Știri
Știri din categoria Agricultură
Proiectul de amânare generală a datoriilor riscă să blocheze finanțarea pe lanțul agricol, prin mutarea scadențelor și a riscului către campaniile următoare și prin tensionarea relației dintre ferme, furnizori și creditori, potrivit Agronet. Clubul Fermierilor Români și reprezentanți ai distribuției de inputuri critică inițiativa și cer, în schimb, instrumente de restructurare financiară și o analiză de impact înainte de orice intervenție legislativă.
Inițiativa aflată în discuție este un proiect depus în Parlament, nu o facilitate în vigoare. În materialele analizate nu apare o formă adoptată a legii, norme de aplicare sau o procedură prin care fermierii să poată solicita deja suspendarea plăților.
Proiectul ar permite, la cererea debitorului, suspendarea unor rate și datorii scadente în 2026 până la 1 august 2027 și oprirea executărilor silite pe lanțul agricol, potrivit AGRO TV. Ar fi vizate obligații restante și rate scadente în 2026, inclusiv principal, dobânzi și comisioane, din contracte precum credite, leasinguri și datorii comerciale rezultate din cumpărarea sau furnizarea de resurse materiale agricole.
Până la 1 august 2027 ar urma să fie suspendate și:
Publicația subliniază că suspendarea nu echivalează cu anularea datoriei: principalul rămâne de achitat, iar proiectul ar trebui să precizeze explicit tratamentul dobânzilor, costurilor de finanțare și noul calendar de rambursare.
Criticii proiectului argumentează că o amânare până în vara lui 2027 poate oferi timp pentru încă o recoltă, dar nu garantează venituri suficiente pentru a acoperi simultan costurile noii campanii și obligațiile vechi. O fermă care intră în toamna lui 2026 cu datorii neachitate trebuie să finanțeze, în paralel, inputuri, lucrări, motorină, rate, arendă, salarii și cheltuieli curente, iar datoria amânată revine la plată în 2027.
În dezbaterea AGRO TV, Mihai Moraru (Agro-Est Muntenia) a susținut că amânarea nu aduce capital nou în fermă și poate repeta problemele apărute după intervenții anterioare asupra plăților. El a indicat că firma sa ar mai avea de recuperat aproximativ 4 milioane de euro (aprox. 20 milioane lei), din care circa 3 milioane de euro (aprox. 15 milioane lei) ar reprezenta creanțe considerate nerecuperabile, precizând că valoarea este o declarație a companiei și nu este însoțită în material de documente contabile publice.
Un punct sensibil este „creditul furnizor” – situația în care inputurile sunt livrate primăvara și plătite după recoltă, furnizorul finanțând indirect campania. Dacă recuperarea creanțelor este suspendată prin lege, furnizorii ar putea reacționa prin:
Impactul nu ar fi uniform: fermele cu bilanț solid, contracte de vânzare și garanții pot păstra accesul la capital, în timp ce exploatațiile dependente de creditul furnizor și fără lichidități pentru înființarea culturilor sunt mai expuse.
„Amânarea pe lanț nu funcționează”, a declarat Mihai Moraru în cadrul emisiunii.
Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români, solicită evaluarea efectelor înaintea adoptării unei noi intervenții asupra contractelor, pe motiv că agricultura funcționează prin interdependențe între producători, bănci, instituții financiare nebancare, distribuitori, procesatori și comercianți, iar blocarea unei plăți poate produce efecte în cascadă.
O analiză de impact ar trebui să estimeze, cel puțin, numărul și dimensiunea fermelor care ar solicita suspendarea, valoarea totală a datoriilor eligibile, costul dobânzilor acumulate, efectul asupra furnizorilor și distribuitorilor, impactul asupra creditării campaniilor următoare și riscul ca insolvențele să fie doar amânate.
În locul unei amânări generale, participanții la dezbatere indică drept alternativă restructurarea financiară adaptată fiecărei exploatații (prelungirea maturității creditului, corelarea ratelor cu perioadele de încasare, consolidarea datoriilor și garanții). Clubul menționează și un instrument de „reechilibrare bilanțieră” dezvoltat împreună cu instituții financiare, însă materialul nu indică un produs lansat, un buget, o dobândă sau condiții de acces.
