al Camerei Agricole din NRW . Unele ferme de lapte au început deja să folosească stocurile de fân pentru iarnă și se așteaptă să cumpere furaje suplimentare în lunile următoare. În paralel, fermierii reclamă o presiune financiară acumulată: prețuri de producător în scădere, costuri mai mari cu energia și personalul, iar seceta agravează o situație deja tensionată. Măsuri cerute și sprijin promis de guvern Asociația Fermierilor Germani cere intervenția guvernului federal, inclusiv: măsuri de sprijin financiar pentru achiziția de îngrășăminte pentru anul viitor; reducerea taxei pe motorină, pe fondul consumului ridicat de combustibil al utilajelor folosite la irigații și recoltare. Ministrul federal al Agriculturii, Alois Rainer, a promis ajutor după bilanțul de recoltă 2026: plățile directe ar urma să crească anul viitor de la 4,1 miliarde euro (aprox. 20,5 miliarde lei) la 4,9 miliarde euro (aprox. 24,5 miliarde lei). Diferențe regionale: Westfalia-Lippe, sub pragul obișnuit de ploi Efectele variază în funcție de zonă. În Westfalia, până la mijlocul lui iunie a plouat peste medie, dar situația actuală rămâne „îngrijorătoare”, potrivit lui Frauke Froning, purtătoare de cuvânt a Asociației Agricole Westfalia-Lippe. În iulie, precipitațiile au fost doar 36% din nivelul obișnuit. În regiunile cu soluri mai nisipoase, precum zona Renaniei din jurul Dormagen și Köln și câmpia Köln–Aachen, situația este descrisă ca fiind și mai critică, după lipsa ploilor din iulie, când solul a rămas cu prea puțină apă pentru plante. [...]
Peste 15.000 de vizitatori la prima ediție AgroMaramureș indică un apetit în creștere pentru investiții și modernizare în agricultură , într-un moment în care fermierii reclamă lipsa forței de muncă specializate și accelerează adoptarea tehnologiilor digitale, potrivit Agerpres . Târgul a avut loc sâmbătă și duminică, la marginea unei păduri dintre localitățile Tulghieș și Mireșu Mare , în județul Maramureș. Evenimentul a reunit expoziții de animale (vaci, oi, bivoli, cai, dar și animale mici), utilaje agricole „de ultimă generație”, producători de gastronomie locală și meșteri populari, plus o zonă de echitație, conform descrierii făcute de președintele Consiliului Județean Maramureș, Gabriel Zetea, într-o postare video pe Facebook. Tehnologie, digitalizare și presiunea pe competențe Unul dintre fermierii prezenți, Florin Lazăr, a spus că agricultura din România trece printr-o schimbare de generație și de percepție, pe fondul mecanizării și al utilizării tot mai avansate a tehnologiei. În același timp, el a atras atenția asupra deficitului de personal calificat pentru diverse activități din agricultură. „Avem nevoie de mecanizatori agricoli cu capacitate de învățare, de școală, pentru că IA și-a făcut loc și aici. Începem să arăm, discuim și cultivăm la nivel de laser și GPS.” În cadrul târgului au avut loc discuții despre tehnologie, digitalizare, finanțări europene și „soluții concrete pentru problemele agrare”, mai notează sursa. Ce proiecte și inițiative au fost puse pe masă Pe agenda discuțiilor a fost menționat și viitorul centru de colectare legume-fructe din Mireșu Mare, fără ca materialul să ofere detalii despre calendar sau finanțare. Totodată, târgul a fost prezentat ca un prilej de relansare pentru produse alimentare certificate sub brandul „Bun de Maramureș”. Primarul comunei Mireșu Mare, Ioan Mătieș, a susținut necesitatea multiplicării evenimentului la nivel regional sau național. [...]
