Știri
Știri din categoria Agricultură
Fermierii din sectorul porcin avertizează că vând sub cost și riscă închideri, pe fondul scăderii accelerate a prețurilor la poarta fermei, potrivit Adevărul. Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) spune că porcii se tranzacționează la 5–5,5 lei/kg în viu, în timp ce costul de producție depășește 6,5 lei/kg, ceea ce împinge fermele comerciale spre pierderi și posibilă închidere „în perioada imediat următoare”.
APCPR descrie sectorul ca fiind „în pragul colapsului”, într-un context în care, deși a existat o ușoară revenire temporară a prețului, acum se observă o scădere accelerată chiar când cererea și consumul „încep să crească”.
Datele Observatorului Cărnii de Porc al Uniunii Europene arată că, în primul trimestru din 2026, prețul mediu al porcilor abatorizați (carcasă clasa E) în România a scăzut cu 17,8% față de aceeași perioadă din 2025 și este cu 11,4% sub media UE. România ar avea al doilea cel mai mic preț din Europa, sub nivelul din principalele țări din care importă.
Asociația indică drept factor agravant impactul persistent al pestei porcine africane (PPA), care a redus efectivele, a impus restricții comerciale și a descurajat investițiile.
În paralel, extinderea creșterii porcinelor în gospodăriile populației, „în absența unor standarde uniforme și riguroase de biosecuritate”, este prezentată ca un element major care menține și propagă riscul epidemiologic.
APCPR susține că dezechilibrul structural este vizibil: sectorul comercial produce aproximativ 3,3 milioane de porci anual, în timp ce consumul național depășește echivalentul a 7 milioane de capete, diferența fiind acoperită prin importuri.
Organizația enumeră consecințe care „sunt deja vizibile” și ar urma să se accentueze fără intervenții rapide:
În acest context, APCPR solicită un set de măsuri „urgente”, între care:
„Fereastra de intervenţie este limitată. Deciziile din perioada imediat următoare vor determina dacă România îşi păstrează capacitatea de producţie sau pierde definitiv un sector esenţial al economiei agroalimentare.”
Recomandate
Costurile suplimentare generate de CBAM la îngrășăminte riscă să accelereze ieșirea fermelor din piață , într-un moment în care 20%-25% dintre fermierii din România și UE spun că nu știu dacă își mai pot continua activitatea și ar putea închide în cel mult un an fără măsuri de rentabilizare, potrivit Economica . În acest context, organizațiile din sector cer suspendarea mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) pentru îngrășăminte și un pachet mai larg de intervenții. Presiunea vine dintr-un cumul de factori: prețuri ridicate la carburanți și fertilizanți, tensiuni pe piață pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu, dar și o „recesiune prelungită” pe piețele culturilor arabile din UE, pe lângă costurile ridicate ale îngrășămintelor menținute la un nivel înalt după invazia Rusiei în Ucraina, conform comunicatului citat. CBAM și factura la îngrășăminte: estimări de cost până în 2034 În cazul îngrășămintelor, taxa CBAM ar urma să crească treptat până în 2034. Costul direct este estimat la 820 de milioane de euro (aprox. 4,1 miliarde lei) în 2026 , urmând să urce la 3,4 miliarde de euro (aprox. 17 miliarde lei) în 2034 , potrivit documentului. Tot acolo se arată că, pe următorii șapte ani, costul cumulat ar ajunge la aproximativ 12 miliarde de euro (aprox. 60 miliarde lei) , adică peste 3% din bugetul actual al Politicii Agricole Comune (PAC) . Dacă îngrășămintele produse în UE își aliniază în continuare prețurile la cele ale importurilor, costul total ar putea urca la 39 de miliarde de euro (aprox. 195 miliarde lei) , aproape 10% din bugetul actual al PAC, sumă pe care agricultorii „nu o pot absorbi”, conform comunicatului. Efecte operaționale deja vizibile: reducerea suprafețelor și renunțarea la însămânțare Organizațiile din sector susțin că scumpirile la combustibil, îngrășăminte, ambalaje, furaje și logistică împing fermele să își ajusteze rapid activitatea. Consecințele descrise în document includ: reducerea suprafeței cultivate; schimbarea culturilor; renunțarea la însămânțare, pe motiv că producția nu mai este viabilă economic. În comunicat se avertizează că situația „afectează toate sectoarele” și poate avea consecințe pe termen lung asupra producției alimentare și asupra consumatorilor europeni, dacă nu sunt luate măsuri rapide. Ce măsuri sunt cerute: suspendări, flexibilizări și sprijin de criză Printre propunerile menționate se află un plan de acțiune cu măsuri imediate, pe termen mediu și lung, cu accent pe reducerea presiunii costurilor la inputuri și pe energie. Lista include: suspendarea CBAM pentru îngrășăminte și, pe termen lung, o soluție structurală de compensare a costurilor pentru fermieri; eliminarea temporară a tarifelor MFN (tariful „națiunii celei mai favorizate”, aplicat importurilor) și a taxelor antidumping pentru importurile de îngrășăminte din afara Rusiei; creșterea flexibilității în cadrul Directivei privind nitrații și facilitarea utilizării mai largi a gunoiului de grajd și a digestatului; acces rapid la instrumente UE pentru sprijin de lichiditate ; măsuri pentru energie sigură și accesibilă , inclusiv accelerarea diversificării prin bioenergie, biometan, biogaz și energie regenerabilă la nivelul fermelor; consolidarea cadrului temporar de criză energetică: plafoane mai mari de ajutor, prelungire cel puțin până în iunie 2027 și extinderea costurilor eligibile dincolo de îngrășăminte și motorină. Separat, pe zona produselor fitosanitare, organizația susține că noile obligații aplicabile de la 1 ianuarie 2026 (inclusiv coduri de aprobare și coduri EPPO) adaugă o sarcină administrativă fără „valoare adăugată” suficient de evidentă pentru controale și cere o abordare mai proporțională. Miza de reglementare: PAC după 2027 și bugetul În discuțiile despre PAC după 2027, Copa și Cogeca au adoptat documente de poziție prin care cer ca PAC să rămână o politică „cu adevărat comună”, cu buget dedicat, menținut cel puțin la nivelurile actuale și indexat cu inflația pe perioada 2021-2027, potrivit aceleiași surse. În esență, mesajul este că presiunea pe costuri (inclusiv cea asociată CBAM la îngrășăminte) se suprapune peste o problemă structurală: veniturile fermierilor rămân în urma altor sectoare, ceea ce face ca sprijinul pe suprafață să fie considerat în continuare esențial. [...]
România a echilibrat balanța comercială agroalimentară la final de 2025 , pe fondul creșterii producției interne și al investițiilor în zootehnie și procesare, potrivit declarațiilor fostului ministru al Agriculturii Florin Barbu , citate de Agerpres . Miza economică este reducerea dependenței de importuri și consolidarea capacității de export într-un sector care, tradițional, a apăsat pe deficitul comercial. Conform datelor prezentate de Barbu, la finalul anului 2025 exporturile de produse agroalimentare au crescut cu 12,5%, iar importurile au scăzut cu 1%. Ce a împins rezultatul: zootehnie, irigații și procesare Fostul ministru a pus evoluția pe seama unor programe și investiții derulate în ultimii ani, în special în zootehnie. El a indicat un program pentru sectorul porcin, care ar urma să ducă, „începând de anul acesta”, la o producție cu 1,5 milioane de purcei în plus, până la un total de 5,2 milioane de purcei născuți în România. În sectorul avicol, Barbu a afirmat că au fost finalizate ferme, iar producția ar urma să crească „de anul acesta” cu peste 100 de milioane de pui. La finele anului trecut, România ar fi produs 589 de milioane de pui și ar fi ajuns la un grad de autosuficiență de 100% la carnea de pasăre, potrivit aceleiași prezentări. Pe componenta vegetală, Barbu a vorbit despre extinderea suprafeței irigate și despre finanțări negociate la nivel european pentru infrastructura secundară de irigații. În acest context, el a susținut că România s-a clasat „în ultimii 3 ani” pe locul întâi în Uniunea Europeană la exportul de grâu, porumb și floarea-soarelui. Bugete și finanțări: programe în derulare și absorbție de fonduri UE Pentru 2026, fostul ministru a indicat alocări bugetare pentru continuarea programelor din zootehnie: 1,4 miliarde de lei pentru sectorul de porc; 500 de milioane de lei pentru sectorul avicol. Separat, Ministerul Agriculturii ar fi derulat investiții de aproximativ 2 miliarde de euro (aprox. 10 miliarde lei) în unități de procesare aflate în construcție, care „ar urma să fie finalizate în următorii trei ani”, conform declarațiilor sale. Pe fonduri europene, Barbu a afirmat că între 2023 și 31 decembrie 2025 România a atras 9,7 miliarde de euro (aprox. 48,5 miliarde lei) și a încheiat exercițiul financiar la 31 decembrie 2025 cu o rată de absorbție de 97,57%. Ce urmează: exporturi către China și extinderea piețelor Barbu a mai spus că România a semnat protocoale cu Republica Populară Chineză și că, „în maxim două luni”, ar urma să înceapă exporturile de cereale, carne de pui și produse acvatice, existând negocieri și pentru produse procesate din porc. În ansamblu, mesajul fostului ministru este că echilibrarea balanței comerciale ar fi rezultat dintr-un mix de producție internă mai mare, investiții și finanțări, însă detaliile complete ale balanței (valoare, structură pe categorii) nu sunt prezentate în materialul citat. [...]