În paralel, sunt în discuție instrumente încă nelansate sau dependente de decizii publice: programul AgriConnect, negociat cu Grupul Băncii Mondiale, și un mecanism european de lichiditate pentru situații de criză, a cărui aplicare în România depinde de modificări ale planului strategic, iar sprijinul nu este automat disponibil tuturor fermierilor.
Până la adoptarea și publicarea unei eventuale legi, Agronet notează că fermierii nu ar trebui să includă suspendarea până la 1 august 2027 în planul de numerar: ratele, datoriile comerciale și recuperările rămân guvernate de contractele și legislația în vigoare.
Recomandate
Negocierile pentru agricultura de după 2027 vor decide nivelul subvențiilor și accesul la finanțare , dar o parte din ideile vehiculate acum nu sunt încă programe operaționale sau bani disponibili, potrivit Agronet . În discuție sunt viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) 2028–2034 , bugetul multianual al UE și programele naționale care vor influența investițiile și condițiile impuse fermelor. Miza pentru ferme nu se reduce la alocările europene, ci include și felul în care acestea ar putea fi completate prin credite, garanții, instrumente de gestionare a riscurilor și investiții în procesare. Publicația atrage atenția că propunerile aflate în dezbatere publică nu trebuie confundate cu finanțări aprobate sau cu sesiuni în care se pot depune cereri. Trei dosare care fixează regulile și bugetele după 2027 În 2026–2027, România trebuie să își formuleze poziția în negocierile privind: Politica Agricolă Comună pentru 2028–2034; viitorul Cadru Financiar Multianual al Uniunii Europene; Planul de Parteneriat Național și Regional, prin care ar urma să fie organizate investiții și politici europene. Aceste decizii vor influența plățile directe, sprijinul pentru investiții, finanțarea dezvoltării rurale și cerințele de conformare. În paralel, negocierile sunt încă deschise, iar statele membre caută un compromis între bugetul agricol, cerințele de mediu, sprijinul pentru fermele mici și instalarea tinerilor; Irlanda are rol de mediator în etapa următoare a discuțiilor europene. Propuneri intens circulate, dar fără ghiduri și calendare În dezbaterea europeană apare, de exemplu, ideea unui plafon de până la 300.000 de euro (aprox. 1,5 milioane lei) pentru instalarea tinerilor și noilor fermieri, menționată ca propunere pentru PAC 2028–2034. Agronet precizează însă că nu există, în acest moment, ghid al solicitantului, calendar de depunere sau criterii finale (vârstă, dimensiunea exploatației, contribuție proprie, cheltuieli eligibile). O situație similară este descrisă pentru AgriConnect : România discută cu Grupul Băncii Mondiale un program care „ar putea” susține capitalul de lucru și investiții în ferme și în lanțul de procesare (depozitare, ambalare, distribuție, export), dar proiectul este în pregătire, fără buget național anunțat, condiții de acces sau dată de lansare. Finanțarea bancară: cerere de credite mai lungi și garanții de stat, dar fără mecanism aprobat Pe partea de finanțare, articolul notează că împrumuturile ar trebui adaptate ciclului agricol: scadența și ratele să fie corelate cu sezonul de producție și cu momentul încasării veniturilor. În cadrul dezbaterilor a fost avansată și ideea unui sistem de garanții de stat care să permită credite pe 15–20 de ani, la costuri apropiate de cele din alte state UE, însă fără un mecanism aprobat, buget sau condiții de garantare. Fondul de risc: solicitat, dar încă nefuncțional Participanții la forum au cerut aplicarea rapidă a unui fond de risc pentru sectorul vegetal, astfel încât să poată sprijini fermele înaintea campaniei agricole de toamnă. Materialul citat de Agronet nu indică însă elemente-cheie precum bugetul aprobat, sursa contribuțiilor, riscurile acoperite, modul de calcul al plăților sau data de funcționare, astfel că inițiativa trebuie tratată ca solicitare în dezbatere publică, nu ca schemă activă de compensații. Procesarea, legată de deficitul comercial la alimente În discuțiile de la forum este menționat un deficit comercial cu produse alimentare de 3,65 miliarde de euro (aprox. 18,3 miliarde lei). Concluzia participanților: reducerea exportului de materii prime și dezvoltarea capacităților de procesare, depozitare, ambalare și distribuție ar putea păstra mai multă valoare în România, dar presupune contracte, piețe de desfacere și finanțări potrivite pentru investiții cu maturizare lungă. În practică, mesajul central este de prudență: până la aprobarea și publicarea bugetului PAC, a regulilor fondului de risc, a documentației AgriConnect și a eventualelor garanții naționale, fermierii au în față direcții de politică și propuneri de finanțare, nu instrumente deja disponibile pentru investiții. [...]