România intră în 2026 cu volume agricole record, iar asta schimbă direct balanța exporturilor și poziția Portului Constanța în regiune , în condițiile în care o parte importantă a Europei a fost lovită de secetă, potrivit Adevărul . Cezar Gheorghe , expert în agricultură la AGRIColumn, pune rezultatul pe seama precipitațiilor acumulate aproape zece luni, a adaptării fermierilor după anii secetoși 2020–2025 și a schimbării structurii culturilor spre cele de toamnă. „Niciodată în istoria sa, România nu a avut asemenea volume la grâu, orz și rapiță.” În analiza expertului, „povestea” începe din septembrie 2025, când precipitațiile au venit constant și în cantități ridicate, continuând iarna (inclusiv sub formă de zăpadă) și în primăvară, până în jurul datei de 10 iulie 2026. Seceta și temperaturile ridicate s-au instalat mai puternic abia după această perioadă, ceea ce a permis stocarea apei în sol și a protejat culturile în fazele critice. Ce a împins producțiile în sus: apă în sol și schimbări de strategie la fermieri Pe lângă factorul meteo, Gheorghe indică două adaptări operaționale cu efect direct în producție și costuri: însămânțări de toamnă împinse mai târziu , pentru a prinde precipitațiile din octombrie–noiembrie; expertul spune că au existat și economii prin reducerea utilizării insecticidelor la rapiță și a tratamentelor pentru dăunători la grâu; mai multă suprafață pentru grâu, orz și rapiță , în detrimentul porumbului și soiei de primăvară. Evoluția nu a fost uniformă: vestul țării (Arad, Timiș, Bihor) a resimțit mai puternic seceta și căldura, însă, „în plan general”, restul țării a beneficiat de acumularea de precipitații pe parcursul a circa 10 luni. Cifrele sezonului: record la rapiță și creșteri la culturile de toamnă Datele prezentate de expert indică următoarele volume (comparativ cu sezonul precedent): grâu: 13,4 milioane tone (de la 13 milioane tone); rapiță: 3,52 milioane tone (de la 2,8 milioane tone); orz: 3,4 milioane tone (de la 3 milioane tone). În paralel, porumbul a pierdut masiv la suprafață , de la o medie de 2,65 milioane hectare (2017–2022) la 1,6 milioane hectare în acest sezon. Expertul spune că reducerea a dus la o concentrare a porumbului în fermele cu acces la irigații, ceea ce ar susține performanța culturii: estimarea indicată este de 7,8–8 milioane tone , cu recoltarea dependentă de epoca de semănat și de hibrizii folosiți. La floarea-soarelui, suprafața a crescut ușor la 1,17 milioane hectare (de la 1,1 milioane hectare), iar estimările pentru producție sunt de 2,6–2,7 milioane tone , cu recoltarea „în câteva zile”, conform expertului. De ce contează economic: exporturi mari, dar și costuri care „taie” din câștig Gheorghe afirmă că, în context european, România ar fi singura țară care a crescut volumele , în timp ce alte state au redus producțiile pe fondul secetei. Dă exemplul Franței, unde proiecția la porumb ar fi coborât de la 13 milioane tone la 7 milioane tone, pe fondul secetei și al reducerii suprafeței. Pe partea de prețuri, expertul spune că există creșteri, însă și costurile au urcat, inclusiv pe fondul „ crizei din Hormuz ”, cu impact asupra îngrășămintelor și combustibilului. În plus, menționează efecte din bazinul Mării Negre, unde exporturile Ucrainei și Rusiei ar fi afectate de atacuri asupra terminalelor și navelor comerciale. În acest context: la rapiță , expertul indică o diferență pozitivă de 50–60 euro/tonă (aprox. 250–300 lei/tonă) pe fondul legăturii cu biocombustibilii și cotațiile petrolului; la grâu , menționează un avantaj de 50–60 dolari/tonă (aprox. 225–270 lei/tonă) față de marfa ucraineană sau rusească. Totuși, avantajele nu se văd integral la fermieri, deoarece costurile logistice au crescut: combustibilul și „penuria” creată prin dirijarea trenurilor și autocamioanelor către fluxurile ucrainene ar reduce marjele la „prima verigă” a lanțului. Exporturile: România își consolidează rolul, dar rămâne problema valorii adăugate Expertul afirmă că România a încheiat al doilea an consecutiv pe primul loc în UE27 la exporturi pentru mai multe categorii (grâu, porumb, rapiță, semințe de floarea-soarelui și cumulat grâu–orz–porumb), ceea ce ar consolida poziția țării și a Portului Constanța, în condițiile unui consum intern limitat și ale unor volume mari. În același timp, el avertizează asupra unei limite structurale: România nu ar reține suficientă valoare adăugată din oleaginoase (rapiță și floarea-soarelui). Ca indicator al ritmului de început de sezon, Gheorghe spune că, de la 1 iulie, România ar fi exportat deja 2,35 milioane tone grâu , 1,6 milioane tone orz și 0,8 milioane tone rapiță . [...]