Ministerul Agriculturii își pune pe agenda imediată actele normative pentru subvențiile din 2026 , într-un efort de a evita blocaje de plată către fermieri și de a accelera îndeplinirea obligațiilor asumate prin PNRR, potrivit Agerpres . Mesajul a fost transmis luni de ministrul interimar al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Tanczos Barna , după primele discuții de lucru de la preluarea mandatului. Acesta a indicat drept „prioritatea zero” adoptarea cât mai rapidă a actelor normative necesare pentru plata subvențiilor aferente anului 2026 și accelerarea îndeplinirii obligațiilor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). „Prioritatea zero este adoptarea cât mai rapidă a actelor normative necesare pentru plata subvențiilor pe anul 2026 destinate fermierilor și accelerarea îndeplinirii obligațiilor din PNRR.” De ce contează: risc operațional pentru plăți și pentru calendarul PNRR Accentul pus pe „adoptarea cât mai rapidă” a actelor normative sugerează o presiune de calendar: fără cadrul legal, schemele de sprijin nu pot fi operaționalizate, iar întârzierile se pot traduce în decalaje la plăți pentru fermieri. În paralel, neîndeplinirea la timp a obligațiilor din PNRR poate complica implementarea angajamentelor asumate de România în acest program. Ce urmează: fereastră de două săptămâni pentru aprobări În context, fostul ministru al Agriculturii, Florin Barbu , a declarat anterior, într-o conferință de bilanț, că peste 20 de acte normative cu impact financiar – care prevăd sprijin direct pentru fermieri și procesatorii români – ar trebui aprobate în următoarele două săptămâni . Acesta a mai spus că schemele respective sunt incluse în bugetul Ministerului Agriculturii pentru 2026. Informațiile disponibile nu detaliază lista actelor normative sau valoarea totală a sprijinului, ci doar urgența și intervalul de timp indicat pentru aprobarea lor. [...]
O rețea de export care ocolește sancțiunile ar fi dus grâu ucrainean furat pe piața israeliană , iar profiturile ar alimenta finanțarea războiului Rusiei, potrivit Digi24 , care citează o investigație Haaretz . Miza economică este dublă: pe de o parte, Ucraina reclamă pierderea unor volume mari de cereale; pe de altă parte, fluxul comercial ar fi menținut prin tehnici maritime folosite pentru a ascunde originea mărfii. Ce arată investigația: importuri suspecte și un traseu „camuflat” Conform investigației Haaretz , nava Abinsk , sub pavilion rusesc, ar fi acostat în portul Haifa cu grâu „în valoare de milioane de dolari”, despre care guvernul ucrainean spune că provine din teritorii ocupate și a fost furat. Kievul afirmă că a avertizat Israelul înainte de sosirea navei. Investigația indică și că nu ar fi fost un caz izolat: până în 2023, cel puțin două nave cu cereale suspectate ca fiind furate ar fi ajuns în Israel, iar cel puțin una ar fi descărcat, pe baza documentelor, a datelor de urmărire a navelor și a imaginilor satelitare analizate de publicația israeliană. Haaretz mai notează că registre interne ale autorităților ruse din porturi ucrainene ocupate ar lista „peste 30 de transporturi” de mărfuri furate cu destinația Israel și că, în acest an, patru transporturi ar fi fost deja descărcate în Israel, potrivit surselor citate de ziar. Mecanismul operațional: transferuri pe mare și oprirea AIS Elementul central al schemei descrise este folosirea transferurilor „navă la navă” (STS), adică mutarea încărcăturii între nave aflate una lângă alta în larg, la circa 10 kilometri de țărm, la sud de Strâmtoarea Kerci (Marea Neagră). În timpul acestor operațiuni, navele și-ar fi oprit transponderele AIS (sistemul de identificare automată), ceea ce, în general, este ilegal potrivit regulilor Convenției internaționale pentru siguranța vieții pe mare a Organizației Maritime Internaționale, arată investigația. Haaretz descrie și utilizarea unor nave mari ca „grânare plutitoare”, folosite pentru a prelua încărcături și a le redistribui către alte nave, complicând trasabilitatea. Publicația spune că a folosit date MarineTraffic, imagini Planet Labs și informații din programul european Copernicus pentru a reconstrui trasee. Exemple punctuale: St. Olga și Sword Lion Un caz detaliat este cel al navei St. Olga, care ar fi descărcat în iulie 2023 grâu ucrainean furat în portul Ashdod. Investigația susține că nava a transportat 27.000 de tone de grâu, evaluate la aproximativ 9 milioane de dolari (aprox. 