Fermele mici riscă să iasă din piață din cauza blocajelor logistice , pe fondul opririi colectării laptelui și al distanțelor mari până la abatoare, potrivit Agronet . Problema nu este doar de preț, ci de funcționarea lanțului dintre fermă și cumpărător: producția există, dar accesul la procesare și valorificare devine tot mai nesigur, ceea ce poate împinge exploatațiile spre reducerea efectivelor sau închidere. În unele localități montane din județul Alba, procesatorii nu mai ridică laptele, inclusiv de la gospodării certificate ecologic. Pentru crescători, întreruperea colectării produce pierderi imediate: vacile trebuie mulse zilnic, iar laptele are nevoie de răcire, transport sau procesare într-un interval scurt. Contextul este agravat de scăderea prețului materiei prime. Conform datelor prezentate anterior de Agronet, prețul mediu al laptelui crud la poarta fermei din România era, în aprilie 2026, cu 5,2% mai mic decât în martie și cu 10,5% sub nivelul din aprilie 2025, iar în primele patru luni ale anului cantitatea colectată a scăzut cu aproximativ 13% față de perioada similară din 2025. Colectarea se oprește, dar producția nu poate fi „pusă pe pauză” Fermele mici sunt cele mai expuse când procesatorii renunță la traseele cu volume reduse sau costuri logistice ridicate. Ele nu pot suspenda producția până găsesc alt cumpărător, iar capacitățile proprii de răcire, transport și procesare sunt limitate. Radu Moldovan, președintele Asociației Crescătorilor de Bovine Alba, avertizează că investițiile în procesare proprie pot veni prea târziu pentru fermele rămase deja fără desfacere: „Până se aprobă un proiect de procesare și se face investiția, s-ar putea să nu mai existe lapte peste doi ani.” Deși vânzarea directă poate păstra o parte mai mare din valoare în fermă, publicația notează că nu este o soluție imediată sau potrivită tuturor. Un exemplu de „circuit scurt” este o fermă de capre din Șoimeni (Cluj), care livrează direct către clienți din Cluj-Napoca, însă modelul depinde de o clientelă stabilă, transport și respectarea obligațiilor sanitare. Dispariția procesatorilor locali crește dependența de câțiva cumpărători Procesatorii mici puteau prelua cantități reduse și menține trasee locale de colectare. Pe măsură ce aceștia ies din piață sau își pierd furnizorii, crescătorii rămân dependenți de câțiva cumpărători mari, iar o modificare de strategie (reducerea achizițiilor, eliminarea unui traseu) poate lăsa zone întregi fără alternativă. Pentru exploatațiile mici, riscul ține și de condițiile comerciale, nu doar de preț, inclusiv: continuitatea colectării; cantitatea minimă acceptată de procesator; distanța și costul transportului; criteriile de calitate și penalizările; termenele de plată; existența unui cumpărător alternativ. Cooperativele și grupurile de producători pot ajuta prin reunirea volumelor și o negociere mai bună, dar au nevoie de disciplină la livrare, răcire adecvată și contracte stabile. La porc, blocajul se vede și în abatorizare și în valorificarea carcasei În sectorul suin, crescătorii de Mangalița și Bazna reclamă o cerere concentrată pe câteva piese (în special ceafă și cotlet), ceea ce lasă restul carcasei mai greu de vândut. Ioan Cleja, președintele Asociației Crescătorilor de Suine Autohtone Mangalița și Bazna, spune: „Cei mai mulți vor piese. Vor ceafă, vor cotlet, iar noi rămânem cu restul.” Pentru rentabilitate, trebuie valorificată întreaga carcasă, în condițiile în care aceste rase cresc mai lent: un porc industrial ajunge la aproximativ 120 kg în cinci-șase luni, în timp ce Mangalița și Bazna au nevoie de peste un an, ceea ce înseamnă costuri mai mari cu furajarea, adăpostirea și munca. În paralel, Agronet indică presiune pe prețurile la poarta fermei, într-un context în care energia, transportul și furajele rămân scumpe. Distanța până la abator ridică costul unitar și taie din venit Lipsa abatoarelor apropiate limitează accesul fermelor mici la piață: