Schimbările climatice accelerează scăderea vitaminelor și mineralelor din culturi, iar noile reguli ale UE pentru plante editate genetic pot grăbi apariția pe piață a unor soiuri „îmbogățite” care să limiteze așa-numita „foamete ascunsă”, potrivit unei analize citate de The Jerusalem Post.

Fenomenul vizează situațiile în care oamenii au suficiente calorii (în special din carbohidrați), dar dieta rămâne săracă în micronutrienți esențiali. Profesorul Asaph Aharoni, cercetător la Weizmann Institute of Science (Rehovot), spune că „deja astăzi, până la două treimi din populația lumii nu primește suficienți micronutrienți esențiali” – între care acid folic, vitamina B2, calciu, fier și iod – ceea ce poate duce la „foamete ascunsă”. Separat, peste 700 de milioane de oameni se confruntă cu foamea propriu-zisă, adică lipsa caloriilor necesare.

De ce contează pentru agricultură: presiune dublă pe randament și calitate nutritivă

Cei 15 cercetători (din patru continente) avertizează că stresul climatic reduce densitatea unor micronutrienți din plante, iar problema nu mai este una „îndepărtată”. În acest context, echipa propune o foaie de parcurs pentru protejarea și creșterea valorii nutritive a culturilor, pe fondul schimbărilor climatice.

Din perspectivă agricolă, obiectivele care ar trebui urmărite simultan pentru a avansa spre „zero foame” sunt:

• creșterea producției (randament mai mare);
• creșterea densității de vitamine și minerale, astfel încât să susțină aportul zilnic recomandat;
• reziliență mai bună la schimbările climatice.

Analiza notează și un efect secundar al „Revoluției Verzi”: deși a crescut producția globală de calorii, a agravat „foametea ascunsă” prin prioritizarea randamentului în detrimentul calității nutritive.

Soluția propusă: editare genetică și inginerie metabolică, pe fondul unei ferestre de timp limitate

Într-o sinteză publicată în revista Nature, sub titlul „Genetic technologies to enhance crop nutritional value under climate change”, autorii susțin utilizarea tehnologiilor genetice avansate – inclusiv editarea genetică de tip CRISPR – pentru a crește conținutul de vitamine și minerale și pentru a îmbunătăți rezistența culturilor la stres climatic.

Echipa a analizat abordări bazate pe CRISPR-Cas care ar putea fi folosite pentru „biofortificare” (îmbogățirea alimentelor cu micronutrienți), astfel încât densitatea acestora să ajungă la niveluri care reduc deficitele de vitamine și minerale. Cercetătorii argumentează că, având în vedere timpul limitat pentru atingerea obiectivului „zero foame”, CRISPR-Cas ar trebui combinat cu inginerie metabolică și alte tehnologii.

Aharoni indică seceta drept principalul factor climatic care reduce nivelurile de vitamine și minerale din culturi, dar menționează și rolul concentrațiilor mai mari de dioxid de carbon și al temperaturilor ridicate.

Schimbarea de reglementare în UE: două categorii de plante editate genetic

Un element cu impact operațional și de piață este faptul că, „în urmă cu doar câteva săptămâni”, Uniunea Europeană a aprobat noi reguli pentru culturile editate genetic, încadrate ca „New Genomic Techniques” (NGT), ceea ce reprezintă o schimbare față de regimul strict aplicat organismelor modificate genetic (OMG).

Legislația împarte plantele editate genetic în două categorii:

• Categoria 1: plante cu editări limitate (care ar putea apărea natural). După verificare, acestea sunt tratate ca plante convenționale și nu necesită etichetare specială.
• Categoria 2: plante cu modificări mai complexe, care rămân sub incidența legislației stricte pentru OMG și a evaluărilor de siguranță.

Potrivit articolului, actualizarea urmărește să ajute fermierii să se adapteze la schimbările climatice și să reducă dependența de pesticide, prin cultivarea unor plante mai rezistente la dăunători și secetă.

Cine ar fi cel mai expus și ce orizont de timp vede cercetătorul

Aharoni spune că impactul va fi mai puternic în țările sărace și în grupuri vulnerabile, precum copiii cu deficit de vitamina A sau femeile însărcinate care nu primesc suficient acid folic. El adaugă că vitamina D „se absoarbe mai bine din alimente” decât din pastile sau picături.

În ceea ce privește disponibilitatea comercială, Aharoni estimează că, dacă culturile europene sunt îmbunătățite nutrițional și aprobate, acestea ar putea fi importate sau cultivate în Israel și ar putea ajunge în supermarketuri în următorii trei până la cinci ani. Estimarea este prezentată ca o apreciere personală, nu ca un calendar oficial.