41 milioane lei), după o succesiune de opriri AIS și transferuri în zona Strâmtorii Kerci. Potrivit materialului, guvernul ucrainean a sancționat ulterior nava pentru implicarea în rețeaua de contrabandă și ar fi legat-o de cel puțin patru transporturi către Israel. Un alt exemplu este Sword Lion, despre care Haaretz spune că ar fi încărcat cereale în apropierea Strâmtorii Kerci, inclusiv prin întâlniri înregistrate din satelit. Investigația menționează documente de export apărute într-un site ucrainean de investigație (arhivat) și un document rus de control al calității care ar indica probe dintr-un transport de orz destinat unui cumpărător israelian, ADM Israel. De ce contează economic: volum, preț și finanțarea războiului Kievul estimează că au fost furate cel puțin 15 milioane de tone de grâu. În paralel, investigația afirmă că Rusia ar vinde grâul la prețuri „semnificativ mai mici” decât prețul pieței, ceea ce poate crea un avantaj comercial pentru cumpărători și o presiune asupra concurenței, în timp ce Ucraina pierde venituri din export. Într-o declarație oficială, Ucraina spune că este „inacceptabil” ca Israelul să permită importul de mărfuri furate și afirmă că, deși ar fi primit asigurări că vor fi luate măsuri, „este îngrijorător” că navei Abinsk i s-a permis să descarce în Haifa. Context: cerealele, o industrie-cheie și o rută de export tot mai sofisticată Haaretz amintește că, înainte de invazia din februarie 2022, Rusia și Ucraina erau împreună responsabile pentru o treime din aprovizionarea mondială cu grâu, iar Ucraina exportase în 2021 grâu în valoare de 12 miliarde de dolari. După izbucnirea războiului, exporturile ucrainene s-au redus, pe fondul asediului naval și al ocupării unor zone agricole, iar investigația susține că mecanismul de export al grâului furat s-a rafinat treptat pentru a evita blocajele și criticile internaționale. În documente obținute de Haaretz, administrația rusă din teritoriile ocupate ar descrie inclusiv amestecarea grâului ucrainean cu grâu rusesc și folosirea logisticii feroviare și rutiere pentru a face originea „imposibil de urmărit”, precum și protocoale pentru utilizarea navelor mici de alimentare în transferurile offshore. Ce urmează și ce rămâne neclar Investigația indică un tipar, dar notează și limite: pentru unele nave identificate ca suspecte, „informațiile disponibile nu permit stabilirea sursei grâului transportat”. În același timp, poziția oficială a Ucrainei pune presiune pe autoritățile israeliene să întărească verificările de trasabilitate și control în porturi, într-un context în care sancțiunile internaționale împotriva Rusiei fac ca rutele alternative și „camuflarea” logistică să devină o miză economică majoră pe piața cerealelor. [...]
Primele exporturi agroalimentare românești către China ar urma să înceapă în circa două luni , după protocoalele semnate între autoritățile române și cele din Republica Populară Chineză, potrivit Economica . Miza economică este accesul la o piață de consum foarte mare, dar și presiunea operațională de a integra producătorii și procesatorii români într-un circuit de export cu cerințe stricte. Fostul ministru al Agriculturii Florin Barbu afirmă că „deja au venit aceste contracte” și că în aproximativ două luni ar urma să înceapă exporturile, în primă fază, cu cereale, carne de pui și produse acvatice, în timp ce pentru produsele procesate sunt în derulare negocieri. Ce produse intră primele la export și ce urmează Conform declarațiilor citate, primele livrări ar urma să fie dominate de cereale, însă protocoalele acoperă mai multe categorii: cereale; carne de pasăre tratată termic; lactate; produse acvatice. În paralel, sunt menționate „discuții avansate” pentru exporturi de porc și produse procesate din carne de porc, ceea ce indică o posibilă extindere a portofoliului dacă negocierile se finalizează. Context: protocoale semnate în martie și provocarea pentru procesatori Economica amintește că Florin Barbu a semnat în luna martie un protocol care vizează exportul către China de produse lactate, pește și carne de pui procesată. În același timp, fostul ministru avertizează că „acum începe greul”, în sensul în care procesatorii români trebuie să fie integrați pe această piață. Barbu a justificat potențialul prin dimensiunea cererii: „Cantitățile sunt unele foarte mari, pentru că știm foarte bine că este o piață de consum, sunt 1,4 miliarde de locuitori în China.” [...]