transportul unui număr redus de animale pe distanțe mari are un cost unitar ridicat, iar sacrificarea, tranșarea și depozitarea trebuie organizate înainte ca produsul să poată fi comercializat legal. O fermă mare poate distribui aceste costuri pe volume mari; pentru o gospodărie sau o fermă cu puține animale, drumul până la abator poate absorbi o parte importantă din venit. Investiții anunțate, dar fără soluții rapide pentru fermele deja blocate România pregătește programul AgriConnect împreună cu Grupul Băncii Mondiale, care ar putea susține fermele mici și investițiile în procesare, depozitare, ambalare și distribuție. Totuși, proiectul este în faza de pregătire și, potrivit informațiilor din articol, nu are încă buget pentru România, calendar de lansare sau criterii publicate de acces, iar instrumentele nu sunt definite drept granturi nerambursabile. La nivel european, Comisia Europeană estimează investiții de aproximativ 18 miliarde de euro (aprox. 91 miliarde lei) pentru zootehnie, însă această orientare nu rezolvă pe termen scurt lipsa traseelor de colectare, a abatoarelor sau a cumpărătorilor locali. Pentru fermele care au rămas deja fără desfacere, diferența dintre o investiție viitoare și o soluție disponibilă acum poate decide dacă activitatea mai poate fi menținută. [...]
Ministerul Finanțelor pregătește implementarea programului AgriConnect al Băncii Mondiale , un instrument care ar urma să extindă accesul la finanțare pentru procesarea agroalimentară și micii fermieri, cu miza de a crește exporturile de produse cu valoare adăugată, potrivit Economedia . Ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare, spune că România are potențialul de a deveni „un furnizor strategic de produse agroalimentare” pentru regiune și Europa, dar condiționează această ambiție de investiții în procesare, tehnologie și de instrumente de finanțare dedicate fermierilor. Ce finanțează AgriConnect și de ce contează pentru sector Conform ministrului, AgriConnect este un program destinat finanțării industriei de procesare agroalimentară și micilor fermieri și se înscrie în strategia Băncii Mondiale de a dubla finanțarea anuală pentru agribusiness la aproximativ 9 miliarde de dolari până în 2030 (aprox. 41 miliarde lei). Nazare indică drept problemă structurală faptul că România produce mult, dar „procesează și valorifică prea puțin”, iar o parte importantă din valoarea adăugată se pierde înainte ca produsele să ajungă la consumator. În același timp, fermierii mici ar avea acces limitat la capital, depozitare, logistică, tehnologie și piețe stabile. „Una dintre principalele probleme ale agriculturii românești este că producem mult, dar procesăm și valorificăm prea puțin.” Cum ar urma să fie adaptat programul și ce tipuri de finanțări sunt vizate Ministrul afirmă că a discutat în această săptămână, împreună cu vicepremierul și ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, cu reprezentanții Băncii Mondiale despre adaptarea programului la nevoile agriculturii românești, astfel încât să completeze fondurile europene și să sprijine întregul lanț agroalimentar, de la producție și procesare până la distribuție și export. În forma descrisă de Nazare, programul ar urma să faciliteze: accesul la capital de lucru; finanțări pentru investiții; fonduri de capital, inclusiv prin implicarea International Finance Corporation (IFC), divizia Grupului Băncii Mondiale dedicată sectorului privat. Miza economică: mai multă valoare adăugată la export, fără presiune pe consolidarea fiscală Obiectivul declarat este ca agricultura românească să exporte mai multe produse cu valoare adăugată și mai puțină materie primă, „fără a afecta procesul de consolidare fiscală”. Nazare leagă atingerea țintei de creșterea competitivității fermelor, asociere, investiții și întărirea industriei de procesare. Detalii despre calendarul de implementare și dimensiunea finanțărilor pentru România nu sunt precizate în informațiile citate. [...]