Șofranul „Krokos Kozanis” își justifică prețul printr-un lanț de muncă manuală și control strict al originii , ceea ce îl transformă într-un produs agricol de nișă cu valoare mare pe gram și cu protecție europeană împotriva imitațiilor, potrivit Stirile Pro TV . Krokos Kozanis este șofranul produs în regiunea Kozani (Macedonia de Vest, nordul Greciei), obținut din stigmatele roșii ale florii Crocus sativus . Fiecare floare are doar trei astfel de fire, iar cantitatea rezultată este mică raportat la volumul de muncă necesar, ceea ce explică de ce șofranul este vândut, de regulă, în ambalaje de câteva grame. De ce contează economic: raritate + muncă manuală = cost ridicat pe gram Elementul central care împinge prețul în sus este recoltarea și procesarea greu de mecanizat. În material se arată că pentru aproximativ un kilogram de șofran uscat pot fi necesare între 150.000 și 170.000 de flori, culese una câte una, iar stigmatele sunt desprinse manual pentru a rămâne intacte. Pe lângă recoltare, și etapele de după cules adaugă cost și timp: uscarea, sortarea și curățarea pot dura între 20 și 60 de zile, iar pregătirea loturilor care ajung la cooperativă continuă până spre sfârșitul lunii martie. În această perioadă sunt urmărite inclusiv aspecte precum umiditatea (pentru a evita deteriorarea și mucegaiul), puritatea și uniformitatea firelor. Protecția de origine (PDO) și rolul cooperativei: barieră împotriva „șofranului generic” Șofranul se cultivă și în alte țări, însă denumirea „ Krokos Kozanis PDO ” (denumire de origine protejată) poate fi folosită doar pentru produsul provenit din zona recunoscută oficial, cu reguli de origine, producție și procesare. Detaliile despre schema europeană sunt prezentate și de Comisia Europeană, prin pagina dedicată produsului, citată în material (Agriculture.ec). În cazul Krokos Kozanis, producția este strâns legată de cooperativa locală, care colectează șofranul de la cultivatori, îl verifică, îl ambalează și îl distribuie. Acest sistem urmărește păstrarea unei calități constante și reducerea riscului ca produsul să fie amestecat sau vândut sub o denumire înșelătoare. Pentru cumpărători, indiciile considerate cele mai sigure sunt: denumirea completă „Krokos Kozanis”; marcajul PDO; ambalajul sigilat. Un calendar agricol strâns: fereastră scurtă de recoltare Recoltarea începe, de obicei, la mijlocul lunii octombrie, când are loc înflorirea, descrisă ca fiind scurtă, de aproximativ 20–25 de zile. În acest interval, florile sunt culese manual de dimineața devreme până aproape de apus, apoi sunt duse la spațiile de lucru pentru separare și curățare. Materialul explică și de ce șofranul este numit „Aurul Roșu”: firele uscate sunt roșii, dar în contact cu apă, lapte sau mâncare eliberează o nuanță galben-aurie puternică. Calitatea nu este dată doar de culoare, ci și de aromă, gust, puterea de colorare, puritate și nivelul de umiditate. [...]