Fără depozite și procesare, legumicultura rămâne vulnerabilă la preț și risipă , iar asta se vede direct în modelul de business al micilor ferme care vând aproape exclusiv în piețe, potrivit Adevărul . Un fermier din Oltenia, întors după nouă ani de muncă în ferme din Anglia, spune că în România încă „nu avem depozite, n-avem soluții”, ceea ce limitează extinderea și accesul la canale stabile de vânzare. Vânzarea de răsaduri: profitabilă, dar tot mai strânsă de costuri Liviu Moraru produce și vinde răsaduri de legume, iar o parte importantă a vânzărilor merge în zona Făgărașului, unde familia a construit în timp o relație de încredere cu clienții. Segmentul rămâne profitabil, însă fermierul spune că marjele sunt presate de scumpiri, în condițiile în care prețurile la vânzare au rămas apropiate de anii trecuți. În material sunt menționate și câteva repere de preț la vânzare: răsad de castraveți: 3 lei/cuib (două plante); ardei: 1,5 lei/fir; roșii: 2 lei/fir. Fermierul indică drept surse de cost, între altele, alveolele, turba și încălzirea, iar procesul de producție durează peste 60 de zile, cu etape succesive de semănare și repicare (mutarea plantelor în alveole mai mari pentru dezvoltare). Hibrizii schimbă piața: cerere mai mare, dependență de cumpărarea semințelor Moraru spune că pătrunderea hibrizilor a întărit piața răsadurilor, deoarece din aceste plante nu se mai pot păstra semințe pentru sezonul următor, spre deosebire de soiurile tradiționale. În același timp, hibrizii sunt mai scumpi, dar sunt preferați de producătorii orientați spre vânzare, pentru randament și rezistență mai bună la boli și dăunători, precum și pentru aspect și depozitare. Blocajele care țin ferma „în piață”: birocrație, muncitori scumpi, retail greu de atins Fermierul afirmă că dezvoltarea este îngreunată de birocrație și de accesul dificil la fonduri, chiar dacă a reușit să atragă finanțare europeană „dar nu sume foarte mari”. O altă problemă majoră este forța de muncă: el indică un cost de 250 lei/zi pentru un muncitor, la care se adaugă cheltuieli cu masa și băuturile, în contextul în care „cei mai buni” au plecat la muncă în străinătate. Pe partea de desfacere, vânzarea rămâne preponderent directă (piețe) și, în sezon, în piața en-gros de lângă Pleșoiu, unde se aprovizionează intermediarii. Pentru supermarket, spune că a reușit să livreze doar ridichi, dar subliniază că retailul modern cere continuitate și marfă de calitatea I, iar pentru restul producției fermierul trebuie să găsească singur soluții. În acest context, el indică asocierea în cooperative ca posibilă cale de a aduna cantități mai mari, fără a spune însă că are o astfel de soluție implementată. Lecția din Anglia: valoare adăugată și infrastructură, nu doar producție Experiența de nouă ani în ferme britanice îl face să compare direct infrastructura și capacitatea de valorificare: acolo, spune el, existau depozite și soluții de procesare pentru fructe (de la dulcețuri la produse cosmetice), inclusiv export, ceea ce reduce presiunea vânzării rapide. În România, în lipsa depozitării, legumele perisabile ajung să fie vândute „la timp” sau pierdute, iar fermierul rezumă problema prin imposibilitatea de a ține marfa „nici o săptămână”. În același registru, el descrie și un comportament de consum pro-local observat în Anglia (identificarea produselor locale și preferința pentru acestea chiar la preț mai mare), pe care nu se așteaptă să-l vadă curând replicat în România. Pentru ferma din Oltenia, concluzia practică rămâne aceeași: fără depozitare, procesare și canale stabile, creșterea e lentă, iar riscul comercial rămâne ridicat. În textul sursă sunt menționate și materiale conexe din aceeași publicație: Adevărul și Adevărul . [...]