Cotația de referință pentru orzul furajer a trecut de 1 leu/kg în Portul Constanța , însă acest prag nu se traduce automat în același nivel la poarta fermei, din cauza costurilor și a condițiilor comerciale incluse în prețul portuar, potrivit Agronet . Pentru săptămâna 6–12 iulie 2026, cele mai recente date oficiale disponibile indică un reper de 195,46 euro/tonă , echivalentul a 1.024,48 lei/tonă , în condiția FOB Portul Constanța (marfa încărcată la bordul navei). Cotația este publicată de Comisia Europeană și este un reper de piață, nu o ofertă garantată pentru fiecare fermier. Creștere de aproape 3% în două săptămâni, pe seria FOB Constanța În intervalul 22–28 iunie, aceeași serie pentru orz furajer FOB Constanța indica 190,08 euro/tonă (995,24 lei/tonă). Până în săptămâna 6–12 iulie, prețul a urcat cu 5,38 euro/tonă , adică aproximativ 2,83% . De ce „1 leu în port” nu înseamnă „1 leu în fermă” Reperul de 1.024,48 lei/tonă include condiția FOB, ceea ce presupune că în preț sunt reflectate cerințe și costuri până la încărcarea în port. În practică, prețul primit de fermier la plecarea din siloz sau direct din exploatație poate fi mai mic, deoarece cumpărătorul acoperă, între altele, transportul, manipularea și analiza calității. Pentru perioada 29 iunie–5 iulie, datele regionale disponibile (la plecarea din siloz) indicau: Muntenia: 869,80 lei/tonă Banat: 861,79 lei/tonă Oltenia: 803,82 lei/tonă Publicația notează că aceste valori nu sunt direct comparabile cu reperul FOB din săptămâna următoare, deoarece diferă perioadele, piețele și condițiile comerciale. Depozitarea ajută la negociere, dar nu garantează un preț mai bun În debutul recoltării, fermierii fără spații de depozitare sau cu presiuni de plată (inputuri, rate, arendă) au fost mai expuși ofertelor sub 1 leu/kg. Cei care au putut păstra marfa au avut mai multă flexibilitate să aștepte o cotație mai apropiată de pragul urmărit. Totuși, depozitarea vine cu costuri care pot eroda câștigul: uscare și condiționare, pierderi cantitative, energie, manipulare, dobânda capitalului blocat și posibile penalizări de calitate. Recoltă estimată mai mare și riscuri logistice în regiune La începutul campaniei, Coceral estima producția de orz a României la 3,36 milioane de tone în 2026, peste prognoza anterioară de 3,26 milioane de tone. O ofertă mai mare poate pune presiune pe preț când volumele intră simultan pe piață, însă cererea pentru furajare și export a susținut reperul din Constanța. În același timp, contextul logistic din zona Mării Negre poate influența piața: reducerea capacității de export a Ucrainei și posibila redirecționare a unor volume prin România ar putea aglomera terminalele și transportul. Agronet avertizează însă că astfel de riscuri nu garantează un preț mai mare la fermier, deoarece transportul mai scump și întârzierile pot mări diferența dintre cotația portuară și ofertele din interiorul țării. Ce ar trebui să urmărească fermierii în ofertele concrete Înainte de vânzare, comparația corectă este cu un reper care folosește aceeași calitate, aceeași perioadă și aceeași condiție de livrare. Prețul final poate fi ajustat în funcție de umiditate, masa hectolitrică, corpuri străine, cantitatea lotului, termenul de plată și distanța până la baza de recepție. [...]
Întârzierile la plățile APIA au fost puse pe seama blocajelor administrative, nu a lipsei de bani , potrivit Agronet , care relatează declarațiile lui Tanczos Barna din 17 iunie 2026, când acesta exercita interimar funcția de ministru al Agriculturii. În contextul închiderii Campaniei de plăți 2025, Tanczos Barna a spus că, cu aproximativ două săptămâni înainte de termenul final, existau încă intervenții de dezvoltare rurală (DR) pentru care plățile nu fuseseră făcute, deși atât APIA, cât și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) aveau fondurile necesare. Publicația notează că informația este relatată de Agrointeligența. Coordonarea APIA–AFIR, indicată drept cauza întârzierilor Ministrul a atribuit întârzierile lipsei de coordonare și discuțiilor administrative prelungite între instituții, criticând situațiile în care responsabilitatea era pasată între funcționari în loc să fie deblocate autorizările. „Este inacceptabil din punctul meu de vedere. Dar o să închidem campania de plăți în câteva zile, avem toți banii la dispoziție.” Materialul precizează însă că nu sunt indicate intervențiile DR afectate, numărul fermierilor care așteptau plata sau valoarea totală rămasă de autorizat, ceea ce limitează evaluarea amplorii întârzierilor. De asemenea, nu este clar dacă blocajele au ținut de verificări, aplicații informatice, schimb de date între APIA și AFIR sau interpretarea condițiilor de eligibilitate. AFIR: plăți de circa 270 milioane lei după deblocarea disponibilului financiar Separat de problemele administrative invocate la APIA, AFIR efectuase la 16 iunie 2026 plăți de aproximativ 270 de milioane de lei, după rezolvarea unei chestiuni legate de disponibilul financiar primit de la Ministerul Finanțelor. Tanczos Barna a afirmat că întârzierile AFIR fuseseră mai mari decât cele de la APIA, iar fondurile au devenit disponibile în urma unui ordin comun al Ministerului Finanțelor și al Ministerului Agriculturii. Unde se vede impactul pentru ferme În aceeași perioadă, APIA ar fi ajuns la aproximativ 97–98% din plățile aferente ajutorului național tranzitoriu, potrivit procentului citat de Agronet. Publicația subliniază că acest nivel nu înseamnă automat că toate cererile eligibile sunt achitate, întrucât unele dosare pot fi în verificare sau pot avea neconcordanțe. Pentru exploatații, o plată întârziată poate afecta lichiditatea necesară pentru recoltare, rambursarea creditelor, plata arendei și achiziția de inputuri pentru culturile următoare, în funcție de mărimea sprijinului și de structura financiară a fermei. Presiune suplimentară: controalele pentru Campania 2026 După încheierea depunerii cererilor, APIA a selectat 14.802 fermieri pentru verificările Campaniei 2026, controale care vizează sectorul vegetal, condiționalitatea și intervențiile zootehnice, conform unui articol Agronet despre eșantionul de control și obligațiile beneficiarilor. Controalele clasice trebuie finalizate până la 15 octombrie 2026, cu excepții pentru cerințe verificabile doar în alte perioade. În acest context, Agronet notează că succesiunea dintre finalizarea târzie a unei campanii și pornirea controalelor pentru următoarea poate pune presiune pe capacitatea administrativă a agenției, iar predictibilitatea plăților depinde nu doar de buget, ci și de autorizări, verificări și schimbul de informații între instituții. [...]
Din 2027, subvenția APIA pe arabil va fi condiționată de dovada lucrării terenului , iar fermierii vor trebui să prezinte un set de șase documente care să arate activitatea agricolă efectivă, potrivit AgroInfo . Schimbarea este prevăzută la articolul 25^1 din Ordinul MADR nr. 44/2026 și vizează exploatațiile cu teren arabil care solicită plăți. Miza este una de reglementare și control: APIA ar urma să plătească subvenția pe hectar doar celor care pot demonstra, prin acte, că lucrează terenul, nu doar îl dețin. Cele șase tipuri de documente cerute la plată Pentru calificarea la subvenție, APIA va solicita, conform sursei, următoarele categorii de documente: Documente pentru achiziția materialului semincer și/sau săditor : factura pentru sămânța sau răsadul cumpărat. Documente pentru achiziția inputurilor agricole : facturi pentru semințe, material săditor, pesticide, amendamente, îngrășăminte, motorină și apă (la culturile irigate). Procese-verbale interne de înființare a culturii : document întocmit în fermă, cu lucrările efectuate, semințele folosite și data semănatului. Procese-verbale interne pentru plantări : document intern cu cheltuielile generate de lucrări, materialul folosit și data plantării. Bonuri de consum / note de recepție : acte care arată că inputurile cumpărate au fost folosite efectiv la cultura respectivă, nu doar achiziționate. Documente de la terți pentru lucrări : facturi sau contracte de prestări servicii, dacă lucrările (arat, semănat, erbicidat) sunt făcute de un prestator. De ce contează schimbarea pentru fermieri Prin această condiționare, APIA urmărește ca „banii pe hectar” să ajungă la cei care cultivă efectiv pământul, nu la proprietari fără activitate agricolă care solicită subvenția, conform explicației din articol. Pentru ferme, implicația practică este creșterea cerințelor de documentare și trasabilitate a lucrărilor și a consumului de inputuri, începând cu campania 2027. [...]
